A) Întrebări de ordin general

1) Definiți contabilitatea
Contabilitatea este o „activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,
gestiunea şi controlul activelor, datoriilor capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute de persoanele juridice şi fizice”.
2) Definiti si prezentati trasaturile contabilitatii financiare.
Trăsăturile esenţiale ale contabilităţii financiare sunt :
-informaţia contabilă obţinută din contabilitatea financiară se adresează cea mai
mare măsură utilizatorilor externi reprezentaţi prin: investitori (acţionari), angajaţi,
bănci, furnizori, clienţi, guvern şi organismele sale, publicului (cetăţenilor)., dar şi
managementului intern;
- se realizează după o schemă normalizată generală recomandată entităţilor de
care autorităţile statului în urma consultării organismelor profesionale (CECCAR);
- informaţiile furnizate sunt sintetizate, neconţinând detalii;
- conturile sintetice recomandate pentru reflectarea evenimentelor şi tranzacţiilor
prevăzute prin Planul de Conturi General, pot fi dezvoltate pe conturi analitice în
funcţie de necesităţi.
- funcţiunea conturilor prezentată prin reglementări specifice (OMFP 3055/2009)
nu este limitativă evidenţiind doar modul de înregistrare contabilă a principalelor
operaţiuni economico financiare; neconstituid bază legală, ci numai referinţe
pentru înregistrarea acestora.
3) Care este obiectul principal al contabilitatii finanaciare.
Obiectul contabilităţii financiare este reprezentat de reflectarea poziţiei financiare a
performanţelor, a fluxurilor de numerar , a modificărilor capitalului propriu,
precum şi a elementelor extrabilanţiere inclusiv de închidere şi deschidere a
bilanţului.
4) Enumerati obiectivele contabilitatii financiare.
Obiectivele principale ale contabilităţii financiare sunt:
 - întocmirea, prelucrarea şi păstrarea documentelor justificative şi a registrelor
contabile ce reflectă evenimentele şi tranzacţiile efectuate de entitate în
decursul perioadei contabile ;
- înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor, evenimentelor şi
tranzacţiilor consemnate în documentele justificative;
- evidenţa operativă a activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, veniturilor ,
cheltuielilor şi rezultatelor financiare ale entităţilor;
- organizarea, efectuarea şi valorificarea conform legii a rezultatelor evaluării şi
inventarierii patrimoniului;
- gestionarea şi publicarea conform reglementărilor în vigoare a informaţiilor
privind poziţia financiară, performanţele financiare, fluxurile de trezorerie şi
modificarea capitalurilor proprii (elaborarea situaţiilor financiare), utile atât
managementului intern cât şi pentru utilizatorii externi;
- analiza şi controlul informaţiilor prezentate în documentele
justificative, registrele contabile şi situaţiile financiare ale entităţilor;
- realizarea de estimaţii (previziuni) pe baza informaţiilor obţinute din
contabilitate inclusiv elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli, stabilirea
abaterilor (efectiv faţă de planificat) şi corecţiilor privind activitatea viitoare.
5) Ce intelegeti prin contabilitatea de angajamente.
Contabilitate de angajamente semnifică recunoaşterea evenimentelor şi
