Tema 2 Obiectul Și Metoda Contabilității

Tema: Obiectul şi metoda
contabilităţii
1. Concepții cu privire la obiectul
contabilității
2. Principalele elemente ale obiectului
contabilității
3. Metoda contabilității și procedeele
acesteia
4. Principiile contabilității
Bazele contabilității,
18.01.2020 autor: Lilia GRIGOROI 1
Concepții cu privire la obiectul contabilității
Ce studiază contabilitatea?
Trei concepții referitor la obiectul de studiu

al contabilității:
❑Concepția juridic-patrimonială;
❑Concepția economică;
❑Concepția financiară.
Obiectul de studiu al contabilității este patrimoniul.
Prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor ce aparțin unei persoane

fizice sau juridice, dobândite în cadrul relaţiilor de drepturi şi obligaţii.
Din definitia data patrimoniului se desprind ca elemente de baza ale

acestuia: subiectul si obiectul.
◼Subiectul patrimoniului este reprezentat de o persoana fizica sau

juridica care poseda gestiunea elementelor patrimoniale si care isi asumă
atât drepturi cât și obligații cu privire la acestea.
◼Obiectul patrimoniului este constituit din bunurile ce compun activul

patrimonial și din drepturi și obligatii ce compun pasivul patrimonial.
◼ Bunurile economice ca obiecte de drepturi
şi obligaţii formează averea, adică acea parte
a patrimoniului cu conţinut concret, material,
determinate fizic şi economic
(clădiri, terenuri, mașini, utilaje, instrumente,

inventar gospodăresc, mobilă, tractoare,
numerar in conturi curente, numerar în
casierie, drepturi de a primi numerar, etc.)
Obiectul de studiu al contabilităţii
◼ Relațiile de drepturi și obligaţii (care se mai pot numi şi surse de
finanţare ale bunurilor economice), exprimă raporturile de proprietate
în cadrul cărora se procură şi gestionează bunurile.
◼ Relaţiile de drept – au în vedere situaţia în care subiectul de

patrimoniu (întreprinderea) îşi procură o parte din avere din resurse
proprii, bunurile respective îi aparţin de drept, iar partea respectivă
din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu (Capital
propriu).
◼ Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care subiectul de

patrimoniu (întreprinderea) îşi procură o parte din avere din resurse
aparţinând altor persoane fizice şi juridice, bunurile respective nu îi
aparţin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit
proprietarului, fapt pentru care partea corespunzătoare din
patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin (Datorii).
Dubla reprezentare a patrimoniului în
contabilitate:
Relații de
Bunuri drepturi +
economice relații de
obligații
Exercițiul 1
Se cunosc următoarele informații cu
privire la o entitate (SRL): numerar în contul
curent în monedă națională – 6 000 lei;
mărfuri – 10 000 lei. Se știe că numerarul a
fost depus în contul curent la bancă, în numele
entității, de către proprietar, iar mărfurile au
fost cumpărate de la un terț cu plata ulterioară
(în credit).
◼Prezentați patrimoniul entității.
Exercitiul 2
◼ Să se determine şi să se prezinte patrimoniul entităţii
„Floricica” S.A. la 31 martie anul N.
Entitatea „Floricica” S.A. este o societate comercială
şi prezintă la finele lunii martie anul N următorul
patrimoniu: clădiri – 80 000 lei; mijloace de
transport – 40 000 lei; materii prime - 10 000 lei;
mărfuri – 30 000 lei; numerar în contul curent în
monedă naţională – 40 000 lei.
Se ştie că: a) aportul adus de fondatori în momentul
înfiinţării este de 140 000 lei (data înfiinţării 03
ianuarie anul N); b) entitatea a contractat şi încasat
un împrumut în valoare de 30 000 lei (10 februarie
anul N); c) mărfurile sunt achiziţionate cu plata
ulterioară (achiziţionate la 20 februarie anul N şi
urmează să fie achitate la 15 aprilie anul N).
Patrimoniul entităţii
Relaţiile de drepturi şi
Bunurile economice obligaţii (surse de formare a
bunurilor economice)
Capital propriu + Datorii

Active
(Pasive)
Venituri – cheltuieli = rezultat financiar net
Principalele trăsături ale obiectului
contabilităţii
◼
Active şi pasive
Bunurile economice şi relaţiile de drepturi şi obligaţii (sursele lor de
constituire), reieşind din caracteristicile ce stau la baza acestora au fost denumite
respectiv prin noţiunile de active şi pasive
Activele cuprind bunurile economice ca avere concretă şi

drepturile de creanţe
Activele – resurse economice identificabile şi controlabile de
către entitate ce provin din fapte economice trecute din a căror
utilizare se aşteaptă obţinerea unor beneficii economice.
Pasivele cuprind sursele de formare a acestor bunuri, ca
surse proprii şi surse străine.
Capitalul propriu – mărimea rămasă în activele entităţii
după scăderea datoriilor;
Datoriile – obligaţii actuale ale entităţii provenite din fapte
economice trecute a căror stingere contribuie la o
reducere a resurselor, purtătoare de beneficii economice.
Exemplu:
◼ Entitatea Galacom a procurat o macara, pe care
preconizează să o folosească în activitatea de prestări
servicii clienților. Este un activ?
◼ Analizăm din punct de vedere a definiției:
1. Este o resursă identificabilă și controlabilă de

entitate? Da, În urma procurării entitatea deține
dreptul de proprietate.
2. Provine dintr-un eveniment trecut? Da,

tranzacția de procurare
3. Poate fi evaluat credibil? Da, costul este indicată

în documentul justificativ – factura.
Clasificarea activelor
Conţinutul activului întreprinderii este stabilit în bază a două criterii: modul de
valorificare şi gradul de lichiditate al bunurilor economice.
Modul de
valorificare Gradul de
a bunurilor se referă la felul în care ele lichiditate
economice participă la procesul de
producţie în care se consumă şi
se are în vedere, capacitatea
îşi transmit valoarea asupra
fiecărui activ de a parcurge
produselor obţinute, inclusiv la
calea normală a ciclului de
felul cum se asigură
exploatare până la
reproducţia lor. Astfel, bunurile
transformarea lui în bani.
economice utilizate într-o
Gradul de lichiditate este
întreprindere pot fi de două
termenul în care un bun
categorii: unele care au o
economic sau un drept
durată mare de funcţionare şi
poate fi transformat în bani
care se consumă şi se valorifică
lichizi în cursul circuitului lui.
în mod treptat pe parcursul mai
multor cicluri de exploatare şi
altele care consumă dintr-o
dată şi care trebuie reînnoite cu
exemplare noi în fiecare ciclu
de exploatare.
Clasificarea activelor
Active
Materie
Clădiri,
utilaje,
Active Active primă,
materiale,
terenuri, imobilizate circulante numerar, etc.
mașini, etc.
Activele circulante reprezintă activele ce se așteaptă să fie consumate în ciclul

