Normalizarea contabila Este procesul prin care se armonizeaza elaborarea de norme si principii contabil e.

Procesul de normalizare contabila din diferite tari a condus la 3 tipuri de n ormalizare contabila: 1. de tip statal - normele sunt elaborate si puse in aplicare de un organism pub lic (Franta, Germania, Romania). La noi organismul care se ocupa de normalizarea contabila este Ministerul Finantelor Publice prin Directia de Reglementari Cont abile. 2. de tip pragmatic - normele sunt elaborate de organisme ale profesiei conatbil e si sunt puse in aplicare tot de ele (Marea Britanie) 3. de tip mixt - normele sunt elaborate de asociatii profesionale si sunt puse i n aplicare prin interventia publica a statului (SUA). Existenta normalizarii contabile implica existenta unor dispozitive ale normaliz arii - la nivel national - Planul Contabil General. Dincolo de acest nivel, feno menul de dezvoltare, la nivel de grup de tari, au convenit la o normalizare regi onala (Comisia Economica europeana elaboreaza norme contabile sub forma directiv elor europene). Fenomenul de Standardelor recomandari necesitatea, mondializare - normalizarea internationala facuta de un Comitet al Internationale de Contabilitate, ale caror standarde au caracter de si sunt puse in aplicare dupa legiferarea de fiecare tara. inceputurile, componentele

Normarea si normalizarea contabila n principiu, Norma de contabilitate este o regula precisa de evaluare, nregistrare, clasificare si prezentare a informatiei contabile, elaborata n vederea rezolvarii unei probleme repetitive, rezultata dintr-o alegere colectiva rationala, n cadru l unui organism de reglementare contabila (national sau international). Astazi, conceptul de normare contabila este depasit, din punct de vedere doctrin ar, dar, nca, autoritatile publice nationale emana un mare numar de norme contabi le. Normalizarea contabila este procesul prin care se standardizeaza prezentarea doc umentelor de sinteza, metodele contabile si terminologia. Procesul de normalizare este un proces inductiv, deoarece se pleaca de la observ area practicilor contabile, putnd avea un caracter minimal (stabilind doar cadrul general) sau poate fi foarte analitic ,cu detalii precise de planuri de conturi . Nota:Romania opteaza pentru o solutie originala(?), adoptnd att cadrul general IAS B ct si pastrnd planul de conturi (cu mbunatatirile de rigoare aferente cerintelor impuse de Standardele Internationale de Contabilitate). Normalizarii contabile i se pot atasa trei scopuri fundamentale: obtinerea de catre puterea publica a unei informari omogene, referitoare la ntrep rinderi; valorificarea informatiilor contabile de catre utilizatorii din afara ntreprinder ii, n special n ceea ce priveste comparatiile n timp si n spatiu; contributia la o alocare mai buna a resurselor financiare, la nivelul unei tari. La nivel national, normalizarea contabila poate fi: de natura publica, respectiv interventia puterii publice n codificarea contabila

este puternica (este cazul Romniei, Germaniei, Frantei etc.); de natura privata, n care profesia contabila joaca un rol foarte important (Marea Britanic, SUA etc.); de natura mixta, n care codificarea contabila presupune o cooparticipare a organi smelor private si a puterii publice. Normalizatorii contabili trebuie sa-si mentina mereu o pozitie de neutralitate n scopul conservarii credibilitatii n fata utilizatorilor de informatii financiare (contabile). Normalizarea contabilitatii este necesara n conditiile oricarei economii dezvoltat e, ea reprezentnd o posibilitate pentru obtinerea de date omogene n continut din p artea tuturor ntreprinderilor. La nivel international, normalizarea contabila presupune att elaborarea de norme sau reguli, aplicabile partial sau n totalitate, unor grupuri de tari, de ntreprin deri sau de specialisti contabili, ct si existenta unor organisme, capabile sa em ita aceste norme, sa impuna obligativitatea utilizarii lor si sanctionarea neres pectarii lor. Normarea si normalizarea contabila poate fi realizata din punct de vedere tehnic o-aplicativ, prin doua instrumente diferite si anume: a) Elaborarea de planuri contabile generale; b) Elaborarea de cadre conceptuale. Un plan contabil general este constructia coerenta elaborata de regula, cu aportul substantial al organismelor profesiei contabile liberale, urmnd ca dupa validare a sa n practica sa fie impus agentilor economici prin reglementari normative, la recomandarea si cu avizul organismelor consultative n materie de normalizare cont abila. Ideea elaborarii unor planuri contabile detaliate, aplicabile mai multor agenti economici s-a accentuat spre finele secolului al XlX-lea, sub influenta a trei f actori principali: 1) dezvoltarea pietelor financiare care a determinat nevoia unei mai bune contab ilizari a performantelor firmelor, mai ales n situatii de criza; 2) accelerarea concentrarii ntreprinderilor n mari grupuri industriale care a impu s o serie de norme contabile comune pentru ntreprinderile componente ale grupului ; 3) explozia gndirii si cercetarii stiintifice n materie de normalizare contabila, n cepnd cu documentele de sinteza contabila si continund cu procedurile contabile de detaliu. La elaborarea unui plan contabil general pot sta doua principii de natura diferi ta care influenteaza sensibil structura, forma de prezentare si chiar continutul unor componente ale acestuia, cum ar fi de exemplu lista de conturi si normele de utilizare ale acestora. Astfel, pot fi ntlnite: Planuri generale de conturi bazate pe principiul prioritatii situatiilor financi are cu scop general si a functiei de furnizare a informatiilor contabile, destin ata utilizatorilor acesteia din afara ntreprinderii. Acest principiu conduce la e laborarea de planuri de conturi de esenta dualista, formala sau transanta de ind ividualizare a celor doua circuite contabile:

