Clasa a II- a Serbare 2012/2013

Atenţiune! Atenţiune! Să audă toată lumea!

Elevii clasei a II- a de la Şcoala Gimnazială nr.3” Gheorghe Lazăr” din Braşov s-au
îmbrăcat de sărbătoare şi, cu bucurie mare vor să arate cât de mult ei au crescut, cât de
mult au lucrat la şcoală în timpul petrecut.

S- au străduit: au citit, au scris, au calculat, cu problemele s- au luptat şi pe toate le- au

descurcat, ca viteazul ne- nfricat..

Au şi pictat.
Ba au şi modelat.
Şi cu foarfecele au tăiat,
Diferite obiecte au confecţionat.
Şi expoziţii au realizat.

În revista şcolii
Poezii, compuneri au publicat.
Sunt ei mici, dar inimoşi
Repede s- au organizat
Şi de muncă s-au apucat.
Niciodată n- au refuzat.

Pas cu pas, increzători

Doi ani de şcoală
Au trecut ca ieri.

Cred c-am dezvăluit prea mult.

Sa- i chemam aici de faţă
Să- şi prezinte
Cum ştiu mai bine
Cei doi ani începători
În tainele muncii
I- au făcut cunoscători.

Cântec
Mǎ mândresc cǎ sunt şcolar
Am caiete, cǎrti, penar
Scriu, citesc şi socotesc
Şcoala eu o îndrǎgesc!
Refren
La, la ,la.......
Bine e să fii şcolar, da!
6. Merg la şcoalǎ bucuros
Ştiu sǎ mǎ comport frumos.
Sunt atent şi silitor
 Lauda pǎrinţilor
Refren

Toţi:Am fost harnici ca nişte furnici.

Poezie: “Greierele şi furnica”

Ne- am ajutat când ne-a fost greu: la scris, la calculat, la exerciţii fel de fel, ba ne-am şi
corectat. N-am procedat ca furnica când bietul greieraş i-a cerut ajutor.

Cu literele ne- am jucat

Cuvinte, propoziţii, texte am formulat.
Şi- apoi zdravăn ne- am aşezat
Pe lecturat.

Ştim azi să citim.

Ne mai dă de furca cate- un cuvânt
Până la urmă îl desluşim.
Ochii clasei ageri
Nu ne lasă să greşim.

Dacă strâmb unul a pronunţat,

Repede e corectat.

Iubesc animalele. Îmi amintesc ce-a păţit un căţeluş...

Poezia « Căţeluşul şchiop »

Am citit cu mare drag şi interes « Furnica şi porumbiţa » de Lev Nicolaevici

Tolstoi, « Cuibul de păsărele » după Cezar Petrescu de la care am învăţat...

Că trebuie să sărim în ajutor cănd cineva are nevoie, fără condiţii, să nu ne apropiem de
cuibul păsărilor, să nu le atingem ouăle. Pasărea s- ar întrista, le-ar părasi, iar cuibul nu ar
mai prinde viaţă, nimeni n-ar mai ciripi în el... mereu să ne gândim la fapte bune, niciodată
nu suntem mici.

Poezie « Motanul pedepsit »

Orice text am lecturat

Multe el ne- a învăţat

Toţi cântă melodia: Surprize multe mai avem,

Tot pe rand vi le prezentăm…
ŞORICELUL , CREIONUL ŞI HÂRTIA

de MAGDALENA VAIDA
(povestitorul)
Creionul zăcea de multă vreme uitat într-un sertar alături de o coală de hârtie.
Nimeni şi nimic nu le tulbura liniştea. Asta până într-o bună zi, când un zgomot ciudat le
atrase atenţia. Dinspre un colţ al sertarului se auzea un zgrepţănat uşor, urmat apoi de un
ronţăit continuu şi îndârjit. Nu mult după aceea, printr-o gaură respectabilă cu marginile
zimţate, o apariţie curioasă, cenuşie şi neastâmpărată, cu bot ascuţit, mustăţi ţepene şi ochi
ca piperul, începu să adulmece conţinutul sertarului. Era un şoricel care pufni intr-un
chiţăit vesel văzănd creionul.