normal de activitate, vândute sau primite în termen de 12 luni sau care reprezintă
numerar;
Activele imobilizate cuprind toate celelalte active, cu excepția celor circulante.
Ciclul de activitate
◼ Ciclul de activitate al unei entităţi
reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea activelor pentru prelucrare
şi valorificarea lor în numerar sau
echivalente de numerar. Atunci când ciclul
normal de activitate al entităţii nu este
clar identificabil, durata sa se presupune a
fi de douăsprezece luni.
Clasificarea activelor imobilizate
Imobilizări necorporale
Active imobilizate
Imobilizări –
active deţinute Imobilizări corporale
pentru a fi
utilizate pe o
perioadă mai Active biologice imobilizate
mare de un an
în activitatea Investiții financiare pe termen
entităţii sau lung
pentru a fi
transmise în Investiții imobiliare
folosinţă terţilor.
Creanțe și avansuri acordate pe
terrmen lung
SNC
“Imobilizări Imobilizări necorporale
corporale si
necorporale” Imobilizări necorporale în exploatare–
imobilizări nemonetare care nu îmbracă o
formă materială, identificabile şi controlabile
de entitate.
Imobilizări necorporale în curs de execuţie

– imobilizări necorporale procurate sau aflate în
procesul de creare şi de pregătire pentru
utilizare după destinaţie precum şi imobilizările
necorporale interconexate cu alte imobilizări care
necesită lucrări de pregătire pentru utilizare
după destinaţie.
Fond comercial – deferența pozitivă sau negativă

dintre costul de intrare și valoarea justă la data
tranzacției a părții din activele nete achiziționate
de către o entitate.
Imobilizări necorporale în exploatare
Drepturi de
utilizatori și
titluri de
protecție
Componenţa
Concesiuni, Programele
imobilizărilor
licențe și informatice
necorporale în
mărci
exploatare
Alte
imobilizări
necorporale
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări corporale – imobilizări sub formă de mijloace
fixe, terenuri, imobilizări corporale în curs de execuţie, SNC “Imobilizări
investi’ii imobiliare şi resurse minerale. necorporale si corporale”
Imobilizări corporale în curs de execuţie – imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul de
creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, până la transmiterea lor în exploatare.
Mijloace fixe – imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte
plafonul valoric prevăzut de legislaţia fiscală sau pragul de semnificaţie stabilit de entitate în politicile
contabile.
Terenuri – imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate cu drept
de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea
entităţii.
Investiție imobiliară – un teren sau o clădire ori o parte a unei clădiri sau ambele deținute de proprietar
sau locatar în baza unui contract de leasing financiar, mai degrabă în scopul închirierii și/sau pentru
creșterea valorii acestora, decât pentru a fi:
1) utilizată în producție, pentru furnizarea de bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri administrative;
2) vândută în procesul desfășurării normale a activității.
Resurse minerale – imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare
(pregătire spre extracţie), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială.
Imobilizări corporale în curs de execuţie
◼ Imobilizări corporale în curs de

execuție – construcțiile în curs de
execuție, utilajul destinat instalării, utilajul
și alte obiecte destinate utilizării în calitate
de mijloace fixe până la transmiterea în
exploatare, costurile ulterioare în curs de
execuție aferente mijloacelor fixe.
• Imobilizări corporale în curs de

execuție – construcțiile în curs Mijloace fixe
de execuție, utilajul destinat
instalării, utilajul și alte
obiecte destinate utilizării în
• mijloace fixe – clădirile;
calitate de mijloace fixe până
construcțiile speciale; mașinile,
la transmiterea în exploatare, utilajele și instalațiile tehnice;
costurile ulterioare în curs de mijloacele de transport;
execuție aferente mijloacelor inventarul și mobilierul; alte
fixe. mijloace fixe (investiții capitale
pentru mijloace fixe primite în
leasing operațional, fonduri de
bibliotecă etc.);
în curs de execuție
Investiție imobiliară
SNC “Imobilizări corporale și necorporale”
Investiție imobiliară – un teren sau o clădire

ori o parte a unei clădiri sau ambele deţinute de
proprietar sau locatar în baza unui contract de
leasing financiar, mai degrabă în scopul închirierii
şi/sau pentru creșterea valorii acestora, decît
pentru a fi:
1) utilizată în producție, pentru furnizarea de
bunuri, prestarea serviciilor sau în scopuri
administrative;
2) vândută în procesul desfășurării normale a
activității.
Investiții financiare pe termen lung
SNC “Creanțe si investiții”
SNC Părți afiliate și contracte de societate civilă
✓ Valori
Investiţii financiare
mobiliare
– active sub formă de investiţii financiare în ✓ Cote de
valori mobiliare, cote părţi neafiliate (pina la participaţie
de participaţie în 20 %) ✓ Depozite
capitalul social al altor
✓ Împrumuturi
entităţi şi alte investiţii
acordate
deţinute de entitate în ✓ Alte investiţii
scopul exercitării investiţii financiare în
financiare
controlului, obţinerii părţi afiliate (de la 20%
veniturilor sau altor si mai mult)
beneficii economice.
Investiții financiare pe termen lung
Părţi afiliate – entităţi sau persoane fizice care
au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au
influenţă semnificativă sau sunt influenţate
semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare şi
operaţionale.
Control – capacitatea de a gestiona politicile
financiare şi operaţionale ale entităţii sau societăţii
civile pentru a obţine beneficii economice din
activitatea acestora.
Influenţă semnificativă – capacitatea de a
influenţa politicile financiare şi operaţionale prin
participare la capitalul social al entităţii în mărime de
la 20% până la 50% sau în alt mod prevăzut de statut
sau contract.
Active biologice imobilizate
SNC „PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII ÎN AGRICULTURĂ”
Activ biologic – un animal Active

