Cadrul contabil conceptual

IASB
Introducere
Prezentam in continuare 3 cadre
contabile conceptuale:
- Cadrul conceptual
international;
- Cadrul conceptual
american si;
- Cadrul conceptual
britanic.
Cadrul conceptual
international, denumit si
Cadrul pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare
(Framework for the Preparation
and Presentation of
Financial Statements),
cuprinde conceptele si
principiile teoretice care
alcatuiesc
impreuna sistemul de
referinta pentru intocmirea
si prezentarea situatiilor
financiare
pentru utilizatorii externi,
fiindu-i atribuita calitatea de
referential pentru elaborarea
 normelor contabile si de
instrument de coerenta a
normelor si practicilor
contabile.
Acest cadru se inspira din
cadrul american, dar nu se
adreseaza unei
categorii aparte de
utilizatori, ci unei palete
largi (exista definite sapte
categorii de
Cadrul contabil conceptual
IASB
Introducere
Prezentam in continuare 3 cadre
contabile conceptuale:
- Cadrul conceptual
international;
- Cadrul conceptual
american si;
- Cadrul conceptual
britanic.
Cadrul conceptual
international, denumit si
Cadrul pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare
(Framework for the Preparation
and Presentation of
 Financial Statements),
cuprinde conceptele si
principiile teoretice care
alcatuiesc
impreuna sistemul de
referinta pentru intocmirea
si prezentarea situatiilor
financiare
pentru utilizatorii externi,
fiindu-i atribuita calitatea de
referential pentru elaborarea
normelor contabile si de
instrument de coerenta a
normelor si practicilor
contabile.
Acest cadru se inspira din
cadrul american, dar nu se
adreseaza unei
categorii aparte de
utilizatori, ci unei palete
largi (exista definite sapte
categorii de
Cadrul contabil conceptual
IASB
Introducere
Prezentam in continuare 3 cadre
contabile conceptuale:
- Cadrul conceptual
international;
- Cadrul conceptual
american si;
- Cadrul conceptual
britanic.
Cadrul conceptual
international, denumit si
Cadrul pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare
(Framework for the Preparation
and Presentation of
Financial Statements),
cuprinde conceptele si
principiile teoretice care
alcatuiesc
 impreuna sistemul de
referinta pentru intocmirea
si prezentarea situatiilor
financiare
pentru utilizatorii externi,
fiindu-i atribuita calitatea de
referential pentru elaborarea
normelor contabile si de
instrument de coerenta a
normelor si practicilor
contabile.
Acest cadru se inspira din
cadrul american, dar nu se
adreseaza unei
 categorii aparte de
utilizatori, ci unei palete
largi (exista definite sapte
categorii de
Cadrul contabil conceptual
IASB
Introducere
Prezentam in continuare 3 cadre
contabile conceptuale:
- Cadrul conceptual
international;
- Cadrul conceptual
american si;
- Cadrul conceptual
britanic.
 Cadrul conceptual
international, denumit si
Cadrul pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare
(Framework for the Preparation
and Presentation of
Financial Statements),
cuprinde conceptele si
principiile teoretice care
alcatuiesc
impreuna sistemul de
referinta pentru intocmirea
si prezentarea situatiilor
financiare
 pentru utilizatorii externi,
fiindu-i atribuita calitatea de
referential pentru elaborarea
normelor contabile si de
instrument de coerenta a
normelor si practicilor
contabile.
Acest cadru se inspira din
cadrul american, dar nu se
adreseaza unei
categorii aparte de
utilizatori, ci unei palete
largi (exista definite sapte
categorii de
1. Definitia, obiectul si metoda contabilitatii.

a. Definitia contabilitatii

b. Utilizatorii de informatii ai contabilitatii

 c. Situatiile financiare – produsul final al contabilitatii

d. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare

e. Structura situatiilor financiare

f. Criterii de recunoastere ale elementelor situatiilor financiare

g. Conceptul de mentinere a capitalului intreprinderii

a) Definitia contabilitatii

Contabilitatea este o disciplina cu caracter stiintific care are drept produs    situatiile financiare care
trebuie sa furnizeze informatii privind pozitia financiara, performantele si modificarea pozitiei financiare
aferente unei intreprinderi in vederea fundamentarii deciziilor unor categorii largi de utilizatori.

b) Utilizatorii informatiei contabile

Cadrul contabil  numeste urmatoarele categorii de utilizatori ai situatiilor financiare:

 investitorii actuali si potentiali;

 creditori financiari;

 parteneri comerciali (clienti, furnizori);

 salariatii;

 managerii;

 statul;

 publicul.

