Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Când s-a trezit Cip-Cirip, un vânt rece bătea, care legăna frunzele copacilor şi
tufele măceşilor...
Soarele nici nu răsărise încă şi vrăbiuța Cip-Cirip îşi luă zborul spre prietena ei,
rândunica:
„O să zburăm amândouă, până la iaz şi o să facem baie împreună", se gândea pe
drum vrăbiuţa, bucuroasă. „Ea în apă, eu în nisip.” Căsuţa rândunicii era sub
streaşina unei case, sus, sus de tot!
Cip-cirip-cirip! făcu vrăbiuţa, ceea ce pe limba vrăbiilor însemna:
„Vecinică,
Rândunică
Ieşi afară
Surioară...
Nu-i nici cald şi nu-i nici soare,
Dar e bine de plimbare..."
A stat vrăbiuţa, a mai strigat o dată, de doua ori, apoi, sfârr... a zburat spre pădure.
Frunzele copacilor începuseră să se îngălbenească şi firele de iarbă nu
mai erau verzi. Vrăbiuţa simţea că e mai frig decât ieri, dar nu prea înţelegea de
ce...
Şi cum zbura ea, aşa, mai aproape de pământ, numai ce-o văzu pe furnică.
Aceasta ducea spre un muşuroi un miez de pâine mai mare decât două furnici la un
loc!
Vrăbiuţa se apropie de ea şi ciripi:
„Cip-cirip, soră furnică,
N-ai vazut pe rândunica?"
Dar furnica îi răspunse fără să se oprească din drum:
— N-am văzut-o, n-am văzut-o... Du-te şi întreabă-l pe bursuc... Eu n-am timp să
mă uit după rândunică. Acum îmi fac provizii de iarnă...
Şi iar zbură vrăbiuţa, mai departe. În poiană, întâlni o șopârlă.
— N-ai văzut-o pe rândunică?... întrebă ea.
Dar nici şopârla n-o văzuse şi îi răspunse repede:
— N-am văzut-o, n-am văzut-o. N-am avut timp... Toată dimineaţa am căutat o
piatră mai mare, sub care să dorm toată iarna... În sfârşit, am găsit una!
Șopârla a plecat spre noul ei culcuş, iar vrăbiuţa a zburat până la iaz, la prietena ei
broscuţa.
Vrăbiuţa zbură mai repede, până ce îl întâlni pe moş Bursuc. Abia ducea
în gură o ramură cu frunze roşioare, ca arama. Se pregătea să-şi facă culcuşul.
Vrăbiuţa se opri pe un fir de măceş.
„Moş Bursuc, n-ai văzut
Vecinica,
Rândunica
Pe aici a trecut?"
Dar bursucul n-o văzuse pe rândunică, şi-i păru rău că n-o putea ajuta pe vrăbiuţă.
Sălciile de pe mal îşi scuturaseră toate frunzele, iar nuferii nu se mai vedeau
deloc.
Vrăbiuţa se opri lânga malul lacului şi strigă:
„Hai, broscuţă Oac-oac-oac,
Ieşi acum puţin din lac!
Cip ci-rip-cip-cirip..."
Și iată că broscuţa ieşi la mal...
— Bună ziua, broscuţă! ciripi vrăbiuţa. N-ai văzut pe rândunică? o caut de azi
dimineață.
— Nu, n-am văzut-o! răspunse broscuţa. Oac-Oac! Mi-am făcut o căsuţă în
nămolul din fundul lacului. E aşa de cald acolo! O să dorm toată iarna.
Dar ce se aude? întrebă broscuţa...
— Ia te uită, nişte păsări! N-o fi şi prietena noastra, rândunica?
— Ba da, şi eu sunt, răspunse rândunica. Şi coborî lângă ele.
— Dar unde ai fost până acum? întrebă vrăbiuţa... Te-am căutat peste tot şi nu te-
am găsit.
— Am stat de vorba cu alte rândunici, pe nişte fire de telegraf şi ne-am făcut planul
de drum.
— Cum? De ce plecaţi? — întrebară broscuţa şi
vrăbiuţa.
— N-avem ce mânca la iarnă. Aici nu mai găsim nici musculiţe, nici viermişori.
— Dar o să mai vii? întrebă vrăbiuţa.
— Sigur că-o să vin, la primăvară.
Vrăbiuţa era tare bucuroasă... se gândea cum să păzească mai bine cuibul
rândunicii, până la primavară...
Și rândunica a plecat. S-a ridicat sus, sus de tot şi împreună cu
celelalte rândunici, strânse în stol, au zburat mai departe spre țările calde.
Vrăbiuţa ciripi în urma rândunicii:
„Drum bun, rândunico!"
Apoi zbură repede spre cuib, ca să-l deretice, să aibă şi ea adăpost peste
iarnă.
„Titel Constantinescu (17 februarie 1927 - 13 mai 1999) a fost prozator şi
poet.
Cartea de debut, „Poveşti” (1950), este urmată de numeroase volume
pentru copii, între care şi romanele „Prietenii mei cei mici” (1958), „S-au întors
graurii” (1960) şi „Abecedarul din iarbă” (1979).
Povestirile sunt populate de personaje pline de candoare, cu o fantezie
debordantă şi reacţii tipice vârstei.” (www.crispedia.ro)
DȘ+DLC: Numerotează imaginile ţinând cont de ordinea episoadelor povestirii.
DȘ: Dă vietăţilor, cu ajutorul unor linii, ceea ce căutau atunci când le-a întâlnit vrăbiuţa.
DEC+DLC: Colorează numai vieţuitoarele prezente în povestire.
ALA: Desenează-ţi prietenul cel mai bun.
Proverbe despre prietenie
“Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” - Biblia, Proverbe 17:17
“Nicio avere nu este mai bună decât prietenul cel bun.” - proverb românesc
“Drumul către casa unui prieten nu este niciodată lung.” - proverb danez.
“Prietenul adevărat este acel care te sfătuieşte de bine, nu acel care îţi laudă nebuniile.“ - Andre
Malraux
text: ”Unde a zburat rândunica?” - Titel Constantinescu – “Material ajutător
pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii” vol.I, pag.297
proverbe: www.proverb.ro