viu sau o plantă vie. biologice
Active Active
biologice biologice
imobilizate circulante
Active
Active
biologice in
biologice
curs de
mature
execuție
Active biologice imobilizate
◼ Active biologice imobilizate – activele
biologice mature care asigură obţinerea multiplă
a produselor agricole şi/sau a activelor biologice
adiţionale pe parcursul unei perioade ce
depăşeşte un an (de exemplu, viile, livezile,
plantaţiile de pomuşoare roditoare, culturi
multianuale de flori, de furaje, legumicole,
vacile, ovinele, porcinele, cabalinele adulte)
precum şi activele biologice imature care se află
în perioada de pregătire spre utilizare după
destinaţie (de exemplu, viile şi livezile plantate,
până la transferarea lor în categoria pe rod);
Creanţe
◼ Creanţe – drepturi ale entităţii ce decurg
din tranzacţii sau evenimente trecute şi
din stingerea cărora se aşteaptă intrări
(majorări) de resurse care încorporează
beneficii economice.
Activele circulante
stocuri;
Creanțe comerciale și calculate;
Active
Alte creanțe curente
circulante
Numerar
Investiții financiare curente.
Stocurile
materialele
Stocuri – active circulante care
sunt:
1) destinate pentru a fi vândute producţia în curs de
pe parcursul desfăşurării normale execuţie;
a activităţii;
2) în curs de execuţie în procesul
desfăşurării normale a activităţii;
sau produsele
3) sub formă de materii prime,
materiale de bază şi alte
materiale consumabile, care
mărfurile, inclusiv
urmează a fi folosite în procesul
terenurile şi alte active
de producţie, pentru prestarea
materiale achiziţionate şi
serviciilor şi/sau în alte scopuri
destinate revânzării
gospodăreşti.
obiectele de mică
valoare şi scurtă durată
Active biologice circulante
◼ active biologice circulante – animale la
creştere şi îngrăşat care includ unele
grupe de active biologice mature (de
exemplu, iepuri de casă, animalele cu
blană, păsările adulte) şi imature, cum ar
fi animalele tinere (de exemplu, viţeii,
purceii, miei) şi animalele rebutate din
cireada (turma) de baza şi trecute la
îngrăşat.
Creanţele pe termen scurt
◼ Creanţele pe termen scurt reprezintă valori economice
avansate temporar de întreprindere altor persoane fizice
şi juridice pe un termen mai mic de un an şi pentru care
urmează să primească un echivalent valoric
Aici se includ:
◼ creanţele comerciale;
◼ creanţe ale părţilor afiliate;
◼ creanţe privind avansurile acordate;
◼ creanţe ale bugetului;
◼ creanţe ale personalului;
◼ creanţe privind veniturile din utilizarea de către terți a
activelor entității;
◼ alte creanţe pe termen scurt.
Investiţiile financiare curente si
numerar
◼ Investițiile financiare se consideră curente dacă
termenul de achitare (deţinere probabilă) nu
depăşeşte 12 luni de la data raportării. În
celelalte cazuri, investiţiile financiare se
tratează ca investiţii financiare pe termen lung.
◼ numerarul – numerar în monedă naţională şi
valută străină în casierie şi conturi curente;
Pasivele
Pasivul prin componenţa sa reflectă modul de finanţare a bunurilor economice
şi gradul de exigibilitate al surselor de finanţare.
Finanţarea Exigibilitatea Exigibilitatea surselor de

bunurilor surselor de finanţare se referă la
economice Finanţarea bunurilor finanţare termenul lor de decontare.
economice se referă la Acest termen, în cazul
modul de dobândire capitalului propriu operează
economică şi susţinere în momentul lichidării
financiară a activelor patrimoniului, iar în cazul
întreprinderii. Pentru datoriilor, termenul de
procurarea bunurilor scadenţă poate fi mai mare
economice o întreprindere sau mai mic decât perioada
foloseşte finanţarea proprie de gestiune (1 an), după
şi finanţarea străină cum sunt datoriile pe
termen lung şi datoriile pe
termen scurt
Clasificarea pasivelor
Pasive
Capital
Datorii
propriu
Capitalul propriu
◼ Capitalul propriu corespunde finanțării proprii
a bunurilor economice aflate în circuitul
patrimonial al întreprinderii şi reprezintă
mărimea rămasă în activele întreprinderii după
scăderea datoriilor.
Capitalul propriu
Capital
propriu
Capital Reultat Alte

Prime de Rezerve din elemente de
social și
capital
Rezerve financiar reevaluare capital
neînregistrat
total propriu
Capital social și neînregistrat
◼ Capital social − valoarea totală a părţilor sociale ale proprietarilor entităţii.
Capitalul social se constituie la înfiinţarea întreprinderii, fiind o condiţie a existenţei
şi funcţionării acesteia, reprezintă valoarea aporturilor proprietarilor întreprinderii la
patrimoniul acesteia depuse în contul achitării acţiunilor (cotelor) pentru asigurarea
activităţii întreprinderii. Mărimea capitalului social se micşorează cu mărimea
capitalului nevărsat şi a capitalului retras.
◼ Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor privind aporturile la capitalul

social.
◼ Capital retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii (cotelor de participaţie)

răscumpărate de la acţionarii (asociaţii) săi.
◼ Capitalul neînregistrat reprezintă aporturile aferente majorării capitalului social

primite pînă la înregistrarea de stat a modificărilor introduse în actele de constituire
ale entităţii.
◼ Patrimoniul primit de la stat cu drept de proprietate
Prime de capital
Prime de capital – excedentul (diferențele favorabile)
dintre:
1) valoarea efectivă și valoarea nominală a părților sociale
depuse în capitalul social;
2) valoarea nominală sau de înstrăinare și valoarea de
retragere a părților sociale proprii răscumpărate și ulterior
anulate sau înstrăinate;
3) valoarea nominală a obligațiunilor și valoarea nominală a
acțiunilor în care acestea au fost convertite.”.
Rezervele
◼ Rezervele reprezintă profitul capitalizat în mod durabil de
întreprindere, până la o decizie contrară a organelor
competente. Deci caracteristica de bază a rezervelor este
aceea că ele se constituie în raport cu cotele stabilite din
profitul net.
Structural rezervele se împart în:
◼ Capital de rezervă, care se constituie anual într-o anumită
proporţie din profitul net, fiind destinate protejării
capitalului, în cazul în care perioada de gestiune se încheie
cu pierderi.
◼ rezerve statutare, ce reprezintă acele fonduri a căror
constituire din profitul net este stipulată în statutul de
constituire a întreprinderii.
◼ alte rezerve, cele ce sunt create prin decizia adunării
generale din profitul net
Profitul
◼ Profitul include:
◼ corecții ale rezultatelor perioadei precedente - rezultatele
corectărilor efectuate în anul de gestiune la operațiunile
aferente perioadelor precedente.
◼ profit nerepartizat (pierderea neacoperită) al perioadelor