Nevoiele informationale ale acestor categorii de utilizatori sunt variate si difera functie de rolurile pe
care acestia le joaca in economie.

 Investitorii actuali şi potenţiali sunt interesaţi de câştigurile care pot fi obţinute din

investiţia într-o anumită întreprindere, împreună cu riscurile aferente;
 Conducerea întreprinderii Managerii folosesc informaţiile contabile la întocmirea
sistemului de bugete, dar mai ales în faza de control a realizării planurilor şi programelor;
 Salariaţii doresc informaţii privind stabilitatea locurilor de muncă, dar şi despre gradul în
care li se repartizează o fracţiune corectă din valoarea adăugată de întreprindere;
 Creditorii financiari sunt băncile şi alte instituţii similare interesate de lichiditatea
şi solvabilitatea pe termen lung a întreprinderii, de capacitatea ei de a rambursa la termen
creditele contractate, împreună cu dobânzile aferente;
 Creditorii comerciali sunt furnizorii de bunuri şi servicii, a căror preocupare este
lichiditatea pe termen scurt a întreprinderii;
 Clienţii au în vedere continuitatea relaţiilor comerciale cu întreprinderea, în special în
situaţiile în care aceasta se află în situaţie de monopol sau oligopol pe piaţa respectivă;
  Nevoile informaţionale ale statului se individualizează la nivelul instituţiilor sale astfel
statul este interesat de informatia contabila pentru ratiuni de colectare a impozitelor si
taxelor cat si pentru ratiuni statistice;
 Publicul  se aşteaptă ca întreprinderile să furnizeze informaţii despre impactul activităţii
asupra comunităţilor locale, asupra mediului natural, iar organizaţiile pentru protecţia
consumatorilor sunt interesate de reflectarea în preţuri a calităţii produselor şi serviciilor

c) Situatiile financiare

Cadrul contabil international:  solicita intocmirea a cinci tipuri de situatii financiare:

1. Bilantul contabil (balance-sheet, engl.); Aceasta raportare financiara prezinta pozitia financiara a

organizatiilor la un moment dat, reprezinta asadar o poza a organizatiei intr-un anumit moment, de
regula la finalul unei perioade contabile;

2. Contul de profit si pierdere (income statement, engl.); Aceasta raportare financiara reprezinta

performanta organizatiei (de regula a intreprinderilor) intr-un anumit interval de timp, de regula intr-o
perioada contabila;

3. Tabloul fluxurilor de trezorerie (cash-flow statement, engl.) Aceasta raportare financiara prezinta

evolutia situatiei financiare intr-o perioada contabila

4. Tabloul variatiei capitalurilor proprii (statement of changes in equity, engl.); Si aceasta raportare

financiara reprezinta evolutia situatiei financiare intr-un anumit interval de timp.

5. Politici contabile si note explicative (accounting policies and explainatory notes, engl.). Aceasta
raportare vine sa explice modalitatea in care au fost determinate din punct de vedere metodologic
indicatorii financiari componenti ai raportarilor financiare de mai sus.

D) Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare

1. inteligibilitatea;

2. relevanţa;

3. fiabilitate;

4. comparabilitatea.

1. Inteligibilitatea este caracteristica calitativa a informatiei contabile care presupune faptul ca

informatiile contabile pot fi usor înţelese de către utilizatorii de informaţii. În acest scop, informatiile
prezentate in raportarile contabile folosesc un limbaj economic comun, accesibil mediului de afaceri.

2. Informaţiile sunt considerate relevante in masura in care influenţează deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând
sau corectând evaluările anterioare. Informaţia relevantă are un rol predictiv sau de previziune şi
un rol de confirmare a informaţiilor. In acest context standardele contabile au introdus notiunea de
“prag de semnificaţie” (sau importanţa relativă) functie de care informaţia financiar-contabila poate
sau nu sa influenţeze deciziile utilizatorilor de informatii. “Informaţiile sunt semnificative dacă
omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe
baza situaţiilor financiare” (enunta standardele de contabilitate). Practic, pragul de semnificaţie depinde
de mărimea elementului sau erorii şi de aceea el oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o
însuşire calitativă primară a informaţiei financiar-contabile.

