Despre bilant

a. Conceptele de baza referitoare la bilant

Bilantul contabil reprezinta un raport financiar menit sa reflecte situatia financiara a unei organizatii la
un moment dat. Intocmirea sa are la baza o serie de concepte fundamentale care permit fundamentarea
logica a modalitatii de interpretare a informatiilor cuprinse in cadrul acestuia, cat si a modului de
redactare al acestuia ca urmare a mecanismului contabil. In acest sens de-a lungul timpului au fost
conceptualizate o serie de notiuni care s-au dovedit necesare in fundamenatarea mecanismului de
intocmire al situatiilor financiare in general si a bilantului contabil in special.

i. Conceptul evaluarii monetare.

Acest concept deriva practic din criteriile de recunoastere ale elementelor situatiilor financiare in care
afirmam ca pentru ca un element sa fie recunoscut de catre sistemul contabil trebuia sa respecte doua
criterii: sa respecte una dintre definitiile elementelor situatiilor financiare si sa poata fi evaluat in mod
fiabil. Cea de a doua conditie practic formeaza conceptul evaluarii monetare prin care se presupune ca
orice element ca sa poata fi recunoscut in situatiile financiare trebuie sa poata fie evaluat in mod fiabil.
Deci cu alte cuvinte sa poata sa fie cuantificat in moneda tarii in care se publica situatiile financiare sau o
alta moneda recunoscuta de piata, si pe care proprietarii sau investitorii sa o poata percepe cu usurinta.

ii. Conceptul Entitatii patrimoniale

Acest concept presupune ca mecanismul contabil va analiza toate tranzactiile economice ale unei
organizatii numai din punct de vedere al organizatiei si nu din punct de vedere al tertilor. Asadar
indiferent de natura tranzactiei contabilitatea va analiza tranzactiile numai daca afecteaza in vre-un fel
elementele situatiilor patrimoniale ale organizatiei si doar din prisma si interesul organizatiei pe care o
reprezinta. Enunta faptul ca orice organizatie (o intreprindere de asigurari, o institutie publica, un grup
de societati comerciale, etc.) este o structura autonoma pentru care se organizeaza contabilitatea. In
tarile de drept latin, entitatea contabila corespunde cu un titular de patrimoniu, respectiv comerciantul,
persoana fizica sau juridica. Orice intreprindere este considerata, din punct de vedere contabil, ca o
entitate autonoma, care poseda un patrimoniu propriu, distinct de cel al proprietarilor si partenerilor sai
economici si care este obligata „sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie”. Principiul entitatii
presupune ca fiecare organizatie trebuie privita ca o „unitate de observare” a faptelor contabile, pentru
care se produc si difuzeaza informatii contabile. Acest principiu are drept consecinta organizarea
contabilitatii de fiecare entitate contabila (privita ca un subiect de drept, ca in cazul persoanelor fizice si
juridice sau ca o realitate economica, cum este cazul grupurilor de societati si care nu sunt un subiect de
drept), facandu-se distinctia intre afacere si proprietarii ei. Aplicarea principiului se face mai usor sau
mai dificil in functie de organizarea juridica a afacerii: fie ca o intreprindere individuala fie ca una
societara. De exemplu, in cazul unei intreprinderi individuale, unde patronul este si manager, este
uneori dificil sa se delimiteze unele cheltuieli personale de cheltuielile afacerii.

iii. Conceptul permanentei metodelor

Una dintre caracteristicile calitative fundamentale ale contabilitatii o reprezinta

comparabilitatea datelor. Astfel, prin comparatie se pot initia mecanisme logice de
analiza a datelor de la o perioada la alta sau de la o organizatie la alta. Pentru a putea fi
comparabile informatiile contabile trebuie sa aiba la baza aceleasi rationamente
profesionale, sau cu alte cuvinte sa foloseasca aceleasi metode de interpretare a
tranzactiilor si fenomenelor economice astfel incat informatiile reproduse prin situatiile
financiare sa foloseasca aceleasi mecanisme conceptuale de determinare a indicatorilor
ce vor permite astfel comparabilitatea acestora in timp si spatiu. Conceptul presupune
ca politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la
un exercițiu financiar la altul. Dacă efectul modificării politicilor contabile este imposibil
de stabilit pentru perioadele trecute, modificarea politicilor contabile se efectuează
pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar curent și exercițiile financiare
următoare celui în care s-a luat decizia acestei modificări.