1) contabilitate financiara 2) contabilitate de gestiune. Planuri generale de conturi bazate pe principiul circuitului valorilor n ciclul ap rovizionare-productie-desfacere care vizeaza cu prioritate organizarea si normaliz area costurilor n general, contabilitatea de gestiune. Principiul circuitului conduce la elaborarea unor planuri contabile de tip monist sau cel mult de dualism formal, deci fara o separare riguroasa a celor doua circ uite de contabilitate. Un cadru conceptual contabil este de asemenea o constructie coerenta , elaborata de organisme ale profesiei contabile liberale, reglementnd: obiectivul situatiilor f inanciare; caracteristicile calitative ale informatiilor continute n situatiile f inanciare; definirea, recunoasterea si evaluarea elementelor continute n situatii le financiare, modul de ntocmire si prezentare a informatiilor n situatiile financ iare. n acest sens, IASB a elaborat Cadrul general pentru ntocmirea si prezentarea situat iilor financiare (ultima versiune - aprilie 2001) care vizeaza rezolvarea a patru probleme principale: Obiectivele situatiilor financiare (continut, performanta si evolutie); Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare (claritate, pertinenta, f iabilitate, capacitate de comparatie); Elementele componente ale situatiilor financiare (active, pasive, venituri, chel tuieli); Metode de evaluare a elementelor componente ale situatiilor financiare. Se precizeaza ca n perspectiva procesul armonizarii si convergentei contabile int ernationale precum si cel al normalizarii nationale a contabilitatii se va desfas ura deci ntr-un raport de forte ntre organizatiile politice internationale, marile firme multinationale si statele natiunilor puternic industrializate. n acest joc la scara planetara nu se pot neglija nici rolul si nici influenta mar ilor cabinete de audit internationale, de origine anglo-americana, care si vehicu leaza modelul si reusesc adesea sa si-l impuna .

UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Departamentul ID Specializarea : Finante Banci Anul II, sem II CONTABILITATE FINANCIARA APROFUNDATA Curs pentru nvatamnt la distanta Lect. univ. dr. Camelia MIHALCIUC 2008 2 CUPRINS CAP. I. Abordari conceptuale privind normalizarea si armonizarea contabilitatii 1.1. Contabilitatea financiara- obiect al normarii , normalizarii si armonizarii contabile 1.2. Normalizarea informatiei contabile

1.3. Organizatii implicate n procesul normalizarii si armonizarii contabile 1.4. Dispozitivul de normalizare si armonizare contabila 1.5. Cererea si oferta de informatii contabile 1.5.1 Utilizatorii si necesitatile informationale 1.5..2 Producatorii si produsele finale ale contabilitatii 1.6 Programul de armonizare contabila n Romnia CAP. II. Evaluarea si raportarea pozitiei financiare a entitatii economice 2.1 Situatiile financiare anuale prezentare generala 2.2 Bilantul si pozitia financiara a entitatii economice 2.3 Bilantul si referentialul contabil international 2.4 Degajarea informatiei contabile pe baza bilantului contabil CAP. III. Masurarea si raportarea performantei financiare a entitatii economice 3.1 Contul de profit si pierdere si performanta financiara 3.2 Contul de profit si pierdere n referentialuil contabil international 3.3 Degajarea informatiilor contabile pe baza contului de profit si piedere CAP. IV. Masurarea si interpretarea fluxurilor de de trezorerie 4.1 Tabloul fluxurilor de trezorerie si evolutia lichiditatii entitatii economic e 4.2 Degajarea informatiei contabile privind situatia financiara prin tabloul de trezorerie CAP V. Standarde referitoare la prezentarea situatiilor financiare ( IAS 1, IAS 7, IAS 8) 5.1 Recunoasterea structurilor din situatiile financiare anuale 5.1.1 Activele entitatii economice (IAS 16, IAS 38, IAS 36, IAS 40, IAS 2, IFRS 5) 5.1.2 Datoriile entitatii economice (IAS 20, IAS 10, IAS 12, IAS 23, IAS 37, IFR S 2) 5.1.3 Prima aplicare a standardelor internationale de raportare financiara : Sta ndardul IFRS 1- Adoptarea pentru prima data a standardelor IFRS CAP. VI. Contabilitatea principalelor informatii privind ciclurile de exploatare , investitii si finantare 6.1 Operatiile privind ciclul de exploatare 6.2 Operatiile ciclului de investire 6.3. Operatiile ciclului de finantare CAP. VII. Contabilitatea n conditii de inflatie 7.1 Consecintele inflatiei asupra situatiilor financiare anuale 7.2 Metode ale contabilitatii de inflatie CAP. VIII. Contabilitatea si tratarea bilantiera ale afacerilor 8.1 Reglementari contabile n domeniul afacerilor de leasing 8.2 nregistrari contabile aferente principalelor operatiuni de leasing 8.3 Leasingul n oglida reglementarilor internationale 8.3.1 Reglementarile afacerilor de leasing conform IAS 17 3 INTRODUCERE Prin aceasta disciplina analizeaza prezentul si viitorul contabilitatii romnesti n contextul evolutiei conceptelor, reglementarilor si practicilor contabile, la nivel european si inte rnational. Fiind n esenta un sistem contabil de tip european continental ( influentat de doc trinele, reglementarile si practicile franceze), contabilitatea romneasca este contrapusa gndirii, principiil or, standardelor si practicilor anglo- saxone, degajndu-se posibilitatile de continuare a reformelor contabile n tara noastra. SCOPUL CURSULUI Disciplina analizata face parte din categoria disciplinelor economice de special itate care concura la formarea unei noi configuratii pentru contabilitate n special si teoria si practi ca economica n general.

