Formarea si incheierea contractului de transport

La încheierea oricărui contract inclusiv cel de transport este necesar

stabilim elemntele constitutive (condiţii de valabilitate) şi procedura de
încheiere.

Pentru ca contractul să fie valabil, este nevoie să fie respectate o serie de

condiţii de fond şi de formă impuse de lege. La condiţiile de fond se referă:

a) capacitatea părţilor de a contracta. Această capacitate se determină

conform prevederilor dreptului comun individual pentru fiecare persoană fizică
în dependenţă de legislaţia ţării sale. În RM capacitatea de exerciţiu deplină
survină la 18 ani. Pentru transportul de călători acestă capacitate nu este
semnificativă deoarece ca pasagerui pot fi copiii ce nu a majoratul. Pentru
persoanele juridice capacitatea survine din momentul înregistrării, iar persoana
care semnează contractul trebuie să aibă împutemicirile cuvenite.

b) consimtămîntul de a încheia contract trebuie să fie exprimat liber şi

fără vicii. Adică este necesară manifestarea, exteriorizata, de vointa a
persoanei de a incheia un act juridic art. 199 C.C. În calitate de vicii pot fi:
ameninţarea cu forţa, aplicarea forţei, înşelăciunea, eroarea. Când sunt
prezente unele din acestea persoana cointeresată poate declara contractul nul.

c) cauza contractului art.207 CC - adică contractul şi părţile trebuie să

urmărească scopul preconizat la încheiere. Adică contractul nu trebuie să fie
fictiv sau cu scopul de a ascunde o altă afacere.

d) obiectul contractului (obligaţia, marfa, servciul) trebuie să fie

determinat să existe, să fie legal, să fie moral, să fie cu circuitul civil.

Ca condiţie de formă trebuie să fie respectată acea forma impusă de

lege: oral sau scris. Forma este o conditie de valabilitate a actului juridic numai
în cazurile expres prevazute de lege (art208). Forma scrisă este cerutâ în
majoritatea ţârilor nu ca o condiţie de valabilitate ci ca condiţie necesară
pentru dovada existenţei contractului.

Conform art.210 CC trebuie sa fie incheiate in scris contractele dintre

subiectele de drept (persoane juridice, persoane fizice) daca valoarea
obiectului actului juridic depaseste 1000 de lei. Nerespectarea formei scrise
a actului juridic face sa decada partile din dreptul de a cere, in caz de litigiu,
proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.

Nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai in

cazul in care acest efect este expres prevazut de lege sau prin acordul partilor.

În ceia ce priveşte încheierea contractului Codul Civil nou stabileşte

expres principiul libertăţii convenţiilor şi anume în art. 667 indică că partile pot
incheia în mod liber, contracte si pot stabili continutul lor. În acelaşi timp se
pune condiţia legalităţii dar numai în limitele normelor imperative de drept.

Este la fel prevăzut de Cod situaţia cînd piaţa unui serviciu sau produs
este dominată de un monopolist. Adică prin art. 669 partea care detine o
pozitie dominanta pe piata are obligatia de a contracta în acest domeniu fară
a impune celeilalte parti conditii contractuale disproportionate. Această normă
este destul de binevenită în dreptul transporturilor cînd la unele categorii de
transport (aerian, feroviar, maritim,) pe piaţă este numai o singură companie
care fiind monopolist poate dicta unele condiţii şi propune spre încheiere asa
numitele contracte de adeziune , ca de altfel poate şi refuza neîntemeiat de
închiea contract.

Tradiţional în dreptul Civil ca de altfel şi în dreptul transporturilor

contractele pot fi încheiate prin două metode de bază:
1. Între prezenţi sau metoda negocierilor directe când partenerii
negociază într-un anumit loc şi finalizează cu încheierea contractului în forma
convenită: oralâ sau scrisă.
2. Între absenţi — când negocierile şi încheierea contractelor are loc prin
intermediul mijloacelor de telecomunicaţii: fax, scrisori, e-mail iar partenerii se
află în locuri diferite. În aşa mod se încheie contractele internaţionale sau
contractele de transport închieate pe lungă durată.

Între absenţi procedura de contractare este mai complicată şi de altfel

este reglementată de majoritatea actelor normative din domeniul contractelor,
inclusiv Codul civil.

Încheierea contractelor între absenţi presupune următoarele etape:

Oferta - înaintarea ofertei din partea vînzătomlui sau înaintarea comenzii

de cumpărător. În art 681 din CC se defineşte oferta ca o propunere ferma,
univoca, serioasa si completa, adresata unei sau mai multor persoane, care
contine toate elementele esentiale ale viitorului contract si care reflecta
vointa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.