tranzacţiilor la data producerii lor şi nu la momentul încasării sau plăţii.
6) Definiti conceptele normalizare, amortizare, convergenta si conformitate in
contabilitate.
Normalizarea contabilă este procesul prin care se definesc concepte, principii
generale şi norme contabile bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi
producătorii şi utilizatorii de informaţii contabile, aplicabile în totalitate sau parţial
la un ansamblu de ţări, de întreprinderi sau specialişti ai profesiei contabile.
Amonizarea contabilă este procesul prin care regulile sau normele naţionale
diferite de la o ţară la alta uneori divergente sunt perfecţionate pentru a fi
comparabile şi a se da aceeaşi interpretare evenimentelor şi tranzacţiilor.
Convergenţa contabilă presupune focalizarea întregii activităţi contabile în aceeaşi
direcţie, respectiv întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale în cadrul
unei scheme unitare, normalizate care să prezinte interes major pentru toţi
utilizatorii informaţiilor contabile.
Conformitatea în contabilitate are în vedere adaptarea (alinierea) reglementărilor
naţionale în domeniu contabilităţii la altele similare (ex. Directivele Europene) care
conţin un grad mai mare de generalitate, reprezentativitate şi acceptabilitate.
7) Care sunt obiectivele normaliarii contabile.
Obiectivele normalizării contabile sunt:
- elaborarea unei terminologii unitare şi a principiilor contabile generale;
- definirea şi caracterizarea informaţiilor prezentate în documentele de sinteză
contabilă (situaţii financiare);
- stabilirea schemelor şi modelelor de prezentare a informaţiilor în situaţiile
financiare;
- elaborarea planului de conturi şi a monografiei principalelor operaţii economice
şi financiare;
- stabilirea principiilor de ţinere a contabilităţii.
8) Caracterizati cultura cantabila latino-*europeana si cultura anglo-saxona.
Cultura contabilă latino – europeană creată şi promovată de ţări europene cu
economie dezvoltată ca: Franţa, Italia, Germania se caracterizează prin:
- orientarea prioritară spre apărarea intereselor statului;
- este puternic normată şi controlată prin reglementări care fac parte din aşa
zisul plan de conturi general;
- aplică o contabilitate dualistă respectiv în două circuite (financiară şi de
gestiune);
- imaginea fidelă este considerată drept obiectiv fundamental al contabilităţii
realizată prin: conformitate, regularitate şi sinceritate;
- informaţia contabilă este puternic influenţată de aspecte juridice.
Cultura contabilă anglo – saxonă, dezvoltată în special de Marea Britanie şi
Statele Unite ale Americii, se caracterizează prin:
 - apărarea intereselor investitorului prin promovarea liberalismului economic;
- este mai puţin rigidă, fundamentându-se pe tradiţii şi cutume, fără existenţa
unui plan contabil general obligatoriu pentru toate entităţile;
- structurarea cheltuielilor şi a veniturilor se face după destinaţie (produs, secţie,
servicii, etc.) şi nu după conţinutul economic.
- imaginea fidelă este considerată ca un principiu esenţial;
- informaţia contabilă este dominată de principiul prevalenţei economicului
asupra juridicului.
9) Cine raspunde pentru organizarea contabilitatii entitatiilor economice si cum
