Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Management ID
Anul III
Iunie 2018
Activele intangibile sunt active pe termen lung utilizate în producerea de bunuri şi servicii şi se
diferenţiază de activele fixe sau tangibile prin lipsa proprietăţilor fizice. Ele întruchipează anumite
drepturi legale pe termen lung sau avantaje competitive create sau achiziţionate de o întreprindere.
O definire a activelor intangibile poate fi formulată în felul următor. Activele intangibile apar, în
general, ca rezultat al unor evenimente trecute şi prezintă trei atribute principale: nu au substanţă
materială, pot să contribuie la obţinerea unor beneficii economice nete de către deţinător, sunt protejate
legal sau prin intermediul unui drept de facto. Definiţia unui activ intangibil include, de asemenea,
cerinţele ca activul respectiv să fie identificabil, controlabil, înstrăinabil separat în raport cu afacerea
respectivă.
În condiţiile în care activul respectiv poate fi înstrăinat doar ca parte a activităţii generatoare de
profit, la obţinerea căruia participă, se consideră că el nu poate fi disociat de goodwill-ul aferent acelei
activităţi, fiind contabilizat în acest fel.
Din perspectiva economică a evaluării, există două probleme esenţiale care trebuie clarificate,
legate de activele intangibile, şi anume:
1) ce fenomen economic este calificat ca activ intangibil?
2) ce fenomen economic este un indicator al valorii unui activ intangibil?
Distincţia între existenţa economică şi valoarea economică a unui activ intangibil este esenţială în
vederea evaluării acestuia.
Condiţiile necesare existenţei unui activ intangibil, dintr-o perspectivă economică, sunt următoarele:
- să poată fi identificat printr-o denumire specifică;
- să fie subiectul unei protecţii şi existenţe legale;
- să fie subiectul unui drept de proprietate privată şi acesta să poată fi transferat în
mod legal;
- să existe o manifestare sau o evidenţă tangibilă e existenţei intangibilului(contract,
patent, etc.);
- să fi apărut la un anumit moment identificabil sau ca rezultat al unui fapt
identificabil;
- să aibă o durată de viaţă limitată, putând să dispară la un moment de timp
identificabil sau ca rezultat al unui fapt identificabil.
Pentru ca un activ intangibil să aibă o valoare cuantificabilă din perspectiva analizei economice, este
necesar ca acesta să posede anumite atribute adiţionale:
- să genereze proprietarului /utilizatorului o anumită cantitate măsurabilă de beneficii
economice; acestea pot să rezulte fie în urma unei creşteri a veniturilor, fie ca rezultat a
reducerii costurilor; asemenea beneficii uneori, sunt măsurate prin comparaţie cu mărimea
rezultatelor disponibile în condiţiile absenţei activului intangibil respectiv putând fi măsurate în
câteva moduri: profit net, profitul net de exploatare, cash-flow net;
- să fie capabil să majoreze valoarea altor active cu care el este asociat; asemenea active ar
putea cuprinde toate activele din cadrul întreprinderii.
Simpla existenţă economică nu conferă intangibilelor şi valoare economică. De exemplu, o
marcă înregistrată care nu este exploatată în scopul producerii unui venit, are existenţă economică
de-a lungul perioadei de protecţie dar nu şi valoare economică şi, în consecinţă, nu poate fi
înregistrată ca activ intangibil. În vederea dobândirii unei valori economice ea ar trebui să genereze
efecte.
Totuşi, o marcă înregistrată care nu contribuie la obţinerea vre-unui venit dar care este utilizată
ca o barieră de intrare ar putea avea atât existenţă economică cât şi valoare economică. Astfel, o
definire a activelor intangibile ar trebui să afirme că ele au o natură intangibilă, sunt specifice unei
afaceri, au atât existenţă economică cât şi valoare economică, chiar dacă este indirectă.