O contabilitate financiara aprofundata vizeaza cu predilectie analiza reglementa rilor circumscrise n perimetrul standardelor internationale de contabilitate(IAS) si al standardelor de raportare financiara (IFRS) precum si centralizarea, generalizarea informatiilor privind existenta, miscarea si transformarea elementelor patrimoniale cu ajutorul situatiilor financiare anuale si calcularea unor indica tori economico-financiari n vederea realizarii analizei economico-financiare a unei entitati economice. Astf el contabilitatea financiara este un instrument de prim ordin, prin care managerii unei entitati economice raspund diversilor parteneri economici si sociali, cu privire la misiunea ncredintata, iar responsabilitatea conducatori lor entitatii economice apare, mai ales, fata de cei ce pun la dispozitia lor resursele financiare. OBIECTIVE PRINCIPALE 1. Cunoasterea teoretica si practica a metodelor si tehnicilor moderne ale conta bilitatii financiare. 2. Formarea gndirii si rationamentelor contabile n conditiile economiei de piata, inclusiv a deschiderii catre o abordare creativa a domeniului contabilitatii 3. Asimilarea cunostintelor privind masurarea performantelor, prezentarea inform atiilor, evaluarea activelor si datoriilor ntreprinderii, prima aplicare a standardelor internationa le de raportare financiara 4. Studiul principiilor , al metodelor si tehnicilor de lucru, att din punct de v edere teoretic ct si din punct de vedere practic , aplicativ . 5. Abordarea aspectelor teoretice cu privire la dezvoltarea sistemului contabil n ceea ce priveste normalizarea si armonizarea acestuia, aspecte privind raporatarea financiara n co nditii de infalatie si unele probleme legate de tratarea reglementarilor contabile n domeniul afacerilor de leasing. 6. Tratarea aspectelor teoretice, juridice, financiare si contabile generate de fluxurile ciclurilor de exploatare, investitii si finantare, cu referire la delimitarea si definirea str ucturilor patrimoniale, evaluarea lornregistrarea n contabilitatea curenta si reflectatrea n situatiile fin anciare anuale, prin folosirea Standardelor Internationale de Contabilitate. 7. Adoptarea pentru prima data a standardelor IFRS 4 CAP. I. Abordari conceptuale privind normalizarea si armonizarea contabilitatii obiect al normarii, normalizarii si armonizarii c 1.1. Contabilitatea financiara ontabile Conceptele de norma contabila, normalizare, reglementare si armonizare contabila Norma contabila este o regula precisa de evaluare, nregistrare, clasificare si pr ezentare a informatiei contabile, elaborata n vederea rezolvarii unei probleme repetitive, rezultata dintr-o aleger e rationala, colectiva, n cadrul unui organism de reglementare contabila profesional si/sau public. Normele sunt reguli obligatorii stabilite prin lege sau prin uz, respectiv dispo zitii obligatorii fixate prin lege sau prin uz care impun o anumita ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila . Normele contabile impun un limbaj comun pe baza caruia se asigura comparabilitat ea, comunicarea si ntelegerea informatiei contabile. Planul Contabil general Francez considera ca norma contab ila provine din reguli legislative, dispozitii

reglementari sau jurisprudenta deci din surse de drept contabil. Din punct de vedere doctrinar, n elaborarea, normelor contabile s-au conturat dou a tipuri de scoli: 1. cea care preconizeaza un demers conceptual sau deductiv, unde conceptele si p rincipiile sunt determinate de un rationament urmnd sa se regaseasca n regulile, metodele si procedurile ce trebu ie puse n practica; 2. cea pragmatica sau inductiva, care pleaca de la traditie sau experiente pentr u a formula si determina norme. Nevoia de armonizare si uniformitate n contabilitate impune normalizarea sa, astf el materializndu-se obiectivele, conceptele, metodele si regulile privind productia si utilizarea informatiei con tabile. Normalizarea reprezinta procesul de aplicare deliberata a normelor de contabilit ate pentru solutionarea corecta a problemelor privind productia si utilizarea informatiei contabile. Obiectivele normalizarii sunt: - determinarea unei terminologii si a principiilor contabile general admise; - definirea informatiilor detinute n situatiile financiare; - modul de prezentare (forma) a informatiilor n situatiile financiare; - elaborarea unui plan de conturi si a unei scheme de contabilizare a diferitelo r operatii. Normalizarea contabilitatii vizeaza doua scopuri principale: 1. obtinerea de catre puterea publica a unei informari omogene referitoare la ntr eprinderi; 2. utilizarea informatiei contabile de catre utilizatorii din afara ntreprinderii , n special n ceea ce priveste comparatiile n timp si spatiu (ntre ntreprinderi). Normalizarea contabilitatii are ca obiect definirea de principii, reguli si norm e generale, bazate pe utilizatori, asigurnd ntelegerea informatiilor contabile n timp si spatiu, definirea legaturilor precise ntre nevoile de gestiune specifice fiecarei ntreprinderi, legislatie si contabilitate nationala. Jean Franois Casta defineste normalizarea contabila ca fiind procesul prin care s e armonizeaza prezentarea documentelor de sinteza, metodele contabile si terminologia. Se considera ca exista 2 mari sisteme aplicate n practica: a) normalizare rigida, tip plan contabil obligatoriu, n care ceea ce nu este permis este interzis , sistem care raspunde nevoilor de informare pentru economii centralizate; b) normalizare flexibila, bazate pe anumite repere contabile, unde se permite cam orice atta timp ct nu intra n conflict cu legea. O contabilitate normalizata permite: 1. ntreprinderii sa nregistreze n mod sistematic toate evenimentele, operatiile si situatiile car au loc n timp si sa le formalizeze n situatiile financiare; 2. obtinerea unor informatii comparabile n timp si spatiu pe baza careia se aprec iaza tendintele si evolutia unei ntreprinderi de la o perioada la alta si, n raport cu late ntreprinderi; 3. obtinerea unor informatii previzionate care le ofera utilizatorilor posibilit atea sa faca previziuni si estimari cu privire la evolutia ntreprinderii; 4. tuturor celor interesati de ntreprindere (actionari, creditori, investitori, s tat, salariati, furnizori, clienti, etc.) sa dispuna periodic de diverse informatii formalizate n diverse forme si suporturi d e comunicare, n special situatii financiare anuale, care sa i ajute n fundamentarea deciziilor; 5. fixarea unor caracteristici calitative informatiei contabile si aprecierea ut ilitatii informatiei n functie de aceste