poate fi condusa.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării entităţii.
10) Care sunt elementele dispozitivului de normalizare si reglementare
contabila.
In ţările în care normele contabile sunt impuse în mod obligatoriu printr-o normă
juridică, acestea constituie dispozitivul de normalizare şi reglementare contabilă,
format în principal din : legea contabilităţii, cadrul contabil general (cadrul
conceptual), reţeaua de norme sau standarde contabile, planul contabil general,
principiile contabile şi instituţia normalizării contabile.
11) Caracterizati Cadrul General Contabil
Cadrul contabil general este elaborat de Consiliul pentru Standarde
Internaţionale de Raportare Financiară cuprinzând conceptele şi principiile
generale care alcătuiesc sistemul de referinţă pentru întocmirea şi prezentarea
informaţiilor în situaţiilor financiare pentru utilizatorii externi.
Principalele domenii dezvoltate de cadrul contabil general sunt:
a) Obiectivul situaţiilor financiare reprezentat prin furnizarea de informaţii cu
privire la poziţia financiară, performanţele şi modificările acestora în decursul
unui exerciţiu financiar utile unei game largi de utilizatori.
 b) Utilizatorii informaţiilor din situaţiile financiare respectiv: investitori,
angajaţi, creditori financiari şi comerciali, furnizori, clienţi, guvern şi instituţiile
sale, publicul şi nu în ultimul rând managementul entităţii economice.
c) Recunoaşterea şi evaluarea elementelor prezentate în situaţiile financiare.
d) Caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare şi anume:
inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea, comparabilitatea.
e) Conceptele de capital şi menţinere a capitalului fizic şi financiar.
12) Ce cuprinde reteaua de norme si standardele contabile
Conform concepţiei anglo – saxone standardul contabil reprezintă o
recomandare sau un ansamblu de reguli care reglementează:
- evaluarea şi recunoaşterea în contabilitate;
- elaborarea şi prezentarea informaţiei contabile în situaţiile financiare.
În contabilitatea europeană termenul de standard are semnificaţie de normă sau
data de referinţă. Fiecare standard contabil este orientat către:
- un set de principii generale;
- o temă contabilă;
- un sector de activitate instituţionalizat
13) Ce este si ce cuprinde planul contabil.
Planul contabil general reprezintă un sistem coerent al teoriilor şi doctrinelor care
ghidează practica contabilă la nivelul unei naţiuni, impus entităţilor prin
reglementări exprese la recomandarea şi cu avizul organismelor consultative în
materie de normalizare contabilă.
Planul contabil cuprinde:
- terminologia specifică;
-planul de conturi general;
-reguli şi metode de: evaluare, funcţionare a conturilor, întocmire şi prezentare a
situaţiilor financiare, consolidare a conturilor, etc.
- metode şi procedee de calculaţie a costurilor şi elaborarea de bugete analitice, etc.
14) Enumerati principiile contabile generale
Principiile contabilităţii reprezintă elemente fundamentale, puncte de plecare
esenţiale şi idei de bază, pe care se fundamentează contabilitatea ca activitate
specializată în măsurarea, evaluarea şi înregistrarea activelor, datoriilor,
veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare ale unei entităţi economice

