ACTIUNEA CIVILA.

MASURILE ASIGURATORII

1. Definitia actiunii civile

ACTIUNEA CIVILA

= ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului

civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil (cel afirmat,
pretins de o persoana) prin recunoasterea sau realizarea lui, in
cazul in care este incalcat sau contestat ori a unor situatii
juridice ocrotite de lege.

dreptul subiectiv civil = posibilitatea recunoscuta de legea

civila subiectului activ pf sau j in virtutea careia aceasta poate,
in limitele dreptului si ale moralei, sa aiba o anumite conduita, sa
pretinda o conduita corespunzatoare sa dea, sa faca ori sa nu
faca ceva de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei
coercitive a statului, in caz de nevoie.

actiunea nu este acelasi lucru cu cererea de chemare in

judecata (care este numai una din formele de manifestare a
actiunii, si anume cea prin care se declanseaza procesul civil);
dreptul la actiune cuprinde o serie de drepturi: de a sesiza
instanta, de a solicita probe, de a obtine condamnarea paratului,
de a obtine executarea silita (este inclus) etc; in ceea ce priveste
unele componente, dreptul la actiune va putea fi exercitat numai
inauntrul termenului de prescriptie;

dreptul la actiune se exercita in ordinea, conditiile si termenele

stabilite de legea procesuala;

dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin

prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege
=>

titularul dreptului subiectiv prescris va putea aduce probe pentru

a dovedi intreruperea sau suspendarea termenului de prescriptie;

dreptul la actiune se naste in momentul in care a fost

nesocotit dreptul subiectiv civil, dar pe langa interesul de a
actiona trebuie sa existe si vointa de a actiona (a titularului sau a
altor persoane sau organe carora legea le recunoaste
legitimitatea procesuala activa de a a actiona).

2. Elementele actiunii civile

A. Partile

reclamant si parat (in cererea de chemare in judecata), apelant

si intimant (in apel), recurent si intimat (in recurs), contestator si

intimat (in contestatia in anulare), revizuent si intimat (in

revizuire), creditor si debitor (in faza executarii silite);

parti = persoanele care s-au legat in raportul juridic dedus

judecatii, nu reprezentantii lor legali sau conventionali; alaturi de
cele legate initial prin actiune, se pot alatura si alte persoane care
vor dobandi calitatea de parti.

B. Obiectul actiunii civile

protectia dreptului subiectiv civil si a intereselor pentru

realizarea carora calea justitiei este obligatorie;

in momentul in care se recurge la actiune => proces, care are

ca obiect ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii; => actiunea

problema de fapt si problema de drept;

in cazul cererii de chemare in judecata obiectul = pretentia

concreta a reclamantului, care determina competenta si
compunerea, influenteaza admisbilitatea unor probe si fixarea
taxei de timbru.

C. Cauza actiunii civile

= scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se

apara, scopul care exprima si caracterizeaza vointa juridica a
acestuia de a afirma pretentia sa in justitie; ex: in cazul
revendicarii unui bun, cauza actiunii = detinerea abuziva a acelui
bun si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze, iar cauza
cererii de chemare in judecata poate fi contractul, uzucapiunea,
succesiunea etc.

cauza actiunii trebuie sa fie reala (pornirea actiunii sa fie

determinata de scopul pe care titularul urmareste sa il obtina),
licita si

morala (sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de convietuire

sociala);

examinand cererea de chemare in judecata, instanta trebuie

sa aprecieze: daca e cazul sa se puna in miscare actiunea, si daca
cererea cuprinde elementele de msi sus.

conditiile de exercitiu ale actiunii civile:

afirmarea unui drept (care trebuie sa fie recunoscut si ocrotit

de lege, sa fie exercitat in limitele sale externe si interne, cu
buna- credinta si sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen)
daca nu exista, actiunea se respinge (daca nu este actual, va fi
respinsa ca prematura);

interesul (care trebuie sa fie legitim, sa fie personal, sa fie

nascut si actual) daca nu actiunea se respinge;

capacitatea procesuala: de folosinta (aptitudinea de a avea

drepturi si obligatii pe plan procesual pf prin nastere, pj de la
data inregistrarii) si de exercitiu (aptitudinea de a exercita
drepturile si de a indeplini obligatiile); reprezentarea pentru
persoanele fizice lipsite total de capacitate de exercitiu; asistarea
- pentru persoanele cu capacitate de exercitiu restransa;
autorizarea in cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de
capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe cel cu
capacitate de exercitiu restransa face acte de dispozitie;

calitatea procesuala reclamantul care porneste actiunea

trebuie sa justifice atat capcatitatea sa procesuala activa, cat si
pe cea pasiva a paratului.