criterii. Reglementarile contabile semnifica totalitatea normelor contabile impuse n mod ob ligatoriu prin lege sau alta norma juridica. Armonizarea contabila exprima procesul de corelare, comptabilizare si standardiz are a componentelor cadrului conceptual al contabilitatii, fiind definita ca un proces politic care vizeaza s a reduca diferentele ntre practicile contabile care se aplica n lume, astfel nct sa creasca compatibilitatea si comparabilitatea l or. 5 1.2. Normalizarea informatiei contabile O informatie adecvata rezulta dintr-o armonie posibila ntre diferitele componente structurale care se suprapun si se completeaza reciproc. Informatia reprezinta un set de date care determina schimbarea probabilitatilor p e care beneficiarul le asteapta, n urma producerii evenimentelor viitoare" (Arnold, 1990). Existenta unei piete presupune existenta unui produs. Informatiile contabile rep rezinta produsul schimbat pe piata informatiei contabile. Acest produs nu exista dect n functie de regulile si normele care l definesc. Informatia contabila este un produs juridic" specific deoarece productia, prezent area si difuzarea sa trebuie reglementate. O piata a informatiei contabile trebuie sa asigure protejarea intereselor asocia tilor si tertilor prin favorizarea: a. dezvoltarii informatiei contabile publicate din punct de vedere cantitativ si calitativ; b. publicarii si inteligibilitatii informatiilor contabile (transparenta); c. cresterii posibilitatilor de comparare n timp si n spatiu. Valoarea unei informatii poate fi definita ca diferenta dintre beneficiul net, g enerat de luarea unei decizii dupa obtinerea informatiei si beneficiul net obtinut de luarea aceleiasi decizii, neafectata de informatie. Globalizarea progresiva a pietelor financiare face tot mai acuta nevoia de infor matie adecvata si competitiva. Informatiile financiar contabile, n prezent, stau la baza deciziilor de investiti i, acuratetea si relevanta acestora influentnd n mod decisiv atingerea nivelului optim al rezultatelor scontate. Situa tiiile financiare anuale au devenit o importanta sursa de informatii, analizata cu deosebita atentie de toti participa ntii de pe pietele de capital. n ultimele decenii, documentele contabile de sinteza si de raportare au cunoscut o serie de modifica ri esentiale, n forma si continut, jurisdictia si normele care guverneaza pietele financiare internationale punndu-s i tot mai mult amprenta asupra caracteristicilor informatiilor contabile. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare sunt atributele de baza c are dau sens utilitatii informatiei contabile. Acestea sunt: ?? Inteligibilitatea reprezinta calitatea informatiilor de a fi usor ntelese de u tilizatori, n vederea atingerii cu usurinta a scopurilor pentru care se apeleaza la aceste informatii. ?? Relevanta se pune n evidenta atunci cnd informatiile influenteaza deciziile eco nomice, contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de catre utilizatori c onfirmnd sau corectnd evaluarile anterioare. Relevanta informatiei este influentata de natura sa si de

pragul de semnificatie. O informatie devine semnificativa daca omisiunea sau declararea ei eronata ar pute a influenta sensul unei decizii. ?? Credibilitatea unei informatii asigura utilizatorii ca nu se expun riscurilor apelnd la informatii care contin erori semnificative si care sunt partinitoare, oferindu-le acestora siguranta n f olosirea lor. Pentru a fi credibila, informatia trebuie sa reprezinte cu fidelitate tranzactii le si operatiunile descrise. Prevalenta economicului asupra juridicului presupune prezentarea trazactiilor si operatiunilor n concordanta cu realitatea economica si nu n exclusivitate cu forma lor juridica. Neutralitatea informatiei presupune eliminarea oricaror forme de influenta care ar determina un rezultat sau obiectiv predeterminat. Prudenta presupune luarea n considerare a unui grad de precautie n exercitarea rat ionamentelor necesare cu ocazia estimarilor unor evenimente n conditii de incertitudine, pentru ca elementele de activ si pasiv sa nu fie supraevaluate sau subevaluate, dupa caz. Integralitatea presupune o informatie completa, n limitele rezonabile ale pragulu i de semnificatie si ale costului obtinerii ei. Limitele privind informatia relevanta si credibila sunt determinate de : Oportunitate prezentarea informatiilor cu ntzieri majore conduce la pierderea rele vantei; Raportul cost-beneficiu, presupune ca beneficiile aduse de furnizarea unor noi i nformatii contabile trebuie sa fie mai mari dect costul legat de acestea. Echilibrul ntre caracteristicile calitative. Importanta relativa a caracteristici lor n diferite cazuri tine de domeniul rationamentului profesional. Comparabilitatea presupune posibilitatea de analiza pe baza informatiilor furniz ate de situatiile financiare n raport de evolutia n timp a activitatii (rol determinant avndu-l principiul perman entei metodelor) precum si compararea cu stituatiile financiare ale diverselor entitati de acelasi tip (n su bramura sau ramura de activitate)pentru a evalua corect pozitia financiara, performantele si modificar ile acestora. 6 1.3. Organizatii (organisme) implicate n procesul normalizarii si armonizarii con tabile Pe plan regional si chiar mondial coexista mai multe culturi contabile doua dint re ele fiind deosebit de marcante si influente si anume: 1. cultura contabila si sistemul de contabilitate vest-european, denumit si cont inental, promovata de Franta si Germania; 2. cultura contabila si sistemul contabil anglo-saxon, dezvoltata de Anglia si S UA. Sub influenta celor doua blocuri de putere contabila, sistemele contabile nation ale prezinta mari divergente, ceea ce a generat mai ales n perioada postbelica, initierea unui proces de armonizare, de apropriere a sistemelor contabile, chiar a culturii contabile a diferitelor tari sau grupuri de tari Pe plan regional s-a constituit mai multe organisme internationale guvernamental e si neguvernamentale al caror scop este contributia activa la armonizarea contabilitatii. Aceste organisme sun t:

