Campul Biologic, Psihocomportamnental, Sociologic La Copii Intre 6 - 10 Ani

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”
din BRASOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI
STIINTELE EDUCATIEI
Sectia „Psihologie”
- Psihologia Varstelor-
Prima clipa...
Primul joc...
Prima prietenie...
Prima zi de scoala...
2007 – 2008
CO-AUTORI
- Larisa ANDREI
- Nelia BODOR
- Silvia-Iuliana COJOCARU
- Rares Andrei GANEA
- Mihai HONCU
- Maria-Izabela LEAU
- Maria MIHAILA
- Ioana Ruxandra NITA
- Ioana Cristina OGNEAN
- Andreea Nicoleta ONU
- Anca Maria RUSU
- Radu Corin STAN
- Livia Ioana TAPALAGA
- Florina VODA
CUPRINS
1. Introducere
1.1. Obiectul si metodologia studierii in psihologia varstelor
1.2. Stadialitate si evolutia umana
2. Campul biologic
2.1. Campul biologic in perioada 6 – 10 ani
2.2. Regimul de viata si dezvoltarea fizica intre 6 – 10 ani
2.3. Caracteristici fizice, dentitia – notiuni extrase din medicina legala
3. Campul psihocomportamental
3.1. Campul psihocomportamental in perioada 6 – 10 ani
3.2. Senzatiile si perceptiile
3.3. Gandirea - reprezentarea
3.4. Memoria
3.5. Atentia
3.6. Eul si lumea
4. Campul sociofamilial
4.1. Campul sociofamilial in perioada 6 – 10 ani
4.2. Teoriile invatarii sociale
4.3. A fi sau a nu fi creativ
4.4. Cat de mult influenteaza parintii dezvoltarea copiilor lor?
5. Campul scolar
5.1. Campul scolar in perioada 6 – 10 ani
5.2. Eveniment remarcabil: intrarea in scoala
Bibliografie
1. Introducere
“Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem
unor vremuri ce nu le vom vedea.” - John W. Whitehead
Conventia cu privire la drepturile copilului il defineste pe acesta ca fiind "orice

fiinta umana sub varsta de 18 ani, cu exceptia cazurilor cand, in baza legii aplicabile copilului, majoratul
este stabilit sub aceasta varsta" (art. 1).
De asemenea, in Conventie este stipulat faptul ca statul trebuie sa asigure copiilor "....
dreptul de a-si pastra identitatea ....", iar "daca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elementele
constitutive ale identitatii sale, sau de unele din acestea, statele parti vor acorda asistenta si
protectia corespunzatoare pentru ca identitatea sa sa fie restabilita cat mai repede posibil" (art. 8).
Dar atat sa insemne un copil in lumea adultilor... ?
1.1. Obiectul si metodologia studierii in psihologia varstelor

Psihologia varstelor este o ramura a stiintelor psihologice izvorata din necesitatea de a intelege
modul cum se constituie caracteristicile, functiile, procesele psihice de la cele mai fragede varste si
evolutia lor pe tot parcursul existentei umane, cu progresele ce caracterizeaza fiecare varsta. Astfel,
activitatea psihica este privita in mod unitar cu relevarea semnificatiilor posibile pentru un anumit palier
al varstei si evidentierea specificului de ansamblu in dezvoltarea structurilor psihice. Din acest punct de
vedere, fiinta umana este analizata longitudinal si vertical in contextul existentei sale sociale, a
modificarilor psiho-fizice ce se produc sub influenta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturii si
profesiei, a statutelor si rolurilor sociale ce le indeplineste.
1.2. Stadialitate si evolutia umana

In literatura de specilitate se fac simtite o serie de controverse pe marginea perioadelor, etapelor,
stadiilor ce caracterizeaza ciclurile vietii umane. Aceste dispute provin din diferentele conceperii
“omului concret” cu existenta temporara si “omului in situatie” cu un anumit potential psihic raportat la
statutul de varsta. Totusi, aceste dispute nu contrazic sinonimia dintre termenii etapei, perioade si stadii,
respectiv subperioade si substadii, la care se adauga, adeseori, cel de ciclu. Astfel, omul traverseaza trei
cicluri mari in decursul vietii sale: al copilariei, al tineretii si al adultului, iar din cadrul fiecareia se
desprin perioade, stadii sau substadii si subperioade relativ distincte. Tratarea noastra se realizeaza prin
prisma particularitatilor structurale cu dinamismul cecaracterizeaza evolutia, dar conceputa in ordine
sistemica pentru a crea o imagine probabilistica a “omului total”.
2. Campul biologic
2.1. Campul biologic in perioada 6 – 10 ani

CAMPUL BIOLOGIC (6 ani)
I. Sistemul dezvoltarii
a) 109,3 -120,7 cm (baieti, urban);

1. Inaltimea
b) 108,4 -119,8 cm (fete, urban),
a) 17,6 - 23,4 kg (baieti, urban);
2. Greutatea
b) 16,1 - 22,7 kg (fete, urban).
a) are energie, echilibru si rapiditate in miscari;
3. Motricitatea
b) se orienteaza cu usurinta in schema corporala proprie.
a) are auzul fonematic dezvoltat;
4. Analizatori b) are vederea cromatica buna si simtul proportiilor;
c) isi perfectioneaza simturile tactil-kinestezic, gustativ si olfactiv.
a) are aspect nou al fizionomiei generale;
5. Organe, sisteme
b) isi dezvolta sistemul imunologic.
6. Caractere sexuale a) primare.
7. Biotipul a) neprecizat.
a) are cefalee, tulburari de coloana. de dantura (eruptia primilor molari
8. Predispozitii tulburari definitivi),
b) are tulburari de vorbire mai reduse.
II. Regimul zilnic
1. Somnul a) are nevoie de 11-12 h.

a) are nevoiede 80-90cal./kgcorp;
2. Alimentatia
b) are preferinta pentru dulciuri.
3. Baia a) este dependent de adult, foloseste deprinderile invatate
4. Tinuta a) isi aranjeaza hainele, le scutura de praf.
a) are nevoie de 10,5 h (din care 4 h in aer liber);
5. Activitati recreative
b) prefera jocuri de indemanare si colective
a) 115,6-127,2 cm (baieti, urban);

1. Inaltimea
b) 115,0-126,6 cm (fete, urban),
a) 19,5-26,1 kg (baieti, urban);
2. Greutatea b) 18,8-26,0 kg (fete, urban).
a) executa cu precizie miscari de echilibru si coordonare;

3. Motricitatea
b) are dexteritate manuala.
4. Analizatori a) are acuitate vizuala si acustica si capacitate de discriminare spatiala.
a) i se continua osificarea si dezvoltarea aparatelor circulator, respirator etc.;
5. Organe, sisteme
b) se dezvolta S.N.C. (gandirea concreta).
a) manifesta cefalee, surmenaj, tulburari de coloana, respiratorii, reumatism
8. Predispozitii tulburari
articular acut si dureri de dantura (molari).
II. Regimul zilnic
1. Somnul a) are nevoie de 11 h.

2. Alimentatia a) are nevoiede 70-80 cal./kgcorp;
b) are preferinta pentru dulciuri.
a) este dependent de adult, foloseste deprinderile invatate
3. Baia
b) are deprinderi regulate de igiena elementara (maini, fata, dinti)
a) are deprinderi noi de ordine (tinuta scolara)
4. Tinuta
b) are gusturi, preferinte pentru tinuta in timpul liber
a) are nevoie de 10 h;
b) manifesta interese variate (lecturi, colectionari, joc de competitie)

1. Inaltimea
b) 119,4 -131,4 cm (fete, urban),
2. Greutatea
b) 20,4 – 28,4 kg (fete, urban).
a) are multiple calitati in actiune(concentrare, coordonare, rapiditate, precizie,
3. Motricitatea
mobilitate)
4. Analizatori a) are buna acuitate auditiva si vizuala (isi corecteaza unele iluzii optice)
a) i se intensifica dezvoltarea/maturizarea organelor si sistemelor
5. Organe, sisteme
b) se dezvolta S.N.C (gandire concreta)
a) are cefalee, tulburari de coloana. de dantura (incisivi), tulburari respiratorii,
hipoglicemie, anxietate scolara.
II. Regimul zilnic
1. Somnul a) are nevoie de 11,5 h.

a) are nevoiede 70-80 cal./kgcorp;
2. Alimentatia
b) are independenta in alimentare in absenta parintilor
a) este dependent de adult;
3. Baia
b) isi formeaza deprinderi noi (spalatul urechilor)
a) isi automatizeaza deprinderile de ordine
4. Tinuta
b) are preferinte variate pentru tinuta in timpul liber
a) are nevoie de 9,5 h;
b) manifesta interese diferentiate, in functie de sex.

1. Inaltimea
b) 124,6 -137,4 cm (fete, urban),
2. Greutatea
b) 22,4 - 32,4 kg (fete, urban).
3. Motricitatea a) manifesta stapanire de sine si perseverenta;
4. Analizatori a) se diferentiaza individual ca tip (analitic, sintetic, etc).
a) se echilibreaza sistemul imunologic;
5. Organe, sisteme
b) se intensifica dezvoltarea – maturizarea sistemelor (gandire concreta)
a) manifesta cefalee, tulburari de coloana, ale cailor respiratorii, de stomac, de
dantura (incisivi), posibile accidente – hipoglicemie, anxietate
II. Regimul zilnic
1. Somnul a) are nevoie de 11,5 h.

2. Alimentatia a) are nevoiede 70-80 cal./kgcorp;
3. Baia a) este dependent de adult si de orarul scolar zilnic
a) se incadreaza in orarul zilnic
4. Tinuta
b) doreste haine noi pentru timpul liber
b) manifetsa interese diferentiate in functie de sex
a) 129,9-142,9 cm (baieti, urban);

1. Inaltimea
b) 129,1-143,1 cm (fete, urban).
a) 25,4-36,2 kg (baieti, urban);
2. Greutatea
b) 24,3-35,7 kg (fete, urban).
3. Motricitatea a) este dinamic, bine organizat, curajos.
a) are comportamentul vizual oriental spre interior (libertate redusa de
4. Analizatori proiectare in spatiu);
b) are auz bine dezvoltat si simtul ritmului..
5. Organe, sisteme a) dezvoltare fizica rapida a fetelor (talie aproape egala cu a baietilor)
a) debut caractere secundare la fete (rotunjirea formelor; fetele citesc carti
despre sex si pun intrebari);
6. Caractere sexuale
b) ritm lent de dezvoltare a caracterelor secundare la baieti, aparitie mai solida;
nu se mai dezbraca in fata mamei si sorei.
8. Predispozitii tulburari a) manifeta dureri de dantura (anini, premolari)
II. Regimul zilnic
a) are nevoie de 11,5 h

1. Somnul
b) este mai constient de oboseala
a) isi poate prepara singur hrana;
2. Alimentatia b) are un bun apetit, incearca alimente noi, este mai precis cand refuza un
aliment
a) are ostilitate pentru baie, baietii au tendinta sa poarte mai multe zile aceleasi
3. Baia
haine
a) nu prefera haine elegante, dar vor sa fie consultati in privinta gusturilor;
4. Tinuta
b) baietii se intereseaza direct de incaltaminte
b) manifesta interese, in functie de sex.
2.2. Regimul de viata si dezvoltarea fizica intre 6 – 10 ani

Programul zilnic trebuie stabilizat si respectat.
Spre deosebire de stadiul anterior, in programul zilnic al scolarului mic intervin urmatoarele
schimbari:
• programul activitatilor este mult mai stabilizat, adica ora de trezire si cea de culcare trebuie mai
mult respectate pentru ca activitatea scolara sa se desfasoare optim;
• timpul petrecut la scoala este mai bine organizat si plin cu activitati care se deosebesc din ce in
ce mai mult de cele de la gradinita;
• dupa intoarcerea acasa copilul trebuie sa realizeze o perioada de invatare independenta care
poate fi asistata de parinti dar, nu poate fi substituit de acestia;
• jocul trebuie sa ramana in programul zilnic al scolarului mic dar momentul si durata lui sunt
dependente de solicitarile scolare.
Scolarul mic are nevoie de 10-11 ore de somn noaptea si mai ales stabilizarea si respectarea orei
cand merge la culcare. Insuficienta somnului genereaza scaderea atentiei, a eficientei memoriei si a
performantelor gandirii.
Copilul trebuie sa faca efortul de a se adapta la:
a) spatiul scolar,
b) timpurile de activitati si solicitari scolare,
c) relatia cu un nou adult semnificativ care este invatatoarea,
d) la grupul de covarstnici cu care se confrunta si se compara pe terenul unei activitati foarte
importante cum este invatarea scolara;
Aspectele cele mai importante ale dezvoltarii fizice sunt urmatoarele:
• cresterea in inaltime este usor incetinita intre 6 si 7 ani dar apoi ritmul este mai mare si la
sfarsitul stadiului inaltimea medie este la baieti de 132 cm iar la fete de 131 cm. Exista insa tendinta ca
fetele sa aiba pentru prima data un usor avans fata de baieti;
• cresterea in greutate este relativ constanta si se ajunge, in medie, la 29 kg la baieti si 28 kg la
fete;
• osificarile cele mai importante din acest stadiu se petrec in urmatoarele zone: la nivelul
coloanei vertebrale dar curbura lombara este inca instabila si in pericol de a se deforma daca scolarii au
pozitie proasta la scris sau duc greutati mari; in zona bazinului, la maini (carpiene si falange);
continuarea schimbului dentitiei provizorii. Se intaresc articulatiile si creste rezistenta generala a
sistemului osos;
• cele mai importante perfectionari ale sistemului muscular sunt la nivelul mainii, a acelor
grupuri musculare implicate in scriere;
• la nivelul sistemului nervos sunt importante urmatoarele schimburi:
a) creste masa creierului pana la 1200-1300 g;
b) din punctul de vedere al structurii neuronilor creierul scolarilor mici este aproape ca al
adultului;
c) se dezvolta in mod deosebit, sub raport functional lobii frontali;
d) creste viteza de formare a legaturilor dintre neuroni;
Se dezvolta si se perfectioneaza activitatea motorie generala, mai ales autocontrolul. Abilitatile
motorii se dezvolta si ca urmare a exercitiului fizic din orele de educatie fizica. Copilul intre 6-7 ani/10-
11 ani poate invata orice sport: mersul pe bicicleta, inot, patinaj, handbal etc., cu conditia ca el sa fie
sustinut si stimulat in acest sens.
P. Osterrieth caracterizeaza astfel finalul acestui stadiu: „Varsta de 10 ani, cu echilibru, cu buna
sa adaptare, cu calm, dar insufletita sa siguranta, cu tinuta lipsita de incordare constituie pe drept cuvant,
apogeul copilariei, momentul de deplina inflorire si deplina integrare, a caracteristicilor copilului mare”.
2.3. Caracteristici fizice, dentitia – notiuni extrase din medicina

legala
Pentru a aduce notiuni mai complete acestui capitol, am incercat sa aducem in discutie de
asemenea criterii si notiuni folosite in medicina legala in vederea determinarii varstei copiilor in anumite
cazuri. Astfel se consideram ca expertizele pentru stabilirea varstei minorilor trebuie sa se desfasoare
dupa o metodologie unica atat in ceea ce priveste metodele de examinare ale copiilor, cat si in
interpretarea rezultatelor. Pe baza datelor din literatura s-a apreciat ca examinarea minorilor trebuie sa
parcurga urmatoarele etape: examenul antropometric, examenul odontologic si examenul radiologic.
Examenul antropometric consta din determinarea greutatii, taliei, masurarea perimetrelor
capului, toracelui si abdomenului, a lungimii segmentelor membrelor si calcularea unor indici cranieni.
Rezultatele acestor masuratori sunt relative, avand de multe ori valoare orientativa in stabilirea varstei
din cauza diferitelor boli care intarzie dezvoltarea staturala si ponderala.
Examenul odontologic consemneaza aspectele normale si patologice ale dentatiei. El
ofera cele mai exacte date necesare pentru stabilirea varstei, deoarece dintii apar intr-o succesiune bine
precizata si in anumite perioade de timp. Omul prezinta in ontogeneza trei dentatii:
dentatia temporara (de lapte), formata din dinti care provin din prima dentitie; ea este formata din
20 de dinti (8 incisivi, 4 canini si 8 molari), care se gasesc intre varsta de 6 luni pana la 6 ani;
dentatia mixta, care este prezenta de la eruptia primului dinte permanent (primul molar) pana la
disparitia ultimului dinte temporar; in aceasta etapa, dintii temporari coexista cu dintii permanenti;
dentatia permanenta (definitiva), care incepe odata cu caderea ultimului dinte temporar; ea este
formata din 32 de dinti (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari si 12 molari).
La nastere, dintii de lapte nu au erupt. Primii dinti temporari apar la 6-8 luni, urmati de
cate o noua grupa de dinti la fiecare 6 luni, pana la varsta de 2 ½ ani. Dintii erup in ordinea: incisivii
mediali, incisivii laterali, primii molari, caninii si ultimii molari. Dintii omonimi apar
perechi pe fiecare arcada. Primii care erup sunt dintii inferiori, care au la nastere coroana complet
mineralizata. Exceptie fac incisivii laterali superiori, care ii preced pe cei inferiori.
Deoarece dintii inferiori apar inaintea celor superiori, se considera ca arcul dentar inferior
exercita probabil un rol modelator asupra celui superior. In mod exceptional, la nastere, toti dintii
temporari pot fi erupti (dinti natali) sau ei pot apare dupa 30 de zile de la nastere (dinti neonatali). De
regula, astfel de dinti prezinta diverse tipuri de anomalii, datorita carora sunt expulzati la varsta de 4-5
ani.
Eruptia precoce este cauzata de: factori generali (rasa neagra, boli febrile, pubertate
precoce, acromegalia juvenila, hipersecretie de STH, hipertiroidism, hipergonadism, mame
mai tinere, greutatea mai mare a nou-nascutului care este insotita de eruptia cu 3-5 luni mai
devreme a incisivilor; eruptia are loc mai precoce la fete, asa cum dealtfel se dezvolta si
celelalte structuri ale organismului) si factori locali (extractia precoce a dintilor temporari,
pozitie foarte superficiala a mugurilor dentari -imediat subgingival, inflamatii periapicale,
hipervitaminoza A, C sau D, cu rizaliza accentuata a dintilor temporari, angioamele fetei).
Eruptia tardiva este asociata cu disostoza cleidocraniana, hipovitaminoza A, C sau D,
hipotiroidie, hiposecretie de STH, rubeola prenatala, lues congenital, prematuritate, iradierea
mamei in sarcina, mame cu sarcini numeroase in antecedente, sindrom Down, Turner, nanism.
In general, decalajele in eruptia dintilor temporari generate de acesti factori dispar in jurul
varstei de 2½ ani cand influenta factorilor de crestere devine manifesta. In aceste conditii,
cronologia aparitiei dintilor si evolutia lor ulterioara face sa creasca gradul de aproximare in
stabilirea varstei dentare, astfel incat de multe ori concluzia expertizei poate sa ateste o varsta
mai mica decat cea reala. In Tab. 1 si 2 este prezentata cronologia eruptiei dintilor temporari si
permanenti dupa datele din literatura.
In intervalul de timp intre 2 ½ ani si 5-6 ani nu mai erupe nici un dinte. Intre 5-6 ani si 9 ani erup
molarii primi si incisivii.
Intre 9 si 11 ani este din nou o perioada de liniste, cand erup premolarii si caninii.
Dupa varsta de 10 ani la fete si 11 ani la baieti se constata un nou puseu de eruptie.
Intre 12 si 13 ani, cand incepe perioada puberala, cresterea inceteaza complet, pauza in eruptie
durand pana la varsta de 18-25 ani, cand erup ultimii molari permanenti.
Ordinea de eruptie poate fi modificata in cazul caninilor si premolarilor. Astfel, Ci poate apare
inaintea P1 sau, la arcada superioara dupa P2. Varsta dentara se apreciaza dupa momentul eruptiei
dentare.
Aparitia caninilor prezinta o mare variabilitate (pot erupe si la varsta de 13 ani sau in
intervalul eruptiei celor doi premolari). Uneori la dintii superiori, ordinea de eruptie C-P1
poate fi inversata. La barbati, P1 superior precede caninul inferior si invers la femei. In eruptia
dintilor permanenti, variatii de ± 1-2 ani sunt considerate normale. Mai frecvent se intalnesc
intarzieri decat accelerari. Variatiile sunt mai mari decat la dintii temporari.
In afara limitelor de varsta din tabelul de mai sus, eruptia este considerata ca intarziata, respectiv
precoce.
Examenul radiologic se efectueaza numai dupa parcurgerea etapelor precedente si vizeaza
evidentierea punctelor de osificare si a sudarii diafizo – epifizare. Pentru a evita iradierea excesiva a
copiilor, pe baza examenului odontologic se stabilesc pentru fiecare grupa de varsta radiografiile care
ofera datele cele mai elocvente.
Examenul radiologic este obligatoriu pentru perioadele de varsta in care examenul
odontologic aduce numai date orientative. De exemplu la varsta de doi ani si jumatate dentatia
temporara este complet erupta. Dupa aceasta varsta, formula dentara ramane neschimbata pana in jurul
varstei de 6 ani, cand apare primul molar definitiv. De aceea, in acest interval radiografiile
membrelor evidentiaza nucleii de osificare aparuti, pe baza carora se poate determina varsta.
O situatie similara se intalneste intre 12 – 18 ani, cand dentatia permanenta este complet
erupta, cu exceptia ultimilor molari. In aceasta perioada de varsta examenul radiologic permite
stabilirea varstei pe baza evidentierii sudarii diafizo – epifizare.
Metode pentru stabilirea varstei intre o luna – 8½ ani. Pentru stabilirea varstei la copii
cu varste cuprinse in aceasta perioada se efectueaza radiografii de mana si/sau picior. Datele oferite de
markerii dentari care orienteaza asupra incadrarii in aceasta perioada se gasesc in Tab.3.
Observatii:
in intervalul de varsta 2 -5 ani, eruptia dintilor temporari este terminata, iar dintii
permanenti inca nu au aparut; datele necesare pentru precizarea varstei sunt oferite numai de
radiografiile mainii si piciorului, care precizeaza debutul si evolutia osificarii acestora; dupa varsta de
6½ ani se ia in considerare debutul osific arii epifizei distale a ulnei;
in intervalul de varsta 7 ani si 7½ – 8 ani elementul de diagnostic este dat de examenul
odontostomatologic, care la varsta de 7 ani evidentiaza eruptia primilor dinti permanenti; aceasta este
etapa dentatiei mixte cuprinsa intre eruptia primului molar permanent (6 ani) si expulzia caninului
temporar (12 ani).
Metode pentru stabilirea varstei intre 9 – 12½ ani. Pentru stabilirea varstei la copii cu
varste cuprinse in aceasta perioada se efectueaza radiografii de mana, sold sau genunchi. Datele oferite
de markerii dentari care orienteaza asupra incadrarii in aceasta perioada se gasesc in Tab. 4.
Observatii:
in intervalul de varsta 9 – 12½ ani, criteriul principal pentru stabilirea varstei este eruptia
dintilor permanenti;
in intervalul de varsta 9 – 10 ani erup dintii premolari si canini (14, 15, 13); acesti dinti
trebuie sa erupa intre incisivul lateral (12) si molarul de 6 ani (16); daca acest spatiu nu este
suficient, ultimul dinte din serie va avea de suferit in sensul ca va fi inclus sau va erupe ca
dinte ectopic; aceasta este dovedita de frecventa crescuta a ectopiilor si incluziilor caninului
maxilar si a ultimului premolar mandibular; dintre cei trei dinti, cel mai variabil timp de
eruptie il prezinta caninul, el putand erupe fie la 13 ani, fie intre eruptiile premolarilor;
confirmarea si completarea datelor examenului odontologic este data de rezultatele
radiografiilor mainii si genunchiului / soldului;
se va avea in vedere ca la fete, de la 12½ ani incep sa apara caracterele sexuale secundare.
3. Campul psihocomportamental
Intrarea copilului in scoala, contactul cu specificul activitatii scolare creeaza conditii noi
favorizante pentru dezvoltarea gandirii copilului determinand un proces important in cunoasterea lumii
inconjuratoare.Invatarea sris-cititului este considerata deschizatoarea tuturor drumurilor elevului catre
informatie si cunoastere.
3.1. Campul psihocomportamental in perioada 6 – 10 ani

CAMPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL (6 ani)
I. Sistemul actiunii totale
a) merge corect intr-un cerc desenat pe podea;

1. Echilibrul ortostatic
b) execulta cu usurinta sarituri in inaltime
2. Coordonarea a) deseneaza un romb dupa model;
oculomotorie b) reda mai bine proportiile in desen (“omuletul”)
a) executa cu usurinta miscari de orientare in schema corporaia (recunoaste
3. Orientarea in schema
dreapta - stanga).
corporaia proprie
a) intuieste spatiul distinct de timp (aici - acolo, acum - apoi).
4. Orientarea spatio - a) executa actiuni simple, bazate pe relatii contrarii (a astupa - a destupa, a
temporaia coase - a descoase).
5. Autonomia a) executa actiuni simple, bazate pe relatii contrarii (a astupa - a destupa, a
(deprinderi) coase - a descoase).
a) isi aranjeaza singur lucrurile in mod ordonat,
6. Initiativa (scopul) b) elaboreaza mintal mijlocul actiunii (sorteaza obiecte in functie de strategia
constructiei)
a) are energie si echilibru (sare 40-50 cm in inaltime);
b) confectioneaza manual obiecte simple (plic, timbru s.a.), perfectionandu-si
7. Calitati in actiune miscarile de finete;
c) are mai multa rapiditate in actiune (selecteaza, clasifica etc. prompt diferite
imagini)
II. Sistemul cognitiv - aptitudinal
a) percepe auditiv toate fonemele limbii materne

1. Perceptia
b) indica si denumeste 6 - 7 culori sau nuante
2. Atentia a) are atentie concentrata desprinsa de obiectul concret (orientata de limbaj)
a) recunoaste corect 2-3 litere
b) recunoaste elementele omise din desen
c) compara din memorie doua obiecte (lemn – sticla)
d) denumeste trei momente principale iale zilei si relateaza activitatile obisnuite
pentru acestea
3. Memoria –
e) cunoaste si denumeste 3-4 anotimpun si denumeste obiectele de
reprezentarea
imbracaminte - incaltaminte folosite,
f) enumera 5-7 zile din saptamana;
g) recunoaste silabele omise din cuvant (strugu... re) si cuvintele omise din
propozilie (am sa ... pe la tine)
h) pastreaza in memorie informatia circa 3 ani
a) relateaza mai pe larg despre 3 imagini date
b) efectueaza o constructie cu 10-12 cuburi
c) defineste 4 obiecte sau fiinte (minge, pisica, haina, cal);
d) stabileste asemanari intre 2 obiecte date (mar - portocaia; gheata - cizma)
e) intelege intuitiv relatii contrarii (a lipi – a dezlipi)
4. Gandirea - invatarea f) foloseste forme complexe de comparatie (cald – caldut – fierbinte; mai
frumos ca – mai deschis ca, etc.)
g) denumeste notiuni din sfera a 4-5 notiuni generale (imbracaminle, mohila,
vehicule, jucarii)
h) are cunostinte elementare despre unele meserii (croitor, cizmar, tamplar.
bucatar, medic, s.a. )
a) are vocabular cu peste 3500 de cuvinte;
5. Limbajul b) pronunta corect cele mai dificile sunete (r,s);
c) numara peste 10 cuburi.
6. Imaginatia a) este centrata pe fabulos (nascoceste si amplifica intamplari)
7. Aptitudinile a) manifesta aplitudini sportive (patinaj, inot, gimnastica)
III. Sistemul motivational - afectiv
1. Trebuintele a) poate efectua sarcini fara sa aiba ,la vedere" obiectul recompensei.
a) oscileaza intre tendinte opuse (prudenta -impulsivitate, la 6 ani) - (compromis
2. Tendinte, dorinte, si viziune mai vesela, elan creator, la 6,5 ani),
aspiratii b) doreste si traieste intens lauda si dojana;
c) aspira la succes in joc
3. Interesele a) are interes pentru jocuri de indemanare (decupaj)
a) se conformeaza scopului fixat anterior putand renunta la dorinte trecatoare;
4. Scop – Mijloc b) isi stabileste mijlocul (calea) de actiune (culori pentru colorat anume, cuburi
pentru constructie).
a) isi poate stapani impulsivitatea devenind mai prudent;
5. Afecte - sentimente
b) manifesta veselie in jocuri colective si in reusita proprie.
IV. Eul si lumea
a) este mai retinut, se controleaza;

1. Constiinta de sine
b) dovedeste constiinta de sine in actiune (“asta nu pot sa fac”, “nu voi reusi”)
a) comunica mai usor cu persoane adulte straine, este mai receptiv si raspunde
mai prompt la solicitarile acestora (manifesta raspundere)
b) este gelos si are dificultati in relatiile cu fratii
2. Constiinta de altii c) are relatii conflictuale in grup pentru incalcarea normelor invatate
d) dialogheaza activ cu alti copii, pune intrebari si raspunde la intrebari
e) colaboreaza in grup pentru rezolvarea unei sarcini (compunerea unei
ghicitori)
a) transforma in obisnuinta deprinderile de ordine
3. Atitudinea fata de b) cunoaste reguli de comportament mai complexe (solicita si multumeste
norme pentru un serviciu, dialogheaza la telefon)
si valori c) incearca sa se clarifice asupra lucrurilor si stuatiilor prin “de ce” cauzal si “de
ce” justificativ (“de ce arde?”, “de ce nu-mi cumperi?”)
a) executa miscari complexe de echilibru (gimnastica, sarituri, alergari, mers pe

1. Echilibrul ortostatic
bicicleta)
2. Coordonarea
a) executa cu usurinta miscari de coordonare (desen, scris, s.a.)
oculomotorie
3. Orientarea in schema a) executa cu usurinta miscari variate in schema corporala pe baza imitatiei
corporaia proprie (gimnastica)
4. Orientarea spatio - a) desfasoara actiuni independente in spatii mai largi (traseul casa – scoala, in
temporaia curtea scolii, s.a.)
5. Autonomia a) are deprinderi de ordine legate de sarcinile scolare (pregatirea ghiozdanului)
(deprinderi)
6. Initiativa (scopul) a) incepe sa-si formeze o ierarhie a scopurilor (intre invatare si joc)
7. Calitati in actiune a) efectueaza miscari cu mai multa precizie (decupaje, impletituri)
a) are capacitate discrimanatorie (sesizeaza detaliile)

1. Perceptia
b) isi observa propriul corp
a) are spirit de observatie independent si selectiv (“la librarie”)
b) se mentine atent in lectura circa 1 ora
2. Atentia c)are atentie distributiva slaba in realizarea unor activitati complexe (scrisul)
concentrandu-se unilateral (asupra formei grafice, neglijand pozitia corpului, a
stiloului, a caietului)
3. Memoria – a) indica data (zi, luna, an)
reprezentarea
4. Gandirea - invatarea a) descrie nuantat elementele unei gravuri (“un domn si o doamna stau pe o
banca”)
b) explica relatii mai complexe (“Daca ai fost lovit de un prieten din greseala,
ce faci?”)
c) indica asemanarile intre 3 si mai multe obiecte (creion – stilou – pix - creta)
d) indica deosebirile intre 2 obiecte (minge - portocala)
e) foloseste simbolul raportat la fenomene cunoscute (culori – anotim[uri)
f) intuieste posibilul – imposibilul, necesarul – intamplatorul
g) incepe sa efectueze operatii numerice cu obiecte concrete si simboluri (9
puncet din care 3 duble)
h) manifesta spirit critic in gandire (indoiala fata de exagerarile din povesti,
demascarea lui Mos Craciun)
i) deseneaza din memorie obiecte sau fiinte determinate, insistanmd asupra unor
detalii (nasturii)
a) dialogheaza mai mult cu copii decat cu adultii
5. Limbajul
b) isi perfectioneaza forma scrisa a limbajului
a) are imaginatie “critica”, cu elemente de fabulos
6. Imaginatia
b) ordoneaza imaginile in succesiune temporala
7. Aptitudinile a) Manifesta mult aptitudini motorii
a) manifesta intens trebuinta de performanta si apreciere in absenta obiectului

1. Trebuintele
recompensei (poate astepta)
2. Tendinte, dorinte, a) are tendinta de imbufnare si neliniste (interiorizare)
aspiratii b) doreste sa evite blamul, pedepsele
a) manifesta interes pentru colectii (poze, ambalaje, s.a.)
3. Interesele b) participa cu placere la jocuri de competitie (sport)
c) are interes frecvent pentru lecturi si desen
4. Scop – Mijloc a) formuleaza intrebari orientate de scop
a) este mai putin timid, dar persista teama de intuneric, de singuratate si apare
teama de ridicol (fata de colegi)
b) isi reprezinta cu anticipatie bucuria succesului, a recompensei
5. Afecte - sentimente c) manifesta prietenie pe considerente neesentiale (colegi de banca, de drum
spre casa)
d) are sentimente de mandrie si superioritate in raport cu copii mai mici (de
gradinita) si de invidie fata de cei mai mari
IV. Eul si lumea
a) incepe sa fie constient de calitatile sale si se angajeaza cu o anumita

independenta in actiuni competitive (lider spontan)
a) dialogheaza intens cu alti copii
b) se manifesta ca lider spontan, faraa fi recunoscut in mod constient de ceilalti
c) este mai putin egoist in relatiile cu alti copii si cu fratii
2. Constiinta de altii
d) se manifesta egal in raport cu sexul opus (prieteni de joc)
e) incepe sa dobandeasca semnificatia sociala a competitiei (incearca invingerea
adversarului si evita riscul de a fi invins)
a) sanctioneaza greselile altora si se supune sanctiunilor (de ispasire)
3. Atitudinea fata de
b) cunoste si se conformeaza formal normelor specifice activitatii scolare
norme
(punctualitate, disciplina in clasa)
si valori
c) incepe sa-si formeze deprinderi legate de tinuta scolara

1. Echilibrul ortostatic a) executa cu precizie miscari rapide (alergari, rostogoliri, sarituri)

a) are precizie in actiuni complexe (iesirea din labirint)
b) incearca sa reprezinte in desen perspectiva spatiala
2. Coordonarea
c) realizeaza mai bine proportiile (“Omuletul”), cu exagerarea unor elemente
oculomotorie
(caciula) si persistenta transparentei (membrele se vad acolo unde sunt acoperite
de haine)
3. Orientarea in schema a) are mobilitate si independenta in miscari
corporaia proprie b) executa la comanda miscari ritmice, sincronizate
a) se deplaseazacu usurinta in spatiu vast (lamagazin)
4. Orientarea spatio -
b) incearca sa localizeze corect unele fenomene (umbra)
temporala
c) se orienteaza dupa repere naturale (rasarit - apus)
5. Autonomia a) isi automatizeaza unele deprinderi (scris citit, ordinea in camera)
(deprinderi) b) isi imbraca singur cartile si caietele
6. Initiativa (scopul) a) isi organizeaza timpul liber (lecturi, jocuri dramatice)
a) are capacitati complexe in sarcini date si in jocuri de competitie (concentrare,
7. Calitati in actiune
coordonare, rapiditate, precizie, mobilitate, s.a.)
a) asambleaza cuburi diferite (colorate), dupa un model grafic dat

b) reconstituie un intreg din bucati (“fata”)
1. Perceptia c) are acuitate vizuala ridicata (determina “din ochi” jumatatea unei linii, centrul
unui cerc)
d) are auz fonematic dezvoltat
a) are atentie concentrata in rezolvarea de probleme (“Cate jumatati sunt intr-un
2. Atentia
mar?”)
a) memoreaza direct 5 cifre
3. Memoria – b) opereaza cu reprezentari antropomorfe (ciocanitoarea este “doctorul padurii”)
reprezentarea c) recunoaste obiecte si forme familiare din imagini lacunare complexe
d) memoreaza simboluri (completare cod)
a) explica semnificatia unor cuvinte mai putin familiare (flacon, savuros)
b) identifica similitudinea intre obiecte diferite apartinand aceluiasi gen (pisica
– soarece; mar – banana)
c) aranjeaza imagini intr-o poveste cu sens (“Incendiul”)
d) aregandire parctica in actiuni sociale obisnuite (“Ce trebuie sa facem daca ne
taiem la deget”)
e) efectueaza operatii reversibile (aritmetice)
4. Gandirea - invatarea
f) indica deosebiri intre obiecte si multimi de obiecte (jucarii – rechizite scolare)
g) defineste obiectele prin uzaj (palaria – “pentrui capul dvs.”)
h) accepta hazardul (“m-am nimerit acolo”)
i) opereaza cu rationamentul analogic (ingropi carotf->planta, la fel si cu
morcovul)
j) explicarelatii complexe (“De la ce animal avem sunca?”)
k) intelege raporturi elementare intre marimi (mai mic, mai mare de atatea ori)
a) enumera corect lunile anului
b) numara de la 20 la 0 in 25 s
5. Limbajul
c)cunoaste semnificatia curenta a 16 cuvinte (caine, dop, ciocan, avion, etc)
d) isi automatizeaza scrisul
6. Imaginatia a) este dominat de realism in gandire
a) manifesta aplitudini pentru compuneri, aritmetica, activitati motrice (sport,
7. Aptitudinile
lucru manual)

1. Trebuintele a) are trebuinta puternica de apartenenta si integrare in grup (familie, clasa, s.a.)
a) se manifesta expansiv – agresiv (atitudine de bataus)
2. Tendinte, dorinte,
b) doreste simpatia si aprecierea invatatorului
aspiratii
c) aspira sa ocupe un loc fruntas
a) manifest ainteres cognitiv in activitatea scolara
3. Interesele
b) are interese diverse: lectura, jucarii mecanice, jocuri de sezon
a) isi organizeaza actiunile in functie de orarul scolar
4. Scop – Mijloc
b) incearca sa respecte regimul zilnic fixat de familie
a) baietii se manifesta galagios si violent
b) are frica si/sau timiditate fata de examinarea scolara
c) manifesta gelozie, invidie fata de colegi
d) solidarizeaza cu grupul
IV. Eul si lumea
a) are constiinta deosebirilor de sex si tendinta de separare in joc

1. Constiinta de sine b) este constient de calitatile sale si refuza sa fie rasfatati de parinti in public
c) este relativ independent in respectarea regimului zilnic
a) se solidarizeaza cu grupul si repudiaza paraciosii
b) aretendinta de separare pe sexe in joc (baietii actioneaza in cete sau banda)
2. Constiinta de altii
c) participa la jocuri ludice fluctuante, prefera jocurile de competitie (baietii),
care imbina realul cu fictiunea (felete).
a) distinge determinismul fizic (spargerea unui pahar) de necesitatea morala (a
fi mai atent, a cere scuze)
3. Atitudinea fata de b) incearca sa submineze prestigiul absolut al adultului (debutul minciunii)
norme c) intelege injustitia ca neascultare
si valori d) are deprinderi sistematice (intelectuale si de ordine) in efectuarea lectiilor
e) colectioneaza cu pasiune obiecte care-I satisfac curiozitatea si simtul
artistic(poze, timbre, flori, frunze)
1. Echilibrul ortostatic a) executa miscari care solicita stapanirea de sine (cumpana, lumanarea)
2. Coordonarea a) scrie precis, clar, corect
oculomotorie b) executa rapid si precis miscari sinuoase (desen, decupaj)
a) isi controleaza miscarile, mai ales in actiunile competitive
corporaia proprie
a) se deplaseaza in spatii largi (hoinareala pe maidan) si cunoaste direct formele
4. Orientarea spatio - de relief
temporaia b) isi reprezinta dimensiunile spatio-temporale (inaltimea unei coline, timpul
unei calatorii)
5. Autonomia a) isi interiorizeaza programul zilnic si-si formeaza deprinderi intelectuale
(deprinderi) (calcul aritmetic, desen, citit) si motorii (de igiena si in joc)
a) isi organizeaza munca scolara dupa un anumit plan, iar in cazul insucceselor
6. Initiativa (scopul)
poate continua munca pana la final.
a) este rapid (traseaza linii, puncte in patrat sau cerc)
b) are precizie in operatii de finete (decupeaza cercuri, construieste un turn din
7. Calitati in actiune
cuburi mari si mici)
c) isi controleaza miscarile, este perseverent
a) distinge detaliile obiectelor si fenomenelor