Fenomenele economice care nu întrunesc atributele specifice descrise anterior ar putea să nu fie
calificate ca active intangibile distincte. Este cazul unor fenomene descriptive ca:
- o cotă înaltă de piaţă a proprietarului / utilizatorului;
- o profitabilitate înaltă a proprietarului / utilizatorului;
- o reputaţie generală pozitivă a proprietarului / utilizatorului;
- poziţia de monopol a proprietarului / utilizatorului;
- alte fenomene economice.
Cu toate că aceste condiţii “descriptive” nu sunt calificate ca active intangibile, ele ar putea
indica existenţa unor intangibile distincte care au valoare economică.
Controlul, în contextul definirii activelor intangibile, înseamnă capacitatea întreprinderii de
a obţine beneficii economice în urma deţinerii şi exploatării activului respectiv şi de a restricţiona
accesul altora la aceste beneficii.
În cazul unui activ intangibil, controlul este, în mod normal, asigurat prin lege: o franchiză sau o
licenţă permite întreprinderii accesul la beneficii de-a lungul unei perioade fixe; un patent sau o
marcă restricţionează accesul altora la beneficiile respective.
În absenţa unor drepturi legale, controlul este, însă, mai dificil de demonstrat. Oricum, controlul
ar putea fi obţinut şi prin intermediul unei custodii fizice. Acesta ar fi cazul în care, de exemplu,
cunoştinţe tehnice sau de altă natură obţinute în urma unei activităţi de cercetare sunt menţinute
secrete.
În situaţia în care se estimează că o întreprindere va putea obţine beneficii economice în viitor,
dar acestea nu sunt controlate prin drepturi legale sau custodie fizică, se consideră că aceasta nu are
un control suficient asupra rezultatelor respective, în vederea recunoaşterii activului intangibil
generator.
De exemplu, o întreprindere ar putea beneficia de un portofoliu de clienţi sau de o echipă de
personal calificat. Cu toate că se poate aprecia că există o probabilitate mare ca clienţii din cadrul
portofoliului să continue să solicite servicii profesionale întreprinderii respective sau că trupa de
specialişti să continue să-şi ofere serviciile acesteia, în absenţa unei custodii legale sau fizice a
clienţilor sau personalului, întreprinderea are un control insuficient asupra beneficiilor viitoare
estimate determinate de prezenţa acestora, ne-fiind întrunite condiţiile necesare recunoaşterii lor ca
active.
Unui produs îi pot fi asociate unul sau mai multe active intangibile. De exemplu, unui anumit
medicament i se pot asocia câteva drepturi legale:
- dreptul unic de producţie, asigurat prin existenţa unui patent;
- dreptul de comercializare sub o anumită marcă, asigurat prin deţinerea proprietăţii asupra mărcii
respective;
- dreptul de protecţie asupra ambalajului utilizat în distribuirea produsului.
Fiecare drept legal, nu reprezintă, în mod necesar, un activ intangibil separat. Pentru a putea fi
considerate active intangibile separate, drepturile legale implicate în vânzarea produsului şi
obţinerea venitului, trebuie să fie independente unele de altele ceea ce înseamnă că ele trebuie să
satisfacă următoarele condiţii:
- valorile lor de obţinere să poată fi măsurate separat;
- cash-flow-urile asociate fiecăruia să poată fi evaluate separat;
- să existe posibilitatea înstrăinării lor separate.
Dacă există posibilitatea ca drepturile de producţie şi distribuţie să fie evaluate şi negociate
separat, atunci ele se pot fi înregistrate ca active intangibile separate.
Oricum ar putea fi improbabil ca procesul de distribuţie să poată fi divizat suplimentar. Numele
de marcă şi protecţia asupra ambalajului ar putea reprezenta părţi ale aceluiaşi activ intangibil.
În general, analiştii clasifică activele intangibile în câteva categorii. Activele din fiecare
categorie sunt similare ca natură şi funcţie.