15) Care este institutia normalizarii si reglementarii contabile si pe cine

este reprezentata Romania.
Pentru realizarea obiectivelor contabilităţii este necesară implicarea unei
instituţii credibile, care să faciliteze normalizarea şi reglementarea contabilă.
Aceasta poate fi de esenţă statală (o instituţie a statului), pragmatică (organism
profesional) sau mixtă.
 B) Întrebari privind contabilitatea financiara a
activelor de finantare

1) Definiti capitalul si enumerati formele acestuia

Capitalul reprezintă sursa de finanţare durabilă cu caracter stabil şi permanent al
unei entităţi economice, sub forma echivalentului valoric al resurselor investite de
proprietari sau terţi pe termen lung delimitând resursele(sursele) stabile de
finanţare a activelor pe perioada mai mare de un an.
Stabilitatea capitalurilor ca surse de finanţare le atribuie caracterul de capitaluri
permanente sau angajamente , ce îmbracă următoarele forme:
- capitaluri proprii;
- capital împrumutat sau atras (datorii pe termen lung)
- provizioane
2) Ce este capitalul propriu si cum se determina
Capitalul propriu este definit ca reprezentând dreptul acţionarilor (interesul
rezidual) în activele intreprinderii după deducerea tuturor datoriilor.
Capitalul propriu (Activul net) = Active – Datorii
contabil totale totale