1. Perceptia b) reconstruieste un intrg din bucati (“cal”)
c) manifesta variatii individuale (tip descriptiv, explicativ, obiectiv, subiectiv)
a) se concentreaza asupra persoanelor si relatiilor sociale (prinde insusirile
2. Atentia
externe ale persoanelor)
a) memoreaza cu usurinta cifre, simboluri
3. Memoria – b) isi reprezinta timpul prin durate scurte (zi, ora) folosind repere sociale (mass-
reprezentarea media)
c) isi reprezinta tot mai obiectiv spatiul prin explorari motorii directe
a) invata utilizand actiuni motorii secundare (deplasarea degetului pe rand,
cititul in soapta)
b) prinde intelesul unei serii de imagini (istorioare in imagini)
c) poate ajunge la explicatia cauzala obiectiva (miscarea pendulului)
d) intelege egalitatea a 2 colectii de obiecte, din care una compacta, cealalta
4. Gandirea - invatarea divizibila (n<20)
e) explica relatii complexe (“Ce faci daca ti se cere parerea despre o persoana pe
care nu o cunosti?”)
f) efectueaza operatii aritmetice (adunare-scadere) cu monede (socotirea
banilor)
g) distinge greselile din propozitii absurde simple (Am 3 frati, Ion, Sandu si eu)
a) cunoaste semnificatia curenta a 21 de cuvinte
b) se orienteaza cu ajutorul limbajului in rezolvarea problemelor (ce
5. Limbajul
cunoastem?, ce nu?, ce trebuie sa aflam?)
se exprima corect si original in scris
a) formeaza figuri variate in mod independent din 5 betisoare
6. Imaginatia
b) infatiseaza amanunte in descrierea boltii, corespunzatoare realitatii
a) are rapiditate si precizie in operatii de constructii, asamblare, desen, decupaj
7. Aptitudinile b) manifesta unele aptitudini pentru tehnica (montare – demontare de sonerii,
navomodelaj, aeromodelaj, etc)
a) are trebuinta de performanta (gustul competitiei)

1. Trebuintele
b) are trebuinta de independenta (evita supunerea oarba)
a) tinde sa reactioneze, dar se poate controla, isi stapaneste conduitele
2. Tendinte, dorinte,
suspensive (asteptare - panda)
aspiratii
b) manifesta dorinta de autoritate fata de colegi
a) are interes de sunoastere din dorinta de autoritate
3. Interesele
b) manifetsa interes pentru tehnica, sport, s.a.
a) poate duce la bun sfarsit o activitate conform planului
4. Scop – Mijloc
b) are tendinta de justificare in relatiile sociale
a) manifesta teama fata de caini, serpi, de a intarzia la scoala
5. Afecte - sentimente b) are sentimente de solidaritate in grup (aplicarea pedepselor, alibiurilor)
c) manifesta sentimente de superioritate (motivarea prin nota scoalara)
IV. Eul si lumea
a) este constient de performantele proprii si cauta sa-si impuna autoritatea prin

rezultatele scolare
b) isi justifica propriile pareri (fragilitatea marturiei)
c) iubeste sa fie elogiat
d) doreste sa fie independent (rezista la sugestii)
e) asimileaza punctul de vedere al altora
a) desfasoara jocuri diferite in functie de sex: baietii participa la “cete”si joaca
“hotii si vardistii”; fetele joaca sotronul si joc de imitatie
2. Constiinta de altii b) are relatii incordate cu fratii de zece ani
c) coopereaza in grup in rezolvarea problemelor, sesizeaza detaliile in actiunile
imitative
a) se manifetsa duplicitar in plan moral: triseaza (minte, mimeaza atentia) si
3. Atitudinea fata de totodata lupta pentru egalitate
norme b) considera egalitatea inaintea respectului pentru autoritate
si valori c) minte de teama pedepsei
d) se raporteaza constient la valori (are discernamant)
1. Echilibrul ortostatic a) este mai dinamic si mai bine organizat in miscari (consolidarea achizitiilor)
2. Coordonarea a) comportamentul vizual este orientat spre interior, are mai putina precizie
oculomotorie grafica
a) desfasoara exercitii mai putin violente, baietii isi exerseaza musculatura
corporaia proprie
4. Orientarea spatio - a) se mentine aproape de lucruri, incearca sa domine timpul (sa ajunga la timp
temporaia la scoala)
a) oscileaza intre ostilitate si receptivitate in formarea deprinderilor igienice si
5. Autonomia
de munca
(deprinderi)
b) are deprinderi motrice, de constructie
6. Initiativa (scopul) a) imbina autoperfectionarea scolara cu experientele celebre in grup
7. Calitati in actiune a) manifetsa forta (baietii), curaj, perseverenta, autocontrol
a) distinge dimensiuni si relatii spatiale complexe, ilustrate grafic si reproduce

din cuburi aceste modele
1. Perceptia
b) diferentiaza sunete si intervale muzicale, are simtul ritmului (sensibilitate
muzicala)
2. Atentia a) are atentie scurta si variabila
a) memoreaza texte mai lungi (povestiri) si respecta firul logic
b) memoreaza in ordine inversa 4 cifre
3. Memoria –
c) are viziune statica a spatiului (loc) si-si reprezinta intervalele de timp mai
reprezentarea
lungi (an, deceniu, secol)
d) are memorie muzicala dezvoltata
a) explica asemanarea intre obiecte (cutit – moneda - sarma)
b) rezolva cu usurinta probleme de calcul (cele 4 operatii);
c) intelege simultaneitatea (aceeasi ora in localitati diferite) si reversibilitatea
spatiala (distanta Bucuresti- Brasov);
d) ordoneaza" corect cuvintele din fraze dezordonate („rugat tema sa-mi eu
4. Gandirea - invatarea profesorul corecteze am");
e) opereaza similitudini in sfera unor notiuni („Cot-genunchi");
f) invata pe baza de plan (plan de observare, plan de rezolvare s.a.);
g) are gandire practica in actiuni sociale obisnuile („Ce faci, daca un copil mai
mic decat tine vine si spune ca vrea sa se bata cu tine?");
h) in judecati este nedogmatic sau neutru.
5. Limbajul a) foloseste fraze scurte, dar variate (reciproc activ);
b) cunoaste semnificatia curenta a 25 de cuvinte (a ignora, dublura, a ispravi
s.a.);
c) are vocabular variat, influentat de motivatie si mediul educativ (“cum se
cheama puiul vacii?");
d) are aspect elaborat al limbii materne si sensibilitate pentru limbi straine;
e) este mai putin precis in scriere.
6. Imaginatia a) are imaginatie creatoare in desen, modelaj, tehnica, joc, compuneri, s.a.
7. Aptitudinile a) manifesta aptitudini motorii, dexteritate (manuirea bilelor)
a) are trebuinta de apartenenta (nu-i place singuratatea);

1. Trebuintele
b) manifesta trebuinta de autoperfectionare.
a) fetele au tendinta de imbufnare, refuza sa vorbeasca si sa se joace, prefera un
grup mic;
b) aspira sa fie egal cu altii, dar nu cauta in mod special sa-i intrcaca;
2. Tendinte, dorinte, c) doreste sa fie remarcat si complimentat;
aspiratii d) prefera haine neelegante (galben, albastru) si doresle sa-si aleaga singuri
incaltamintea;
e) doresle prioritar posesiuni materiale (bicicleta etc.)dar si sa ajute oamenii si
animalele.
a) are interese multiple influentate de parinti (model cu care se identifica);
b) abandoneaza jocuri dragi (papusa) pentru jocuri in aer liber (practica sportul
nu pentru gustul competitiei, ci al bucuriei simple);
c) este interesat de amenajarea camerei (afiseaza pe pereti fanioane s.a.);
3. Interesele
d) baietii prefera sportul, colectionarea de timbre, constructii mecanice (cu
mini-laborator pentru explozive); fetele prefera jocuri de societate, ingrijirea
animalelor, spectacole deghizate, lecturi si filme cu experiente celebre si
subiecte vesele.
4. Scop – Mijloc a) are ocupatii calme care par fara scop, dar au logica interioara.
a) este mai putin anxios, n-are teama de caini si intuneric, dar se teme de sarpe
si a intarzia la scoala;
b) are manie scurta, violenta, primitiva, furie diferentiata fata de parinti si frati;
c) plange mai calm, fetele sunt mai triste, dar isi recapata usor echilibrul, nu
sunt ranchiunoase;
d) are elan de bucgrie si afectiune demonstrativa, zgomote scurte, explozive,
putin profunde;
e) este afectuos cu parintii.
IV. Eul si lumea
a) este multumit de el si de lume, nu-i place sa fie suparat:

b) isi dezvolta constiinta de sine (are secrete);
c) are constiinta sexului (nu se mai dezbraca in fata parintilor, citesc carti, pun
intrebari directe si indirecte (baietii), se incuie in camera)
d) are idee de calitatile si defectele sale, are dificultati in alegerea unei profesii
(sa fie prevenit).
2. Constiinta de altii a) reactioneaza mai putin, ia lucrurile asa cum sunt;
b) este atasat si stabil fata de parinti: recunoaste prestigiul mamei (baietii), face
confidente (fetele), relatii de camaraderie cu tatal;
c) are dificultati cu fratii de 6 si 9 ani;
d) observa relatiile parinti - bunici;
e) iubeste prietenii, stie date personate despre ei (fetele au un prieten preferat);
f) este constient ca atasamentul dintre sexe este rezervat pentru mai tarziu
(cupluri putine, isi scriu bilete dulci, dar jenate; fetele viseaza sa fie mame);
g) acorda importanta mai mare vietii in grup, este mai tolerant (grupuri
misterioase, care il pot influenta spre idealism sau austeritate); tine la prestigiul
clasei;
h) in joc prefera separarea pe sexe (fetele sunt admise daca sunt sportive);
baietii joaca lupte si scene istorice, fetele scene din viata de familie.
a) ii place sa termine un lucru, dar nu sa-l analizeze mult timp;
b) are aerul multumit, dar nu este indiferent de responsabilitatile sociale;
c) foloseste ca instante juridice alte persoane („mama a zis"), nu este centrat pe
sine;
d) este sincer, franc in problemele mari, dar nu si in cele mici (alibiuri, da vina
pe fratii mai mici);
3. Atitudinea fata de
e) se poate conforma normelor cand este in vizita sau primeste musafiri;
norme
f) este oscilant in treburile gospodaresti si in gestiunea banilor proprii;
si valori
g) doreste sa fie consultat de parinti in privinta gusturilor;
h) poale fi diplomat, dar de regula este putin abil in umorul de bun gust;
i) manifesta ostilitate in formarea unor deprinderi de igiena corporala" (baie);
j) se preocupa mai mult de rau decat de bine;
k) nu este preocupat de problemele mortii si divinitatii (Dumnezeu este
considerat un prieten la care sa se planga la necaz).
1. Echilibrul ortostatic = echilibrul stand in picioare;

Se dezvolta si se perfectioneaza activitatea motorie generala, mai ales autocontrolul. Abilitatile
motorii se dezvolta si ca urmare a exercitiului fizic din orele de educatie fizica.
Copilul intre 6-7 ani/10-11 ani poate invata orice sport: mersul pe bicicleta, inot, patinaj, hambal
etc, cu conditia ca el sa fie sustinut si stimulat in acest sens.
Pozitia incorecta a corpului in miscare sau in repaos poate duce la aparitia problemelor de sanatate.In
Romania se efectueaza de curand o serie de teste pentru identificarea tulburarilor de echilibru in urma
carora pacientul este trimis la medicul specialist.
Baropodometria statica, care arata cum este dispusa greutatea corpului la nivelul picioarelor,
ofera date despre suprafata de sprijin si fortele pe care se sprijina corpul.Prin fotografierea talpilor si
prelucrarea datelor pe calculator se identifica punctele de greutate ale corpului.Dupa masuratorile
computerizate, pacientului i se recomanda orteze plantare din materiale speciale care corecteaza
deficientele.Astfel se identifica cauza, iar pacientul se trimite la specialist in functie de afectiune - ORL-
ist, neurolog, stomatolog sau oftalmolog.De asemenea, s-a constatat ca 15% din durerile de spate sunt
date de lucrarile stomatologice gresite, acestea influentand echilibrul corpului."Daca persoana se clatina
tinand ochii deschisi inseamna ca are o problema oftalmologica".Orice pozitie incorecta poate provoca
dureri de spate, de sold, de cap, iar prin corectarea acesteia durerile dispar.Toate suferintele se refera la
echilibru.Pentru echilibru este nevoie de senzori, ochi, urechi, si de relatia mandibula maxilar.Daca la
unul dintre acestea exista tulburari ele influenteaza si pe celelalte.
2. Coordonarea oculomotorie
Activitatile de educatie plastica desfasurate in gradinita au, de asemenea un rol prioritar in
pregatirea copiilor pentru scoala.Prin acest gen de activitati se realizeaza coordonarea oculomotorie,
dezvoltarea muschilor mici ai mainii, dezvoltarea sensibilitatii artistice si cromatice, a spiritului de
observatie, diferentierea formelor, a proportiilor, orientarea spatiala.Pe toate acestea se sprijina
activitatea de scriere din clasa I.Activitatile de educatie plastica contribuie de asemenea la dezvoltarea
psihica a copilului.Prin aceste activitati copiii isi dezvolta spiritul de observatie si isi formeaza
reprezentari care reflecta tot mai fidel diversele insusiri ale elementelor lumii inconjuratoare si relatiile
dintre ele. Acest lucru ii ajuta sa realizeze o cunoastere mai fidela a mediului in care traiesc.Li se va
atrage atentia copiilor asupra partilor componente ale corpului omenesc.Copilul sesizeaza greseala
facuta, incepe sa fie mai atent, sa se gandeasca daca elementele pe care le deseneaza sau le picteaza
corespund realitatii si pot coexista intr-o lucrare.La sase ani (grupa mare-pregatitoare), copiii pot sa
gandeasca si sa se exprime plastic prin linii si culori, imbogatindu-si astfel posibilitatile de
comunicare.Desenul ca limbaj al formelor si culorilor constituie o modalitate prin care copilul isi
exprima perceptiile, emotiile, dorintele.Desenul devine astfel, deopotriva mijloc de reprezentare a
realitatii si functie de comunicare.
3. Orientarea in schema corporala proprie
Miscarea este cea care ajuta copilul sa-si inteleaga corpul si functionarea fiecarei parti a acestuia,
de aceea este esential ca acesta sa se miste cat mai mult, ducand la dezvoltarea de timpuriu a abilitatilor
de mobilitate.O buna schema corporala precum si abilitatile libere de miscare sunt esentiale pentru
mobilitatea de mai tarziu, ca si dezvoltarea cognitiva si formarea conceptelor care trebuie sa evolueze in
acelasi ritm cu dezvoltarea fizica.
4. Orientarea spatio - temporala
a) Cunoasterea planului spatial
Aceasta notiune se regaseste si sub numele de cunoasterea relatiei de la obiect la obiect, anume faptul de
a sti cum sunt asezate mai multe obiecte si locuri in legatura unele cu altele.
b) Memorarea planului spatial
Memorarea planului spatial se refera la procesele de stabilire a relatiilor de la obiect la obiect si
capacitatea de a retine aceste relatii pe tot parcursul miscarii.Procesul cognitiv descris de Hill si Ponder
(1976) arata o metoda de memorare.Cu alte cuvinte, memorarea implica confirmarea mai multor ipoteze
de miscare pe baza existentei si folosirii adecvate a informatiilor despre mediu.Exista insa si dovezi
conform carora memorarea nu ar implica nici un proces cognitiv.
Procesul cognitiv
Acest proces este de fapt un ciclu de cinci procese care apar pe parcursul orientarii.Pasii se leaga
intre ei si pot sa se repete de cate ori procesul cognitiv are loc, desi timpul in care acesta are loc poate
varia.
Iata cei cinci pasi:
1. Perceptia: procesul de asimilare a informatiilor privind mediul prin celelalte simturi ramase:
mirosuri, sunete, perceptii tactile, perceptii chinestetice.
2. Analiza: procesul organizarii datelor primite pe categorii dupa consistenta, relevanta,
familiarizare cu ele, sursa, calea senzoriala pe care au parvenit si intensitate.
3. Selectia: procesul de alegere a datelor analizate care se potrivesc cel mai bine nevoilor de
orientare ale situatiei respective.
4. Planificarea: procesul formarii unei modalitati de rezolvare a situatiei pe baza datelor
senzoriale selectate ca fiind cele mai relevante pentru situatia respectiva.
5. Executarea: procesul efectuarii modalitatii de rezolvare a situatiei planificate.
Cunoasterea conceptelor si sistemelor de concepte spatiale
Multe dintre conceptele necesare miscarii independente au fost deja analizate. Important ramane
de discutat cunoasterea regulilor, principiilor si sistemelor care asigura si mentin orientarea in timpul
miscarii.
Sistemele de concepte spatiale

INDICII
-orice obiect, sunet, miros, temperatura sau reper tactil familiar usor de recunoscut, constant si cu o
localizare bine stiuta
-este constant si permanent
-pentru a-l folosi este necesara cunoasterea macar a unei directii sau unui alt obiect cu care sa fie pus in
relatie
- are cel putin o caracteristica care-l deosebeste de celelalte obiecte
-se recunoaste dupa caracteristicile vizuale, tactile, olfactive, chinestetice si auditive sau combinatia lor.
REPERE
-orice stimul auditiv (inclusiv perceptia obiectiva), olfactiv, tactil (inclusiv temperatura), chinestetic sau
vizual (inclusiv culoare, stralucire sau contrast) care afecteaza simturile si care poate fi convertit cu
usurinta in informatie relevanta asupra pozitiei sau directiei in spatiu
-poate fi dinamic sau stationar
-uzual sau functional depinde de familiaritatea subiectului cu sursa care-l produce
-unele repere pot functiona in mai multe medii -nu toti stimulii au aceeasi valoare ca reper; unii
informeaza mai bine asupra necesitatilor momentului (repere dominante) altele au un nivel mai redus de
relevanta, sau chiar valoare negativa (sunet care bruiaza)
-masurarea se face pe baza dimensiunilor exacte sau aproximative ale unui obiect sau ale unei suprafete,
folosindu-se o unitate data
-totul se poate masura
-masuratorile liniare sunt constante
-exista unitati de masura specifice: metru, centimetru, milimetru etc.
-unitatile de masura standard sunt in relatie stransa unele cu altele (1000cm= 1m) si trebuie folosite dupa
distanta care trebuie masurata (metrul pentru lungimea mesei; centimetrul pentru lungimea creionului
etc.)
-masuratorile se impart in trei clase: (a) masuratori cu unitati de masura standard; (b) masuratori
comparative si (c) non-standardizate (pasi, lungimea mainii) -masuratorile comparative compara
lungimea sau distanta dintre doua obiecte; cum ar fi; mai lung decat, mai lat decat, mai putin decat
-masuratorile lineare se aplica pentru trei dimensiuni de baza: lungime, latime si inaltime
-unitatile de masura standard sau non-standard se pot folosi pentru masuratori aproximative (aprox. 7 m,
pana la brau, 3 pasi)
DIRECTIILE DATE DE COMPAS