1. Grupul tarilor occidentale cele mai industrializate (dezvoltate) (OCDE Organi zatia de Cooperare si Dezvoltare Economica) care a publicat n 1976 un document cu principiile directoare adecvate ntreprinderilor multinationale cu titlul de recomandari care vizeaza n special o mai buna informa re a publicului asupra structurii activitatilor si politicilor acestor ntreprinderi ; 2. Grupul interguvernamental de experti ONU (Organizatia Natiunilor Unite) const ituit n 1982, al carui obiectiv principal este vegherea asupra intereselor tarilor n curs de dezvoltare, membre ONU; 3. Grupul tarilor Pietei Comune a Comunitatii Economice Europene (CEE) care a el aborat si difuzat tarilor membre nca din 1968 un Cadru Contabil general si a adoptat mai multe directive im portante, cum ar fi: - Directiva a IV-a care vizeaza structura, continutul si prezentarea situatiilor financiare anuale (bilant, contul de profit si pierdere, notele explicative); - Directiva a VII-a cu privire la elaborarea, publicarea si controlul conturilor consolidate; - Directiva a VIII-a care se refera la drepturile si obligatiile persoanelor nsar cinate cu controlul si certificarea documentelor contabile. Pe plan mondial n materie de armonizare contabila, sunt deosebit de active urmato arele organizatii profesionale internationale si anume: 1. Comitetul pentru Standarde Intentionale de Contabilitate (International Accou nting Standards Committee IASC) (care devine n urma unei reforme organizatorice si de strategie c ontabila, Consiliul IASB) creat n anul 1973, care regrupeaza n total 143 de organizatii profesionale contabile din 104 de tari avnd ca obiectiv elaborarea si publicarea standardelor contabile internationale cu privire la prezentarea situa tiilor financiare anuale, precum si asigurarea acceptarii si aplicarii lor la scara mondiala. Desi aceste standarde nu au carac ter obligatoriu, ele exercita o puternica influenta asupra practicilor si reglementarilor contabile nationale. IASC, din 2000, si-a modificat structurile pentru a face din succesorul sau IASB (International Accounting Standards Board) Consiliu al standardelor contabile internationale un normalizator global, care tine cont de particularitatile nationale, n materie de normalizare a contabilitatii. Consiliu al standardelor contabile internationale IASB a succedat n 2001, organismu l Comitetul standardelor contabile internationale IASC, jucnd un rol preponderent n normalizarea contabila, la scara internationala. Standardele elaborate de IASB poarta numele de standarde internationale de raport are financiara (International Financial Reporting Standards - IFRS), elabornd pna n 2005, cinci IFRS. Standardele internationale de raportare financiara (IFRS), ca produse normalizat oare ale organismului international (IASB), se regasesc n urmatoarele structuri: 1. Standarde internationale de raportare financiara (IFRSX), elaborate ca atare de IASB; 2. Standarde internationale de contabilitate (IASX) care au suportat n prealabil, un proces de revizuire prin eliminarea alternativelor, redundantelor si conflictelor din interiorul lor. 3. Interpretari de tip nou elaborate de Comitetul International de Interpretari la Raportarea Financiara (International Financial Reporting Interpretations Committee - IFRIC) sau de pre

decesorul sau, Comitetul Permanent de Interpretare (Standing Interpretations Committee - SIC), supuse si ele revizuiri lor, atunci cnd realitatea, impune acest fapt. 2. Federatia Internationala a Contabililor (International Federation of Accounta nts - IFAC) creata n 1977, care au preocupari n special legate de standardele internationale de audit, etica profesionala si formarea profesiei contabile. 3. Aceste 2 organizatii profesionale, IASC si IFAC, sunt puternic influentate de organismul american de normalizare contabila FASB (Financial Accounting Standards Board)(Consiliul de S tandarde ale Contabilitatii financiare) care vizeaza patru probleme principale: - obiectivele situatiilor financiare anuale (continut, performanta si evolutie); - caracteristicile calitative ale informatiilor financiare (claritate, pertinent a, fiabilitate, capacitate de comparatie; - elementele componente ale situatiilor financiare (active, pasive, venituri si cheltuieli); - metodele de evaluare a elementelor componente ale situatiilor financiare. 7 Actualul organism american de normalizare contabila Consiliul standardelor de con tabilitate financiara (Financial Accounting Standards Board - FASB) a succedat Consiliului de principii contabile (A ccounting Principles Board - APB) care, la rndul lui a nlocuit Comitetul de proceduri contabile (Committee of Accounti ng Procedures CAP). Referentialul american, este cunoscut n mod obisnuit sub sintagma Principiile cont abile general acceptate americane (United States Generally Accepted Accounting Principles US - GAAP). FASB este un organism neguvernamental compus din sapte membri permanenti, activi tatile normalizatoare ale acestui Consiliu realizndu-se sub protectia Fundatiei contabilitatii financiare (Fina ncial Accounting Foundation FAF). FAF are n componenta sapte membri proveniti de la diverse organisme: - AAA Asociatia americana a contabilitatii (American Accounting Association); - AICPA Profesia contabila liberala a expertilor contabili; - Federatia analistilor financiari. FASB este primul organism normalizator care a elaborat, n mod explicit, un cadru conceptual contabil, acest cadru fiind structurat, astazi n 7 enunturi (Statements of Financial Accounting Concept - SFAC) al caror obiectiv este de a defini fundamentele care au stat si vor sta la baza standardelor contabile. FASB publica, n mod regulat, standarde de contabilitate intitulate Enunt privind s tandarde de contabilitate financiara (Statements of Financial Accounting Standard SFAS sau mai simplu FASX) , astfel de reguli contabile avnd, n Statele Unite ale Americii, forta de lege, deoarece ele sunt recunoscute oficia l de Comisia de Valori Mobiliare (Securities and Exchange Commission - SEC). 1.4. Dispozitivul de normalizare si armonizare contabila Orisice sistem tehnic, pentru a functiona, are nevoie de un dispozitiv care reun ind mai multe componente, serveste la ndeplinirea obiectivelor, finalizarea proceselor si obtinerea rezultatelor. Prin urmare, printr-un dispozitiv ntelegem un ansamblu de piese legate ntre ele ntr-un anumit fel si care ndeplineste o functie b ine determinata ntr-un sistem tehnic. Toate instrumentele si mecanismele folosite n normalizarea contabilitatii figureaza sub apelatia de dispozitivul normalizarii contabilitatii, iar toate normele contabile impuse n mod obligatoriu printr-o nor ma juridica sunt denumite reglementari contabile (drept contabil), n aceste conditii, dispozitivul de normalizare si reg