3) Explicati conceptele de baza cu privire la capitalul propriu

Conceptele de bază pe care se fundamentează capitalul sunt:
- conceptul financiar, conform căruia capitalul este echivalent cu activul net al
entităţii, reprezentând banii investiţi sau puterea de cumpărare investită de asociaţi
sau acţionari în capitalul întreprinderii;
- conceptul fizic, conform căruia capitalul exprimă capacitatea de exploatare a
întreprinderii reprezentată prin diverse unităţi de producţie specifice.
4) Definiti datoriile pe termen lung si enumerati componentele acestora
Datorile pe termen lung reprezintă resursele externe atrase de la diverse persoane,
altele decât investitorii, ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an altele
decât datoriile curente.
Capitalul împrumutat cuprinde următoarele componente:
- împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni;
- împrumuturile bancare pe termen lung (credite bancare pe termen lung);
- datoriile ce privesc imobilizările financiare;
- alte împrmuturi şi datorii asimilate ;
-dobânzile aferente împrumuturilor şi datoriilor pe termen lung.
5) Ce sunt provizioanele
Provizioanele sunt reprezentate prin datorii probabile, incerte ca valoare şi
exigibilitate fiind dispuse între capitalul propriu şi datoriile pe termen lung, ca
urmare a celor două situaţii extreme care pot interveni şi anume:
- când riscurile şi cheltuielile pentru care s-au constituit sunt nule, provizioanele
pot fi asimilate capitalului propriu;
- când riscurile şi cheltuielile sunt certe, provizioanele pot fi asimilate datoriilor pe
termen lung (care vor fi decontate pe parcursul mai multor exerciţii financiare).
6) Care este diferenta intre provizioane si rezerve
Provizioanele se constituie prin afectarea cheltuielilor nefiind dependente de
rezultatul activităţii (profit sau pierdere) iar când devin fără obiect, se anulează
transferându-se la venituri, iar rezervele se constituie în principal pe seama
profitului şi doar prin excepţie din alte surse fiind destinate acoperirii pierderilor
sau majorării capitalului, existenţa lor fiind condiţionată de existenţa profitului.
7) Care sunt principalele documente justificative si evidenta contabila
operativa a capitalurilor
Principalele documente de evidenţă a capitalurilor sunt:
- actul constitutiv care atestă înfiinţarea firmei, mărimea capitalului şi principalele
drepturi şi obligaţii ale asociaţilor sau acţionarilor;
- statutul societăţii, inclusiv actele care dovedesc modificarea acestuia;
- contractul de societate şi actele adiţionale;
- codul fiscal;
- certificatul de înmatriculare, la Registrul Comerţului;
- codul unic de înmatriculare;
- chitanţa;
- factura;
- foaia de vărsământ;
- contracte de vânzare-cumpărare;
- procese verbale de predare-primire;
- extrase de cont bancar;
- prospecte de emisiune pentru acţiuni şi obligaţiuni;
- contracte de fuziune şi prospecte de fuziune;
- contracte de concesiune;
- contracte de împrumut bancar;
- rapoarte de evaluare
8) La ce valori se evalueaza capitalul social. Explica-le?

. Valorile la care exprimă capitalurile entităţilor economice sunt :

- Valoarea nominală (Vn), este dată de raportul dintre valoarea capitalului social şi
numărul de acţiuni sau părţi sociale.
- Valoarea contabilă (Vc), (sau bilanţieră) a capitalului se calculează ca un raport
între activul net contabil şi numărul de acţiuni sau părţi sociale.
9) Explicati conceptele capital subscris varsat, capital subscris nervasat,
patrimoniu public.
Capitalul subscris nevărsat exprimă angajamentele sau promisiunile de aport făcute
de asociaţi sau acţionari în baza actelor de constituire a firmei.
Capitalul subscris vărsat evidenţiează angajamentele de aport onorate efectiv în
baza documentelor justificative care atestă depunerea aporturilo

10) Care sunt principalele situatii in care se poate reduce respectiv majora
capitalului social?
Majorarea capitalului poate avea loc în baza hotărârii A.G.A., cu respectarea
condiţiilor prevăzute în cadrul documentelor care atestă înfiinţarea societăţii,
respectiv a unor reglementări exprese prin:
- atragerea de noi aporturi în natură şi numerar;
- conversia oligaţiunilor în titluri de capital;
- fuziunea cu alte societăţi;
- încorporarea la capital a primelor de capital, a rezervelor, şi a profitului reportat.
11) Definiti prima de capital si drepturile preferentiale de subscriere
Prima de capital reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în capitalul social
generat de emisiunea de noi acţiuni la o valoare mai mare decât valoarea nominală
a acţiunilor existente.
DS-urile reprezintă titlurile de valoare negociabile care se stabilesc ca diferenţă
între valoarea matematic-contabilă a unei acţiuni din categoria celor vechi (Vmcv)
şi aceeaşi valoare a titlurilor după emisie (Vmce).
12) Care sunt formele primelor de capital?Cum se determina?

