OBIECTUL CRIMINOLOGIEI

Obiectul de studiu al criminologiei il constituie criminalitatea

ca fenomen social. Fapta penala comisa,faptuitorul, victima si
reactia sociala impotriva criminalitatii. Notiunea de crima folosita
in studiile de criminologieare o acceptiune mai larga si se refera
la infractiune in general si nu la notiunea de crima folosita in
limbajul penalce are un sens mai restrans si face referire la
infractiunea contra vietii ori alte fapte mai grave.

Criminalitatea ca fenomen social

- este constituita din ansamblul infractiunilor care se produc intr-
oanumita perioada de timp si intr-un loc bine
determinat.Criminologia isi propune sa observe, sa localizeze si sa
clasifice delicventa in functie de problemelesociale care framanta
societatea iar metodele folosite sunt cele ale stiintelor sociale in
general: statisticilefenomenului criminal tinute la nivelul unor
institutii, anchetele si interogatoriile, cercetarea dosarelor si a
arhivelor,monografiile si urmarirea studiilor, etc.
Criminalitatea legala
- reprezinta numarul faptelor ce privesc incalcarea legii penale si
unde hotararile decondamnare au ramas definitive.
Criminalitatea aparenta
- cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infractiuni si
care au fost adusela cunostiinta puterii publice, fiind inregistrate
ca atare. Principalul decalaj care apare intre criminalitatea legala
sicriminalitatea aparenta provine din aceea ca autorii unui
important numar de infractiuni constatate nu au putut
fiidentificati.
Criminalitatea reala
- obiectul criminologiei are in vedere in principal criminalitatea
reala ale careidimensiuni si realitati trebuie sa fie cuprinse cat mai
exact.
Diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta
poarta denumirea de cifra neagra acriminalitatii si se refera la
acea proportie considerabila de infractiuni care din diferite motive
ramane necunoscuta.

INFRACTIUNEA - ca institutie fundamentala a

dreptului penal reprezinta fapta care prezinta pericolsocial,
savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Pentru
existenta infractiunii aceste trasaturi esentialetrebuie sa existe
cumulativ iar lipsa uneia dintre ele face ca fapta sa nu aiba
caracter infractional. Infractiunea,inainte de a fi un fenomen
juridic este un fenomen social, adica un act antisocial care devine
ilegal din momentulincriminarii sale in legea penala.

Criminalitatea ca fenomen socio-uman are in

componenta sa intreg arsenalul de comportamente umanecare
sunt interzise de legea penala si reflecta individualitatea bio-
psiho-sociala a celor care au comis infractiuni.Infractiunea nu
poate exista in afara societatii; este un fapt social care cuprinde
un act antisocial si care lezeazainteresele societatii.

VICTIMA INFRACTIUNII - plecand de la relatia de interdependenta

dintre infractiune si victima, apare ca necesara adoptare a unor
masuri eficiente de prevenire si pedepsire a infractorilor si
acordarea unei atentiisporite victimei. Luarea in calculul cercetarii
criminologice a victimei infractiunii aduce date suplimentare
instabilirea dimensiunilor pe care criminalitatea reala le poate
avea.
Scopul criminologiei

Avnd n vedre cele prezentate anterior se desprind

concluzia potrivitcreia criminologia are un dublu scop:

scopul general
constnd n fundamentarea unei politici penale eficiente, capabila
s apere valorile fundamentale ale societatii sa
determine prevenirea i combaterea fenomenului criminalittii. Ac
est scop pare a fiidentic cu cel al dreptului penal i al tiintelor
penale. Fiind insa o disciplin afenomenologiei penale, n
criminologie nu se exclud raporturile cu altediscipline, exemplu
dreptul penal, care este o tiint normativ.
scopul imediat
potrivit cruia criminologia urmrete stabilireacauzelor care
determin, conditiilor care favorizeaz aparitia i evolutia
criminalittii, precum i a msurilor de prevenire i combatere.