3. O informaţie este fiabilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii
pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informaţia şi-a propus sau ceea ce se aşteaptă să
reprezinte. Credibilitatea informaţiei implică: reprezentare fidelă, prevalenţa economicului asupra
juridicului neutralitatea, prudenţa, integralitatea acesteia.

Reprezentarea fidela presupune ca informaţia financiar-contabilă trebuie să prezinte de o manieră fidelă

tranzacţiile în acord cu substanţa lor şi realitatea economică.

Prevalenta economicului asupra juridicului presupune prezentarea evenimentelor şi tranzacţiilor prin

intermediul informaţiilor financiare trebuie să ţină cont de fondul lor şi de realitatea economică, şi nu
doar de forma juridică.

Neutralitatea presupune ca informaţia financiară trebuie să fie lipsită de influenţe, adică să fie
nepartinitoare. Cei ce prezinta informaţiile financiar-contabile nu trebuie să fie influenţaţi în
raţionamentul lor de persoane care doresc manipularea informatiei contabile intr-un sens sau altul.
Obţinerea unui anumit rezultat sau a unui obiectiv predeterminant presupune abaterea de la
neutralitate şi implicit de la credibilitatea informaţiei.

Cei ce produc informaţiile financiar-contabile trebuie să exercite prudenţă în întocmirea situaţiilor

financiare. “Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor
necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să
nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate”.

Pentru a fi credibilă informaţia contabilă trebuie să fie completă în limitele rezonabile ale pragului de
semnificaţie şi ale costului obţinerii acelei informaţii.

4. Comparabilitatea.

O informaţie financiar-contabilă este utilă dacă ea poate fi raportată la alte informaţii despre
întreprindere prezentate la un moment dat sau la informaţii de aceeaşi natură relative la alte
întreprinderi. Organismul internaţional de normalizare contabilă prezintă comparabilitatea situaţiilor
financiare în două situaţii:

- comparabilitatea în timp, necesară pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele

unei întreprinderi;

- comparabilitatea în spaţiu, necesară comparării situaţiilor financiare ale diverselor întreprinderi,

pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare.

În strânsă legătură cu necesitatea de comparabilitate a situaţiilor financiare se găseşte prezentarea

politicilor contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare. De menţionat faptul că, orice schimbare
în aceste politici trebuie prezentată, iar efectele unor astfel de schimbări trebuie să facă obiectul
notelor explicative.
Informaţia financiar-contabilă ar trebui să întrunească, concomitent, toate caracteristice prezentate
prin cadrul general al contabilitatii. Realizarea în practică a acestui lucru este însă foarte greu de
reconciliat. Între caracteristica de credibilitate şi relevanţă apar deseori conflicte. Ce este mai
importantă, o informaţie completă (când toate aspectele sunt cunoscute) obţinută mai târziu, sau o
informaţie oportună, relevantă pentru luarea unor decizii în timp util, fără cunoaşterea tuturor
aspectelor? Deseori, o informaţie obţinută cu întârziere îşi pierde relevanţa pentru utilizator.

Altfel spus, profesioniştii contabili vor fi chemaţi să-şi exercite judecata profesională printr-o analiză
pertinentă a informaţiilor şi o prezentare astfel încât satisfacerea necesităţilor de informare a
utilizatorilor să fie primordială.

d) Elementele situatiilor financiare

Cadrul contabil conceptual international  defineste cinci elemente ale situatiilor financiare:

Active  (assets, engl.): resurse controlate de intreprindere, provenite din tranzactii sau evenimente
trecute si de la care se asteapta beneficii economice viitoare, care se vor materializa sub forma unui plus
de trezorerie;

Datorii (liabilities, engl.): obligatii prezente ale intreprinderii provenite din tranzactii sau evenimente
trecute si de la care se asteapta iesiri de beneficii economice viitoare, ce se vor materializa sub forma
unui minus de trezorerie;

Capitaluri proprii (owner s equity, engl.): interesul rezidual al proprietarilor in activele firmei dupa
deducerea tuturor datoriilor;

Venituri (revenues, engl.): cresteri de beneficii economice viitoare sub forma de cresteri de active sau
diminuari de datorii, care au ca rezultat o crestere a capitalurilor proprii diferita de cea legata de
contributiile proprietarilor;

Cheltuieli  (expenses, engl.): diminuari de beneficii economice viitoare sub forma de micsorari de active
sau cresteri de datorii, care au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii diferita de cea legata de
distribuirile in favoarea proprietarilor.