13) Definti reevaluarea si rezerva din reevaluare

Prin reevaluare se înţelege substituirea valorii contabile de înregistrare a unei
imobilizări cu valoarea de utilitate (actuală) stabilită la o anumită dată.Rezerva din
reevaluare exprimă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor
Rezerva din reervaluare exprimă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporalecorporale.
14) Care sunt metodele de determinare a rezervei din reevaluare?
 15) Ce sunt rezervele, care sunt principalele categorii si cum se constiuie?
Rezervele, ca parte componentă a capitalurilor proprii, reprezintă profituri
capitalizate în mod durabil de către entităţi în vederea asigurării resurselor proprii
de finanţare.
Contabilitatea rezervelor se conduce pe categorii de rezerve şi anume:
a) Rezervele legale
Se constituie din profitul brut în cadrul unei limite de până la 5% dar nu mai mult
de 20% din capital social vărsat.
b) Rezervele statutare sau contractuale
Se constituie anual din profitul net obţinut de societate conform prevederilor din
actele de constituire ale acesteia (statutul sau actul constitutiv) fără a fi
reglementate.
c) Rezerve la valoarea justă intervine cu ocazia ajustării rezervelor ca urmare a
înregistrării şi modificării de valoare rezultate din evaluarea activelor financiare
disponibile pentru vânzare (în cazul situaţiilor financiare consolidate).
d) Rezerve din diferenţe de curs valutar, determinate ca urmare a modificărilor
de valoare ca urmare a diferenţelor de schimb valutar apărută la un element
monetar ce face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină (apare
în situaţiile financiare consolidate).
e) Rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve de reevaluare. Se
constituie pe măsura amortizării activelor reevaluate sau în momentul vânzării sau
casării acestora.
f) Alte rezerve se constituie facultativ din profitul net sau din alte surse fără să fie
prevăzute de lege sau statut cu acordul AGA şi se pot folosi pentru: creşterea
capitalului, acoperirea pierderilor, finanţarea unor activităţi, etc.
16) Ce sunt acțiunile, dar actiunile proprii?
Acţiunile sunt titluri de valoare emise de către societăţile comerciale pe acţiuni,
prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din
capitalul social al societăţii care le-a emis.
Acţiunile proprii sunt titluri de valoare emise de societăţile comerciale pe acţiuni,
răscumpărate la nevoie pentru a fi recedate sau anulate.
 17) Ce exprimă rezultatul reportat si rezultatul execitiului?
Rezultatul reportat exprimă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită aferentă
exerciţiilor precedente, iar rezultatul exerciţiului financiar se referă la profitul sau
pierderea curentă şi repartizarea profitului conform legii.
18) Care sunt destinatiile profitului la sfarsitul exercitiului?
Repartizarea profitului se poate face atunci când Adunarea Generală a Asociaţilor
şi Acţionarilor sau legiuitorul poate decide pentru profitul obţinut la sfârşitul
exerciţiului financiar următoarele destinaţii:
- constituirea de rezerve;
- acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente;
- majorarea capitalului ;
- majorarea surselor proprii de finanţare;
- vărsăminte la bugetul de stat din profitul net al regiilor autonome şi societăţilor
cu capital majoritar de stat (minim 50%);
- acordarea de dividende.
- alte destinaţii.
19) Caracterizati principalele categorii de provizioane.
Cele mai importante categorii de provizioane sunt:
a) Provizioane pentru litigii.
Se constituie la sfârşitul exerciţioului pentru litigiile aflate în curs deoarece există
riscul ca acestea să se finalizeze în defavoarea entităţii.
b) Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilor
Au ca obiect bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate pentru care se
acordă garanţii în perioadele următoare la nivelul cotelor (%) prevăzute în
contracte.
c) Provizioanele pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni
similare legate de acestea.
Au în vedere cheltuielile ce privesc demontarea sau mutarea activelor atunci când
motivele pentru care au fost afectate nu mai există sau nu se mai justifică economic
ori se impune restaurarea acestora.
d) Provizioane pentru pensii private şi obligaţii similare
Au în vedere pensiile private şi alte obligaţii similare fiind constituite de entităţile
ce le vor administra.
e)Provizioanele pentru restructurare
Se constituie în următoarele situaţii:
- vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
- închiderea unor sedii;
- modificări în structura conducerii (ex. eliminarea unui nivel);
- reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul
entităţii.
f) Provizionele pentru impozite
Se constituie pentru impozite, amenzi, majorări viitoare de plată datorate bugetului
de stat în condiţiile în care sumele respective nu apar în bilanţ ca datorie în relaţia
cu statul şi există documente doveditoare.
g) Alte provizioane includ :
- beneficiile angajaţilor pentru terminarea contractului de muncă ;
- prime ce urmează a se acorda personalului în anul următor din profitul
realizat potrivit prevederilor contractuale sau legale;
- cheltuieli legate de protecţia mediului înconjurător
20) Definiti imprumuturile din emisiunea de obligatiuni si creditele
bancare pe termen lung.
Împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni, denumite şi credite obligatare, sunt
împrumuturi pe termen lung atrase de entităţile aflate temporar în dificultate
financiară sau care doresc dezvoltarea activităţii prin emisiunea unor titluri de
credit numite obligaţiuni.
Creditele sunt sume împrumutate de către bănci persoanelor fizice şi juridice şi
care trebuiesc rambursate la un anumit termen numit scadenţă.