-directia este o linie pe care, fie ceva se misca, fie ceva este indicat sau ochit, fie ceva se indreapta spre
un anumit punct.Directiile indicate de compas sunt specializate, fiind dictate de campurile magnetice ale
pamantului.Cele patru directii principale sunt punctele cardinale care se gasesc la intervale de 90 grade
in jurul cercului compasului; este vorba de directiile nord, sud, est si vest
-sunt constante
-o linie est-vest formeaza un unghi de 90 grade cu o linie nord-sud
-toate liniile est-vest sunt paralele; la fel toate liniile nord sud
-miscarea se face fie spre est sau vest, sau pe directia est-vest, fie spre nord sau sud sau pe directia nord-
sud
Procesul de familiarizare pentru orientarea spatiala si autonomia
Totodata se mai folosesc descrierile verbale si folosirea mijloacelor auxiliare, de exemplu : harti
tactile si modele in miniatura.
De obicei, se retin reperele importante si relatiile spatiale din cadrul suprafetei ce trebuie
explorata.In cazul persoanelor cu handicapuri multiple, aceasta familiarizare independenta devine
imposibila.Prescolarii, cu care se incepe procesul de familiarizare independenta, trebuie invatati despre
foloasele punctului de reper si a utilizarii modelelor de cautare sistematica, cum sunt suporturile, mesele,
peretii si podelele.Urmatorul pas cuprinde extinderea punctelor de referinta la suprafete mai largi, cum
ar fi camere mici si mari, holuri, podele ale unor cladiri, cladiri, arii din jurul scolii sau a casei, centre
comerciale etc.Explicarea informatiilor intr-o maniera sistematica este deosebit de
importanta.Prescolaritatea sau varsta de aur a copilariei inregistreaza progrese mari in ceea ce priveste
dezvoltarea fizica si psihica.Pentru a observa acest lucru putem sublinia cateva dominante in procesul de
dezvoltare in acest stadiu :
-cresterea deosebita a capacitatilor senzoriale si motrice;
-sporirea autonomiei in plan practic prin formarea a numeroase deprinderi igienice de alimentare, de
imbracare, de manevrare a obiectelor;
-dezvoltare proceselor psihice complexe care asigura noi caracteristici comportamentale : anticipare,
organizare, reglare voluntara;
-o mai mare curiozitate si sete de cunoastere care stimuleaza puternic jocul, invatarea si stimularea
mediului inconjurator ;
-cresterea capacitatii de adaptare la mediul social;
Relationarea cu parintii pentru aceasta faza este esentiala, copiii preluand de la acestia modele de
comportament si in acelasi timp incep treptat sa cunoasca mediul inconjurator : teatru, gradina
zoologica, parcul s.a.Jocul este in continuare pentru aceasta varsta o componenta cheie a programului
zilnic, devine tot mai complex avand efecte formative puternice.Un alt factor de dezvoltare psihica este
reprezentat si de relationarile cu ceilalti colegi.Se afirma despre prescolar ca este avid de cunoastere, ca
are o deschidere perceptiva speciala asupra spectacolului lumii; capacitatile sale senzoriale se dezvolta
tot mai mult.
In jurul varstei de 6-7 ani in viata copilului se produce un eveniment remarcabil: intrarea in
scoala.Scoala influenteaza intreaga dezvoltare a copilului, in acest sens putem evidentia o serie de
elemente :
-stabilirea unor raporturi mai obiective cu lumea, scoala integrandu-l pe copil in aria rationalului
-cresterea capacitatii de invatare a copilului
-adauga noi dimensiuni identitatii de sine
Dezvoltarea abilitatilor senzoriale si de orientare faciliteaza miscarea independenta. Mai jos va
prezentam o lista a principalelor astfel de abilitati.
ABILITATILE SENZORIALE SI DE ORIENTARE

1. Abilitatile auditive
1.1 Localizarea sunetului
1.2 Identificarea sunetului
1.3 Discriminarea sunetului
1.4 Ecolocatia
1.5 Folosirea bruiajului sonor
2. Abilitatile tactile
2.1 Discriminarea tactila (maini si picioare)
2.2 Identificarea tactila
3. Abilitatile olfactive
3.1 Discriminare
3.2 Identificare
4. Constiinta chinestetica si proprioreceptiva
5. Intoarceri
5.1 De 90 degrade
5.2 De 180 degrade
5.3 In alte unghiuri
6. Stabilirea si mentinerea unei linii drepte de miscare
6.1 Aliniere perpendiculara
6.2 Aliniere paralela
7. Metode de localizare
7.1 Metoda perimetrului
7.2 Metoda graficului
8. Abilitati de recuperare
9. Folosirea punctelor si sistemelor de referinta
10. Abilitatea de a cere ajutorul in caz de nevoie
11. Estimarea timpului/ distantei
Organizarea spatiala presupune recunoasterea obiectelor si formelor indiferent de pozitia si

orientarea lor fata de subiect. Perceptia spatiala este, inainte de toate, un mijloc pentru orice fiinta de a
actiona si de a-si adapta comportamentul si miscarile la lucrurile inconjuratoare. Deoarece corpul devine
un sistem de referinta permanent, organizarea spatiala se bazeaza pe cunoasterea schemei corporale ca
reprezentare schematica senzorio-kinetica a propriului nostru corp.
O analiza si o tratare atenta a problemelor care intervin in dezvoltarea psihomotricitatii scolarului

mic creeaza premise favorabile pentru asigurarea succesului in domeniul achizitiilor pe planul limbajului
oral si scris.
Exista si cazuri in care dezvoltarea copilului nu corespunde cu cea a copiilor de aceeasi varsta. Multe din
aceste cazuri pot aparea si pot fi depistate inca de la nastere, altele apar pe parcursul dezvoltarii. Intrarea
copilului in scoala, solicitarea complexa pot fi momentul depistarii unor probleme care pana atunci au
fost ignorate.
Deficientele motorii
- deficiente fizice de natura osteo-articulara (malformatii congenitale si deformatii aparute in timpul
dezvoltarii (rahitism, cifoze, scolioze)
- deficiente fizice de natura neurologica (infirmitate motorie cerebrala, leziuni periferice, afectiuni
neurologice evolutive)
Tulburarea psihica cuprinde tulburari de invatare, autismul, hiperactivitatea cu deficit de atentie,
tulburari de comportament, tulburari fobice, anxio-depresive, somatomorfe.
Ne vom opri asupra catorva din aceste categorii, considerate ca relevante pentru scolarul mic.
Tulburarile de comportament sunt reprezentate de comportamente persistente de tip antisocial

(incalcarea normelor sociale adecvate varstei si actiuni indreptate impotriva altora). Formele de
manifestare cuprind comportamente violente, cruzime fizica fata de oameni si animale, minciuna, furtul,
distrugerea de obiecte personale, comunitare si abandonul scolar.
Tulburarile de invatare cuprind tulburarile de scris-citit (dislexie, disgrafie)

1 - dislexie vizuala – copiii au dificultati in recunoasterea simbolurilor grafice si/sau de intelegere
a textului citit
2 - dislexie auditiva – copiii nu pot relationa simbolurile cu sunetele si/sau au dificultati la sinteza
fonematica.
- disgrafie – dizabilitati importante in reprezentarea grafica a simbolurilor, cuvintelor si punctuatiei.
TULBURARI ALE COMPORTAMENTULUI MOTOR LA COPIII DEFICIENTI MINTAL

La copiii deficienti mintal, comportamentul motor se caracterizeaza, in principal, prin
urmatoarele aspecte:
1 ♦ activitatea motorie primara se exprima prin miscari simple si dificile de apucare, mers anevoios
insotit de miscari necoordonate, contractii musculare generalizate, forta musculara slaba, echilibru
static precar, miscari neadaptate la mediu, activitate motorie voluntara redusa, dificultati de
coordonare oculo-kinestezica si auditiva;
1 ♦ activitatea motorie generala se exprima prin dificultati in formarea deprinderilor de autoservire;
2 ♦ activitatea motorie specializata;
Deficientii mintal prezinta o intarziere globala a dezvoltarii motrice.
Evantaiul tulburarilor de motricitate se desfasoara intre tulburari de natura afectiva, caracterizate
prin instabilitate psihomotorie, miscari rigide, inerte, lipsite de expresivitate si miscari sigure realizate cu
o oarecare rapiditate intr-un ritm cvasinormal. De asemenea, sunt cazuri care manifesta o incapacitate
totala de a trece de la o miscare la alta, de a executa miscari dupa comenzi verbale si, in acelasi timp,
intalnim cazuri, nu foarte frecvente, care au posibilitatea de a executa miscari dupa comenzi verbale,
prezentand o coordonare a miscarilor relativ satisfacatoare.
Din seria tulburarilor psihomotrice, vom detasa grupele mai importante, asa cum au fost ele
evidentiate in cercetarile intreprinse in aceasta directie:
1 ♦ grupa marilor categorii psihomotrice: debilitate motrica, instabilitate psihomotorie, ticurile,
ritmiile si stereotipiile;
2 ♦ grupa tulburarilor in realizarea motrica: apraxia, dispraxia, disgrafia motrica.
TULBURARI ALE STRUCTURII PERCEPTIV MOTRICE DE ORIENTARE, ORGANIZARE SI

STRUCTURARE SPATIO-TEMPORALA LA COPIII DEFICIENTI MINTAL
Actele noastre se desfasoara intr-un spatiu si intr-un timp dat. Spatiul este perceput si construit
pe plan mental ca urmare a sesizarii pozitiilor, directiilor, distantelor si deplasarilor.
Lumea spatiala a copilului se construieste paralel cu dezvoltarea sa psihomotorie, de la nivelul
senzorio-motor, al perceptiilor legate de actiune, pe baza asimilarii schemei corporale proprii, prin
recunoasterea de tip stanga-dreapta, pe baza cunoasterii schemei corporale a partenerului, prin invatarea
diferitelor pozitii ale obiectelor unele in raport cu altele, a elaborarii notiunilor topografice. Pentru a
putea opera cu aceste relatii este necesar un nivel de dezvoltare mintala de cel putin 8 – 9 ani.
Inainte de varsta de 3 ani spatiul copilului este un spatiu trait, lipsit de forme si dimensiuni,
caracterizat de raporturi de separare, de ordine si de continuitate. Dupa varsta de 3 ani, spatiul infantil
devine un spatiu euclidian, ceva mai omogen, caracterizat de actele de tip recunoastere a formelor
geometrice. Dupa varsta de 12 ani acest spatiu se deschide, devine proiectiv si intelectualizat, reperele
fiind exterioare subiectului, fara referinta exclusiva la corpul propriu.
Unii autori sustin ca deficientul mintal traieste intr-un univers aproape total destructurat si, legat
de aceasta, merita subliniat faptul ca fundamentul invatarii il constituie elementele comune tuturor
achizitiilor de baza (citit, scris, calcul), elemente formate din datele perceptiv-motriv de natura spatio-
temporala.
Premisa invatarii, indiferent de domeniul cunoasterii, o constituie elaborarea structurii spatio-
temporale, cunoasterea schemei corporale proprii si a partenerului, cunoasterea pozitiilor obiectelor in
spatiu, asimilarea termenilor conceptuali de directie si distanta in raport cu subiectul, asimilarea
notiunilor temporale uzuale de tipul “acum”, “ieri”, “azi”, “maine”, “prezent”, “trecut”, “viitor”.
TULBURARI ALE ORIENTARII SPATIALE
Insuficientele de “discriminare spatiala” (CL: LAUNAY) sau “tulburarile de orientare”

(SUZANNE BOREL-MAISONNY) pe care le includem in seria tulburarilor instrumentale conduc la
perturbari pe diverse planuri ca: dislexia, disgrafia, discalculia, disortografia.Tot din categoria
tulburarilor instrumentale fac parte si tulburarile de structurare spatiala determinate de cauze motrice si
psihologice, integrarea incorecta a schemei corporale,
tulburari de lateralitate, incorectitudini in manipularea obiectelor, confuzia grava intre ceea ce este vis si
realitate.
Iata cateva consecinte simptomatice ale acestora:
1 ♦ copilul ignora termenii spatiali;
2 ♦ copilul cunoaste termenii spatiali dar percepe gresit pozitiile;
3 ♦ copilul percepe spatiul inconjurator, dar nu se orienteaza corect;
4 ♦ copilul se orienteaza in spatiu, dar nu are memorie spatiala;
5 ♦ nu manifesta capacitate de organizare spatiala;
6 ♦ nu este capabil de reversibilitate si transpunere;
7 ♦ intampina dificultati in integrarea relatiilor spatiale.
TULBURARI ALE SCRIS - CITITULUI
Studierea tulburarilor limbajului oral si scris este necesara, in actualele conditii ale scolarizarii
datorita consecintelor negative pe care aceste tulburari le au asupra dezvoltarii intelectuale a copiilor, al
randamentului scolar al acestora.
Consecutiva sectorului lezat ea poate sa ia diferite forme: disgrafie specifica sau propriu-zisa
(atunci cand subiectul nu se poate exprima in scris, cand nu se stabilesc legaturi intre sistemul de
simboluri si grafemele care reprezinta semnele,
cuvintele), si disgrafie motrica (atunci cand motricitatea este tulburata fara ca sistemul simbolic sa fie
atins).
Concluzie
Inainte de intrarea in scoala copilul se caracterizeaza prin instabilitate emotionala, predominand
afectelor. Dinamica sentimentelor este legata de cresterea gradelor de constiinta a propriei activitati si a
relatiei cu ceilalti. Se dezvolta propriile dorinte si aspiratii. In aceasta perioada are loc cresterea
sensului moral - afectiv al conduitei generale, dezvoltarea sentimentelor si starilor afective legate de
relatiile afective impuse de scoala si aprecierea sociala a actiunilor lor. Tot in aceasta perioada se
dezvolta sentimentele intelectuale.
Evolutia personalitatii se realizeaza concomitent cu dezvoltarea interrelatiilor sociale si
valorificarea noilor experiente de viata. Dezvoltarea intereselor sociale sunt determinate de viata sociala,
in general si de viata scolara, in particular. Am vazut ca relatiile defectuase dintre parinti si copii au
efecte negative (agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate, anxietate etc). Toate acestea se rasfrang
negativ la nivelul intregii activitati scolare. Armonizarea relatiilor parinte-copil, o viata de familie
echilibrata si afectuasa dezvolta trasaturi de personalitate opuse celor enumerate mai sus: copilul are
incredere in fortele proprii, se adapteaza usor vietii scolare si dobandeste un real echilibru emotional.
Dezvoltarea sociabilitatii scolarului mic se manifesta evident tot in activitatea scolara prin relatiile cu
ceilalti copii si se dezvolta prin joc. La acest nivel de varsta jocul capata valente noi. Copiilor le plac
jocurile cu subiect, cu roluri. Jocul devine mai bine organizat, regulile sunt respectate mai riguros, iar
spre finalul acestei perioade sporeste caracterul competitiv al acestuia.
Perioada scolarului mic se caracterizeaza, din punct de vedere social, prin aparitia prieteniilor,
copiii devenind mai putin dependenti de parinti si mai interesati de colegi, de prieteni.
Prietenia se leaga prin aparitia unor interese si activitati comune. Ei isi dezvolta comportamente
asemanatoare, prefera acelasi gen de literatura, se exprima asemanator, au aceleasi pareri despre anumite
persoane. Dezvoltarea sociala, spre sfarsitul acestei etape, pregateste terenul pentru cea imediat
urmatoare - pubertatea.
3.2. Senzatiile si perceptiile

In etapa dezvoltarii proceselor cognitive primare (senzatii si perceptii) psihologii constata ca are
loc :
 VIZUAL : largirea campului vizual central si periferic, cresterea preciziei in diferentierea
nuantelor cromatice.
 AUDITIV : creste capacitatea de autocontrol a propriilor emisiuni vocale si poate fi apreciata
distanta dintre obiecte dupa sunetele si zgomotele pe care le produc.
Senzatiile scolarului mic se modeleaza in functie de solicitarile activitatii de invatare.
Sincretismul ( perceptia intregului) se diminueaza la scolarul mic prin cresterea acuitiatii perceptive fata
de componentele obiectului perceput.
Distantele percepute de copil cresc si se produc generalizari ale directiei spatiale, apare simtul
topografic.
Perceptia spatiala mai pastreaza o nota de situativitate adica dificultatea recunoasterii unor constructii
gemetrice a caror pozitie a fost schimbata.
Perceptia timpului inregistreaza o etapa noua de dezvoltare elevul trebuind sa se incadreze intr-
un program. Timpul devine un stimul ce se impune constiintei copilului iar orientarea in raport cu
secventele lui devine o necesitate.
Se dezvolta un model perceptiv complex numit observatie in care apar acele componente ale atentiei,
memoriei, gandirii.
Intrarea copilului in scoala, contactul cu specificul activitatilor scolare se face in jur de 6-7 ani si
creeaza conditii noi, favorizante pentru dezvoltarea gandirii copilului, determinand un proces important
in cunoasterea lumii inconjuratoare.
Copilul isi insuseste in aceasta perioada un mare volum de cunostinte, dezvoltandu-si
concomitent modalitati noi de intelegere ; se dezvolta – observarea atenta, atentia, exprimarea in mod
desfasurat a ideilor, imaginatia, iar la nivelul functiilor neuronale au loc schimbari in special in lobii
frontali si in relatiile lor cu alte parti ale creierului.
3.3. Gandirea - reprezentarea