precedente - o parte din capitalul propriu care nu a fost
utilizată sau repartizată între proprietarii întreprinderii sub
formă de dividende sau venituri din participații.
◼ profit net (pierderea) al perioadei de gestiune este

rezultatul financiar al perioadei de gestiune după
impozitare.
◼ Profit utilizat al perioadei de gestiune
Rezerve din reevaluare
(diferențe din reevaluare)
◼ Rezervele din reevaluare apar și se înregistrează atunci

când entitatea aplică reevaluarea imobilizărilor, și
reprezintă diferența favorabilă dintre valoarea contabilă și
valoarea justă.
Alte elemente de capital propriu
Alte elemente de capital propriu includ
orice elemente ale acestuia care nu au fost
incluse în capitalul social şi suplimentar, în
rezerve sau în profitul (pierderea neacoperită). La
entităţile de stat, municipale şi alte entităţi
similare, inclusiv instituţiile publice cu autonomie
financiară, ca alte elemente de capital propriu pot
fi înregistrate subvenţiile decontate.
Subvenţiile, reprezintă asistenţa acordată
întreprinderii de Guvern sau de alte organe de
stat, respectându-se anumite condiţii legate de
activitatea de producţie şi financiară a acesteia.
Datorii
Datorii – obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte economice anterioare şi
prin stingerea (decontarea) cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire (diminuare) de
resurse care încorporează beneficii economice.
Datorii
Datorii pe Datorii
Provizioane
termen lung curente
Datoriile curente includ datoriile ce se aşteaptă să fie achitate sau decontate în

termen de 12 luni din data raportării;
Datoriile pe termen lung cuprind toate celelalte datorii, cu excepţia celor
curente.
Datorii
Datorii pe
termen lung
Datorii creditele şi împrumuturile primite pe un termen mai

mare de 12 luni şi pentru o anumită plată (dobîndă)
financiare pe sau gratuit; activele primite în leasing financiar etc.
termen lung
Alte datorii
Datorii
Datorii
curente
Datorii creditele şi împrumuturile primite pe un termen mai mică sau
financiare egală cu 12 luni şi pentru o anumită plată (dobîndă) sau
curente gratuit; activele primite în leasing financiar etc.
Datorii datoriile faţă de furnizori privind bunurile şi serviciile procurate;

comerciale cumpărători privind avansurile primite în contul livrării
curente ulterioare de bunuri şi servicii etc.
Datorii datoriile faţă de personal; datoriile privind contribuţiile de

calculate asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală; datoriile faţă de buget; alte
curente
datorii.
Alte datorii
curente
Exercitiul 3. Să se grupeze patrimoniul entităţii „Galacom” S.A. în active şi pasive.
S.A. „Galacom” este o entitate de producere a pavajului şi dispune de următorul patrimoniu:
Elemente patrimoniale Suma, lei Active, lei Pasive, lei
1. Credite bancare pe termen de 3 ani 70 000
2. Creanţe pe termen scurt comerciale 25 600
3. Datorii privind asigurările 7 300
4. Capital social (5 500 acţiuni cu valoarea nominală per acţiune 10 lei)
5. Pavaj pregătit pentru vânzare 31 990
6. Profit net al perioadei de gestiune 8 400
7. Utilaje 39 200
8. Datorii privind taxa pe valoarea adăugată 4 800
9. Capital nevărsat 16 000
10. Avansuri pe termen scurt primite 4 000
11. Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii 7 540
12. Programe informatice 15 300
13. Împrumuturi primite pe termen de 1 an 10 000
14. Capital suplimentar 4 300
15. Ambalaje şi materiale pentru ambalat 11 100
16. Datorii faţă de titularii de avans 850
17. Venituri anticipate curente 12 000
18. Datorii faţă de uzina de tractoare 6 700
19. Amenzi şi penalităţi neachitate 2 500
20. Datorii privind impozitul funciar 600
21. Profit nerepartizat al anilor precedenţi 1 500
22. Subvenţii 5 400
23. Datorii de arendă pe un termen de 5 ani 20 000
24. Rezerve prevăzute de statut 7 000
25. Numerar in casierie 200
26. Credit bancar pe termen de 5 luni 8 500
27. Clădiri 97 000
Total Bazele contabilității,
Exercitiul 5. Să se grupeze patrimoniul entităţii „Cubuşor” S.A. în active şi pasive
conform criteriilor de clasificare cunoscute.
S.A. „Cubuşor” este o entitate de producere şi dispune de următorul patrimoniu:
Nr. Elementele patrimoniale Valoarea, lei
1. Valoarea aporturile fondatorilor conform contractului de constituire 540 760
2. Maşini şi utilaje 220 855
3. Obligaţiuni pe termen lung procurate 18 340
4. Numerar in conturi speciale la bănci 15 230
5. Credite pe termen lung 116 435
6. Imobilizari necorporale 26 720
7. Combustibil 13 010
8. Avansuri pe termen lung acordate 10 200
9. Datorii financiare pe termen scurt 23 250
10. Datorii privind asigurările 21 000
11. Materiale de construcţie 27 180
12. Numerar în contul valutar 25 980
13. Numerar in casierie în valută naţională 11 050
14. Uzura imobilizarilor corporale 35 820
15. Creanţe imobilizate 14 250
16. Clădiri 106 000
17. Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii 14 210
18. Rezerve stabilite de legislaţie 9 000
19. Documente băneşti 6 300
20. Amortizarea imobilizarilor necorporale 2 860
21. Capital suplimentar 10 120
22. Profit net 14 250
23. Amenzi şi penalităţi neachitate 4 520
24. Resurse minerale 201 210
25. Mărfuri 35 720
26. Terenuri 12 000
27. Venituri anticipate curente 2 180
28. Împrumuturi pe termen scurt Bazele contabilității, 4 010
18.01.2020
29. Obiecte de mică valoare şi scurtă durată autor: Lilia GRIGOROI 48
7 870
Costurile de producție
◼ Costuri de producţie – resurse exprimate valoric şi
consumate pentru fabricaţia produselor/prestarea
serviciilor.
◼ Costurile de producție sunt nemijlocit legate de
procesul de producţie, îşi găsesc întruchipare
materială în stocurile producţiei finite şi produselor în
curs de execuţie, la finele perioadei de gestiune se
reflectă în bilanţul contabil ca active şi nu se iau în
calcul la determinarea rezultatului financiar al
întreprinderii
◼ Componenţa costurilor de producție, modul de
determinare şi constatare a acestora sunt determinate
in INDICAŢII METODICE PRIVIND
CONTABILITATEA COSTURILOR DE PRODUCŢIE
ŞI CALCULAŢIA COSTULUI PRODUSELOR ŞI
SERVICIILOR Bazele contabilității,
Clasificarea costurilor de
producție
◼ Costuri directe – costuri care pot fi
atribuite unui anumit obiect de calculaţie
în mod direct fără calcule intermediare.
◼ Costuri indirecte de producţie – costuri
legate de gestiunea şi deservirea
subdiviziunilor de producţie ale entităţii.
Obiect de calculaţie – produs, lucrare, serviciu, comandă, grupă