(şoarecele)
— Ce bine îmi pare că te văd ! Habar n-ai de când caut ceva de ros...Am să te ronţăi
cu multă plăcere !

(Hârtia)
— De ce vrei să faci rău creionului ? Ţi-e foame ?

(Şoricelul)
— Nu, nu mi-e foame. Îl rod numai asa, pentru că mie îmi place să rod ce se poate
roade . Ştii, e din cauza dinţilor... altfel cresc prea mari. După ce termin cu
creionul, poate te rod şi pe tine – spuse şoricelul.

(Creionul)
— Stai puţin ! Aş avea o dorinţă, te rog să mi-o îndeplineşti, după aceea ...
(
Şoricelul)
— Bine, spune-mi ce dorinţă ai, asta ca să nu spui că sunt rău ! Dar repede că sunt
foarte grăbit !

(Creionul)
— Aş vrea să desenez ceva, dacă nu te superi...

(Hârtia)
— Desenează pe mine ! Ar fi păcat să rămân nefolosită !

(Şoricelul)
— Hai, începeţi ! (dădu comanda şoricelul aşezându-se mai bine pentru a urmări
mişcările creionului). Să fie ceva frumos, de pildă, un caşcaval !

(Creionul desenă o roată de caşcaval).

(Şoricelul)
—Grozav !

(Creionul)
—Acum voi desena un ou – (spuse creionul, şi imediat, pe coala de hârtie, deasupra
caşcavalului apăru un ou.)

(Şoricelul)
— Foarte bine, îmi place ! Dar acolo ce faci ?

(Creionul)
— Uite, pun două felii de caşcaval.

(Şoricelul)
— Ca nişte urechi. Şi mai departe ?

(Creionul)
— Două picioare.

(Şoricelul)
— Caşcaval cu picioare ? Cu gheare ?

(Creionul)
— Păi, şi tu ai gheare,nu ?

(Şoricelul)
— Adevărat. Mai desenează ceva.

(Creionul)
— Ai răbdare... Două migdale, o măslină ...

(Şoricelul)
— Ca să vezi, un ou cu ochi şi cu nas !

(Creionul)
— Şi cu mustăţi de pisică ! Un cotoi de toată frumuseţea, ce zici ?(se întoarse
creionul spre şoarece.)

(povestitorul) Însă şoricelul dispăruse fără veste, îi pierise toată pofta de ronţăit.
Creionul şi hârtia izbucniră în râs, încetişor să nu-i audă nimeni.

NU CITEŞTI O CARTE?!
Un elev harnic:
 Din câte am înţeles, nu- ţi prea place să citeşti…

 La cărţi mă refer. Nu citeşti nimic?

 Chiar aşa?

 Tot nu mă înţelegi. Eu vorbesc de citit o poveste, o istorioară. Acum eşti lămurit?

 Ascultă, nu te preface că nu mă înţelegi ! Eu vorbesc de cărţi de literatură, de ştiinţe,

de călătorii.

 Cum se numeşte?

 Dar o carte de literatura nu citeşti?

 Ia şi tu o carte mai interesantă!

 Cred că ţi- a parut rău de carte.

 Şi de atunci nu ai mai împrumutat nimic?

 Spune- mi subiectul uneia dintre ele, poate am citit- o şi eu!

 (îl întrerupe) Stai! Le-ai încurcat aşa de tare, că ai ajuns la Jules Verne.

 Văd că nu ţi- a rămas nimic din toate cărţile pe care le- ai avut. Din niciuna.

 Vrei sa spui că ai luat coperţile cartilor?!

NU CITEŞTI O CARTE?!
Un elev leneş, dezordonat:
 De ce spui asta? Ba chiar astăzi am citit în ochii mamei o oarecare nemulţumire.
Cred că s- a uitat în carnetul de note...

 O, ba da, aproape în fiecare zi câte una.

 Uite, chiar astăzi am citit o carte poştală ilustrată pe care mi-a trimis-o vărul meu,
Costel de la Buşteni. Mi- a plăcut, că era în versuri. Zicea:
Este ora nouă,
Aici la Buşteni plouă.
  Buştean! Citesc poveşti, cum să nu. Chiar azi am primit un mail de la sora mea,
Tanţa. Mi- a povestit istoria cu farsa pe care au făcut- o ele băieţilor în tabără.
Poveşti, ce mai...

