DATE BIOGRAFICE

Iulian Filip
s-a născut la
27 ianuarie 1948 în satul Sofia,
raionul Drochia.
După absolvirea școlii medii din
Sofia, face facultatea de
Matematică a Institutului
Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți.
După un an, lasă matematica și
susține admiterea la o altă
facultate a aceluiași Institut – la
Filologie. Doctorand, apoi
cercetător științific la Academia de
Științe - sectorul folclor al
Institutului de Limbă și Literatură.
Șef al departamentului Сultură în
Primăria Chișinău.
Cărți pentru copii
 Furnicuța

Suflețel micuț,
Blând și hărnicuț
Hai, nu fi prostuț
Sui pe degetuț.

Râde suflețelul
Că-i dau degețelul
Și-mi arată câmpul
Și-mi arată timpul.

Pentru o furnică
Ziulica-i mică
Iată sus pe deget
Nu zăresc nimică.
 Eminescu
La naşterea Sa
pe cer n-a ars nici o stea —
în harpe s-au preschimbat cu toate,
coborând în frunze şi ape,
grămădindu-se – lacuri şi tei –
lângă primii paşi ai Săi,
la-ntâiul Său cuvânt
să-i prindă legământ:
cât o fi, în umăr să poarte
povara harpelor preschimbate.
Şi-a-ngropat în strună cărările,
când l-au răpit depărtările,
cărări cu frunze de tei,
sfinţite-n mirarea din ochii săi,
cărări cu harpe urcând
în ceruri pe rând –
de sus, din tării să presoare
calde mărgăritare,
ploi de luceferi şi stele
peste cerul câmpiei mele.
AU VRUT MELCII SĂ SE BATĂ

Pe-o tulpină de stejar

Au încremenit doi melci
Și privesc cum jos în vale
Se bat crâncen doi berbeci.
Își fac vânt din două dealuri,
Cap în cap se bat berbecii,
Tocmai sar scântei din coarne...
Doamne, nici nu suflă melcii!
- Hai și noi ca să ne batem...
Faceți loc, măi frați berbeci!
Au încremenit berbecii:
- Oare cum se bat doi melci?
Își fac vânt din două dealuri
Dea-cum patru zile melcii.
Nu mai pot de nerăbdare
Și se-ntorc la stâni berbecii.
Melcii însă vin la vale,
Se-ntâlnesc a cincea zi.
- Bună ziua, frățioare!
- Bună... Cum trăiești, ia zi?
Ați crezut c-au să se bată?
Și eu astfel am crezut.
Dar... vedeți, cât coborâră,
Melcii au uitat ce-au vrut.
 Făt-Frumos
Făt-Frumos venea pe jos,
Avea fluieraș de os.
Făt-Frumos venea pe jos,
Avea fluieraș de os.

Fluieraș, fluieraș
Cântă-mi drăgălaș.

Făt-Frumos venea călare,

Avea fluieraș de floare.
Făt-Frumos venea călare,
Avea fluieraș de floare.

Făt-Frumos venea în zbor,

Avea fluieraș de dor.
Făt-Frumos venea în zbor,
Avea fluieraș de dor.
Doina noastră
Codrul nostru frunză n-are,
Freamătă-i în vânt
Inimi roșii sunătoare
Cântece de neam.
Nu ne-om trece cât pe lume
Codrul va mai fi
Cât i-o ști lumea de nume
Și de noi va ști
Doina noastră cine-o știe
Izvorâre-i clară
Din vecie, în vecie
Apa dulce amară.
Nu ne-om trece cât pe lume
Doina va mai fi
Cât i-o ști lumea de nume
Și de noi va ști.
Mama noastră-o să rămână
Pururi la izvor
Lângă doina ce-o îngână
Împrospător.
Nu ne-om trece cât pe lume
Mama va mai fi
Cât i-o ști lumea de nume
Și de noi va ști.
 Din neamul lui Păcală

Orice băiat ori fată

Păcălește câteodată.
Nu te supăra pe ei
Că sunt șmecheri mititei.
Și minciuna nu-i de boală,
Da-s din neamul lui Păcală.
Păcălim și noi pe-ncetul
Altfel nu crește băietul.
Și nici fata nu prea crește
Dacă nu vă păcălește.
Că așa-i din moși strămoși
Păcăliții-s norocoși!
Învățăm nu doar la școală
Păcăleli de-alui Păcală.
Ne dă dintr-un ochi Păcală
Dar ne cere socoteală.
Facem lucru serios-
Păcălitu-i cu folos!
 Schimbarea dinților

Cioară, cioară de la moară

Cu făina-n poală,
Na-ți un dinte găunos
Și dă-mi altul sănătos,
Și dă-mi unul mai frumos,
Ca să-mi fie de folos.
Cioară, cioară hai coboară,
Ca să văd ce ai în poală-
Dinți frumoși dar și măsele,
Înșirate ca mărgele:
Care-s oare ale mele!
 Ghioceii au venit

Toate văile Moldovei

S-au umplut de cântec lin
Și-au scos capetele-afară
Blânzii ghiocei dzin…, dzin…
.

Știu, așa frumoși cum sunt

Au venit dintr-o poveste.
Iarna-ntreagă toți copiii
I-au visat pe la ferestre.