de produse (servicii) pentru care se calculează costul.
Costurile directe de producţie
◼ Costurile directe reprezintă consumurile identificate
nemijlocit pe un anumit produs sau serviciu în
momentul efectuării lor.
Costurile directe de producţie la rândul său includ
următoarele tipuri:
◼ Costurile directe de materiale reprezintă valoarea
materiei prime, materialelor, semifabricatelor, utilizate
la fabricarea produselor care în mod substanţial intră
în componenţa acestora şi se includ direct în costul
produselor finite.
◼ Costurile directe privind retribuirea muncii
reprezintă consumurile privind remunerarea
muncitorilor, incluse în mod direct în costul produselor
finite.
Cheltuielile
◼ Cheltuielile reprezintă diminuări ale
beneficiilor economice înregistrate în
perioada de gestiune sub formă de ieşiri
sau reduceri ale valorii activelor sau de
creşteri ale datoriilor care contribuie la
diminuări ale capitalului propriu, altele
decât cele rezultate din distribuirea
acestuia proprietarilor.
◼ SNC “Prezentarea situatiilor financiare”

Clasificarea cheltuielilor
Cheltuielile
întreprinderii
1. Cheltuieli ale 3. Cheltuieli privind 2. Cheltuieli ale

activităţii impozitul altor activităţi
operaţionale pe venit
Cheltuieli ale
Costul Cheltuieli Cheltuieli
cu activele
vânzărilor administrative excepţionale
imobilizate
Cheltuieli Alte cheltuieli Cheltuieli

de distribuire operaţionale financiare
Cheltuielile activității operaționale
◼ sunt generate de fabricarea și

comercializarea produselor, prestarea
serviciilor, executarea lucrărilor,
achiziționarea și comercializarea mărfurilor,
executarea contractelor de construcție,
transmiterea în folosință temporară a
activelor proprii în baza contractelor de
leasing etc.
Cheltuielile activității operaționale
◼ Costul vânzărilor cuprinde:
1) valoarea contabilă (costul efectiv) a (al)
mărfurilor şi produselor vândute şi/sau transmise
în schimbul altor active, care se determină în
funcţie de metoda de evaluare curentă a
stocurilor (costului mediu ponderat, FIFO,
identificării) aplicată de către entitate în
conformitate cu SNC „Stocuri”;
2) costul serviciilor (lucrărilor) prestate (executate)
terţilor în cadrul activităţii operaţionale;
3) alte cheltuieli corelate cu veniturile din vânzări
Exemple:
1. În luna noiembrie N, o entitate a vândut 1 000 m2 de
teracotă, prețul de vânzare al căreia constituie 150 lei/m2, iar
costul (valoarea contabilă)– 120 lei/m2.
Conform datelor din exemplu 1, entitatea contabilizează în
noiembrie N:
◼valoarea contabilă a teracotei vândute însumă de 120 000 lei
(1 000 m2 x 120 lei/m2) – ca cheltuieli – costul vânzării
◼valoarea de vânzare a teracotei în sumă de 150 000 lei (1 000
m2 x 150 lei/m2) – ca venituri – venituri din vânzare.
2. În luna octombrie N o entitate a prestat servicii de consultanță