Dezvoltarea gandirii e conditionata si strans legata de cea a limbajului dar si de dezvoltarea
experientei cognitive directe-senzatii,perceptii,reprezentari.
Aceste elemente deosebesc clar copilul de 9-10 ani fata de cel de 6-7 ani prin modul cum gandeste,se
exprima,invata.
Piaget sustine ca intre 7-11 ani copilul se afla in perioada operatiilor concrete,ceea ce inseamna
ca el incepe sa inteleaga principiile logicii atata timp cat ele se refera la concretul obiectelor si
fenomenelor. Intelegerea numeroaselor fenomene din natura se realizeaza prin mijlocirea
reprezentarilor.
Reprezentarile au un rol foarte important in insusirea notiunii de numar,in activitatea didactica
folosindu-se reprezentari ale obiectelor,persoanelor cum ar fi betisoare,bile,papusi,etc. De asemenea
ocupa un loc important si in intelegerea stiintelor naturii,anatomiei,geografiei. Cu alte cuvinte
reprezentarile devin tot mai variate. Copilul, in procesul de invatare, va opera cu scheme si imagini ce
faciliteaza transmiterea unor informatii ; pe baza lor se vor forma simbolurile si conceptele.
Reprezentarea constituie asfel veriga de legatura dintre concret si abstract.
Intre 6-10 ani copilul poate sa desprinda trasaturile caracteristice ale obiectelor, fenomenelor,
persoanelor.
Copilul clasifica obiectele, dupa anumite insusiri esentiale, in categoriisi clase formandu-se
notiunile.
Alta caracteristica a gandirii este posibilitatea crearii de serii – adica aranjarea in serie a
obiectelor in functie de marime, culoare, etc.
In clasa a-4-a copilul va avea un potential intelectual de 3-4 ori mai mare fata de clasa a-2-a. va
fi atras de interzis si necunoscut, formandu-se astfel fenomene de conditionare motivationala a activitatii
intelectuale.
3.4. Memoria
Memoria se refera la fixarea informatiilor scolare, la modul cum scolarul mic recunosate si
reproduce oral/scris ceea ce a fost memorat. Acest lucru se sprijina pe concret, perceptibil. De aceea
folosirea materialelor didactice de tip ilustratii e foarte indicata. In acest mod se face o fixare concret-
senzoriala, elevul pastrand informatia care l-a impresionat mai mult.
Memoria logica e inca insuficient dezvoltata, scolarul nu e in stare sa foloseasca suficient
activitatile gandirii in sprijinul memoriei. La scolarii mici predomina memorarea mecanica deoarece ei
nu ai memoria logica bine dezvoltata si pentru ca nu au deprinderi de invatare constienta. De aceea
invatatorul trebuie sa acorde multa atentie dezvoltarii memoriei logice.
Memoria mecanica e favorizata si plasticitatea creierului scolarului mic precum si de frecventa
mare a temelor de invatare « pe-de-rost » .
Memoria scolarului mic e caracterizata si de caracter concret, intuitiv. El memoreaza mai bine
imagini ale obiectelor si fenomenelor concrete, iar din materialul verbal retine povestirile, descrierile cu
efect emotiv.
Pana la 10 ani se va dezvolta mai mult capacitatea de intelegere a materialului de memorat si
astfel se dezvolta memoria logica( rationala) – desprinderea ideilor principale, alcatuirea unui plan de
momorat.
Astfel ca in clasa a -4-a el memoreaza de 2-3 ori mai multe cuvinte decat in clasa 1. In clasa a -3-
a si a-4-a el planifica ce are de memorat. Se dezvolta formele logice ale memoriei
Memoria de scurta durata apare dupa 8 ani.
Uitarea se instaleaza mai ales pe planul comportamentelor : In clasa 1 el uita in clasa diverse
obiecte personale, sau ce are de invatat pentru a 2 a zi.
Un factor ce contribuie la imbunatatirea memoriei il constituie experienta de viata a copiilor de 6
ani fata de cei mici. La 7-8 ani ei stiu despre propria lor memorie. La 8-9 ani sunt constienti de limitele
capacitatii propriei memorii.
Chiar daca intre 6-9 ani creste capacitatea de memorie, aceasta trebuie stabilizata adica ei trebuie
sa fie atenti, concentrati chiar daca apar disturbante.
3.5. Atentia
In primii 6-7 ani de viata atentia e definita ca expresie a orientarii si concentrarii activitatilor
psihice . Copilul de 6-7 ani nu poate sta concentrat la o activitate mai mult de 25-30 de minute.
Stabilitatea si durata atentiei se vor dezvolta in urmatorii ani.
In scoala educarea atentiei se face prin procese instructiv-educative de stimulare a interesului
copilului . El e indrumat sa duca la bun sfarsit o activitate si sa se motiveze pozitiv fata de activitatea de
invatare.
In perioada 6-10 ani copiii nu doar invata sa fie atenti asupra actiunilor pe care le fac ei la un
moment dat ci si sa isi controleze atentia pentru a obtine mai eficient informatia.
Atentia devine stabila prin diversificarea activitatilor, iar jocurile sunt preponderent constructive si
ajuta la concentrarea atentiei. Pe masura inaintarii in scolaritate atentia voluntara se dezvolta, se
specializeaza si chiar se automatizeaza devenind atentie postvoluntara care poate fi mentinuta fara efort
voluntar pentru o perioada indelungata. Desigur timpul mentinerii atentiei depinde si de natura activitatii
si de interesul acordat acesteia.
3.6. Eul si lumea

Cu al saselea an de viata incepe varsta de scolar. Dezvoltarea fizica,motorize si psihica atinge
astfel intr-un anumit fel un apogeu.
Conditia indispensabila a implinirii copilului este sentimentul de a fi in siguranta si iubit. El
trebuie sa simta ca i se ofera tandrete consecventa, ca i se accepta rezultatele scolare (chiar daca nu sunt
intotdeauna stralucite) si caracterul sau (oricat de dificil ar fi).
Sub influenta rigorilor vietii scolare, a cerintelor acesteia, se produce o schimbarfe de fond a
intregi activitati psihice, are loc investirea copilului de la contemplarea si intelegerea intuitiva a
cazului,la logica regulii, a legii pe care o exprima cazul, fapt ce reprezinta o adevarata revolutie in actul
de cunoastere. Totodata de modifica trebuintele, interesele, preferintele, are loc un proces de apropiere a
intereselor de aptitudini.
Deosebita importanta capata doua categorii de probleme srans legate intre ele: prima se refera la
dezvoltarea interrelatiilor sociale si a caracteristicilor acestora, a doua priveste rezonantele in structura
personalitatii a noii experiente pe care o treverseaza dezvoltarea psihica.
Interrelatiile sociale poarta amprenta vietii sociale in ansamblul ei si a vietii scolare si
familialedin mediul nostru de cultura. Rolul familiei si al relatiilor din familie,al atmosferei si regulilor,
stilului si caracteristicilor familiei capata o noua pregnanta.
Scoala creeaza copilului conditii directe si indirecte de a intuii existenta altor tipuri de familii
decat a sa si de de a face comparatii :
→ocaziile dircte sunt acelea in care parintii vin sau nu vin la copii la scoala mai ales la
inceputul anului
→ocaziile indirecte sunt mai numeroase si se manifesta pe de o parte prin conduita generala
a copiilor,pe de alta prin relatiile lor spontane privind mici libertati si restrictii ca si forma de experienta
din familie.
Date fiind aceste situatii, copilul confrunta si constientizeaza influentele sale familiale.
Atitudinea calda din relatiile cu parintii si dintre ei are in genere efecte pozitive. Parintii
afectuosi si calzi pot fi de control lejer sau afectiv intensiv. Acestia din urma maresc dependenta copiilor
de ei.In consecinta copii din aceste familii sunt mai putin prietenosi si creativi, mai putin autonomi cu
dificultti mai mari de maturizare.
In familiile in care acceptanta si caldura sunt asociate cu un control lejer si neglijente, copii
sunt mai dezorientati, necompetitivi, deseori neadaptati la profesorii care nu suporta autonomia si
independenta. Permisivitatea si restrictia la parintii calzi dau efecte diferite, mai accentuate in sensul
celor descrise mai sus-la baieti.
Daca relatiile lejere si afective au fost dominante in primii trei ani de viata, iar dupa intrarea
copiior la scoala parintii devin mai restrictivi, copii vor deveni treptat conformisti, usor asgresivi,
dominanti, competitivi si orientati spre conformitate cu invatatorul spre a-i atrage simpatia.
Daca in copilaria timpurie parintii sunt restrictivi, calzi si atenti fata de autonomia copilului,
iar in perioada scolara mica ramaneau calzi si atenti fata de aceasta, adeseori copii lor devin ordonati si
prietenosi in relatiile cu colegii lor. Copii din aceasta categorie manifesta mai putine comportamente
urate cand invatatorul nu este de fata si au motivatii bune in activitatea scolara.
Cele mai bune situati sunt cele ale familiilor cu atitudine clara, calda, atenta la autonomie si
control echilibrat.
Parintii ostili, cu autoritate, creaza la copii deseori conformism usor agresiv ce nu poate fi
exprimat. Deoarece in forul lor interior acesti copii nu admit ostilitatea constituita si o condamna -
adeseori traiesc sentimente profunde de culpabilitate si revolta de sine si de aici incidenta reactiilor
nevrotice la acesti copii, uneori tendinte de autopedepsire, incredere redusa in altii, dificultati in relatiile
cu colegii, teama de adulti, timiditati, nefericire.
Parintii ostili, neglijenti in controlul conduitelor copiilor provoaca stari si conduite
dezordonate. In aceasta categorie de familii se intalneste mai des delincventa juvenila. Ca atare
disciplina dezordonata in familie are efectele cele mai daunatoare. Este greu de sustinut in mod predictiv
ca un copil dintr-o anumita categorie de familie va avea in mod cert structuri reactionare de un anumit
tip.
In aceasta perioada se contureaza atitudinea fata de parinti. In general copii sunt mai severi
fata de mama si mai critici. Au fata de ea o imagine ideala, mai putin clara. Fata de tata, opiniile si
imaginea sunt mult mai clare.
Daca parintii sunt ambii acasa dar nu se inteleg, efectul este mai grav, produc stari
supratensionate si depresie.
Relatiile din familie dintre parinti si copii si dintre parinti, au efecte si in ceea ce priveste
formarea constiintei de sine a copilului - ori de aceasta depinde in cea mai mare masura autoechilibrul si
acele fonduri de trairi subiective denumite prin termenii de FERICIRE si NEFERICIRE.
Copii traiesc tensiunea rejectiei si a autoritarismului excesiv si brutal.
Ei tind sa se simta inferiori si au dificultati in a primii si a da afectiunea altora, se simt
singuri si nefericiti, vinovati si depresivi.
Unii dintre ei sunt agresivi cu tendinte defensive exacerbate - ca reactie de aparare. Copii
acceptati si cu caldura in familie manifesta stima da sine, au incredere , primesc responsabilitati si sunt
constienti de realizarile lor.
Bawnister si Agnew au aratat ca dezvoltarea constiintei de sine a copilului este proportionala
cu varsta. Unor grupuri de copii de varsta scolarizarii li s-au pus o diversitate de intrebari despre ei
insasi si despre experientele din cadrul familiei si de la scoala. Raspunsurile au fost inregistrate pe banda
de magnetofon, patru luni mai tarziu, acesti copii au fost rugati sa identifice care dintre declaratii era a
lor si care nu, si sa-si justifice alegerile.
Rezultatele au aratat ca abilitatea copiilor de a-si recunoaste declaratiile este proportionala
cu varsta.Trebuie mentionat, de asemenea ca explicatiile copiilor referitoare la deciziile pe care le-au
luat reflectau acumularea de cunostinte si increderea in propriile sentimente si credinte.
Copii de noua ani aveau tendinta sa utilizeze metode mai complexe pentru a determina care
dintre declaratii erau ale lor si care nu. Un copil insista ca declaratia ‘‘Vreau sa fiu militar cand voi fi
mare ’’nu era a lui deoarece ‘’Nu cred ca pot sa ucid un om asa ca nu puteam sa spun ca vroiam sa fiu
soldat ‘’
Asa cum am observat anterior, aprecierea este acel aspect al simtului care intereseaza modul
in care ne evaluam pe noi insine, ca oameni.
S-a constatat ca factorul major in dezvoltarea tulburarii psihologice este reprezaentat de
inadegvare si de absenta a increderii in propria persoana.
Harther a cerut unor copii sa se evalueze in cinci domenii:competenta scolara , competenta
fizica, acceptarea sociala,infatisarea fizica,conduita;precum si unei valori mai generale a propriei valori.
Cand copii au obtinut o evaluare slaba a propriei personae, intr-un domeniu care le era
important, cu atat mai mare era probabilitatea ca aprecierea de sine sa fiue mai scazuta, totusi cand copii
s-au perceput pe ei insasi ca nefiind competenti intr-un anumit domeniu relative neimportant, el se
percepe pe el insasi ca fiind incompetent in acest domeniu, fiind putin probabil sa considere ca aceasta
este o amenintare serioasa la aprecierea sa de sine. Intr-un domeniu pe care il considera a fi important de
exemplu competenta matematica, incompetenta perceputa poate afecta sentimentele generale ale
propriei valori.
Un domeniu care pare a fi important este acela al aspectului fizic. Atat baietii cat si fetele sunt
nefericiti din cauza aspectului fizic si tind sa aiba o apreciere de sine scazuta.
O infatisare placuta are o valoare deosebita in majoritatea culturilor, iar conceptiile privind
ceea ce ofera o infatisare fizica atractiva apar mai timpuriu in viata.
Conceptia despre sine se formeaza odata cu intrarea copilului la scoala prin modul in care el
este tratat de invatator si de colegi. Copii cu stima de sine au tendinta de a considera esecul ca fiind
accidental desi ii afecteaza mai mult decat pe cei cu stima de sine medie. Cei cu un grad scazut de stima
de sine nu au incredere, nu adera la idei clare, nu vor sa-i supere pe altii, dar nici sa atraga atentia, chiar
daca au preocupari personale deosebite.
Dupa varsta de 8 ani se constientizeaza o diferenta mai mare de evaluare intre cum se percepe
micul scolar si cum e vazut de parinti, de cadrele didactice si de ceilalti copii.
Faptul ca stima de sine nu coincide cu aprecierea invatatorului si a celorlalti copii creaza un
spatiu de trairi complexe ale vietii si competitiei scolare. Copilul incearca, in general sa se ajusteze mai
ales la cerintele parintilor ca sa evite raceala, cearta, pedeapsa, deceptia lor in caz de esec. De aceea ei
pot recurge la strategii de evitare, de evaziune si in extremis la minciuna. Daca aceste mijloace se
dovedesc de succes, incep sa fie folosite cu mai multa frecventa si dezinvoltura. Apar conduite
deliberate de evaziune si in clasa. Copilul care nu vrea sa i se treaca nota in carnet va spune ca l-a uitat
acasa. Toti copiii, impreuna cu invatatorii lor si cu parintii au numeroase probleme specifice acestor
varste.
Reactiile afective devin mai controlat voluntare, capacitatea de stimulare si empatia cresc
evident. Mai ales anxietatea si mecanismele de aparare ale sinelui prezinta interes.
Anxietatea camuflata poate duce la nervozitate,tulburari de somn,diverse tipuri si chiar la
fobia scolii,la inadaptare,panica.In viata scolara mica se formeaza insa si stari afective numeroase legate
de activitatile care se desfasoara in spatiu l lectiei-emotii si sentimente intelectuale,estetice si artistice.
In legatura ci integrarea sociala a micului scolar,exista probleme la care ne putem referi.
Integrarea copilului in viata scolara si obiectivele care ofere copilului un teren vast de
invatare de conduite importente, dar si un mod de a gandi si de a intelege lumea si viata din jur. Mai
mult in scoala el invatacate ceva despre ierarhizarea sociala,cunoscand atributii de director, profesor,
contabil, dar si date privind comportementul elevilor mai mari .
Alta este integrarea sociala mai larga,aceea a orientarii scolare si a cunoasterii lumii profesiilor.
Conduitele acestor profesii au fost incorporete in jocurile de rol ale copiilor ( ‘’de-a invatatoarea’’, ‘’de-
a doctorul’’).
La 10 ani se incheie ciclul copilariei-constituirea bazelor personalitatii, constiinta de sine,
dobandirea statutului de scolar, alaturi de acela de membru al familiei, ceea ce creaza copilului o larga
deschidere spre viata sociala.
4. Campul sociofamilial
4.1. Campul sociofamilial in perioada 6 – 10 ani

CAMPUL SOCIOFAMILIAL (6 ani)
I. Conditii materiale
1. Camera a) are camera lui

2. Patul a) are patul lui
3. Locul de joaca a) are loc pentru gimnastica, miscare circulara, sarituri
4. Mobilierul a) are mobilier nou, adaptat viitoarelor activitati scolare (scris)
5. Igiena a) are trusa personala
6. Alimentatia a) este corespunzatoare varstei si gusturilor copilului
7. Imbracamintea,
a) are haine noi, variate si viu colorate
incaltamintea
a) are diverse truse (croitorie, frizerie, tamplarie), mozaicuri, mijloace de
8. Jucarii – materiale transport, patine, betisoare, numaratoare, alfabetar
educative b) invata poezii, povesti, asculta discuri muzicale, vizioneazadesene animate,
emisiuni de dans, muzica si sport
II. Atmosfera – climatul educativ

a) parintii sprijina copilul in vederea pregatirii scolare (respectarea regimului
1. Parinti - copil
zilnic)
a) parintii sunt interesati de nivelul maturizarii copilului, pentru inscrierea in
2. Parinti - scoala
clasa I, sau continuarea gradinitei
3. Parinti - prietenii
a) parintii echilibreaza discutiile furtunoase dintre copii, in joc
copilului
a) dialogheaza activ cu parintii, vrea sa se clarifice
4. Copil - parinti
b) ajuta la unele treburi casnice
5. Copil - frati a) este gelos si nu se intelege cu fratii de 10 si 13 ani

3. Locul de joaca a) are loc pentru gimnastica
4. Mobilierul a) adecvat activitati scolare
5. Igiena a) are trusa personala
6. Alimentatia a) este bogata, variata, I se asigura pachet pentru scoala
7. Imbracamintea,
a) este diferentiata, pentru scoala, joc (sport) si plimbare
incaltamintea
a) are jocuri logice, colectii de fotografii, trusa de desen (pictura), bicicleta,
8. Jucarii – materiale
coarda, carti de povesti
educative
b) are ghiozdan, rechizite scolare
a) parintii tind sa puna accent pe nota si nu au suficient tact in sprijinirea

1. Parinti - copil
copilului
a) au tendinta de a fi interesati de locul ocupat de copil, neglijand dificultatile
2. Parinti - scoala
reale ale acestuia
3. Parinti - prietenii a) manifesta tendinte oscilante, de reducere a timpului de joc al copilului, de
copilului interzicere a oricarei prietenii sau de neglijare a acesteia
4. Copil - parinti a) se teme de pedeapsa si blam pentru greseli si note scolare
5. Copil - frati a) este mai cooperant, mai putin egoist

4. Mobilierul a) este adecvat
5. Igiena a) are conditii stabile
6. Alimentatia a) i se asigura pachet, eventual bani de buzunar
7. Imbracamintea,
a) are conditii stabile
incaltamintea
a) are jocuri logice, de asamblare, minge jocuri mecanice
b) are carti de povesti si conditii pentru urmarirea emisiunilor muzicale, desene
educative
animate
a) manifesta tendinte extreme, de sanctionare severa a minciunii si de lauda si

1. Parinti - copil
rasfat in public, pentru rezultatele scolare
2. Parinti - scoala a) interes mai echilibrat
a) tendinta de a ignora grupul de joc si de a sanctiona unilateral greselile
copilului
4. Copil - parinti a) incearca sa submineze autoritatea parintilor (minte, triseaza)
5. Copil - frati a) se razbuna cand este parat la parinti

6. Alimentatia a) i se asigura pachet, eventual bani de buzunar
7. Imbracamintea,
a) este consultat in privinta gusturilor
incaltamintea
a) are trusa de modelaj, jocuri de decupaj, asamblare, constructii, desen
b) dispune de carti si discuri cu povesti, muzica diafilme, desene animate,
educative
emisiuni de divertisment
1. Parinti - copil a) parintii au tendinta de a se increde in copil fara a mai verifica alibiurile
a) sunt posibile dezacorduri, cand parintii se incred prea mult in copil (sau
2. Parinti - scoala
invers)
a) parintii au sentimentul ca stapanesc situatia
copilului
a) este duplicitar (minte si cauta sa-si impuna autoritatea prin notele scolare)
b) incepe sa-si justifice conduita
4. Copil - parinti
c) ii place sa fie laudat
d) evita supunerea oarba, doreste sa fie independent
5. Copil - frati a) nu se intelege cu fratii de 10 ani

3. Locul de joaca a) are spatiu pentru mini laborator tehnic (baietii)
6. Alimentatia a) i se diversifica meniul, i se asigura bani de buzunar.
7. Imbracamintea,
a) sunt consultate gusturile copilului.
incaltamintea
8. Jucarii – materiale a) are jocuri logice, de indemanare (bile, cub logic), articole sport, trusa
modelaj, fanioane, colectie timbre;
educative b) are biblioteca proprie, cu carti de povesti, poezii, aventuri, despre animale,
glume, din viata unor personaje celebre.
1. Parinti - copil a) acorda atentie si sprijin noilor probleme ale maturitatii (debut pubertate fete),
2. Parinti - scoala a) manifests relatii mutuale
3. Parinti - prietenii a) parintii cunosc mai bine specificul grupului de joc al copilului, sunt atenti la
copilului noile prietenii
a) este mai sincer, cere sfatul (fetele);
b) observa relatiile parinti - bunici;
4. Copil - parinti
c) doreste sa fie consultat in privinta gusturilor;
d) ajuta vremelnic la treburile gospodaresti.
5. Copil - frati a) are relatii bune cu cei de 5 ani si dificile cu cei de 6 si 9 ani.
4.2. Teoriile invatarii sociale