lementari contabile, desi nuantabil sau diferentiabil de la o tara la alta, se defineste prin urmatoarele componente: cadrul contabil sau cadrul conceptual; reteaua de norme sau standarde contabile nationale (locale); sistemul de reglementare normativa contabila (dreptui contabil); planul de conturi si schema de contabilizare a operatiilor economice si financia re; ghiduri contabile profesionale; d i c t i o n a r u l d e c o n v e r s i e c o n t a b i l a ; p o l i t i c i d e c o n t a b i l i t a t e ; institutia normalizarii contabile si legea contabilitatii. Cadrul contabil sau cadrul conceptual Problema construirii si utilizarii unui cadru conceptual s-a pus pentru prima da ta n Statele Unite. Conceput si elaborat n perioada 1973-1985, cadrul conceptual american raspunde unor probleme teoretice si institutionale ale normalizarii americane, si mai apoi sta la baza elaborarii cadrelor contabile ad optate pe rnd n: Canada, Australia, Marea Britanic. precum si de organismul international de normalizare si armonizare con tabila. De o maniera generala, structura unui cadru contabil conceptual se prezinta astf el1: obiectivele informarii financiare; caracteristicile calitative ale informatiei financiare; clementele componente ale situatiilor financiare; criterii de recunoastere si metode de evaluare. Cadrul conceptual international, numit si Cadru de ntocmire si prezentare a situat iilor financiare", publicat n iulie 1989, se inspira din substanta conceptuala a cadrului american, dar se particularizeaza mai ales prin faptul ca doreste sa nu se adreseze n mod predominant unei singure categorii de u tilizatori, n speta investitorii, asa cum o facuse predecesorul" lui, ci unei palete largi de utilizatori, ceea ce deno ta caracterul sau mai social". n esenta, cadrul contabil conceptual defineste conceptele care stau la baza ntocmi rii si prezentarii situatiilor financiare pentru utilizatorii externi. I.A.S.B. a creat un cadru care, din punc t de vedere conceptual, abordeaza: 1. obiectivul situatiilor financiare; 2. caracteristicile calitative care determina utilitatea informatiilor din situa tiile financiare; 3. definirea, recunoasterea si evaluarea clementelor pe baza carora sunt ntocmite situatiile financiare 8 (active,datorii, capitaluri proprii, venituri si cheltuieli); 4. conceptul de capital si de mentinere a nivelului capitalului. Reteaua de norme sau standarde contabile nationale (locale) n limba franceza, termenul de standard are semnificatia de norma sau a unei date de referinta. De altfel, fiecare standard este centrat pe un set de principii generale, pe o tema sau un anumit a spect contabil sau un sector de activitate institutiionalizat. Dupa sfera de aplicare, standardele se pot clasifica n: standarde internationale; standarde europene standarde nationale, regionale sau locale. n ceea ce priveste IA S-urile sau IFRS-urile elaborate de I.A.S.B., asa cum se de sprinde din strategia I.A.S.B., rolul si importanta lor constau n: furnizarea de reguli contabile general valabile acceptate n toate tarile lumii, c

apabile sa armonizeze ntr-o masura ct mai mare standardele si procedurile contabile practicate n diverse tari. n consecinta, I.A.S.B. se concentreaza asupra aspectelor esentiale, astfel nct standardele sa nu devina prea complicate, dificil de aplicat si de adoptat la specificul contabilitatii fiecarei tari; asigurarea aceleiasi baze pentru elaborarea situatiilor financiare, astfel nct inv estitorii si bancile internationale sa poata face analize comparative ale diferitelor oportunitati de investitii; IAS sau IFRS nu se suprapun standardelor de contabilitate locale. sfera de aplicare a IAS se circumscrie numai la elementele esentiale si de la da ta specificata n textul standardului, cu exceptia celor care se aplica retroactiv. fiind un organism privat, I.A.S.B. nu are autoritatea de a adopta acorduri inter nationale de natura sa oblige alinierea tuturor tarilor la IFRS. Standardele Contabile Europene numite si Directive sunt elaborate de Uniunea Eur opeana, fiind formalizate prin Directiva a IV-a, care cuprinde, asa cum am mai aratat normele privind ntocmirea si prezentarea conturilor anuale sociale, Directiva a Vll-a care reglementeaza conturile consol idate ntocmite de grupurile de ntreprinderi si Directiva a- VlII-a, privind profesia libera contabila orientata spre auditarca conturilor anuale. Sfera si caracteristicile Directivelor europene sunt circumscrise la zona tarilor membre ale Uniunii Europene, iar aplicarea lor este obligatorie, deoarece reprezinta o sursa de drept contabil. Standardele nationale sau locale sunt elaborate de fiecare tara n raport de Stand ardele de Contabilitate Internationale si Directivele Contabile Europene. Conceperea, elaborarea si adop tarea standardelor nationale este un proces politico-strategic n cadrul caruia fiecare tara si apara interesele. Sistemul de reglementare normativa contabila (dreptui contabil). Elaborarea de n orme contabile este att produsul actiunii politice, ct si al unei reflectii logice sau al unor rezultate empirice.n masura n care normele sunt impuse prin texte legale si reglementate, ele devin reglementari. Reunirea si ierarhizarea tuturor textelor privind reglementarile contabile ntr-un ansamblu unitar conduc la un adevarat drept contabil. Acesta cuprinde totalitate a legilor, normelor, ordinelor, instructiunilor si a altor acte normative referitoare la organizarea si conducer ea contabilitatii si la ntocmirea situatiilor financiare sau a documentelor de sinteza si de raportare.Cadrul juridic al conta bilitatii unei tari este produsul unei noi ramuri a dreptului, numita drept contabil. El se bazeaza pe un ansamblu de reguli ierarhizate si definite dupa cum urmeaza: tratate sau acorduri internationale (reglementari, directive); texte legislative (legi si ordonante); texte reglementare (decrete si hotarri); elemente de jurisprudenta (deciziile tribunalelor); doctrina (alte surse). Tratatele internationale au, din momentul publicarii lor, o autoritate superioar a legilor, cu conditia ca fiecare tratat sau acord sa fie aplicat si de celelalte parti. n timp ce reglementarile a u o ntindere generala, fiind obligatorii prin toate elementele componente si direct aplicabile n oricare dintre statele membre, prin finalitatea lor, directivele lasa instantelor nationale competenta n materie de forma si de mijloace de aplicare. Legile sunt texte votate de Parlament. Ele statueaza numai problemele importante