Clasificarea actiunilor civile:

a. in functie de scopul material urmarit de reclamant:

actiuni in realizarea dreptului se solicita instantei sa il

oblige pe parat la respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu
mai este posibil, la despagubiri pentru repararea prejudiciului
suferit;

actiuni in constatare se solicita sa se constate numai

existenta unui drept al reclamantului sau inexistenta unui drept al
paratului impotriva sa.;

actiunile declaratorii se cere instantei sa se constate

existenta sau inexistenta unui raport juridic;

actiunile interogatorii titularul dreptului, in mod preventiv,

cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa ii
conteste dreptul, pentru a lua act daca recunoaste sau nu dreptul.

actiuni in constituire de drepturi se solicita aplicarea legii la

anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a deduce
consecintele ce se impun, in vederea creerii unor situatii juridice
noi.

b. in functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiune:

actiunile personale se valorifica un drept personal, de

creanta; sunt mobiliare si imobiliare;

actiunile reale se valorifica un drept real; sunt mobiliare si

imobiliare;

actiunile mixte.

c. in functie de calea procedurala aleasa:

principale;

accesorii - a caror rezolvare depinde de solutia din actiunea

principala;

incidentale pot avea si existenta de sine-statatoare, dar

sunt formulate intr-un proces deja inceput..
1. Sechestrul judiciar

MASURILE ASIGURATORII

numai asupra unui bun in legatura cu care are loc judecata,

si numai daca se dovedeste necesitatea infiintarii lui (pericol de
disparitie, degradare, instrainare, proasta administrare)

cererea poate fi facuta de oricare din parti (dar si de

creditorii partilor);

solutionarea cererii se face cu citarea partilor dosar distinct

de fond de catre instanta sesizata cu cererea principala, fie ca
este pe rolul sau sau intr-o cale de atac (=> nu se admite in apel
sau recurs);

daca cererea se admite, bunul se incredinteaza unei

persoane numite sechestru judiciar (care poate fi detinatorul
bunului sau o a treia persoana numita de instanta daca partile
nu se inteleg), care va fi remunerat cu o suma fixata de instanta
(care nu poate fi mai mare de 10% din venitul net anual al
bunului) si care va putea face toate actele de conservare si de
administratie, va incasa orice venituri si sume datorate, va putea
plati datorii cu caracter curent etc;

sechestrul judiciar ia sfarsit o data cu ramanerea definitiva a

hotararii asupra fondului, bunul se preda partii care a castigat
procesul.

2. Sechestrul asigurator

indisponibilizarea unei cantitati de bunuri mobile (lucruri si

fructe care se afla in casa, mosia sau pamantul inchiriat ori
arendat sau care se afla in alt loc fara consimtamantul
proprietarului) ale paratului debitor ce se afla la el sau la un tert
 care urmeaza sa fie vandute silit pentru realizarea creantei
reclamantului, daca, in momentul in care acesta a obtinut o
hotarare definitiva, debitorul nu isi executa de buna-voie
obligatia;

bunurile mobile nu formeaza obiectul litigiului, ci o suma de

bani;

se pune de catre executorul judecatoresc de la instanta in

raza careia se afla imobilul, dupa regulile de la urmarirea silita
imobiliara;

cererea se introduce la instanta domiciliului debitorului; are

insa prioritate instanta care solutioneaza cererea principala; poate
fi introdusa de creditorul a carui creanta este constatata printr-un
act scris (daca nu are act scris, este obligat sa depuna o cautiune
de 1/3 din valoarea reclamata) si este ajunsa la termen; acestuia i
se poate cere sa depuna cautiune;

este o procedura necontencioasa, instanta se pronunta fara

citarea partilor, printr-o incheiere, supusa cailor de atac; se poate
face

contestatie la executare impotriva modului de aplicare a

sechestrului;

masura inceteaza la ramanerea definitiva a hotararii

pronuntate in procesul principal, cand sechestrul asigurator =>
sechestru definitiv executoriu.

in materie comerciala, sechestrul se poate infiinta numai cu

dare de cautiune (fixata de instanta, nu se aplica 1/3), aceasta
daca cerere de sechestru nu se face in virtutea unui efect
comercial la ordin sau la purtator, protestat pentru neplata.

3. Poprirea asiguratorie

indisponibilizarea sumelor de bani sau efectelor (titluri de

valoare), pe care debitorul le are de primit de la un tert debitor al
sau, pentru ca, dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul sa-si
indestuleze creanta din aceste sume/efecte.
 jurisprudenta distinge intre:

proprirea asiguratorie caracter conservatoriu; exista doua

raporturi juridice: intre creditorul popritor si debitorul poprit (1) si
intre debitorul poprit si tertul poprit (2);

poprirea executorie se naste si al treilea raport tertul

poprit este obligat sa plateasca datoria catre creditorul popritor;

instanta poate stabili o cautiune (trebuie sa ii stabileasca si

cuantumul) care trebuie platita inainte de incuviintarea popririi;

judecatorul trebuie sa verifice indeplinirea urmatoarelor

conditii:

popritorul sa fie creditor al debitorului urmarit, iar acesta din

urma sa fie creditor al tertului poprit;

sa existe dovada intentarii actiunii de fond;

depunerea cautiunii (care este obligatorie si este de din

valoarea reclamata nu din suma pe care o popreste - in cazul in
care nu exista act scris).

cererea trebuie introdusa la judecatoria de la sediul tertului

poprit sau al debitorului; solutionata in camera de consiliu, fara
citarea partilor, daca cererea este admisa => ordonanta de
poprire prin care se indisponibilizeaza suma din care se va
indestula creditorul popritor (indisponibilizarea este totala, chiar
daca suma poprita este mai mare decat creanta)

poprirea in materie comerciala se poate infiinta numai pe

baza de titlu.