Hai! pe văi și-n codru haideți,

Ghioceii au venit-
Cu-a lor clinchete plăpânde
Tot omătul l-au topit.
 Veverița - gospodina
Și-a sfârșit de luni făina
Și nu are din ce coace
Pentru musafiri colacii.
- Eu la ursul Mor-mor-mor,
Chiar dăunăzi i-am dat zor.
- Nene, hai pornește moara,
Vin de-mi macină secara!
- Vino, dragă, miercuri seara!
- Miercuri seara nu-i lumină -
Veverița- Cui îi arde de făină?
gospodină - Joi morarul s-a tot dus
La o rudă tot un urs ...
- Vineri, rupt de umblătură,
A dormit în bătătură.
- Sîmbătă când s-a trezit
De moară și-a amintit
C-a-nghețat cu tot cu apă ...
Măcinatul cum să-nceapă?
- Nene, hai pornește moara
Vin de-mi macină secara!
- Rabdă până-n primăvară!
- Veverița stă și tace
Cu morarul ce ne facem?
 Plăcințele cu mărar
A ajuns un mușchetar
la o moară:
- Hei, morar, noaptea e frig afară,
Lasă-mă să intr-un moară!
Cum era morarul bun
Nu avea cum să-l lase-n drum:
- Da, e frig și noapte-afară,
Intră omule în moară.
Cum era morar cuminte
L-a poftit și la plăcinte:
- Plăcințele cu mărar…
- Mulțumescu-ți bun morar…
După ce s-a săturat,
Mușchetarul s-a culcat,
Dar nu apucă s-adoarmă,
Auzi afară larmă.
Căci ajunse un tâlhar
Lângă moară:
- Hei, morar, noaptea e frig afară,
Lasă-mă să intr-un moară!
Cum era morarul bun
Nu avea cum să-l lase-n drum:
- Da, e frig și noapte-afară,
Intră omule în moară!
Cum era morar cuminte
L-a poftit și la plăcinte:
- Plăcințele cu mărar…
Dar srigă acel tâlhar:
- Mie să nu-mi cerni făină!
Frige-mi iute o găină,
Iar eu … am să dorm un pic,
C-așa face un voinic! …
Cînd s-a dat mai lângă pat
Mușchetarul s-a sculat-
S-a făcut atunci tâlharul
Subțirel cum e țânțarul.
- Ia să-ți frig o găinușă
Să nu poți ieși pe ușă!
Dă-i, morare, din-apoi
Trei fierbinți și două moi!
Și morarul cu lopata,
Poc și poc! mai să-l dea gata.
A strigat bietul tâlhar:
- Iartă-mă bade morar
Mie-mi place și mărar!...
Dar i-a zis atunci morarul:
- Măi tâlhare, ieși afară,
N-ai ce căuta în moară,
Nu-s plăcinte cu mărar
Pentru cine e tâlhar.
Unde v-ați pierdut, ștrengari?
Toți cireșii stau la pândă -
misai vreun ștrengar să prindă.
- Măi copile, bre nepoate,
lasă-te un pic de carte,
că cireșile-s răscoapte!
- Ce-i cu lumea asta oare?
Unde s-au pierdut ștrengarii?
Stau cu nasurile-n cărți
nici nu mai privesc în părți…
- Nu se poate, bre băieți!
 Mugur, mugurel
Ochișor închis pe ram – Și acum o frunză scoate –
mugur, mugurel – mugurelul drag –
toată iarna pace n-am, și o doină-n ram se zbate
să nu înghețe el. de dor și de drag.

Ochișor pe rămurică Cine are-un ram ce duce

mugur, mugurel – muguri, mugurei,
toată iarna îmi este frică, primăvara vine dulce
să nu înghețe el. Și-amară ca ei.

Ochișor neadormit –
mugur, mugurel –
toată iarna i-am vorbit,
să nu înghețe el.
Fântâna din poartă și cea din fundul
ogrăzii
Cumpăna ce se vede prin fereastra cea
(fragment)
mare se apleacă din nou la lucru.

Cristi: Încă o căldare de apă, bunele!

Bunelul: Și fântâna-i bucuroasă?
Cristi: Bucuroasă...!
Bunelul: De ce, nepoate?
Cristi: Pentru că ... au căutare izvoarele. Da
cine-i nenea?
Bunelul: Cumătrul Gheorghe.
Cristi: Nici nu te-ai uitat în partea ferestrei -
cum de-l cunoști?
Bunelul: Aproape nici nu se aude că scoate
apă – scoate căldarea cu grijă, să nu o
trântească de pietre, de colacul fântânii... .
Cristi: Încă o căldare de apă, bunele! A 23-a
azi!
Bunelul: Și fântâna ce zice?
Cristi: E bucuroasă! De ce? Pentru că au
căutare izvoarele! ...
Bunelul: Dar de ce au căutare? De ce
vecinul cu fântâna în pragul casei lui vine la
fântâna noastră?
Cristi: Fiindcă dumneata, bunele, ai făcut
fântâna la poartă, în drumul oricărui
drumeț însetat. 23 de căldări de apă a
dăruit oamenilor fântâna dumitale și apa
nu scade se înnoiește, iar apa în-no-i-tă
mereu e proaspătă, e mai gustoasă! ...
 - Sărbătoare mi-i când
vii
- Dorule, izvorule, Însetat de-abea te ții,
Cum ți-s sărbătorile? Îți dau apă rece
Și setea îți trece.

Dialog cu izvorul
Ninsoarea dintîi
- Fulgii cad.
- De unde cad?
- Cad din cer.
- Spre cine cad?
- Cad spre noi.
- Dar de ce cad?
- Cad spre noi
că aici e cald!
- A-a, e cald,
De asta ca-ad...