Spre deosebire de teoriile psihanalitice, teoria invatarii sociale are o explicatie mult mai simpla
pentru rolul de gen. Ea pune acentul pe recompensele si pedepsele pe care le primesc copiii pentru
compotamente adecvate sau inadecvate rolului genului respectiv sip e felurile in care acestia invata
comportamentele rolului de gen prin observarea adultilor. Invatarea prin observare permite copiilor sa
imite adultii de acelasi sex si de altfel sa dobandeasca comportamente caracteristice rolurilor de gen.
Copii incep sa isi assume roluri caracteristice genurilor pentru ca societatea in care traiesc a ales
sexul ca baza pentru recompensele si pedepsele aplicate. Parintii recompenseaza si pedepsessc diferit
comportamentele adecvate sau inadecvate rolurilor de gen si in acelasi timp constituie primele modele
de comportament feminine sau masculine. Inca din copilarie parintii incep sa imbrace diferit baietii de
fete, oferindu- le si jucarii diferite. Observand interactiunile in caminele prescolarilor s- a descoprit ca
parintii isi recompenseaza fiicele pentru ca s- au imbracat frumos, danseaza, se joaca cu papusile si ii
urmeaza prin casa, dar le critica daca manipuleaza obiecte, alearga, sar si se urca pe mobile.
Dimpotriva, baietii tind sa fie recompensati daca se joaca cu cuburile, dar criticati daca se joaca cu
papusile, cer ajutor sau chiar se ofera sa ajute. Parintii cer baietilor mai multa independenta si au
asteptari mai mari de la ei. De asemenea tind sa raspunda mai greu cererilor de ajutor adresate ed baieti
si se concentreaza mai putin aspectele interpersonale ale unei sarcini. In final parintii pedepsesc baietii
verbal si fizic mai mult decat le pedepsesc pe fete. Este evident ca adultii abordeaza copiii prin prisma
unor asteptari stereotype care ii determina sa trateze fetele si baietii diferit. Tatii sunt mai preocupati
decat mamele de problema adoptarii comportamentelor adecvate cu rolurile de gen mai ales cu fii.
Reactioneaza mai negative decat mamele, intervenind in jocul copilului sau exprimandu- si
dezaprobarea cand baietii lor folosesc jucarii “ feminine”. Tatii sunt mai putin preocupati de faptul ca
fetele lor participa la jocuri” masculine” dar exprima totusi un grad mai mare de dezaprobare decat
mamele. Dar daca parintii si alti adulti isi trateaza copiii prin prisma acestor stereotipuri copiii insusi
sunt mai inversunati in trasarea rolurilor. Baietii mai ales critica alti baieti daca ii vad participand la
activitati “feminine”. Aplica repede altor baieti eticheta de fetitza daca ii vad jucandu-se cu papusi,
plangand cand s- au lovit sau manifestandu- si ingrijorarea pentru un copil care sufera. Insa fetele par
san u aiba nimic de obiectat cand vad alte fete jucandu- se cu jucarii “de baieti” sau participand la
activitati rezervate baietilor.
Desi teoria invatarii sociale adduce explicatii plauzibile pentru aparitia si perpetuarea rolurilor de
gen, exista cateva observatii pe care nu le poate explica usor. In primul rand copilul este tratat ca un
receptor pasiv al influientelor care vin din mediu- societatea, parintii, colegii si mass- media, toti fac ce
vor cu copilul. Aceasta perspectiva despre copii nu este in concordanta cu observatia ca un copil isi
construieste si aplica singur propria sa versiune despre regulile sociale referitoare la un anumit gen cu
mai multa vehementa decat majoritatea adultilor din lumea lor. In al doilea rand, exista un pattern
interesant de dezvoltare a imaginii copilului despre rolurile de gen. De exemplu majoritatea copiilor de
4-9 ani cred ca nu ar trebui sa existe restrictii bazate p gen in privinta alegerii ocupatiei: femeile pot fi si
ele medici sau barbatii asistenti medicali, daca doresc. Totusi, intre aceste doua varste copii au pareri
mult mai rigide. Majoritatea copiilor de 6 si 7 ani cred ca ar trebui sa existe restrictii pentru sexe pentru
alegerea ocupatiei.
4.3. A fi sau a nu fi creativ
Factorii inhibitori versus stimulativi ai creativitatii la copilul prescolar
Argumente contra acestui progres se caracterizeaza in cateva blocaje ce pot surveni pe parcurs,
fie ele general umane creative, fie particulare varstei. Enumeram: timiditatea excesiva sau teama de
esec, de greseli sau dezaprobare si care sunt strans legate de tendinta spre conformare (sunt motive
partiale de conformare ca reactie la presiunea sociala), preferintele, nevoile personale, obisnuinta de a
prelua modele sociale, motivatia extrinseca (dorinta de recompensa, competitia), categorizarile cognitive
rigide, esecul, impunerea din exterior si respectiv acceptarea, preluarea de reguli, inertia/rigiditatea
gandirii (adica perseverarea intr-o situatie noua cu modalitati anterioare de solutionare a problemelor, cu
alte cuvinte greutatea sau imposibilitatea de a vedea o situatie dintr-un unghi nou de vedere,
manifestarea stereotipiilor in gandire.
Rigiditatea gandirii presupune deci, perseverarea legaturilor anterior formate intr-o situatie
noua, nerenuntarea la prototip.
Tot la acest capitol includem si „fixitatea functionala”, cand un atribut esential al obiectului
necesar rezolvarii cerintei nu este remarcat din cauza plasarii obiectului intr-un context particular de
functionare si persistenta rigida a unui set inadecvat, individul devenind „orb” la alte perspective de
abordare si perseverand mult timp pe o directie neproductiva, repetand o veche si mai putin potrivita
metoda de raspuns la solicitare. Initial se invata un anumit mod de raspuns, iar ulterior este aplicat
majoritatii situatiilor in termenii primului set. Valoare deosebita au in acest caz modelele educative,
felul cum am fost invatati sa raspundem.
In ceea ce priveste efectele recompensarii asupra copiilor, experimentele indica superioritatea
creativa a celor nerecompensati (material).
Explicatia evaluarii trebuie inclusa in clasa constrangerilor externe ce cuprinde competitia,
limitarea alegerii, recompense, termene, supraveghere - control. Psihologii umanisti si cei sociali afirma
ca eliberarea de constrangeri exterioare sporeste gandirea creativa. Uneori motivatia extrinseca
amplifica creativitatea. Este cazul competitiei scolare (Torrance, Osborn, Brown & Gaynor, Boom &
Sosniak 1981), recompensele verbale pentru prescolari (Goetz, 1981), recompensele materiale (Raina,
1968). Competitia pentru obtinerea recompensei poate ea insasi sa diminueze/sporeasca motivatia
interna in functie de diferentele individuale (Harackiewicz, Bliot 1993) si orientarea spre scopuri
cooperative si competitive (Eisenberger, Kuhlman, Cotterell 1992).
Emotiile negative (teama, furia, tristetea, dezgustul): eventualele esecuri conteaza mai mult
decat posibilele castiguri, astfel incat un esec este trait mult mai intens si, in consecinta, evitat refuzand
implicarea in situatie; experientele negative au un impact mai mare decat cele pozitive asupra
individului, cu atat mai mult cu cat varsta este mai mica. (26 , pag 840)
Cheek si Sthal (19S7) descopera ca subiectii timizi sunt mai putin creativi decat subiectii lipsiti
de timiditate aflati in asteptarea evaluarii (3)
Mediul social influenteaza creativitatea afectand nivelul motivatiei. (Includem aici si presiunea
modelelor, prezenta altora.)
Subiectii inalti creativi nu sunt influentati de prezenta altora. Sarcinile simple sunt performante
mai bine in grupuri nici, iar cele mai dificile individual (consideram proba verbala mai dificila pentru
prescolari si, astfel, o desfasuram individual pe langa motivul de a evita contaminarea, influentarea,
imitarea raspunsurilor. Ulterior, pentru a proba efectul grupului asupra creativitatii in ansamblu, vom
desfasura sarcini verbale in colectiv). Pentru sarcinile dificile prezenta altora se dovedeste inhibitiva, in
cazul celor simple, stimulativa. in schimb, daca ceilalti sunt coautori in sarcinile dificile si nu doar
simpli spectatori, rezultatele se imbunatatesc. Ceea ce conteaza este senzatia de a fi in centrul atentiei,
care atrage, probabil, dupa sine, teama de esec. O apreciere critica provoaca nesiguranta individului, ii
impinge intr-o atitudine defensiva, limitand sfera sa perceptiva. ingustarea campului atentiei reduce
spontaneitatea si flexibilitatea.
Intr-o atmosfera eliberata de critica exterioara, individul poate apela, din nou, la etaloanele
valorice proprii, interne. in acest scop, este necesara crearea unei atmosfere de securitate, care sa nu
permita aprecieri negative exterioare.
Simplificarea si categorizarea pot interfera negativ cu procesul creativ. Atributele ignorate,
considerate insignifiante pot duce de fapt la solutionare.
Inertia poate fi o insusire temperamentala luata ca grad de mobilitate a proceselor de excitatie si
inhibitie. Totusi, cu toate ca insusirile temperamentale se pot manifesta si in activitatea gandirii, exista si
unele caracteristici specifice. in primul rand, dependenta sa de nivelul de asimilare a cunostintelor
(rezista la restructurare mai ales datele experientei cognitive cu insusire in grad scazut de constientizare
si intelegere). Totodata rigiditatea este rezultatul unui stil de abordare a problemelor.
Apoi, individul nu poate face fata situatiei daca nu dispune ori nu are acces la informatiile
necesare, ori daca dispune de prea putine informatii.
Particularizand la categoria de varsta, ca obstacole in calea dezvoltarii creativitatii ar fi:
neintelegerea problemei - un copii poate fi incapabil sa raspunda la o cerinta pentru ca este incapabil sa
formuleze sarcina, pur si simplu pentru ca nu a inteles ce trebuie sa faca. Multi copii rateaza intelegerea
pentru ca nu inteleg vocabularul sau gramatica folosita in punerea intrebarii. A doua cauza de intelegere
gresita a problemei este bazata pe faptul ca prescolarii nu vad problema ca ipotetica, ca fiind vorba de
obiecte/fapte imaginare, ci fac referinta doar la ceea ce este real, esecul in reamintirea cerintei, uitarea
elementelor bazale ale problemei - un copil mic poate sa nu isi reaminteasca toata informatia din
intrebare. Profesorul Pascual Leone crede ca prescolarii nu pot retine si manipula mai mult de 2 itemi de
informatie in acelasi timp. Deci prescolarul poate fi incapabil sa solutioneze o problema care ii cere sa
aiba in vedere trei factori. Copii de 4-5 ani nu isi pot reaminti exact cuvintele folosite si, in consecinta,
raspund incorect. Multi educatori care nu sunt sensibili la inabilitatea prescolarilor de 5 ani de a-si
aminti instructiunile lungi pun esecul pe seama Q.I.-ului scazut sau ostilitatii, in locul explicatiei mai
simple conform careia copilul uita ce i s-a spus - , lipsa cunostintelor, a conceptelor, a regulilor potrivite
- experientele de viata curente ale copiilor ne ajuta sa determinam daca poseda cunostintele necesare
solutionarii cerintei sau nu, caci solutiile generate sunt in functie de experienta specifica de viata. Copiii
raspund in acord cu ceea ce li s-a spus sau ce au observat -, teama de pedeapsa - o particularizare a
temerii de esec, de gresire; prescolarului nu ii este teama doar de critica, ci vrea sa evite si sentimentul
de rusine, reintarirea negativa. Cea mai frecventa reactie la posibilitatea gresirii este retragerea in sine,
inhibarea, neoferirea nici unui raspuns de care nu este sigur. Acesti copii precauti stiu mai mult decat
sunt dispusi sa spuna, isi cenzureaza ideile bune pentru ca prefera sa piarda succesul decat sa riste
esecul.
Fiecare dintre conditiile anterioare stipulate de P.H. Mussen, J.J. Conger si J. Kagan blocheaza
productia de idei noi si predomina intr-un anumit stadiu de dezvoltare. Cei mai multi prescolari nu dau
solutii creative pentru ca nu inteleg sau uita si nu au suficiente cunostinte. De acest lucru trebuie tinut
cont la elaborarea probelor de creativitate, deci sa se respecte limbajul, sfera preocuparilor si
experientele de varsta, sa se repete cerinta la fiecare latenta in raspuns, sa se elimine motivarea
extrinseca.
Torrance considera drept factori de blocaj ai creativitatii copiilor, orientarea spre necesar
(curajul de a realiza ceva este conditionat de garantarea unui succes maxim, dar aceasta orientare
exclusiva asupra succesului este un factor de blocaj), orientarea dupa covarstnici (grija de a nu se
departa de conformism. Teama accentuata de a fi altfel decat ceilalti copii refuleaza tendinta de a
descoperi lumea. Aceasta are o pondere mai mare la prescolarul mare), interdictia de a pune intrebari si
de a explora lumea. (Se interzice, deseori, copiilor sa puna intrebari pentru ca ar deranja procesul de
invatamant. Acasa sunt obligati sa nu se indeparteze de casa prea mult ceea ce constituie una din marile
frane in dezvoltarea creativitatii).
Deci, este necesar un sistem „deschis” care promoveaza originalitatea, experimentarea,
initiativa, inventivitatea pentru a asigura premisa libertatii in timpul activitatii creative. (I. Sima, 1998)
Toate aceste posibile blocaje ar explica performantele scazute la probele de creativitate in
general si in context particular la prescolari de-a lungul intregii etape a dezvoltarii psihice, dar mai
exista o pozitie antitetica celei pe care ne situam: diminuarea performantelor creative pe masura
avansarii in varsta (Mrkpatrick, Grippen, Torrance) dincolo de blocajele temporare eventuale (adica de
oprirea dezvoltarii disponibilitatilor innascute si obstacolarea nemijlocita a creatiilor). EP. Torrence
remarca: „inca dinainte de a incepe educatia formala, prescolarii incep sa-si piarda spontaneitatea
creativa si recurg la modele, se supun puterii exemplului”. Cum se explica acest fapt? Probabil, prin
aceleasi caracteristici de varsta invocate anterior. Din acest punct de vedere, nivelul cognitiv spre care se
trece, evolutia gandirii de la etapa intuitiva spre cea operativa complexa ar constitui un prim argument
explicativ. Se parcurge o perioada de inventivitate ce pregateste gandirea operationala (7-8 ani dupa J.
Piaget 6-7 ani dupa U. Schiopu si E. Verza), de unde rezulta slaba ancorare in restrictii reale, libertatea
mare de fantazare/imaginare datorita insuficientei dezvoltari intelective. Lipsa restrictiilor cognitive
ofera superioritate prescolarului mic fata de cel mare, astfel incat se vorbeste de deficitul creativ al
ultimului prin desprinderea de intuitiv si situarea in operativ. Handicapul creativ al prescolarului mare
vine ca o consecinta fireasca a multiplicarii restrictiilor intelective. Nu suntem de acord cu acest punct
de vedere.
Apoi, ar mai fi presiunea socio-culturala exercitata prin modelele parentale si cele oferite de
educatoare, copilul tinzand sa-si insuseasca norme, valori : modele reactionale ce apartin adultilor inalt
investiti; caci se afla intr-o etapa de intensa asimilare, iar pe de alta parte prin regulile si restrictiile in
continua multiplicare ca o pregatire pentru intrarea in viata de scolar. Adoptarea de modele actionale si
rezolutive este fireasca la aceasta varsta cand se asimileaza progresiv cunostinte, dar preluarea rigida
fara critica (nici nu se pune problema obiectivitatii alegerii) si aplicarea uzuala, standard, inflexibila si
invariabila coboara nivelul creativitatii. Logic ar fi ca ia varstele mici sa functioneze principiul, deci nici
acest argument nu este just. Mai oportuna ar fi explicatia ca ia prescolarii mari intervin cerinte in
crestere cantitativa, iar ei tind sa se conformeze, sa se supuna autoritatii la varsta prescolara mare mai
degraba decat la cea mica si mijlocie (vezi „criza negativismului infantil”).
Importanta modelelor (educatoare, parinte)
Pentru a ne da seama de puterea de influentare a educatiei, a exemplului, este bine sa tinem

cont de cateva cercetari care vizeaza efectele modelelor creative asupra creativitatii individuale.
Studii efectuate de Bicorn si Sosniak (1981) demonstreaza ca majoritatea indivizilor creativi in
anumite domenii au avut in copilarie un model pe care l-au urmat (adesea, unul dintre parinti). Unele
studii (Domino, 1969) au relevat posibilitatea relativa de predictie a creativitatii copiilor analizand
abilitatile si trasaturile de personalitate parentale. Aceasta influenta se poate explica prin efectele
modelarii.
Rezultatele mai multor cercetari sugereaza ca modelele creative au un impact pozitiv asupra
dezvoltarii creativitatii la observatorii lor.
Existenta modelelor si-a demonstrat contributia pozitiva la determinarea creativitatii precoce
(creativitatii la o varsta mica) si care la randul ei a contribuit favorabil la productivitatea creativa.
Un numar mare de modele creative apartinand unei generatii va amplifica productivitatea
creativa a generatiei urmatoare. Simpla imitare a modelului(- lor) pe o perioada indelungata dauneaza
creativitatii individului. Exemplul trebuie urmat ca atitudine si doar in linii mari ca modalitate de
actiune, de gandire. Trebuiesc invatate doar euristicile creative (abilitati specifice domeniului si
abilitatile creative in general). Chiar daca este dificil de identificat si „predat” comportamentele ce duc
direct la performante creative, simpla privire repetata (pana la observare atenta) a modelelor poate
intensifica creativitatea.
Mueller, Belcher, Gary si Glover (1975) subscriu la afirmatia ca exemplele creative pozitive au
efecte pozitive asupra creativitatii observatorilor, facand experimente pe copii care observa modele ce
ofera raspunsuri originale, neobisnuite. De asemenea, Harris si Evans (1973-1974) efectueaza
experimente pe adulti.
Zuckerman si Smonton sustin ca anumite aspecte ale comportamentelor creative pot fi
invatate prin modelare (expunerea frecventa la modele si cerinte in conformitate cu comportamentul
creativ).
Observatie: performantele se imbunatatesc la sarcinile foarte apropiate de activitatea modelelor,
dar generalizarea asupra altor sarcini este rara.
Limita acestor cercetari consta in utilizarea numai de teste creative, astfel incat subiectii ar
putea extrage un algoritm pentru performante creative din comportamentul modelului ,in cazul sarcinilor
mai complexe si euristice efectele modelarii sunt mai greu de descoperit.
In alta ordine de idei, copiii creativi au parinti care ii incurajeaza, le apreciaza
performantele creative si ii sustin, implicandu-se intens in dezvoltarea talentelor, abilitatilor, inca de la
inceput si deseori se ofera pe sine ca exemple de activitate profesionala intr-un anumit domeniu. Mai
mult, pe masura ce talentul copilului devine evident, se accentueaza, ei cheltuiesc mari sume de bani si
efort pentru gasirea celui mai bun tutore, profesor, ghid in directia respectivului talent.
Copiii creativi au parinti mai putin autoritari si restrictivi care incurajeaza independenta si care
nu se implica afectiv foarte puternic in relatiile cu copiii (echilibrati emotional).
Educatia formala favorizeaza creativitatea pana la un punct. Educatia formala foarte intensa
diminueaza nivelul creativitatii.
Cu cat exista mai multe modele creative in perioada de dezvoltare psihica a individului, cu atat
este posibil sa se inregistreze o creativitate mai mare la varste mai mici.
In familie incepe constructia personalitatii, aici se conserva modele, valori, astfel incat nivelul
cultural parental, natura autoritatii exercitate de fiecare parinte, distractiile accesibile copilului prin
intermediul familiei, numarul de frati, prezenta afectiva a mamei gradul de toleranta la stres al parintilor,
tipul relatiei maritale, handicapurile. Tulburarile in dezvoltarea psihica exercita familiile dezorganizate
sau conflictuale deoarece membrii familiei sunt singurele personaje supuse integral observatiei copilului
in toate momentele si imprejurarile vietii.
Conflictele dintre parinti il determina pe copil sa suporte o stare de nervozitate, sa traiasca intr-
un climat de tensiune, ceea ce cauzeaza cresterea reactiilor de prudenta si aparare ori dezvoltarea unui
caracter inchis, fapt ce afecteaza drastic creativitatea, anihiland-o (in cel mai bun caz diminuand-o). De
asemenea, exista probleme de climat psihologic special in cazul recasatoririi parintilor, apar suspiciuni
la copil, iar cand se nasc alti frati lucrurile se complica si mai mult. „Ridica probleme si copiii din unele
familii organizate, in care sunt neglijate preocuparile educative sau care actioneaza miopia sentimentala
a parintilor. Datorita spiritului de imitatie si faptului ca stilul si mentalitatea din familie actioneaza
multiplu si stabil asupra personalitatii, copiii vor fi impregnati pana la 7 ani de trasaturile psiho - morale
familiale prin relatiile si climatul general parental.
Rolul educatoarei este de a optimiza, canaliza, grada si nuanta procesul instructiv-educativ.
Totodata, ea devine, prin natura lucrurilor un model pentru prescolar. Nu se poate ignora faptul ca se
obtin efecte nuantate cand educatoarele pun accent pe exigentele logice sau pe forma de exprimare a
copiilor, ca si atunci cand au in atentie stimularea capacitatilor copiilor (cu atat mai mult cu cat se ofera
pe sine drept exemplu).
Rolul exercitiului, experientei si antrenamentului
Experientele timpurii sunt potential determinante pentru sistemul comportamental de mai