Oferta poate fi:

a) oferta liberă sau publicitară - adresată unui număr nedeterminat de
persoane facută prin intermediul reclamei, tîrgurilor, cataloagelor. Această
ofertă nu are scop încheierea contractului, nu-1 obligă pe ofertant la încheierea
contractului şi nu implică efecte şi râspundere juridică (în afară de cazul când
oferta include preţul şi modul lui de achitare). Pentru DT totuşi aceasă ofertă
de transport de persoane si bunuri conform art 981din CC devine obligatorie
adică persoana care face publica oferta are obligatia de a incheia contract de
transport, cu exceptia cazurilor in care exista un motiv serios de a refuza.

b) Oferta fermă - adresată unor persoane concrete cu scopul de a încheia

contractul.
Pentru ca să aibă efecte juridice oferta fermâ trebuie să conţină
principalele clauze contractuale:
- numele şi datele despre părti;
- obiectul contractului cu specificaţiile de calitate şi cantitate;
- preţul şi modul de achitare a lui;
- termenele şi modul de executare a contractului;
- termenul de valabilitate a ofertei.

Dacă termenul de valabilitate a ofertei nu-i indicat, acesta se consideră

un termen rezonabil. Oferta fermă presupune obligaţii pentru ofertant de a
încheia şi executa contractul sau responsabilitatea ofertantului exprimată prin
restituirea daunelor şi cheltuielilor cauzate destinatarului ofertei.

Oferta poate fi revocatâ (rechemată) fară a implica responsabilitatea

ofertantului atunci când :
- revocarea ajunge înaintea ofertei.
- revocarea ajunge în acelaşi moment cu oferta.

Acceptul - exprimarea voinţei destinatamlui ofertei prin care acesta

doreşte să încheie contractul. Acceptul poate fi :
a) expres - când acceptul e trimis către ofertant direct prin intermediul
mijloacelor de telecomunicaţie, în forma convenită (scris, oral (telefon)).
b) tacit - adică manifestarea de a încheia contract este exprimată prin
îndeplinirea de către acceptant a anumitor acţiuni concludente ce dovedesc
încheierea contractului şi se exprimă prin executarea nemijlocită a contractului
(achitarea avansului, deschiderea acreditivului, încărcarea mărfurilor etc.). În
acest caz conform art. 687 acceptarea produce efecte din momentul savirsirii
acestor actiuni.

De obicei acceptul tacit se aplică în relaţia cu parteneri cunoscuţi când este

încredere.

Ca şi oferta acceptul la fel poate fi revocat (art 695) daca instiintarea

despre revocare parvine ofertantului inaintea acceptarii sau concomitent cu ea.

În mod obişnuit acceptarea produce efecte din momentul in care este

receptionata de ofertant. Acceptul trebuie să fie necondiţionat. Dacă
acceptantul are careva obiecţii el trimite o contraofertă care parcurge aceleaşi
etape ca şi oferta iniţialâ.

Contractul se consideră încheiat atunci când părţile au ajuns la un numitor

comun asupra principalelor condiţii contractuale.

Articolul 696. Inscrisul care confirma incheierea contractului.

Conditiile aditionale sau conditiile modificate dintr-un inscris expediat

intr-un termen rezonabil de la data incheierii contractului intre comercianti
care are drept scop confirmarea acestuia devin parte a contractului, cu
exceptia cazului cind ele il altereaza material sau cind partea care il
receptioneaza le respinge fara intirzieri nejustificate.

O deosebită importanţă pentru contractele interne şi internaţionale o au

momentul şi locul încheierii lor.

Momentul este important pentru stabilirea preţului mărfii când acesta

este determinat de cotaţiile bursiere la data încheierii contractului. În
dependenţă de moment se stabileşte începutul executării contractului şi a
drepturilor şi obligaţiilor părtilor. După momentul se soluţionează conflictul de
legi în timp.

Locul încheierii contractului are importanţă pentru stabilirea jurisdicţiei

arbitrale, se determină legea aplicabilă contractului.
 Locul şi momentul încheieri contractului este de dorit să fie indicat
nemijlocit la încheierea acestuia. Dacă părţile nu s-au determinat asupra locului
şi momentului la încheierea contractului între absenţi, acestea se determină în
baza art 699din CC Adică contractul se considera incheiat in momentul primirii
acceptului de catre ofertant.

Pentru contractele închieate între parteneri străini inclusiv contracte de

transport, momentul şi locul încheierii lor se determină după două teorii care
sau statornicit în teoria comerţului internaţional dar care depind de legislaţia
diferitor tări :

1) Teoria emisiei care are două direcţii: -teoria cutiei poştale - în baza acestei
teorii contractul se consideră încheiat în locul şi momentul când acceptantul
a trimis (la poştă) acceptul său către ofertant, şi teoria emiterii acceptului
cînd acceptantul dă acordul său semnînd oferta. Această teorie se aplică m
legislaţia Japoniei, Siriei, Americii Latine şi statelor anglo-americane.

2) Teoria recepţiei sau informatiei - în baza acesteia contractul se consideră

încheiat în locul şi momentul când ofertantul a fost informat despre accept
(Franţa, Moldova, România).