C.Întrebari privind contabilitatea financiara a activitatilor

de investitii

1) Definiti activele, imobilizarile, si bneficiile economice viitoare.

Activele reprezintă o resursă controlată de entităţi ca rezultat al unor evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă beneficii economice viitoare.
Beneficiile economice viitoare incorporate în active, reprezintă potenţialul de a
contribui în mod direct sau indirect la fluxul de numerar şi echivalente ale
numerarului către întreprindere.
Activele imobilizate (imobilizările) sunt activele generatoare de beneficii
economice, destinate utilizării pe o perioadă îndelungată (>1an).Cuprind activele
destinate utilizării pe o bază continuă în activitatea entităţii.
2) Care sunt cele mai reprezentative valori la care sunt evaluate activele
imobilizate?
Evaluarea activelor imobilizate se face la următoarele valori mai reprezentative:
a) Valoarea de intrare (costul istoric). Se determină în funcţie de modalitatea de
intrare şi poate fi: costul de achiuziţie, costul de producţie, valoarea de aport,
valoarea de utilitate.
b) Valoarea contabilă (denumită şi netă). Este valoarea la care activele
imobilizate se prezintă în situaţiile financiare. Se obţine prin deducerea din
valoarea de intrare a amortizărilor şi ajustărilor pentru depreciere.
c) Valoarea de inventar. Este valoarea actuală stabilită în funcţie de utilitatea
activului, starea, amplasarea şi preţul pieţei.
d) Valoarea justă. Este reprezentată prin suma pentru care un activ ar putea fi
schimbat de bună voie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei
tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
3) Care sunt criteriile pin recunoasterea activelor?
Activele în general deci şi imobilizările sunt recunoscute în bilanţul întreprinderii
dacă sunt îndeplinite două criterii cumulativ:
- este probabilă generarea de beneficii economice viitoare aferente acestora
exercitându-se şi un control asupra lor;
- costul (valoarea) poate fi determinat în mod credibil.
4) Care sunt imobilizarile necorporale si care sunt structurile acestora?
Imobilizările necorporale sunt active nemateriale identificabile fără suport material
deţinute durabil de entităţile economice pentru producţie , furnizare de servicii,
închiriate sau în scopuri administrative.
Se cuprind în categoria imobilizărilor necorporale:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale şi alte valori similare;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale;
- imobilizări necorporale în curs de execuţie inclusiv avansurile pentru imobilizări
necorporale;
5) Ce sunt cheltuielile de constituire si cum pot fi tratate?
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea unei
entităţi ca persoană juridică distinctă sau ca urmare a modificării actelor
cosntitutive cum sunt: cheltuielile de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile de
prospectare a pieţei, de extindere a activităţii, cheltuielile de publicitate legate de
constituirea societăţii, cheltuieli cu emisiunea şi vânzarea de acţiuni. Cheltuielile
de constituire pot fi tratate în două variante :
- fie recunoscute ca şi cheltuieli ale perioadei în care au fost înregistrate (fiind
afectate conturile din clasa a 6-a „Cheltuieli”);
- fie capitalizate şi recunoscute ca o imobilizare necorporală
6) Definiti cheltuielile de dezvoltare si concesiunile.
Cheltuielile de dezvoltare includ acele cheltuieli efectuate pentru aplicarea
rezultatelor cercetării în vederea realizării unor lucrări sau obiective strict
individualizate, ce asigura garanţia eficienţei scontate înaintea stabilirii producţiei
de serie sau utilizării.
Concesiunea reprezintă convenţia prin care o parte numită concedent cedează unei
alte părţi denumite concesionar pe o perioada determinată dreptul de exploatare a
unor bunuri sau de exercitare a unor activităţi.
7) Cum se amortizeaza cheltuielile de constituire, dezvoltare, concesiunile,
fondul comercial si pogramele informative?
Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia,
stabilită potrivit contractului.
Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe prioada contractului sau pe durata de
utilizare după caz.
Cheltiuielile de constituire se amotizează sistematic într-o perioadă de până la 5
ani. Sumele înregistrate la cheltuieli de constituire trebuie prezentate în notele
explicative la situaţiile financiare.
Amortizarea fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani cu
condiţia ca aceasta să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să
fie prezentat şi justificat în notele explicative.

8) Definiti imobilizarile corporale si conceptele specifice acestora.

Imobilizările corporale sunt acele active tangibile (materiale) care:
- sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri şi prestarea
de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative;
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
Conceptele specifice imobilizărilor sunt:
Durata de viaţă utilă reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că
entitatea va utiliza activul sau numărul unităţilor produse sau a unor unităţi
similare ce se estimează că vor fi obţinute de întreprindere prin folosirea activului
respectiv.
Costul activului reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori
valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la
data achiziţiei sau construcţiei acestuia la data recepţiei.
Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe
întreaga sa durată de viaţă utilă.
Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului în
situaţiile financiare din care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează că o va
obţine pentru un activ la sfârşitul duratei de viaţă utile a acestuia după deducerea
prealabilă a costurilor de cedare estimate.
Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună
voie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu
preţul determinat obiectiv.
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după
scăderea amortizării cumulate până la acea dată precum şi a pierderilor cumulate
din depreciere.
Pierderile din depreciere reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea
recuperabilă.
9) La ce valori se evalueaza imobilizarile corporale la intrarea in entitate?

10) Definiti amortizarea si parametri acesteia.