în sumă de 120 000 lei, costul efectiv al cărora constituie 98000
lei.
Conform datelor din exemplu 2, entitatea contabilizează în
octombrie N: venituri din vânzări – 120 000 și costul vânzărilor
– 98 000 lei.
Cheltuielile de distribuire
◼ Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuieli aferente
promovării şi comercializării produselor/mărfurilor şi serviciilor.
Aceste cheltuieli pot fi suportate pînă la comercializarea
produselor/mărfurilor (de exemplu, cheltuielile de publicitate), în
procesul comercializării acestora (de exemplu, salariile
personalului antrenat în procesul de comercializare) sau după
comercializarea lor (de exemplu, cheltuielile pentru reparaţia
mărfurilor în perioada de garanţie).
De exemplu: cheltuielile privind serviciile de marketing aferente
încheierii sau rezilierii contractelor, cheltuielile privind ambalarea,
încărcarea-descărcarea produselor şi mărfurilor, cheltuielile de
transport aferente desfacerii, cheltuieli pentru reclamă,
cheltuielile aferente creării rezervei pentru datorii dubioase,
cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor de la
întreprinderile de comerţ, comisioanele plătite organizaţiilor de
desfacere, de intermediere, de comerţ exterior, cheltuielile
privind întocmirea declaraţiilor vamale pentru vânzarea
produselor peste hotarele republicii, etc.
Cheltuielile administrative
◼ Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente
organizării, deservirii şi gestionării entității în ansamblu.
Ele cuprind cheltuielile privind retribuirea muncii salariaților
atribuite personalului de conducere și gospodăresc, premiile de
orice tip conform sistemelor existente la întreprindere, adaosurile
de orice tip; contribuțiile pentru asigurările sociale; întreținerea,
uzura şi reparația mijloacelor fixe cu destinație administrativă,
gospodărească şi de protecţie a naturii; amortizarea activelor
nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderii; uzura şi
reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată; cheltuielile
poştale şi telegrafice; cheltuielile privind paza obiectelor
administrativ-gospodăreşti şi asigurarea securităţii antiincendiare;
cheltuielile privind deplasările personalului de conducere;
cheltuielile de reprezentare; cheltuielile în scopuri de caritate şi
sponsorizare; plata pentru diversele servicii prestate întreprinderii
în conformitate cu contractele încheiate (bancare, juridice,
informaţionale, de audit, traducători); cheltuieli pentru pregătirea
şi reciclarea personalului; cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice,
inovaţii şi raţionalizări cu caracter de producţie; cheltuielile de
judecată, de arbitraj şi taxele de stat; alte cheltuieli.
Alte cheltuieli ale activității operaționale
◼ Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale includ
cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii
operaţionale a entităţii, dar care nu pot fi atribuite la
costul vânzărilor, cheltuielile de distribuire sau
cheltuielile administrative.
De exemplu cheltuielile privind vânzarea altor
active circulante, cheltuieli sub formă de amenzi,
penalităţi, despăgubiri; cheltuieli din modificarea
metodelor de evaluare a activelor circulante;
aferente dobânzilor pentru credite şi împrumuturi;
costurile indirecte de producţie nerepartizate;
lipsurile şi pierderile din deteriorarea valorilor, etc.
Alte cheltuieli ale activității operaționale
În luna martie N o entitate a suportat alte
cheltuieli ale activității operaționale, cum ar fi:
◼penalități calculate pentru încălcarea clauzelor
contractuale – 3200 lei;
◼dobânzi necapitalizate aferente creditelor
bancare – 4800 lei;
◼lipsuri de mărfuri depistate la inventariere –
550 lei;
◼costuri indirecte de producție nerepartizate –
8250 lei.
Cheltuieli ale altor activităţii
◼ cheltuieli cu activele imobilizate reprezintă cheltuielile
aferente ieșirii activelor imobilizate, cu excepția
lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere
◼ cheltuielile financiare includ cheltuielile privind
dobînzile (cu excepția costurilor privind dobînzile
aferente contractelor de leasing la locatar și contractele
de microfinanțare, inclusiv cheltuielile privind dobînzile
aferente părţilor afiliate; cheltuielile aferente ajustărilor
de valoare privind investiţiile financiare pe termen lung
şi curente; cheltuielile aferente ieșirii investițiilor
financiare; cheltuielile aferente diferențelor de curs
valutar și de sumă etc.;
◼ cheltuielile excepționale, sunt acele condiționate de
evenimente atipice, care nu se manifestă permanent sau
cu regularitate (calamități naturale, perturbări politice,
modificări ale legislației etc.).
◼ Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a
cheltuielilor privind impozitul pe venit, luată în considerare la
calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune.
Cheltuieli
◼ În scopul prezentării informațiilor, în
notele la situațiile financiare, cheltuielile se
grupează potrivit naturii lor astfel:
1) cheltuieli materiale;
2) cheltuieli cu personalul;
3) cheltuieli privind amortizarea şi
deprecierea;
4) alte cheltuieli
Venitul
Venituri – creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de
gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a
diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu
excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor.
Venitul
În componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele
terţelor persoane, cum ar fi taxa pe valoare adăugată, accizele,
încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea
organizaţiilor terţe din comercializarea produselor sau mărfurilor
acestora, deoarece aceste sume nu reprezintă un avantaj economic
al întreprinderii şi nu influenţează capitalul propriu al acesteia.
◼ Componenţa veniturilor, modul de determinare şi constatare sunt
determinate de prevederile SNC „Venitul”.
Contabilitatea veniturilor este condiţionată de sursa de obţinere
a acestora – vînzarea produselor şi mărfurilor; prestarea serviciilor;
utilizarea de către terţi a activelor entităţii care generează dobînzi,
redevenţe şi dividende.
Clasificarea veniturilor
Veniturile
întreprinderii
1. Venituri din
2. Venituri din
activitatea
alte activități
operațională
Venituri din Alte venituri

Venituri Venituri din
operatiuni cu active din activitatea
excepţionale vânzări
imobilizate operaţionala
Venituri
financiare
Veniturile din activitatea operaţională
◼ Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele
rezultate din activitatea de bază a întreprinderii. Acestea includ:
veniturile din vânzări şi alte venituri operaţionale.
◼ Veniturile din vânzări reprezintă veniturile din
comercializarea produselor, mărfurilor. Se constată în baza
principiului contabilitatii de angajamente, când are loc
livrarea şi transmiterea către cumpărător a drepturilor de
proprietate asupra acestora; veniturile din prestarea
serviciilor care se constată pe măsura efectuării acestora pe
fiecare tranzacţie sau pe stadii distincte ale acesteia;
avantajele obţinute din operaţiile de barter, contractele de
construcţie.
◼ Alte venituri operaţionale includ beneficiile economice
primite sau de primit din ieşirea (vânzarea, schimbul)
activelor curente, cu excepţia produselor finite şi mărfurilor,
din arenda curentă, precum şi sub formă de amendă,
penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale
rezultate din modificarea metodelor de evaluare a activelor
curente
Veniturile din alte activitati
◼ Veniturile din alte activitati cuprind beneficiile economice primite sau de
primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii, decât cea de bază.
Veniturile din operatiuni cu activele imobilizate cuprind
beneficiile economice rezultate din ieşirea activelor imobilizate ale
întreprinderii (sumele încasate din vânzarea imobilizarilor necorporale,
terenurilor, mijloacelor fixe).
Veniturile financiare cuprind veniturile din interese de participare
(de exemplu dividende), inclusiv veniturile obținute de la părțile afiliate;
veniturile din dobânzi (cu excepția veniturilor aferente dobînzilor din
contracte de leasing și contracte de microfinanțare), inclusiv veniturile sub
formă de dobânzi obținute de la părțile afiliate; veniturile din alte investiții
financiare pe termen lung, inclusiv veniturile obținute de la părțile afiliate;
veniturile aferente ajustărilor de valoare privind investițiile financiare pe
termen lung și curente; veniturile din ieșirea investițiilor financiare; veniturile
aferente diferențelor de curs valutar și de sumă etc..
Veniturile excepţionale cuprind sumele primite de la organele de
stat, companiile de asigurări, persoanele fizice şi juridice sub formă de
recuperare a pierderilor din calamităţi naturale, perturbări politice, modificări
ale legislaţiei şi alte evenimente ce nu sunt legate de activitatea ordinară a
întreprinderii
Exercitiul 4
◼ Determinaţi veniturile şi cheltuielile entităţii,
respectând principiile contabile.
Entitatea „Andrieş” a produs în luna mai 10
costume pentru bărbaţi la costul unitar de
producţie de 1230 lei şi 34 costume pentru
dame cu costul unitar 1390 lei, din care în
aceiaşi lună au fost vândute 8 costume
pentru bărbaţi la preţul unitar de vânzare de
3 500 lei şi 29 costume pentru dame la preţul
de vânzare unitar de 3 850 lei.
Metoda contabilităţii
Procedeele
metodei
contabilitatii
Procedee Comune Procedee comune Procedee specifice