 Aşa spune! Săptămâna asta am cumpărat o carte super şi am început s- o citesc.

 Mersul trenurilor. Vreau să plec cu părinţii la bunici şi nu ştiu sigur ce legături

avem.

 Da, dar să vezi fenomen interesant. M-am apucat într- o zi să citesc o carte aşa de
groasă(arată cu mâna), iar la pagina 8 m- a prins somnul. A doua zi am luat- o de la
capăt şi când am ajuns la pagina 9, iar m- a prins somnul. Nu ştiu ce am de nu pot să
trec peste această pagină.

 Am luat, dar au dat de ea Titel şi Gigel, gemenii vecinilor noştri... şi au

rupt- o. La ce te poţi aştepta de la doi analfabeţi?! Abia dacă au un an.

 Aaa, nu, că nu era a mea, o împrumutasem de la biblioteca.

 Ba da, am luat Opere complete de... cineva, adica nu...Am luat Scrieri de... altcineva.
Am luat vreo trei la care le- am uitat titlul, dar le ştiu conţinutul, de la cei ce le- au
citit, că le- am spus să mi le povestească.

 Da. Uite ca ţi- o spun pe aia... nu ştiu cum îi zice... lasă că- ţi dai seama de titlu după
subiect. Aşa deci ! Unul... adică nu unul, ci altul, avea o soacră, sau nu, o noră... sau
o cuscră... pe care o chema Zoiţica... sau tuşa Mărioara... sau, nu, Julieta, nu ştiu
exact, dar ce contează numele? Ei, şi era un personaj negativ... şi citea ziarul, cu unul
Agamiţă Venturiano... sau Ivan Păţitul... ori Stan Păţitul... În fine, şi- l lua aşa... o
mie de leghe în balon, că...

 Dar eu sunt o persoană cultă!

 Cum să nu? Mi-au rămas coperţile, că am facut din ele un oracol mortal, nu altceva !

 Păi nouă ne- a spus doamna învăţătoare că din fiecare trebuie să ne rămână ceva.
Mie... mi-au rămas coperţile.

Multe ar mai fi de spus, dar tare mă tem că repetăm! Pâna acum, cred că fiecare mămică,
tătic, bunică şi-a reamintit tot ce-am studiat. Doară, tot împreună am lucrat. Am dreptate??

Să ne mai distrăm!
Toţi:
GLUME
1
- În catalog ai un insuficient. De ce nu-l îndrepţi?
 - Nu pot. Catalogul e la doamna învăţătoare.

2
- Te-am prins! Ce cauţi în pom?
- Nene, a căzut un măr şi vreau să-l pun la loc.

3
- Câinele nostru este grozav! Cum se apropie cineva de casă, ne anunţă.
- Cum, latră?
- O, nu! Se ascunde imediat sub pat.

4
- Recunoşti că părinţii ţi-au făcut lecţia la matematică?
- Recunosc, doamnă învăţătoare, dar să ştiţi că i-am ajutat şi eu!

5
- E grozav de cald !
- Asta nu-i nimic: La noi acasă găinilor li se dă îngheţată.
- De ce ?
- Ca să nu facă ouă fierte.
6. Doi prieteni

Poveştile ne-au ajutat să înţelegem rolul muncii, al respectului, al prieteniei...

(baba)- Ce te uiţi asa la mine urâto, leneşo, care ma faci de răs în tot satul ? Uită- te la
frumuseţea asta, mânca- o- ar mama s- o mănânce de hărnicuţă şi ascultătoare !

(fata babei)- Aşa- i mămucă, asă- i! Noroc cu mine, ca din partea surorii mele, ne- ar râde
tot satul. Dacă ea n- ar fi, as fi măndria satului.

(F. moş.)- Nu vă faceti griji, dragele mele. O să- i cer permisiunea tătucii deseara,când
se- ntoarce de la pădure, să plec unde-oi vedea cu ochii, să nu va mai necăjesc. Vă las să vă
bucuraţi de frumuseţea şi harnicia voastră care a făcut mare vâlvă- n sat.