tarziu.
S-a demonstrat ca performarea de activitati ce presupun eliberarea fanteziei, imaginarea de
situatii (imagenia) sporeste creativitatea copiilor. In plus, experienta anterioara cu obiectul testarii
permite obtinerea de rezultate superioare. De exemplu, jocul cu blocuri (cuburi) de carton sau betisoare
permite explorarea activa, observarea de noi proprietati si mai ales stimularea imaginatiei, ceea ce duce
la rezultate creative mai bune cand se cere imbinarea cuburilor sau utilizarea neobisnuita a betelor,
comparativ cu prescolarii carora nu li s-a permis jocul. (Smith si Dutton, 1979 experiment pe prescolarii
de 4 ani Dansky si Silverman, Li, 1978,1980)
Dansky (1980) a supus initial observatiei discrete, prescolari pe care apoi i-a impartit pe baza
acestei observatii in jucausi (care se angajeaza spontan in jocuri de creatie ce presupun fantezie) si non
jucausi, dupa care le-a administrat unul din urmatoarele tratamente: joc liber cu un set de obiecte,
imitarea actiunii experimentatorului cu obiectele, rezolvarea unei probleme cu acele obiecte. Autorul
ajunge la concluzia ca jocul liber mareste fluenta ideatiei in primele doua cazuri, dar numai la copiii
care se angajeaza de obicei in jocuri de creatie.
Angajarea in joc poate accentua creativitatea, mai ales daca obiectele jocului sunt implicate in
proba ulterioara de creativitate.
Un alt exemplu de utilitate a exercitiului / experientei / antrenamentului ne este furnizat de
R.M. Suinn (1995) care a demonstrat ca anxietatea blocheaza performantele si ca desensibilizarea la
stimulii stresori se face prin repetarea acestuia. Cu alte cuvinte punerea succesiva intr-un anumit tip de
situatie neplacuta, anxiogena (de exemplu, nascocirea si povestirea cu voce tare a unei intamplari,
povesti in fata grupei si a educatoarei) reduce pana la anulare teama de acea situatie si, pe langa aceasta,
stimuleaza productivitatea, corectitudinea raspunsurilor (in sens de adecvare), originalitatea reactiilor.
Situatia devine comuna, se normalizeaza, iar individul reactioneaza spontan, detensionat ceea ce se
traduce prin adaptare.
Antrenarea creativitatii este conceputa ca demers socio-educational organizat, cuprinzand
simultan fenomene de activizare, incitare si sustinere, cultivare si dezvoltare prin afirmarea efectiva.
Adica, sprijinirea, indrumarea si promovarea potentialitatilor creative prin asigurarea acelor modalitati
de actiune care le stimuleaza.
Desigur, implinirea potentialului creativ al copiilor este in functie de:
contextul socio-educational in care se dezvolta copilul;
climatul instructiv-educativ;
mediul socio-relational in care se integreaza.
Receptivitatea si curiozitatea copilului, bogatia imaginatiei, tendinta sa spontana catre nou,
pasiunea pentru fabulatie, dorinta lui de a realiza ceva constructiv etc. pot fi „alimentate” si implinite
efectiv, pot fi puse adecvat in valoare prin solicitari si antrenamente corespunzatoare. Atmosfera psiho -
sociala in care isi desfasoara activitatea copilul constituie aspectul hotarator. Ideal este climatul relaxant,
deschis exprimarii libere, care permite recunoasterea si aprecierea pozitiva, incurajarea si promovarea
efortului creativ.
Atmosfera stimulativa pentru creativitate presupune si o activizare specifica a copiilor prin
angajarea lor in prelucrarea si reorganizarea datelor, de generare a unor configuratii noi (de exemplu,
activitati practice - constructive, desen, modelaj, constructii verbale, elaborare de povestiri).
Dezvoltarea capacitatii de actiune, imbogatirea experientei senzoriale, ca si evolutia intregului
plan al cunoasterii, pot ajuta la expansiunea creativitatii. Bineinteles, este necesara asigurarea conditiilor
copilariei, satisfacere intereselor si exercitarea functiilor proprii varstei.
In cadrul activitatilor din gradinita, pe parcursul anilor, s-au folosit multiple procedee de
antrenament creativ, cu bune rezultate, cum ar fi:
a) antrenarea capacitatilor de elaborare verbal-expresiva a unor povestiri libere sau cu
inceput dat;
b) interpretarea de imagini prin atribuirea cat mai multor titluri;
c) elaborarea de istorioare plecand de la ordonarea logica a unor imagini;
d) desene libere sub forma unor modele pentru decorarea de s pa tii materiale,
e) analiza si interpretarea desenelor realizate de copii, astfel incat sa se releve
posibilitatile multiple de utilizare a formelor, culorilor si diferitelor elemente figurale decorative;
f) jocuri didactice, de imaginatie sau de rol;
g) enumerarea de consecinte posibile multiple asupra unor fenomene;
h) analiza de erori si a posibilitatilor de prevenire;
i) analiza modalitatilor de imbunatatire sau infrumusetare a unor obiecte (jucarii, obiecte
familiare);
j) enumerarea de raspunsuri multiple la intrebari de tipul „de ce?” pe care le pun copiii sau
educatoarea;
k) alcatuirea de propozitii plecand de la anumite cuvinte date, solicitarea de a
forma propozitii plecand de la anumite cuvinte date, solicitarea de a ferma propozitii cat mai frumoase,
pentru a exprima o idee sau tema data, continuari de propozitii etc.
E.P. Torrance atrage atentia ca atmosfera favorabila creativitatii nu trebuie conceputa ca o
incercare de „laissez faire” in care este permis orice, ci ca un mediu ambiant organizat cu abilitate” este
vorba doar de o atmosfera descatusata de conformism, nu insa de conducere, eliberata de stereotip, dar
nu si de ordine si logica; este vorba de un climat care genereaza receptivitate fata de tot ce reprezinta
noul si dorinta de activitate .
Ca dovezi ale reusitei antrenamentului creativ enumeram: interesul accentuat (copiii sunt alerti,
observa, reactioneaza prompt fizic, intelectual, social, emotional, participa, sunt plini de energie),
motivatia intrinseca, copiii sunt angajati intr-o varietate de activitati fie solidare, fie desfasurate in
grupuri nici, interactioneaza atat cu educatoarea cat si cu ceilalti prescolari, atmosfera destinsa de lucru.
In concluzie, exista doua posibilitati de a stimula creativitatea:
1. prin antrenamente directe pentru cresterea creativitatii, prin interventii cognitive
2 . prin interventii asupra mediului social, familial, fizic.
Parintii si educatoarele ar trebui sa creeze medii stimulative din punct de vedere perceptiv -
cognitiv si sa-i invete pe copii sa exploreze cu atentie mediul in timp ce desfasoara o activitate, intrucat
ar putea gasi o solutie importanta, iar cand copiii manifesta o inclinatie/un talent anume, o aptitudine
specifica sa le ofere mijloacele necesare dezvoltarii acesteia (accesul la anumiti profesori, materiale,
timp liber).
Educator creativ - copil creativ (calitatile necesare modelatorului si criteriile de evaluare

ale „produsului” sau)
Depinde numai de sistemul educativ ca potentialul creator al fiecarui copil sa se dezvolte sau sa
se anihileze, pentru ca toti copii, arata R.B. Leau, sunt creativi pana in momentul in care adultii, prin
sistemul lor educational, prin autoritatea si disciplina impusa, le inabuse originalitatea.
Dar, iata ce calitati ale educatoarei se fac necesare:
simtul noului in activitate;
tactul pedagogic - alegerea atitudinilor corespunzatoare fata de prescolari, evitarea
conflictelor, blocajelor, increderea in ei si incurajarea, evitarea
remarcilor cu conotatie negativa (critici), acceptarea si trecerea cu vederea a esecurilor;
cunostinte in domeniul specializat, cunoasterea la zi a literaturii de
specialitate;
activitati vizand dezvoltarea la prescolari a deprinderilor de invatare si a
interesului pentru actiunile desfasurate in gradinita;
pricepere de a asigura abordarea individualizata a copiilor;
aplicarea frecventa de metode si procedee pentru stimularea creativitati .
Acesta ar fi educatorul creativ.
In schimb, copilul creativ se remarca prin faptul ca vrea sa faca singur un anumit lucru, ca are
incredere in propriile puteri, este imaginativ (inclusiv in limbaj), ofera produse „unice” ale activitatii,
originale, observa diferentele si relatiile neobisnuite dintre lucruri, desfasoara activitati independent, dar
cu o oarecare legatura cu indicatiile primite.
Modelul copilului creativ sau caracteristicile ideale ale copilului creativ mai numara:
flexibilitatea (abilitatea de a da raspuns la diferite situatii intr-o multitudine de moduri; abilitatea de a
schimba modalitatea de reactie in situatii similare: obiectii/refuzuri potrivite situatiei), intelegerea si
tolerarea autoritatii, comunicativitatea, cooperarea, curiozitatea, dinamismul, bagajul mai mare de
cunostinte decat covarstnicii, motivatia de achizitionare si utilizare a informatiilor.
M. Boden afirma ca fiecare copil este creativ (dar intr-un grad variabil) si ca in orice moment
copiilor le pot veni idei pe care nu le-ar fi putut avea anterior.
4.4. Cat de mult influenteaza parintii dezvoltarea copiilor lor?

Dezvoltarea aptitudinilor, valorilor si comportamentelor sociale care aduc la maximum
adaptarea la societatea in care creste un anumit copil necesita o coordonare a multor forte relative
independente. Dintre acestea cea mai importanta include: tendintele temperamentale pe care copilul le
mosteneste ; clasa sociala, grupul etnic si afilierea religioasa; relatiile cu fratii si surorile; era istorica in
care isi petrece copilaria; si comportamentele si personalitatea parintilor.
Influenta parintilor asupra copilului imbraca doua forme extreme de diferite. Parintii care
discuta regulat cu copii si le citesc povesti au copii cu un vocabular foarte dezvoltat, scoruri inalte la
testele de inteligenta si note mari la scoala. Parintii care explica copiilor motivele pentru care le cer sa ii
asculte ajung, de obicei, sa aiba copii mai respectuosi si mai ascultatori. Puterea familiei este foarte
vizibila din rezultatele unei cercetari facute pe 1000 de copii din 100 de orase diferite din Statele Unite
care au fost studiati de o echipa de cercetatori. Unii dintre ei au fost crescuti acasa , altii au mers la cresa
si gradinita pentru intervale diferite de timp. Principalul rezultat a fost ca familia are o influenta asupra
personalitatii si caracterului copiilor. Unul dintre cele mai importante exemple ale puterii modelului
parental este faptul ca unii copii orfani din cauza razboiului au reusit sa redobandeasca aptitudinile
intelectuale si sociale pe care nu reusisera sa le dezvolte pana atunci, cand au fost adoptati de familii
supportive.
Parintii isi influienteaza deseori copii prin intermediul caracteristicilor lor commune. Copii trag
singuri concluzii despre ei, adesea incorecte, pentru ca presupun ca, fiind urmasii biologici ai maimei si
tatalui lor, poseda o parte din calitatile parintilor. Aceasta credinta incarcata emotional se numeste
identificare si sta la baza mandriei nationale si loialitatii fata de grupurile entice si religioase. Astfel,
daca un parinte este perceput de copil ca afectuos, correct si talentat si copilul presupune ca si el poseda
una sau mai multe din aceste trasaturi dezirabile; copilul are, prin urmare mai multa incredere in sine
decat ar avea dreptul, date fiind dovezile. Dimpotriva, copilul care isi percepe parintele nedrept in
aplicarea pedepselor, lipsit de talente si se simte respins de acesta se simte rusinat pentru ca presupune
ca si el are unele dintre aceste trasaturi indezirabile.
In sprijinul acestei ipoteze vine observatia ca toti copii se supara daca cineva le critica familia.
Anxietatea sau furia care vin dupa o critica de acest fel sunt intense pentru ca copii presupun inconstient
ca orice critica adresata parintilor este o critica la adresa lor.
Sugestia provocatoare din cartea lui Harris, The Nurture Assumption( “Prezumtia educatiei”), ca
parintii exercita o influenta minima asupra personalitatii si caracterului copiiilor, in timp ce grupul de
prieteni are o influenta uriasa este subminata de doua seturi de date. In primul rand, prietenii nu au o
influenta pana la varsta de 5 sau 6 ani, dar copii de 6 ani din culture diferite sau copiii care traiesc in ere
istorice diferite prezinta diferentele foarte mari de personalitate si comportament. Copiii puritani care
traiau in Noua Anglie in sec al XVII lea erau mai ascultatori decat copii contemporani care traiesc in
Boston, din cauza felului in care ii tratau parintii.
IN al doilea rand, copii isi aleg prietenii care le impartasesc valorile si interesele. Un copil care
apreciaza soala si succesul academic isi va allege prieteni care ii impartasesc preocuparile. Daca nu
astfel de copil ajunge un adult care are success in sfera academica, nu este logic sa presupunem ca acest
rezultat se datoreaza influientei prietenilor, pentru ca tanarul si- a ales grupul respectiv de prieteni.
Rareori intalnim o credinta impartasita in egala masura de societatile moderne si de cele vechi. Nu
stiu sa fi existat vreo societate care sa fi sustinut ca influenta familiei asupra mintii copilului era foarte
importanta. Acest grad de consens implica posibilitatea existentei unui adevar universal. A declara ca
parinti au o influenta foarte mica asupra copiilor, in lumina dovezilor stiintifice si a experientelor
cotidiene ale parintilor este ca si cum cineva ar declara intr-o dimineata cetoasa de septembrie ca toti
copacii au disparut deoarece nu-i mai poate vedea.
5. Campul scolar
5.1. Campul scolar in perioada 6 – 10 ani

CAMPUL (PRE)SCOLAR (6 ani)
I. Continutul didactic
a) foloseste corect numeralul si 3 adverbe de timp;

b) invata sa foloseasca gradele de comparatie ale adjectivelor
1. Vocabular, vorbire c) compune cu usurinta povestiri (distinge fabulosul de obisnuit);
d) leaga propozitii in fraza, dialogheaza cursiv;
e) pronunta corect consoanele „r" si „s".
a) invata sa scrie literele alfabetului;
2. Capacitati operatorii b) isi dezvolta memoria verbala (reproduce, evoca, recunoaste diverse fapte);
cognitive c) efectueaza operatii concrete cu notiuni;
d) invata concret relatii contrarii.
a) se orienteaza in functie de limbaj, isi dezvolta atentia voluntara;
3. Motricitatea –
b) isi perfectioneaza miscarile fine ale mainii;
deprinderii
c) isi elimina unele iluzii spatiale.
a) isi dezvaluie diverse aptitudini motorii;
4. Trasaturi de
b) isi dezvolta motivatia succesului si-si propune scopuri;
personalitate
c) invata sa-si stapaneasca reactiile.

a) sprijina copilul in pregatirea pentru scoala (cunostinte, deprinderi), il ajuta sa-
1. Invatator - copil
si interiorizeze sarcinile specific scolare.
2. Copil - invatator a) pune intrebari, doreste sa se clarifice.
a) comunica si colaboreaza in grup;
3. Copil - grup
b) sanctioneaza incalcarea normelor.
a) doreste sa mearga la scoala, aspira la succesul scolar;
4. Copil - scoala
b) uneori lipsesle pe caz de boala
CAMPUL SCOLAR (7 ani)
a) invata pronuntia corecta a grupurilor: ce, ci, ge, gi, ea, ia, s.a.;
1. Vocabular, vorbire b) invata sa descrie elementele unei imagini;
c) are memorie verbala dezvoltata.
a) isi dezvolta cititul si scrisul (despartirea in silabe);
2. Capacitati operatorii b) invata cele 4 operatii aritmetice si se exerseaza in rezolvarea de exercitii si
cognitive probleme (pana la 1000), invata operatii numerice cu simboluri;
c) isi dezvolta memoria imagistica prin desen.
a) isi dezvolta orientarea si coordonarea spatio-temporala prin intuitie, imitatie
3. Motricitatea – si explorare activa
deprinderii b) isi dezvolta motricitatea mainii (prin desen, scris, decupaj s.a.);
c) isi formeaza noi deprinderi de ordine (pregatirea ghiozdanului).
a) isi dezvolta motivatia scolara (dorinta succesului teama de esec);
4. Trasaturi de
b) invata sa respecte normele activitatii scolare (punctualitate, disciplina);
personalitate
c) manifesta diverse aptitudini (verbale. numerice, sa.)
a) ii dezvolta motivatia pozitiva pentru scoala

1. Invatator - copil b) il ajuta sa-si cunoasca defectele si calitatile, sa invinga dificultatile.
c) comunica parintilor aspectele esentiale ale conduitei copilului.
a) are teama de verificarea scolara;
2. Copil - invatator
b) doreste sa se remarce in ochii invatatorului
a) se manifesta ca lider spontan;
3. Copil - grup
b) are prieteni de conjunctura, se manifesta egal cu sexul opus.
4. Copil - scoala a) este mandru sa mearga la scoala.
a) invata notiuni gramaticale simple (subiect, predicat, propozitie);

b) realizeaza compuneri, descrieri respectand firul logic, succesiunea temporala
a faptelor;
1. Vocabular, vorbire
c) are buna memorie verbala, numerica si motorie;
d) isi imbogateste vocabularul cu notiuni specifice de matematica, geografie si
stiintele naturii.
a) isi automatizeaza scris - cititul;
2. Capacitati operatorii b) invata si exerseaza operatii aritmetice reversibile:
cognitive c) invata unitati de masura simple (m, l, kg, zi);
d) invata notiuni simple de geometrie (linie, unghi)
3. Motricitatea – a) invata sa se orienteze pe baza unor repere geografice(punct cardinal, plan sa);
b) are capacitati motorii complexe in activitatea scolara si in joc (miscari ritmice
deprinderii
si rapid coordonate).
a) invata sa fie sincer;
4. Trasaturi de b) invata sa-si tempereze impulsivitatea, sa-si controleze reactiile verbale si
personalitate motorii;
c) isi afirma aptitudini intelectuale si motorii.
a) individualizeaza procesul educativ in functie de facilitate si dificultatile

1. Invatator - copil copilului;
b) sprijina unitatea grupului si sanctioneaza abaterile.
2. Copil - invatator a) este interesat sa invete, pentru a fi apreciat de acesta.
a) invata sa fie solidar cu grupul;
3. Copil - grup
b) se separa pe sexe, in joc.
4. Copil - scoala a) este atras de grupul scolar si de interesul de cunoastere.
a) invata sa prezinte rezumatul unei povestiri;