Tuturor disciplinilor disciplinilor metodei
stiincifice economice contabilitatii
Procedeele metodei contabilităţii comune
tuturor disciplinilor stiinţifice
Procedee comune
tuturor disciplinilor
stiinţifice
Observatia Comparatia
Rationamentul Clasificarea
Analiza Sinteza
Procedeele comune tuturor disciplinelor
◼ Observaţia este faza iniţială a cercetării în cazul oricărei ştiinţe.
Numai printr-o observaţie atentă se pot delimita faptele şi
fenomenele pe care, având conţinut economic şi fiind evaluabile
în bani, le vom include în obiectul contabilităţii, adică le putem
asocia unui patrimoniu dat, aflat în circuitul economic sau social.
Observaţia se asociază cu cantitatea, calitatea şi valoarea.
◼ Raţionamentul se aplică de metoda contabilităţii pentru ca pe bază de
judecăţi logice obţinute prin observare sau documentare asupra elementelor
patrimoniale să se stabilească concluzii cu valoare de generalizări.
Raţionamentul face posibilă înţelegerea dublei reprezentări a patrimoniului,
a influenţelor pe care le produc mişcările de valori asupra bilanţului, a
stabilirii corelaţiilor în balanţa de verificare, etc.
◼ Comparaţia se foloseşte în metoda contabilităţii prin punerea în faţă a două
elemente sau structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării
unor concluzii. Comparaţia este de neconceput în analiza contabilă, în luarea
deciziilor, etc. Comparaţia se face fie între elementele componente ale
patrimoniului, între veniturile şi cheltuielile proprii, fie faţă de componentele
sau structurile altor unităţi patrimoniale.
◼ Clasificarea în contabilitate serveşte la repartizarea raţională a
elementelor patrimoniale, respectiv a bunurilor economice şi a
surselor de formare a acestora. Clasificarea este posibilă în
contabilitate întrucât trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale
cu una sau mai multe trăsături identice şi le separă pe cele cu trăsături
diferite. În acest fel este folosită împărţirea sistematică pe clase a
elementelor, fenomenelor sau proceselor economice.
◼ Analiza. Ca procedeu ştiinţific de cercetare a unui fenomen, domeniu,
spaţiu de activitate etc., analiza porneşte de la studierea aprofundată a
fiecărui element în parte observând locul, rolul şi implicaţia acesteia
în cadrul ansamblului dat. În contabilitate, analiza se aplică în cele
mai diferite situaţii începând cu înregistrarea zilnică a operaţiunilor şi
terminând cu întocmirea lucrărilor periodice.
◼ Sinteza ca procedeu ştiinţific de cercetare asigură trecerea de la
particular la general. Prin ea se realizează generalizarea unor concluzii
desprinse în procesul de analiză. Sinteza permite generalizarea atât la
nivel microeconomic cât şi macroeconomic. În ambele cazuri sinteza
are ca scop stabilirea politicilor economice şi financiare de urmat
privite din planuri diferite.
Procedeele metodei contabilităţii
comune disciplinilor economice
Procedee comune
disciplinilor
economice
Documentatia Evaluarea
Calculatia Inventarea
Procedeele comune ştiinţelor
economice
◼ Documentaţia reprezintă procedeul ce permite consemnarea datelor ce privesc
patrimoniul, în documente. Documentul este un act prin care se adevereşte, se
constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie.
Orice operaţie economico-financiară trebuie reflectată într-un document în momentul
producerii ei, pentru că numai astfel este posibilă asigurarea integrităţii patrimoniului
în ansamblu şi pe elemente componente. Documentul este necesar şi pentru
stabilirea răspunderilor, pentru că acesta, în afara operaţiei în sine, relevă actul
decizional, ceea ce implică răspunderea gestionării prin efectele produse.
◼ Evaluarea este procedeul ce permite exprimare valorică a elementelor patrimoniale
şi a operaţiunilor ce privesc elementele patrimoniale. În contabilitate, evaluarea
înseamnă aducerea elementelor componente ale patrimoniului la un numitor comun
prin intermediul aceleiaş unităţi de măsură. Evaluarea constă în transformarea
unităţilor naturale în unităţi valorice cu ajutorul monedei naţionale chiar şi în cazul
elementelor patrimoniale exprimate în unităţi monetare străine.
◼ Calculaţia este un ansamblu de operaţiuni matematice referitoare la fapte şi
fenomene economice în scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi de
această natură. Calculaţia se află în legătură directă cu evaluarea în cazul stabilirii
valorii elementelor patrimoniale rezultate din activitatea proprie.
◼ Inventarierea este acel procedeu prin care se întocmeşte o listă, un registru sau un
document în care sunt reflectate şi descrise cantitativ şi valoric toate bunurile care se
află într-o întreprindere, instituţie, depozit, etc. Inventarierea prezintă cunoaşterea
faptică a structurilor patrimoniale, în vederea evaluării patrimoniului dat.
◼ Observaţia este faza iniţială a cercetării în cazul oricărei ştiinţe. Numai printr-o
observaţie atentă se pot delimita faptele şi fenomenele pe care, având conţinut economic
şi fiind evaluabile în bani, le vom include în obiectul contabilităţii, adică le putem asocia
unui patrimoniu dat, aflat în circuitul economic sau social. Observaţia se asociază cu
cantitatea, calitatea şi valoarea.
◼ Raţionamentul se aplică de metoda contabilităţii pentru ca pe bază de judecăţi logice obţinute prin
observare sau documentare asupra elementelor patrimoniale să se stabilească concluzii cu valoare de
generalizări. Raţionamentul face posibilă înţelegerea dublei reprezentări a patrimoniului, a influenţelor
pe care le produc mişcările de valori asupra bilanţului, a stabilirii corelaţiilor în balanţa de verificare,
etc.
◼ Comparaţia se foloseşte în metoda contabilităţii prin punerea în faţă a două elemente sau structuri
aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii. Comparaţia este de neconceput în
analiza contabilă, în luarea deciziilor, etc. Comparaţia se face fie între elementele componente ale
patrimoniului, între veniturile şi cheltuielile proprii, fie faţă de componentele sau structurile altor
unităţi patrimoniale.
◼ Clasificarea în contabilitate serveşte la repartizarea raţională a elementelor patrimoniale, respectiv a
bunurilor economice şi a surselor de formare a acestora. Clasificarea este posibilă în contabilitate
întrucât trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale cu una sau mai multe trăsături identice şi le
separă pe cele cu trăsături diferite. În acest fel este folosită împărţirea sistematică pe clase a
elementelor, fenomenelor sau proceselor economice.
◼ Analiza. Ca procedeu ştiinţific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spaţiu de activitate etc.,
analiza porneşte de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte observând locul, rolul şi
implicaţia acesteia în cadrul ansamblului dat. În contabilitate, analiza se aplică în cele mai diferite
situaţii începând cu înregistrarea zilnică a operaţiunilor şi terminând cu întocmirea lucrărilor periodice.
◼ Sinteza ca procedeu ştiinţific de cercetare asigură trecerea de la particular la general. Prin ea se
realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de analiză. Sinteza permite generalizarea
atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic. În ambele cazuri sinteza are ca scop stabilirea
politicilor economice şi financiare de urmat privite din planuri diferite.
Procedeele specifice metodei
contabilităţii
Procedee specifice
Bilanțul
Contul
Dubla
înregistrare
Balanța de
verificare
Procedeele specifice metodei
contabilităţii
◼ Bilanţul este un document care reflectă sintetic, în expresie valorică, în
activ, mijloacele economice după componenţa lor materială, iar în pasiv
aceleaşi mijloace după sursele lor de provenienţă în cadrul unei unităţi
patrimoniale, la un moment dat.
◼ Contul este procedeul propriu contabilităţii prin care elementele
patrimoniale sunt individualizate în cadrul fiecărei unităţi, fiind destinat
urmăririi apariţiei şi evoluţiei acestora pe parcursul existenţei lor,
concomitent cu existenţa patrimoniului. Conturile reflectă componenţa
patrimoniului şi starea acestuia de-a lungul fazelor circuitului economic.
Totalitatea conturilor utilizate de către o întreprindere formează sistemul de
conturi.
◼ Dubla înregistrare este considerată un procedeu de bază al metodei
contabilităţii care presupune înregistrarea oricărei operaţii economice oricât
de simplă este ea, în cel puţin două conturi, unul care se debitează şi altul
care se creditează.
◼ Balanţa de verificare asigură verificarea exactităţii înregistrării operaţiilor
economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ, legătura
dintre conturile sintetice şi conturile analitice, precum şi centralizarea datelor
contabilităţii curente.