, limitate, n mod imperativ, de Constitutie. Ordonantele au, n principiu, acelasi rol, iar atunci cnd este cazul, ele pot modifica legile. Decretele sunt promulgate de guvern si contin fie dispozitii, sub forma reglemen tarilor administratiei publice, fie dispozitii sub forma de decrete n Consiliul de stat, fie, n sfrsit, sub forma de de crete simple, pregatite de ministere. n aceeasi grupa de surse, dar ierarhic sub decrete, se plaseaza hotarrile care, n d omeniul contabilitatii, au mbracat forma de hotarri ministeriale. 9 Deciziile tribunalelor au misiunea de a asigura, cu ocazia examinarii recursuril or de litigii asupra carora ele sunt sesizate, ca dispozitiile legale au fost exact aplicate. Jurisprudenta care rezu lta nu are un caracter obligatoriu. Doctrina este constituita din interpretari sau avize referitoare la elementele a supra carora textele legislative si reglementare nu au facut precizari. Se ncadreaza n categoria doctrina: raspunsuril e ministeriale, circularele administrative, recomandarile diferitelor organisme etc. Planul de conturi si schema de contabilizare a operatiilor economice si financia re Formalismul propriu tinerii contabilitatii se realizeaza prin planul de conturi. Acesta defineste toate conturile operationale folosite pentru nregistrarea situatiei si miscarii elementelor patri moniale si extrapatrimonialc. Fiecare cont de diverse grade de cuprindere a multimii elementelor patrimoniului este de limitat prin urmatoarele caracteristici: denumire si simbol cifric; ncadrat ntr-o clasa si grupa n raport de un anumit criteriu de clasificare; continutul si functia contabila, precum si corespondenta cu alte conturi. Totodata, este de regula prezentata si o monografie privind nregistrarea n conturi a principalelor operatii economice si financiare. Primul plan contabil, care a influentat normalizarea contabilitatii n numeroasele tari a fost elaborat n anul 1928 de catre economistul german Eugen Schmalenbach. n Franta, Planul Contabil General constituie documentul fundamental de referinta pentru toate ntreprinderile industriale si comerciale, oricare ar fi formele lor juridice, ramura de activit ate si caracterul lor public sau privat. Ca urmare la lucrarile executate de o comisie instituita de guvernul de la Vichy n anul 194 2, a fost elaborat primul Plan Contabil Genera! din Franta n anul 1947. Revizuirea sa a dus la adoptarea Planului din 195 7 care a fost n vigoare pna n anul 1983. O alta revizuire, nceputa n anul 1970, avea sa conduca la Planul din 1982, c are a fost aprobat prin decizia ministeriala din 27 aprilie 1982 si a intrat n vigoare ncennd cu 1 ianuarie 1984. Ghiduri contabile profesionale Ghidurile profesionale reprezinta prin continutul lor lucrari monografice si ins trumentari privind normele si reglementarile contabile aplicabile la nivelul tipurilor de entitati care organi zeaza si conduc contabilitatea. Dictionarele de conversie contabila se utilizeaza n operatia de convertire a date lor firmei pe sistemul contabil respectiv. Politicile de contabilitate reprezinta optiuni privind principiile, fazele de ev aluare, regulile si procedurile specifice adoptate la nivelul national sau nivelul entitatilor contabile pentru nregistrare a contabila pentru ntocmirea si prezentarea

situatiilor financiare. Institutia normalizarii si armonizarii contabile Pentru nfaptuirea obiectivelor privind normalizarea, armonizarea, dezvoltarea si perfectionarea contabilitatii este necesara o institutie a normalizarii care sa prezinte credibilitate. n sfera preo cuparilor unei asemenea institutii, intra urmatoarele misiuni: elaborarea si mentinerea la zi a cadrului contabil general, a standardelor sau normelor contabile nationale, a planului de conturi general si a dictionarului d e conversie contabila. Toate normele contabile elaborate de institutia normalizarii devin obligatorii prin in terventia statului, n mod concret, a Ministerului Finantelor; avizarea doctrinara a tuturor propunerilor legislative si a reglementarilor juri dice n domeniul contabilitatii; elaborarea de norme destinate a fi omologate, privind normele contabile internat ional recunoscute. O institutie a normalizarii contabile, prin natura sa, poate fi de esenta statal a sau publica, adica o institutie a statului sau de esenta pragmatica, adica o institutie a profesiei contabile si, n sfrsit, de esenta mixta. n acest din urma caz, statul, de regula, deleaga autoritatea normalizarii unei institutii a profe siei contabile, dar n acelasi timp, prin interventia sa, face obligatorii normele elaborate de organismul profesiei. 1.5.Cererea si oferta de informatii contabile 1.5.1 Utilizatorii si necesitatile informationale Relatia dominanta n viata unei ntreprinderi este relatia ntre proprietarii acesteia si managerii ei. Aceasta relatie trebuie judecata n contextul modului de guvernanta a ntreprinderii. Daca relatia ntre administratorii ntreprinderii si proprietarii ei este o relatie primordiala n guvernanta ntreprinderii, nu este mai putin adevarat ca, la nivel international, contabilitatea trebuie sa raspunda astazi necesitatilor unei game diverse de utilizatori, ofertele ei avnd un caracter din ce n ce mai social. Utilizatorii interni sunt reprezentati de manageri. Ei apeleaza la informatiile contabile care reflecta operatiile de exploatare, de investitii, de finantare si de gestiune a trezoreriei, pentru fun damentarea si luarea deciziilor lor. In acest sens, ei folosesc att informatii generate de contabilitatea curenta ct si pe cele prezen tate n situatiile financiare anuale sau trimestriale, ca produse finale ale contabilitatii. In conditiile internationali zarii contabilitatii romnesti, lor le revine un rol major n alegerile contabile: definirea optiunilor privind politicile contabile ce le mai adecvate ntreprinderii, n vederea 10 reflectarii realitatii economice. Mandatati de proprietari sa gestioneze averea si activitatea ntreprinderii, managerii dispun de datele furnizate de contabilitatea financiara, dar si de cele aferente contab ilitatii de gestiune (care le sunt destinate n exclusivitate). Utilizatorii externi sunt reprezentati de finantatorii ntreprinderii, partenerii ei comerciali, partenerii sociali, puterea publica si alti utilizatori externi. Finantatorii sunt utilizatorii care, potential sau efectiv, pun la dispozitia ntr eprinderii resursele necesare desfasurarii activitatilor sale. In functie de modalitatea de finantare, n contextul diferitel or tipuri de ntreprinderi, vom ntlni: - finantatori bursieri, daca ntreprinderile sunt cotate pe piata financiara; - finantatori bancari, daca ntreprinderile si procura resursele externe prin recur sul la mprumuturile bancare;