(f. b. şoptit)- Auzita- i, mămucă? Minunat!!! Scăpăm de ea!

Cred că ştiţi de unde am aflat scurtul dialog.

Toţi: “ Fata babei şi fata moşneagului”

Deseori în rolul personajului ne-am erijat,

Uneori l- am transformat.

Interviu cu fata babei:

Reporter:- De ce erai invidioasă pe fata moşneagului?

F.b. – De ce? Era mai frumoasă ca mine, şi toţi din jur o admirau.

R. –Crezi că ea a procedat corect la insultele tale şi ale mamei?

F.b.- Aş fi dorit să riposteze, să mă corecteze. Nu mi-a plăcut că nu se plângea niciodată,

idiferent cât de greu îi era. Cred c-aş fi încercat să mă schimb. Mi-as fi dat seama că mama
mea, baba, greşeşte . Sora mea vitregă este model de hărnicie, răbdare, respect.

R. – De ce ai plecat la drum? Nu ţi- a fost teamă ?

F.b – Nu m-am găndit. M-a mânat gândul c- o voi întrece prin darurile pe care le voi aduce.
Abia în drumul făcut am aflat ce înseamnă să fii leneş, răsfăţat, neasculcător, bârfitor. Am
murit de foame, de sete. Toţi m- au îndepărtat.

R. – Vrei să te schimbi? De ce?

Fb. – Rolul din poveste nu- mi place. Privesc cu drag la aceşti copilaşi din jurul meu care
sunt asemenea surorii mele vitrege.
Vreau să fiu şi eu ca ei !

Toţi : Bravo ! Aşa te vrem ! Vrem copii inimoşi, respectuosi, harnici. Învăţam astăzi, ca sa
ştim mâine.

Chiar dacă uneori uităm

Regula s- o respectăm,
Suntem copii buni, prietenoşi,
Istetei şi inimoşi.
Timpul trece, noi ne dezvoltăm,
Vrem cu toţii, ca şi voi
Să fiţi mândri de noi.

Pentru asta trebuie să ştim că:

“Ai carte, ai parte

Mergi încet c-ajungi departe”

Ce ţie nu- ti place, altuia nu- i face.

Unde- i minte, trebuie doar un dram de noroc.

Lauda de sine nu miroase a bine.

Nu râde de alţii, uită- te la tine.

Cine nu învaţa la tinereţe, va plânge la bătrâneţe.

Rădăcinele învăţăturii sunt amare, dar roadele ei sunt dulci.

Nu te uita la paiul din ochiul vecinului, ci,încearcă să scapi de bârna din ochiul tău.

Toţi cântă melodia: Noi surprize mai avem

Hai să vi le prezentăm…

Anul acesta am aflat despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare...

- MihaiViteazul, domn al Ţării Româneşti, a reuşit să unească cele trei

ţări române, Moldova, Ţara Românească şi Transilvania într- o singură ţară. Era mai viteaz
decât căpetenile turceşti.

- Curajosul Ştefan cel mare“mic la stat, mare la sfat”, domn al Moldovei, în 47 de ani de
domnie a purtat 36 de bătălii, din care a câştigat 34.

Ne- am distrat cu Nică...

« - Nică, dragul mamei vezi că tată- tău e dus la coasă şi eu nu- mi văd capul de treburi. Tu
stai lângă mămuca şi leagănă copilul.
_ Bine, mamă ! Dar în gândul meu... numai eu ştiam.
Era în zua aceea un cer senin şi aşa de cald că am fugit la baltă. Ce fericit eram în
băltoacă...!”Nu asa că şi voi aţi fugit deseori în parc, aţi uitat de teme, aţi încălcat regulile
de acasa, de la şcoală... v-ati simţit minunat până a venit mămuca... Ei alte vremuri, alte
jocuri, alte neascultări...jocul va fi mereu
iubit de copii, dar şi de cei mari: mămici, tătici, bunicuţe şi bunici. De aceea, înţelegeţi...