1. Vocabular, vorbire b) invata sa distinga partea de vorbire de partea de propozitie;
c) isi imbogateste vocabularul cu noi termeni (sol, subsol, relief, gama, s.a.).
a) se exprima corect, clar si original in compuneri;
b) invata sa opereze cu fractii zecimale si arii;
2. Capacitati operatorii c) invata sa distinga absurdul, intelege relatii complexe, egalitati;
cognitive d) isi dezvolta operatiile gandirii in studiul fenomenelor naturale si sociale (apa,
aer, clima, populatie s.a);
e) isi dezvolta structurile temporale prin studiul istoriei si muzicii.
3. Motricitatea – a) invata sa-si nuanteze miscarile si sa se stapaneasca
deprinderii b) isi dezvolta aptitudini tehnice, artistice.
4. Trasaturi de a) invata sa obtina succese prin efort cinstit;
personalitate b) invata sa fie modest si obiectiv.
a) creeaza conditii pentru satisfacerea trebuintei de performanta a copilului;

1. Invatator - copil
b) sanctioneaza abaterile, formeaza copilului spiritul obiectiv.
a) vrea sa obtina performanta cu orice pret, de aceea, deseori triseaza, minte
2. Copil - invatator b) se feme de pedeapsa
c) se lauda si vrea sa fie elogiat
a) invata sa fie independent;
3. Copil - grup b) invata sa-si corecteze opiniile in functie de parerile altora;
c) incearca sa fie autoritar prin faima de „bun scolar" (autoritatea notei).
a) se raporteaza independent, este atras de scoala pentru a-si dovedi calitatile
4. Copil - scoala (nevoia de performanta);
b) uneori lipseste pe caz de boala
1. Vocabular, vorbire a) invata sa foloseasca vorbirea directa si indirecta;

b) invata incadrarea cuvintelor noi in familia cuvantului;
c) are sensibilitate pentru limbi straine;
d) ii place sa citeasca si sa vorbeasca, nu doar sa asculte.
a) invata sa realizeze analiza gramaticala mai complexa (substantiv, adjectiv,
pronume, numeral, verb);
2. Capacitati operatorii b) invata sa scrie scrisoare si telegrama;
cognitive c) se exerseaza in probleme cu numere rationale si fractii zecimale;
d) invata divizibilitatea si sa distinga relatiile simultane si succesive;
e) isi dezvolta gandirea practica in relatiile sociale
a) invata sa pregateasca lectiile pe baza de plan;
3. Motricitatea – b) invata organizarea fortelor proprii (curaj – forta, rapiditate - perseverenta
deprinderii s.a);
c) invata sa-si formeze obisnuinte de igiena corporala.
a) isi dezvolla imaginatia creatoare in diverse activitati (placerea de
4. Trasaturi de autoperfectionare);
personalitate b) invata reguli de conduita sociala (solicitudine, diplomatie sa.);
c) manifesta placere pentru dictare, cantece, anecdote (amuzarea auditoriului).
a) ii ajuta la fixarea nivelului de aspiratie;

1. Invatator - copil b) satisface curiozitatea copilului pentru cunoasterea relatiilor sociale (povestiri
despre personaje celebre).
a) invata sa ceara sfatul (dobandeste curaj si incredere), iubeste profesorul
impartial;
2. Copil - invatator
b) isi formeaza „modelul" de urmat, foloseste persoana profesorului ca instanta,
ca reper.
a) tine la prestigiul clasei;
3. Copil - grup
b) invata lucruri inedite in grupuri misterioase
a) vine la scoala din dorinta sincera de autoperfectionare si pentru bucuria vietii
4. Copil - scoala
in grup.
5.2. Eveniment remarcabil: intrarea in scoala

Aceasta perioada este apreciata de unii autori sfarsitul copilariei si un inceput primar al
pubertatii. Problemele acestei etape sunt legate de adaptarea scolara si de invatare.
In jurul varstei de 6-7 ani, in viata copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela al
intrarii in scoala. Intreaga sa dezvoltare fizica si psihica va fi influentata de acest nou factor. Invatarea
devine tipul fundamental de activitate, solicitand intens intelectul si determinand dezvoltarea unor
capacitati si strategii de invatare. Paralel cu acest proces, copilul face achizitii importante – deprinderile
de scris-citit, care devin conditia si instrumentul insusirii celorlalte achizitii.
Invatarea scolara se deosebeste in mod radical de toate actele de invatare de pana acum, atat prin
continut cat si prin cadrul si modul de desfasurare. Volumul, calitatea si diversitatea continuturilor
invatarii de dincolo de 7 ani, hotarasc, in societatea contemporana, viitorul fiecaruia, locul lui in
comunitatea umana.
De aceea eforturile societatii si ale indivizilor sunt directionate spre reusite si succes spre
integrare scolara optima. Acest nou context, scoala, influenteaza puternic intreaga dezvoltare psihica a
copilului si-i da un relief specific.
Este important sa relevam dominantele, in profilul de dezvoltare a scolarului mic pentru a putea
diferentia acest stadiu de cele anterioare si a reusi sa intelegem mai bine locul si contributia sa la
dezvoltarea de ansamblu a fiintei umane. Iata care sunt aceste dominante:
• invatarea scolara devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihica si exercita
influente hotaratoare pentru toate transformarile din cursul acestui stadiu;
• se stabilesc raporturi mai obiective cu lumea, scoala integrandu-l pe copil in aria inteligibilului,
rationalului, rigorilor cunoasterii;
• se formeaza deprinderile de baza pentru scris-citit si socotit care-i asigura accesul la continuturi
din ce in ce mai ample de invatare;
• creste caracterul voluntar si constient al tuturor manifestarilor psihocomportamentale;
• se insusesc statutul si rolurile de elev si se adauga noi dimensiuni identitatii de sine;
• catre sfarsitul stadiului se implinesc atributele copilariei si se realizeaza un bun echilibru cu
ambianta.
Dominante – dupa Chateau, Gesell, Piaget
6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani

Dominante/Varsta
concret
gandirea preoperatorie concret -intuitiva concret -intuitiva concret - intuitiva
-intuitiva
limbaj dialogat monologat dialogat dialogat dialogat
extrovertita introvertita de extrovertita introvertita de

tendinta de echilibru
echilibrata justificare galagioasa justificare
de posesiuni de de posesiuni de posesiuni de posesiuni

materiale competitie materiale materiale materiale
dorinta
de de posesiuni de
de competitie de competitie
competitie materiale autoperfectionare
fenomene fenomene fenomene fenomene fenomene
anxietate pentru
naturale naturale/sociale naturale/sociale naturale/sociale naturale/sociale
de colectionare de colectionare
pentru sport pentru sport
interese egocentrism pentru sport pentru sport
egocentrism pentru stiinte
gelozie sociale
imitatie
de constructie de constructie
figurative de distrugere de distrugere
jocuri de rol de competitie
de de competitie
de performanta de performanta de performanta
performanta
conflict familial conflict
. . .
frecvent familial frecvent
intelegere familiala tendinta de a tendinta de a sta tendinta de tendinta de tendinta de a sta
sta acasa acasa hoinareala hoinareala acasa
sinceritate sinceritate sinceritate
apartenenta la apartenenta la apartenenta la
trebuinta de…. independenta independenta
grup grup grup
frecventa scolara
greseli
frecventa frecventa scolara absente scolare buna
alte caracteristici fiziologice de
scolara buna buna cauzate de boala debut caracteristici
vorbire
sexuale secundare
Intrarea copilului in scoala, contactul cu specificul activitatii scolare creeaza conditii noi
favorizante pentru dezvoltarea gandirii copilului determinand un proces important in cunoasterea lumii
inconjuratoare.
Copilul isi insuseste pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunostinte, dezvoltandu-si
concomitent modalitati noi de intelegere. Astfel se dezvolta o serie de calitati ale cunoasterii cum ar fi:
observarea atenta, atentia, exprimarea in mod desfasurat a ideilor, imaginatia.
Dezvoltarea gandirii este conditional si strans legata de dezvoltarea limbajului, dar si de
dezvoltarea experientei cognitive directe - senzatii, perceptii, reprezentari.
Invatarea sris-cititului este considerate deschizatoarea tuturor drumurilor elevului catre
informatie si cunoastere.
Toate aceste achizitii fac sa deosebeasca semnificativ elevul de 10-11 ani fata de cel de 6-7 ani
prin modul de gandire, exprimare, invatare, limbaj, rezolvare de probleme.
Piaget sustine ca intre 7-11 ani copilul se afla in perioada operatiilor concrete. Aceasta inseamna
ca el incepe sa inteleaga principiile logicii atata timp cat ele se refera la concretul obiectelor si
fenomenelor.
Intelegerea numeroaselor fenomene din natura se realizeaza prin mijlocirea reprezentarilor.
Fenomenele observate si reprezentate devin mijlocul de explicare a unor fenomene mai
complicate.
Exemplu: dilatarea corpurilor, explicate prin diverse exemple din natura, devine punct de plecare
in intelegerea unor procese geologice - dezintegrarea rocilor sub actiunea schimbarilor de temperatura.
Reprezentarile au un rol foarte important in insusirea notiunii de numar - in activitatea didactica
folosindu-se reprezentari ale obiectelor, persoanelor, cum ar fi betisoare, bile, papusi etc.
In insusirea si intelegerea stiintelor naturii, biologie, anatomie, geografie folosirea reprezentarilor
ocupa un loc important. Cu alte cuvinte reprezentarile devin tot mai variate si pot fi treptat desprinse de
obiecte, ceea ce ii da copilului independena de a opera cu obiecte noi. In procesul invatarii copilul
opereaza frecvent cu scheme si imagini ce faciliteaza transmiterea unor informatii. Pe baza acestora se
vor forma simbolurile si conceptele. Vazuta in acest fel reprezentarea constituie veriga de legatura intre
concret si abstract. O data schema insusita copiii o pot aplica in diverse contexte - ei stiu ca numarul 24
ramane neschimbat indiferent daca el este 10+14 sau 23+1.
La aceasta varsta copilul, aplicand regulile acestui tip de gandire, poate sa desprinda trasaturile
caracteristici, definitorii ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor sau situatiilor. Legat de aceasta
caracteristica gandirea copilului scolar capata o calitate noua - reciprocitatea
In aceasta perioada copiii incep sa clasifice, sa includa obiectele dupa anumite insusiri esentiale
in categorii si clase (baza formarii notiunilor). Includerea in clase mai releva si ideea ca un anumit obiect
sau persoana pot apartine cel mult unei clase.
Alta caracteristica a cognitiei scolarului mic o constituie posibilitatea crearii de serii - aranjarea
in serie a obiectelor in functie de marime, grosime, culoare etc.
Strans legat de dezvoltarea intelectuala si implicate direct in activitatea de invatare sunt memoria si
atentia Ele capata noi dimensiuni la aceasta varsta. Se cunoaste faptul ca elevii cu probleme de
concentrare a atentiei au dificultati in activitatea de invatare si mai ales in fixarea si reactualizarea
cunostintelor.
In primii 6-7 ani ai vietii atentia este definita ca expresie a orientarii si concentrarii activitatii
psihice. In general, copilul de 6-7 ani nu poate fi atent in cadrul unei activitati mai mult de 25-30 minute.
In momentul intrarii in scoala atentia este destul de bine dezvoltata (atentia voluntara este mai putin
conturata). Stabilitatea si durata atentiei urmeaza sa se dezvolte in urmatorii ani. Educarea atentiei este
inclusa in procesul instructiv-educativ prin stimularea interesului copilului pentru activitatile scolare
prin dezvoltarea dorintei de a duce la bun sfarsit o activitate si, in general, prin realizarea unei motivatii
pozitive fata de intreaga activitate de invatare.
Memoria se refera la fixarea informatiilor scolare, la modul cum elevul recunoaste si reproduce
oral sau scris ceea ce a fost memorat. Fixarea, recunoasterea si reproducerea sunt legate direct de nivelul
dezvoltarii inteligentei la copil. Tot ceea ce se fixeaza in memorie fara ca elevul sa inteleaga, sa
descopere cauzalitatea se uita repede - memoria de scurta durata
Memoria scolarului mic se sprijina pe concret, pe perceptibil. De aceea, folosirea materialului
didactic ilustratii, planse este foarte indicata. In acest mod se face o fixare concret-senzoriala care este
fragmentata de detalii nesemnificative (legata de perioada concretului in gandirea elevului mic). Copilul
pastreaza informatiile care l-au impresionat mai mult. Mai tarziu, elevul isi va organiza activitatea de
memorare selectiv.
In opozitie cu memorarea mecanica, imitativa se dezvolta caracterul logic al memorarii - elevul
intelegand ceea ce a memorat. Spre sfarsitul acestei perioade se dezvolta exactitatea, promtitudinea si
rapiditatea reproducerii.
Putem afirma ca imaginatia elevului mic devine mai complexa, mai bogata, se bazeaza pe
termeni si imprejurari din ce in ce mai variati. Cresterea impresionabilitatii si sensibilitati micului scolar
contribuie mult la dezvoltarea imaginatiei reproductive. El se entuziasmeaza repede, are o mare
admiratie pentru faptele eroice si pentru intamplarile neobisnuite, ii place sa aiba roluri in care sa
interpreteze personajele preferate.
Invatarea cititului ii da posibilitatea sa citeasca cu placere basme si povestiri, toate acestea
stimulandu-i imaginatia si interesul pentru tot ceea ce exista si ar putea exista pe lume. In aceste conditii
imaginatia devine instrument al cunoasterii.
Dezvoltarea limbajului
Dezvoltarea limbajului este remarcabila, scoala si familia stimuland acest proces. scolarul mic se
exprima mult mai bine, in fraze corecte din punct de vedere gramatical, foloseste cuvinte de legatura
"ca", "pentru ca", "deoarece". Vocabularul lui activ ajunge la 2.000-2.500 de cuvinte. Dezvoltarea
limbajului scris este strans legata de invatarea si diferentierea fonemelor (aspectul sonor al literei).
Dezvoltarea vocabularului este evidenta prin numarul mare de cuvinte folosite - vocabular activ, forma
expresiva a limbajului si prin diminuarea numarului de cuvinte pe care nu le rosteste, dar le intelege.
Dezvoltarea structurilor gramaticale corecte este corelata cu invatarea regulilor gramaticale care
sunt identice pentru cele doua forme ale limbajului. Tot acum se dezvolta limbajul interior "pentru sine"
(Vigotski).
Dezvoltarea limbajului are loc odata cu cresterea interesului pentru citit, iar exprimarea se
perfectioneaza in activitatile de dezvoltare a vorbirii libere, de compunere.
BIBLIOGRAFIE:
 Badea, E., Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului (de la 3 la 17/18 ani),

Editia a II-a adaugita, Editura Tehnica Bucuresti, 1997
 Doise, W., Psihologie sociala, Ed. Polirom, Iasi, 1999;
 Golu, P., Golu, I., Psihologie educationala, Ed. Mirton, Bucuresti, 2003;
 Gliga, L., Liga, L., Standarde profesionale pentru profesia didactica, Ed. Polsim, Bucuresti,
2002.
 Schiopu U., Verza E., Psihologia Varstelor, ciclurile vietii, Editura Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1997
 Verza E., Psihologia varstelor, Editura Hyperion XXI, Bucuresti, 1993
 Munteanu, A.,Psihologia Copilului si Adolescentului, Editura Augusta, Timisoara , 1993
 Cosmovici, A., Iacob L.(coordonatori), Psihologie scolara, Polirom, Iasi, 1999
 Atkinson, R.,L., Atkinson,R.,C., Bem,D., J., Smith,E.,E., Introducere in psihologie Editia a
XI-a, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002 (pag. 145)
 Neveanu, P.P., Dictionar de psihologie, Bucuresti, 1978
 Cosmovici, A., Psihologie generala, Ed. Polirom, Iasi, 2005
 Clinciu, A., Psihologie generala, Ed. Univ. Transilvania, Brasov, 2001
 http://www.studentie.ro/Curs_Psihiatrie_PSIHOLOGIA_EDUCATIEI--citeste-nr488.html
 http://www.legmed.ro/files/revista/2004-4/06-Panaitescu-varsta.pdf
 http://www.didactic.ro/files/51/copiide6_10ani.doc
 http://singuracasa.ro/_images/img_asistenta_sociala/pentru_profesionisti/resurse_asistenta
_sociala_copil_singur_acasa/abilitati/AAS_Psihologia_dezvoltarii_copilului.pdf

Campul Biologic, Psihocomportamnental, Sociologic La Copii Intre 6 - 10 Ani

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Campul Biologic, Psihocomportamnental, Sociologic La Copii Intre 6 - 10 Ani

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”

Conventia cu privire la drepturile copilului il defineste pe acesta ca fiind "orice

1.1. Obiectul si metodologia studierii in psihologia varstelor

1.2. Stadialitate si evolutia umana

2.1. Campul biologic in perioada 6 – 10 ani

a) 109,3 -120,7 cm (baieti, urban);

II. Regimul zilnic

1. Somnul a) are nevoie de 11-12 h.

CAMPUL BIOLOGIC (7 ani)

a) 115,6-127,2 cm (baieti, urban);

a) executa cu precizie miscari de echilibru si coordonare;

II. Regimul zilnic

1. Somnul a) are nevoie de 11 h.

CAMPUL BIOLOGIC (8 ani)

a) 120,3 -132,1 cm (baieti, urban);

II. Regimul zilnic

1. Somnul a) are nevoie de 11,5 h.

CAMPUL BIOLOGIC (9 ani)

a) 125,2 -137,8 cm (baieti, urban);

1. Somnul a) are nevoie de 11,5 h.

CAMPUL BIOLOGIC (10 ani)

a) 129,9-142,9 cm (baieti, urban);

II. Regimul zilnic

a) are nevoie de 11,5 h

2.2. Regimul de viata si dezvoltarea fizica intre 6 – 10 ani

2.3. Caracteristici fizice, dentitia – notiuni extrase din medicina

3.1. Campul psihocomportamental in perioada 6 – 10 ani

I. Sistemul actiunii totale

a) merge corect intr-un cerc desenat pe podea;

II. Sistemul cognitiv - aptitudinal

a) percepe auditiv toate fonemele limbii materne

III. Sistemul motivational - afectiv

IV. Eul si lumea

a) este mai retinut, se controleaza;

CAMPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL (7 ani)

I. Sistemul actiunii totale

a) executa miscari complexe de echilibru (gimnastica, sarituri, alergari, mers pe

II. Sistemul cognitiv - aptitudinal

a) are capacitate discrimanatorie (sesizeaza detaliile)

III. Sistemul motivational - afectiv

a) manifesta intens trebuinta de performanta si apreciere in absenta obiectului

IV. Eul si lumea

a) incepe sa fie constient de calitatile sale si se angajeaza cu o anumita

CAMPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL (8 ani)

1. Echilibrul ortostatic a) executa cu precizie miscari rapide (alergari, rostogoliri, sarituri)

II. Sistemul cognitiv - aptitudinal

a) asambleaza cuburi diferite (colorate), dupa un model grafic dat

III. Sistemul motivational - afectiv

IV. Eul si lumea

a) are constiinta deosebirilor de sex si tendinta de separare in joc

CAMPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL (9 ani)

I. Sistemul actiunii totale

a) distinge detaliile obiectelor si fenomenelor

III. Sistemul motivational - afectiv

a) are trebuinta de performanta (gustul competitiei)

IV. Eul si lumea

a) este constient de performantele proprii si cauta sa-si impuna autoritatea prin

CAMPUL PSIHOCOMPORTAMENTAL (10 ani)

I. Sistemul actiunii totale

II. Sistemul cognitiv - aptitudinal

a) distinge dimensiuni si relatii spatiale complexe, ilustrate grafic si reproduce

III. Sistemul motivational - afectiv

a) are trebuinta de apartenenta (nu-i place singuratatea);