În situația în care modificarea politicilor contabile afectează numai exercițiul financiar

curent, aceasta se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor și a veniturilor
perioadei.

Modificarea de politici contabile poate fi realizată prin:

 inițiativa entității, dacă are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile
privind operațiunile sale, caz în care acea modificare trebuie justificată în notele
explicative;
 decizia autorităților competente, caz în care schimbarea nu trebuie justificată în
notele explicative, fiind impusă prin modificarea reglementărilor contabile.

iv. Conceptul de cost de evaluare al unui element al bilantului

In practica disciplinei contabile s-a observat de a lungul timpului ca simpla reprezentare a tranzactiilor
contabile intr-o moneda cunoscuta nu este suficienta ci se impune si o definire mai precisa a bazelor de
evaluare ale respectivelor tranzactii care sa tina seama de contextul economic in care activeaza
organizatia, dar si de natura specifica a tranzactiei. Astfel se pot defini urmatoarele baze de evaluare:
cost istoric, cost curent, valoare de realizare si valoare actualizata. Acestea le vom dezvolta in capitolul
privind evaluarea in contabilitate.

v. Conceptul dublei reprezentari

Conform acestui concept patrimoniul organizatiilor este reflectat in contabilitate, sub

dublu aspect:
· s u b   a s p e c t   m a t e r i a l ,   a l   b u n u r i l o r   s i   v a l o r i l o r   e c o n o m i c e   c a r e   i l compun ,
respectiv a destinatiei economice, structura cunoscuta subnumele de activ patrimonial
· sub aspectul surselor de finantare al bunurilor si valorilor din activ,
adica sub aspectul raporturilor de proprietate, reflectate sub
f o r m a   d e   d r e p t u r i   s i   o b l i g a t i i   c u   v a l o a r e   e c o n o m i c a ,   s t r u c t u r a cunoscuta sub
numele de pasiv patrimonial. 
Dubla reprezentare a patrimoniului constituie trasatura fundamentala a metodei
c o n t a b i l i t a t i i ,   f i i n d   r e f l e c t a t a   p r i n   e c u a t i a   d e   e c h i l i b r u   s a u   e c u a t i a 
d u b l e i reprezentari ; in care:
B = D+O
Unde:
 B - bunuri si valori economice; 
D - drepturi cu valoare economica; 
O - obligatii cu valoare economica.
Sau in limbaj contabil: 
A=P
A= activ
P= pasiv.

b. Bilantul – elemente componente 

Bilantul reprezinta raportarea financiara fundamentala prin intermediul careia contabilitatea
transmite utilizatorilor de informatii, cunostinte despre situatia financiara la un moment dat.
Bilantul reprezinta asadar o fotografie a organizatiei la un moment dat. Dat fiind conceptia sa
duala de a prezenta situatia financiara atat din punct de vedere al utilizarilor cat si a resurselor.
Astfel bilantul va contine atat elementele de activ cat si elementele de pasiv.

Activele:

Sunt mijloace controlate de intreprindere, detinute ca urmare a unor evenimente trecute, susceptibile
sa genereze avantaje economice viitoare sub forma unor plusuri de trezorerie. Acestea se clasifica
dupa doua criterii: lichiditate si participare la circuit economic.

o Active imobilizate: reprezinta active care participa la mai multe cicluri de productie si care au
o lichiditate redusa. Deci sunt destinate utilizarii de catre organizatii pe o perioada mai mare
de un an. Functia acestor bunuri este fixata in activitatea economica si sociala a organizatiei,
sau a altor organizatii in situatia investitiilor financiare, fara ca prin utilitatea lor sa se
delimiteze ca bunuri destinate comercializarii. In consecinta ele nu se consuma sau
utilizeaza de la prima lor utilizare. Sunt destinate utilizarii in activitatea de castig si NU se
comercializeaza sub forma in care se afla. Activele imobilizate se diferentiaza la randul lor in
trei grupe: Imobilizari corporale, imobilizari necorporale si imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale, denumite si imobilizari nemateriale sau active intangibile, sunt active
imobilizate care nu au o forma materiala, nemonetare care sunt detinute in procesul de productie
sau furnizare de bunuri si servicii pentru inchiriere sau in scopuri administrative. Acestea sunt
formate din urmatoarele categorii distincte:

o a) Cheltuieli de constituire: sunt cheltuieli ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea

unei entitati (taxe de inmatriculare, comisioane, cheltuieli privind emisiunea si
vanzarea de actiuni si obligatiuni, alte cheltuieli de aceasta natura legate de
infiintarea si extinderea activitatii organizatiei).
o b) Cheltuieli de dezvoltare: sunt cheltuieli generate de dezvoltarea unor proiecte de
cercetare-dezvoltare in scopul realizarii unor produse/servicii noi sau imbunatatite
substantial, inaintea stabilirii productiei de serie sau a utilizarii.
o c) Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare.
o      Concesiuni = drepturi de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu;
o      Brevet = titlu oficial de protectie pentru o inventie;
o      Licenta = autorizare care permite practicarea unei anumite activitati;
o      Marca = denumire rezervata a unui produs, lucrare, serviciu care indica sursa fabricatiei;
o      Drepturi si valori similare = alte drepturi de proprietate intelectuala sau industriala;
o d) Fond comercial reprezinta cheltuieli efectuate pentru mentinerea si dezvoltarea
potentialului comercial al organizatiei. Acesta se calculeaza ca diferenta dintre totalul
fondului de comert si elementele sale materiale ale fondului de comert de natura:
clientelei, vadului comercial, firmei sau reputatiei.
o e) Avansurile privind imobilizarile necorporale: sunt sume de bani achitate in scopul
achizitionarii activelor necorporale.

Utilizarea activelor imobilizate necorporale se reflecta in contabilitate printr-un proces

contabil special denumit amortizare, care presupune recunoasterea treptata pe cheltuieli a
uzurii economice a activelor imobilizate necorporale, iar pentru acestea contabilitatea
apreciaza ca 5 ani este durata pe care aceste elemente ar trebui amortizate.

o Imobilizarile corporale: se prezinta sub forma unor active cu continut material sau corporal,
detinute de o entitate spre a fi utilizate in procesul de productie de bunuri sau prestari de
servicii, pentru inchiriere sau in scopuri administrative si care vor fi utilizate pe parcursul mai
multor exercitii. Valoarea minima in Romania este de 2500 lei. Ele sunt structurate in mai
multe categorii dintre care amintim:
o a) Terenurile si constructiile: terenuri; amenajari de terenuri, constructii.
o Terenurile cumprin ca notiune contabila atat terenurile intravilane cat si cele
extravilane, ele fiind destinate fie exploatarii agricole directe sau edificarii de
constructii sau utilizarii pentru alte destinatii administrative. Acestea de regula nu isi
consuma valoarea pe parcursul vietii, de aceea se considera ca nu sufera nici un
proces de consum sau uzura specific celorlalte active imobilizate.
o Constructiile si amenajarile de terenuri sunt elemente edificate pe terenuri, care
implica o utilizare indelungata si care sufera un proces de uzura normal care se
deruleaza pe o perioada de 30 pana la 100 de ani functie de destinatia si natura
cladirii.
o b) mijloace fixe: instalatii tehnice si masinile, utilaje, mobilier.
o c) animale de reproductie
o d) imobilizari corporale in curs de executie: includ imobilizarile care nu au fost
terminate pana la data bilantului.
o e) avansurile privind imobilizarile corporale includ sume de bani achitate in scopul
dobandirii unor imobilizari corporale care nu sunt inca in posesia entitatii.

o Imobilizarile financiare reprezinta valorile financiare investite de entitate pe termen lung sub
forma unor titluri de valoare sau creante financiare, in scopul obtinerii unor venituri financiare
sub forma dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii capitalizate sau prin realizarea
de beneficii din comercializarea acestor investitii
o a) actiuni detinute la entitatile afiliate
o b) imprumuturi acordate entitatilor afiliate
o c) interese de participare
o d) imprumuturi acordate firmelor din grup
o e) investitii detinute ca imobilizari.
o f) alte imprumuturi acordate.