Tema 2 Obiectul Și Metoda Contabilității

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 2 Obiectul Și Metoda Contabilității

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema: Obiectul şi metoda

Trei concepții referitor la obiectul de studiu

Prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor ce aparțin unei persoane

Din definitia data patrimoniului se desprind ca elemente de baza ale

◼Subiectul patrimoniului este reprezentat de o persoana fizica sau

◼Obiectul patrimoniului este constituit din bunurile ce compun activul

(clădiri, terenuri, mașini, utilaje, instrumente,

◼ Relaţiile de drept – au în vedere situaţia în care subiectul de

◼ Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care subiectul de

Capital propriu + Datorii

Venituri – cheltuieli = rezultat financiar net

Activele cuprind bunurile economice ca avere concretă şi

1. Este o resursă identificabilă și controlabilă de

2. Provine dintr-un eveniment trecut? Da,

3. Poate fi evaluat credibil? Da, costul este indicată

Activele circulante reprezintă activele ce se așteaptă să fie consumate în ciclul

Imobilizări necorporale în curs de execuţie

Fond comercial – deferența pozitivă sau negativă

◼ Imobilizări corporale în curs de

• Imobilizări corporale în curs de

Investiție imobiliară – un teren sau o clădire

Activ biologic – un animal Active

Creanțe comerciale și calculate;

Investiții financiare curente.

Finanţarea Exigibilitatea Exigibilitatea surselor de

Capital Reultat Alte

◼ Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor privind aporturile la capitalul

◼ Capital retras reprezintă valoarea acţiunilor proprii (cotelor de participaţie)

◼ Capitalul neînregistrat reprezintă aporturile aferente majorării capitalului social

◼ Patrimoniul primit de la stat cu drept de proprietate

◼ profit nerepartizat (pierderea neacoperită) al perioadelor

◼ profit net (pierderea) al perioadei de gestiune este

◼ Rezervele din reevaluare apar și se înregistrează atunci

Datoriile curente includ datoriile ce se aşteaptă să fie achitate sau decontate în

Datorii creditele şi împrumuturile primite pe un termen mai

Datorii datoriile faţă de furnizori privind bunurile şi serviciile procurate;

Datorii datoriile faţă de personal; datoriile privind contribuţiile de

Obiect de calculaţie – produs, lucrare, serviciu, comandă, grupă

◼ SNC “Prezentarea situatiilor financiare”

1. Cheltuieli ale 3. Cheltuieli privind 2. Cheltuieli ale

Cheltuieli Alte cheltuieli Cheltuieli

◼ sunt generate de fabricarea și

2. În luna octombrie N o entitate a prestat servicii de consultanță

Venituri din Alte venituri

Procedee Comune Procedee comune Procedee specifice

S-ar putea să vă placă și