Profit/pierdere diferenta intre veniturile si cheltuielile realizate de catre o organizatie intru un interval
de timp.

e) Criterii de recunoastere a elementelor situatiilor financiare

Cadrul contabil conceptual  cere ca doua criterii sa fie indeplininite pentru a putea recunoaste un
element in situatiile financiare:

1. Sa respecte una din definitiile elementelor situatiilor financiare;

2. Sa poata fi evaluate in mod fiabil.

Orice tranzactie poate fi recunoscuta de catre sistemul contabil doar daca va putea sa indeplineasca cele
doua exigente impuse de cadrul contabil conceptual pentru recunoasterea situatiilor financiare in sensul
ca pentru a fi reprezentate in situatiile financiare elementele afectate de tranzactiile economice vor
trebui prin intermediul contabilitatii sa existe posibilitatea de a face o corelatie intre acestea si un
element ce il vom regasi in raportarile financiare, sau cu alte cuvinte sa respecte definitia acestuia, si
totodata, contabilitatea fiind o disciplina economica orice tranzactie va trebui sa fie cuantificata monetar
pentru a putea fi reperata si interpretata prin mecanismul contabilitatii. Spre exemplu desi aerul
respecta definitia activelor in marea majoritate a proceselor economice intrucat asigura existenta
acestora (in agricultura, chimie, metalurgie) ar respecta definitia materialelor consumabile intrucat se
consuma in procesul de productie dar nu se regasesc in mod nemijlocit in produsul final, totusi intrucat
accesul la aer fiind gratuit, fara costuri atunci acesta nu poate fi reflectat in contabilitate intrucat nu
poate fi evaluat de catre acesta in mod fiabil.

f) Conceptul de mentinere a capitalului intreprinderilor.

Determinarea rezultatului unei entităţi se face punînd faţă în faţă veniturile şi cheltuielile acesteia.
Maniera clasică de stabilire a rezultatelor unei organizatii poate fi determinata astfel: comparaţia dintre
capitalurile proprii la două momente diferite, după ce s-au exclus aporturile/retragerile de capitaluri.
Astfel, capitalurile proprii sunt un indicator important în măsurarea rezultatului exerciţiului şi maniera în
care se evaluează aceste capitaluri proprii influenţează decisiv măsurarea performanţelor firmei. Avînd
în vedere faptul că rezultatul este obţinut prin compararea unor cifre la momente diferite, este evident
că moneda în care se exprimă indicatorii are puteri de cumpărare diferite. De aici rezultă dezbaterea
despre menţinerea capitalului: se face sau nu actualizarea astfel încat capitalurile proprii la două
momente diferite să fie (sau nu) exprimate în unităţi cu putere de cumpărare similară.

Unul din scopurile primordiale ale raportarilor financiare este acela de a prezenta investiturilor modul
cum au evoluat proprietatile detinute de acestia in speta modul cum valoarea companiilor unde sunt
proprietari a evoluat de la un exercitiu la altul. Astfel raportarile financiare sunt orientate spre a
prezenta modul de conservare a capitalului propriu al organizatiei cat si modul in care a fost prezentat
capitalul fizic al acesteia. Capitalul financiar este un concept propriu opticii financiare si patrimoniale.
Capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul propriu al intreprinderii.

Conceptul de capital fizic

Capitalul fizic porneste de la categoria de capital permanent (capital propriu + datorii pe termen lung) si
are in vedere reconstituirea in plan fizic a capacitatii de exploatare a capitalului. O asemenea capacitate
se concretizeaza in puterea de reproductie a capitalului in asa fel incat sa-si asigure inlocuirea
imobilizarilor si a activului circulant de exploatare (stocuri + creante de exploatare in principal sub forma
creantelor asupra clientilor). Reconstituirea capitalului economic trebuie sa cuprinda imobilizarile si
fondul de rulment ca sursa permanenta de finantare a activului circulant.

Conceptul de mentinere a capitalului

In baza acestui conceptului de mentinere a capitalului, profitul este obtinut daca capitalul fizic (economic
sau productiv) la sfarsitul perioadei in costuri curente depaseste pe cel de la inceputul perioadei in
aceleasi costuri curente, dupa excluderea distributiilor catre, si a contributiilor de la proprietari in cursul
perioadei.In cadrul politicilor contabile alegerea bazelor de evaluare si a conceptului de mentinere a
nivelului capitalului determina modelul contabil utilizat pentru elaborarea situatiilor financiare. In acest
scop, managementul trebuie sa caute un echilibru intre relevanta si credibilitate.