Actiuni de tinute la entitatile afiliate reprezinta titluri de proprietate, detinute pe termen lung,
asupra altor entitati unde este detinut un pachet majoritar de actiuni care de regula inseamna
peste 50% din actiunile cu drept de vot ale respectivei firme. Acest procent majoritar permite
 controlul exclusiv asupra politicilor economice, firma detinatoare putand sa si impuna
conducerea executiva prin care sa-si stabileasca obiectivele economice pentru firma al carui
pachet majoritar il detine.

Imprumuturi acordate entitatilor afiliate reprezinta credite acordate pe termen mediu si lung unor
entitati asupra carora creditorul detine controlul majoritar.

Interese de participare presupun existenta in portofoliul firmei detinatoare a unor pechete de

actiuni intre 20% si 49% din actiuni (detinute pe termen lung) prin care se exercita o influenta
notabila asupra firmei emitente a titlurilor. Asadar deciziile economice in cadrul respectivelor
firme se iau impreuna cu alti titulari de pachete de actiuni de comun acord, insa controlul asupra
acestora nu este exclusiv ci doar participativ.

Imprumuturi acordate firmelor din grup sunt imprumuturi acordate pe termen mediu si lung firmelor
apartinand grupului, unde sunt detinute interese de participare.

Investitii detinute ca imobilizari reprezinta pachete de actiuni care sunt detinute pe termen lung in
cadrul organizatiei in scopul obtinerii unor dividende.

o Active circulante: reprezinta active care se consuma intr-un singur ciclu de productie si care
au o lichiditate sporita. Aceste cuprind urmatoarele categorii:
o
o 1. Stocurile: active circulante sub forma materiala de bunuri, detinute de catre o entitate
pentru a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie, in curs
de prelucrare, sau detinute pentru a fi consumate intr-un singur ciclu de productie sau de
lucrari ori servicii.
o a) materii prime: bunuri destinate utilizarii in procesul de productie care participa direct la
fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor
initiala fie transformata.
o b) materiale consumabile: bunuri care se consuma in procesul de productie, dar care nu se
regasesc in mod direct in produsul finit.
o c) obiecte de inventar: bunuri de mica valoare care participa la buna functionare a ciclului de
productie care nu pot fi incadrate in categoria imobilizarilor corporale.
o d) stocuri la terti diverse bunuri de natura stocurilor aflate in proprietatea entitatii, dar care
fizic se gasesc in custodie, prelucrare, consignatie la terti.
o e) ambalaje reutilizabile: bunuri utilizate in scopul protectiei pe timpul transportului sau
depozitarii diverselor active.
o f) produse finite reprezinta produse care au parcurs toate fazele de productie prevazute in
cadrul organizatiei
o g) produse in curs de executie produse aflate in circuitul de productie care nu au parcurs
toate fazele de productie.
o h) semifabricate sunt produse care nu au parcurs toate fazele procesului de productie care
care se pot vinde ca atare 
o i) produsele reziduale sunt bunuri rezultate din procesul de productie care pot fi valorificate
in forma in care se afla. (desi nu reprezinta obiectul procesului de productie).
o j) marfurile sunt bunuri care sunt vandute in forma in care au fost cumparate.
o k) animale sunt active biologice care fac obiectul procesului de productie (ingrasare sau
crestere pana la maturitate).
o l) avansuri pentru cumparari de stocuri reprezinta sume de bani platite cu anticipatie in
vederea aprovizionarii cu bunuri de natura stocurilor de la furnizori.
o
o 2. Creantele: reprezinta valorile avansate de entitate tertilor, temporar, pentru care urmeaza
a se primi un echivalent (o suma de bani sau serviciu). Creantele cuprind urmatoarele
categorii:
o a) Creante comerciale care cuprind creante fata de clienti, avansurile pentru achizitia de
servicii si efecte de primit. Clientii sunt debitorii entitatii care au rezultat in urma vanzarii de
bunuri si prestarii de servicii. 
o b) creante fata de stat
o c) creante fata de personal
o d) creante privind capitalul subscris si nevarsat
o
o 3. Investitiile pe termen scurt reprezinta investitii destinate castigurilor speculative in vederea
obtinerii unui castig pe termen scurt rezultat in urma revanzarii precum: actiuni, obligatiuni,
bonuri de tezaur;
o
o 4. Casa si conturi la banci reprezinta numarar in banca sau in casieria unitatii.
o a) Conturi la banci in lei sau devize
o b) Casa reprezinta numararul din casierie
o c) acreditivele sunt conturi bancare deschise de entitate in vederea achitarii unor obligatii
fata de anumiti furnizori pe masura indeplinirii conditiilor de livrare sau prestare de servicii.
o d) avansurile de trezorerie sunt sume de bani puse la dispozitia personalului sau tertilor in
vederea efectuarii unor plati in numele entitatii.
o 2. Cheltuieli in avans sunt sume de bani achitate in cursul exercitiului curent, dar care se
refera la servicii (pe o baza continua) care vor fi primite in cursul exercitiului urmator, cand
vor fi recunoscute drept cheltuieli (abonamente, chirii platite in avans, asigurari). 
o
o 3. DATORIILE sunt surse de finantare externe puse la dispozitia entitatii de catre banci,
institutii financiare, parteneri comerciali si terti, pentru care entitatea trebuie sa acorde o
contraprestatie sau un echivalent valoric. Aceste persoane au calitatea de creditori ai
entitatii. Categoriile de datorii sunt:
o
o A. Datorii pe termen lung. Aceasta categorie cuprinde:
o a) imprumuturi din emisiune de obligatiuni: reprezinta imprumuturi pe termen lung de
amplaore ridicata, realizate de companii mari, care au acces la bursele de capitaluri, si care
se adreseaza publicului larg prin emiterea unor titluri de valoare specifice numite obligatiuni,
care sunt purtatoare de dobanda denumita cupon.
o b) imprumuturi bancare: sunt imprumuturi de pe termen lung acordate de catre banci pentru
finantarea unor obiective pe termen lung, fiind purtatoare de dobanda.
o c) imprumuturi aferente contractelor de leasing: sunt credite pe termen lung acordate de
firme de leasing care sunt destionate finantarii unui activ destinat a fi utilizat o perioada mai
intelungata de timp in cadrul organizatiei.
o
o B. Datorii pe termen scurt. Aceasta categorie cuprinde:
o a) furnizori: sunt datorii catre partenerii comerciali, care vand catre organizatie: bunuri, lucrari
sau servicii pe credit.
o b) efecte de plata: sunt cambii, bilete la ordin sau cecuri emise de catre organizatie in
favoarea tertilor menita sa garanteze acestora plata la o anumita data si intr-un anumit cont.
o c) sume datorate partilor afiliate: sunt datorii pe termen scurt datorate firmelor din grup
o d) datorii fiscale: sunt impozite, taxe si contrinutii datorate statului sau entitatilor locale
o e) datorii cu personalul: sunt datorii catre angajatii organizatiei
o f) datorii fata de actionari: sunt datorii fata de proprietarii organiztiei.
o