Mereu auzim: “spuneţi ce ştiţi, ce gândiţi, să fim noi, să nu- i imităm pe alţii”.
Nu- i de-ajuns să fii mare(înalt, gras). Iată ce-a păţit un personaj care era încrezator în
propriile puteri şi cu capul destul de mare ...

(Ursul) - Mor, mor, mor... Ce miros de peşte vine! Bună ziua, cumătră! Nu- mi dai şi mie
un “strop” de peşte, că tare mi- i poftă!

- Mai puneţi pofta- n cui, cumetre. Du- te la baltă, colo peste drum şi bagă- ti coada- n
baltă cum am făcut şi eu. Ai să prinzi la peşte... (şoptit: L-am păcălit! Şi cât e de mare!)

Şi aşa a rămas ursul fără coadă... Vorba ceea:” Unde nu- i cap, vai de ...coadă”

Căntec” Ursul păcălit de vulpe”

Un urs bătrân, sărac şi prost
Pe vulpe întâlni.
Şi vrând să pară pofticios
Cam astfel îi vorbi :

Cumătră, zău, nu mă lăsa

Că zău mă prăpădesc
Un borş de peşte aş mânca
Dar peşte nu găsesc.

Mă miră sfatul ce mi- l ceri

Flămând cum de te laşi
Tu peşte poţi avea cât vrei
Că balta-i la doi paşi.

Şi ursul prost porni la drum

Şi mândru el rosti:
“Să vezi cât peste prind acu”
Râdea el fericit.

Dar peste noapte- un ger cumplit

I-aduse mult necaz
În colţi de peşte, coada lui
Sub gheaţă stă şi azi.

Multe lucruri am învăţat

Şi la concursuri ne-am prezentat.
Rezultate, fel de fel am obţinut:
După isteţime, dupa implicare
Sau exersare.
După cum toţi ştim: “ Cine munceşte, roade gustoase primeşte” “Ochi de vultur poti avea,
reuşită... nu prea”.

În orice poveste am întâlnit un moş şi o babă, un împărat şi o impărăteasă care aveau o

găină, un cocoş, n-aveau copii şi îşi doreau, încercări la care erau supuse personajele pentru
a rupe o vraja, după care apărea reuşita şi bucuria fără margini.

Problemele au fost rezolvate întotdeauna de personaje cinstite, cu inimă bună, harnice,

respectuoase, generoase.

Trebuie să ne fie model, sa le urmăm paşii pentru a reuşi, să

ducem la bun sfârşit tot ce începem.

În câteva secvenţe- am încercat

Să vă reamintim cu ce ne-am ocupat.
Ar fi cazul să ne oprim. Vorba ceea: “Vorba multă sărăcia omului.”

Eu mă cam grăbesc, parcă aud un clopoţel...

Şi eu...şi eu....

Anunţă VACANŢA MARE.

Toţi: URAAA! Plecăm la munte sau la mere dupa câţi bani avem prin buzunare!

Poezia :”Vara” V. Pop Marcanu

Cantec :Vara
Tu varǎ dragǎ şi frumoasǎ
La toţi ne- aduci lumina- n casǎ,
Ne- aduci la toţi vacanţa mare,
Şi- apoi tu ne trimiţi la mare.
III. De urci potecile de munte,
Şi intri- n codru rǎcoros,
Te- mbie fluturi, flori mǎrunte,
Ce bine e şi ce frumos.

Refren Refren

Vine vacanţa, vine vacanţa IV. Când pleci la ţara la bunici,

Cu cântec, joc şi bucurii, Te- aşteaptǎ cǎţeluşi, pisici.
Vine vacanţa, vine vacanţa Te joci cu ei, eşti bucuros
Pentru voi iubiţi copii. Cǎci la bunici tare- i frumos!

Ce bine e-n vacanţa mare V. Tu, varǎ ne aduci în case

Când uiţi de lecţii, stai la soare, Legume, fructe dulci, gustoase.
Te plimbi, faci baie, te distrezi, Timpul liber, cer senin,
Pe malul mǎrii te bronzezi. Toate de la tine vin.

Vine vacanţa cu trenul din Franţa

Hai copii la joc
Cărţile pe foc!