Amortizarea este în fapt o constatare contabilă a deprecierii definitive a valorii
imobilizărilor datorită utilizării lor în procesul de producţie, a influenţei factorilor
naturali şi ca o consecinţă a progresului tehnic.
Pentru calcularea amortizării imobilizărilor trebuie avuţi în vedere următorii
parametrii:
- valoarea amortizabilă;
- durata de viaţă utilă (durata de utilizare economică);
- regimul de amortizare (metoda de amortizare);
- condiţie de utilizare a imobilizării.
• Valoarea amortizabilă (conform IAS16) reprezintă costul activului (costul de
achiziţie, preţul de producţie) sau o altă valoare substituită în situaţiile financiare
din care s-a scăzut valoarea reziduală.
• Durata de viaţă utilă (durata de utilizare economică) corespunde în principiu cu
durata economică de utilizare şi exprimă perioada în care valoarea amortizabilă
trebuie recuperată prin includerea în cheltuielile de exploatare ale entităţii.
Regimul de amortizare prezintă interes pentru calculul şi înregistrarea în
contabilitate a amortizării, determinând semnificative implicaţii fiscale.
11) Prezentati regimurile de amortizare a imobilizarilor
Cele mai cunoscute regimuri (metode) de amortizare (acceptate în România) sunt:
- liniar;
- degresiv;
- accelerat;
- pe unitate de produs sau serviciu
Regimul liniar presupune repartizarea uniformă a valorii amortizabile
imobilizărilor asupra cheltuielilor de exploatare (deductibile fiscal) proporţional cu
durata de viaţă utilă.
Regimul degresiv constă în suplimentarea normelor (cotelor) de amortizare liniară
cu anumiţi coeficienţi (K) prevăzuţi de legislaţia în vigoare, ceea ce determină o
amortizare mai accentuată în primii ani de la punerea în funcţiune.
Regimul accelerat presupune calcularea în exerciţiul financiar (12 luni) în care
imobilizările intră în activul persoanei juridice a unei amortizări de până la 50%
din valoarea de intrare.
Amortizarea calculată pe unitatea de produs sau serviciu este folosită atunci
când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode.
12) Care sunt regulile care trebuiee avute in vedere la alegerea regimului
de amortizare?
La alegerea regimului de amortizare a imobilizărilor corporale trebuie respectate
următoarele reguli :
- în cazul contrucţiilor se aplică metoda liniară;
- în cazul echipamentelor tehnologice şi computerelor inclusiv a echipamentelor
periferice ale acestora, entităţile pot opta pentru metoda de amortizare liniară,
degresivă sau accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial;
- pentru celelalte categorii de imobilizări entităţile pot opta pentru metoda de
amortizare liniară sau degresivă;
- amortizarea cheltuielilor cu investiţiile pentru amenajarea de terenuri se face după
metoda liniară ;
- mijloacele de transport achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004 pot fi
amortizate prin raportarea valorii contabile la numărul de kilometri parcurşi sau
numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice rezultând astfel
amortizare pe km sau oră de funcţionare
13) Prezentati o paralela intre amortizarea contabila si amortizarea fiscala
Amortizare contabilă, reglementată prin Legea contabilităţii şi Legea nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat, republicată cu modificările ulterioare,iar
amortizarea fiscală, reglementată prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu
modificările ulterioare.
 14) Definiti imobilizarile financiare.Exmplificati
Imobilizările financiare sunt investiţii financiare sau de portofoliu sub formă de
acţiuni şi alte titluri cumpărate şi deţinute pe termen lung precum şi creanţe
imobilizate cum ar fi garanţiile şi împrumuturile pe termen lung.
Reprezintă valori investite de o întreprindere în capitalul altor entităţi. Ele pot să
apară sub mai multe forme:
a) Acţiunile deţinute la entităţi afiliate : reprezintă acţiuni deţinute durabil la
entităţi afiliate şi alte împrumuturi acordate entităţilor afiliate care permit
exercitarea unui control şi a unei influenţe majore în gestiunea acestora, precum şi
obţinerea unor avantaje de natură financiară.
b) Interesele de participare reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi
comerciale în scopul obţinerii de venituri financiare fără intervenţia în gestiunea
acesteia
c) Alte titluri imobilizate se referă la depozitele pe termen lung sub formă de
disponibilităţi în conturi bancare sau la alte investiţii financiare.
d) Creanţe imobilizate reprezintă împrumuturi acordate terţilor în baza unor
contracte pentru care entitatea percepe dobânzi potrivit legii.