o 4. PROVIZIOANE pentru RISCURI si CHELTUIELI. Reprezinta datorii incerte in ceea ce

priveste exigibilitatea generate de existenta unor riscuri si cheltuieli care pot genera pierderi
in viitor dar care sunt datorate de o serie de evenimente trecute.
o
o 5. VENITURI IN AVANS reprezinta venituri inregistrate in exercitiu curent, dar care sunt
afarente exercitiului viitor (chirii incasate in avans, abonamente facturate in avans).
o
o 6. CAPITALURI SI REZERVE reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activul
organizatiei dupa plata tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind:
o a) Capital social reprezinta contravaloarea aportului in bani sau bunuri al proprietarilor
entitatii.Acesta poate fi: subscris varsat si subscris nevarsat.
o b) Primele de capital reprezinta surse proprii de finantare generate de operatii de crestere a
capitalului social prin emisiuni de actiuni, fuziune sau aport in natura.
o Ele pot fi: prime de emisiune, prime de aport, prime de fuziune.
o c) Rezervele din reevaluare: reprezinta plusuri de valoare create prin reevaluarea activelor
imobilizate, ca diferenta intre valoarea reevaluata si valoarea inregistrata in contabilitate.
o d) Rezervele sunt profituri ale exercitiilor precedente repartizate de asociati pentru a finanta
activitatile organizatiei.
o e) Rezultat reportat: profit sau pierdere nedistribuit de actionari sau asociati in sedintele
ordinare al adunarilor ordinare sau extraordinare.
o f) Rezultat curent reprezinta profitul sau pierderea curenta a exercitiului.