- puterea publica, n calitatea ei de investitor n regiile autonome si n ntreprinderi le de interes national; - alte categorii de finantatori (de exemplu, finantarea prin ncheierea si derular ea de contracte de locatie-finantare, numite si contracte de leasing financiar). Nu trebuie neglijat faptul ca o ntreprindere cu o soliditate financiara asigurata duce o politica de echilibru ntre recursul la sursele externe de finantare (enuntate mai sus) si generarea de surs e proprii (calea autofinantarii, prin amortizarea diferitelor componente de activ imobilizat si prin repartizarea unei cote reprezentative din profit pentru constituirea de rezerve). n consecinta, finantatorii sunt reprezentati de investitori, creditori (n special bancari), statul si agentiile guvernamentale, locatorii (n cadrul contractelor de leasing financiar) etc. In co nformitate cu reglementarea contabila internationala, utilizatorii externi de informatii, definiti n cadrul proceselor si operatiilor de finantare, sunt investitorii si creditorii. Managerii si nevoia de fundamentare a deciziei In cazul ntreprinderilor mici, managerul coincide, de regula, cu proprietarul. In celelalte ntreprinderile, nsa, actionarii fiind numerosi, ei nu se pot implica direct n activitatea cotidiana si deleaga autoritatea conducerii unui grup de manageri. Nevoile informationale ale managerilor sunt acoperite, n principal, prin rapoarte care nu sunt publicate altor categorii de utilizatori. Aceste rapoarte sunt ntocmite, de regula, att pe baza informatiilo r din contabilitatea de gestiune ct si pe baza informatiilor din contabilitatea financiara. Natura lor variaza de la o ntre prindere la alta, n functie de tipul de activitate. De exemplu, managerul unei mari suprafete comerciale poate cere info rmatii despre profitabilitatea fiecarui departament, n timp ce managerul unei ntreprinderi de productie va fi interesat de profitabilitatea fiecarui produs. Cu ct activitatea societatii este mai complexa si mai diversa, cu att managerii au nevoie de mai multe informatii. De exemplu, proprietarul-manager al unui garaj mecanic din mediul rural poate tine minte toate informatiile care i sunt necesare pentru desfasurarea activitatii zilnice. Acest lucru este posibil deoar ece ntreprinderea este mica si proprietarulmanager, fiind implicat n desfasurarea activitatii, poate sa ntreprinda orice actiune neces ara. In societatile mari, nsa, este necesar un sistem formalizat de informare. De exemplu, nevoile informationale ntr -o societate care fabrica mai multe produse sunt asa de mari nct este imposibil ca managerul sa tina minte toate detal iile necesare. In plus, cu ct societatea este mai mare, cu att managerul se afla mai departe de activitatea cotidiana, fap t care l obliga sa solicite informatii aditionale, pe baza carora sa poata controla activitatea subalternilor. De asemenea, natura activitatii ntreprinderii afecteaza nevoile informationale al e managerilor. Astfel, informatiile necesare pentru a conduce un restaurant nu sunt aceleasi cu informatiile necesar e pentru a conduce un hotel: n cazul hotelului nu sunt necesare doar informatii despre operatiile culinare, ca n cazul restaurantului, ci si informatii despre gradul de ocupare a paturilor, profitul barului etc. Managerii au acces imediat si complet la informatiile contabile. Ei nu trebuie s a astepte si nici nu sunt limitati la informatiile publicate n situatiile financiare. Desi beneficiaza de asimetrie inf

ormationala n raport cu celelalte categorii de utilizatori, managerii acorda, totusi, o atentie deosebita modului n care informa tiile publicate sunt percepute de catre acestia. Un atare interes se datoreaza faptului ca situatiile financiare publica te informeaza tertii asupra capacitatii manageriale a colectivului de conducere. Altfel spus, managerii utilizeaza infor matiile din situatiile financiare nu pentru a lua decizii privind gestiunea, ci pentru a comunica. Investitorii si globalizarea pietelor financiare In general, investitorii (actionarii) doresc sa masoare rentabilitatea si riscul investitiilor lor, n functie de acestea ei lund decizia de mentinere, crestere sau reducere a aporturilor. Astfel, investito rii sunt interesati de capacitatea ntreprinderii de a realiza cstiguri viitoare. Notiunea de capacitate de a realiza cstiguri viitoare se refera la masura n care ntreprinderea va adopta o strategie al carui scop sa fie cresterea bogatiei sale, obtinerea de fonduri noi si va putea sa converteasca, ulterior, beneficiile n disponibilitati. Investitorii rationeaza, d e regula, n functie de fluxurile monetare, care au o reprezentare tangibila, si mai putin n functie de beneficiul net care, depin znd de conventii contabile, nu reflecta, ntotdeauna, mbogatirea economica reala a firmei. Rationamentele lor tin cont, de a semenea, de faptul ca, de regula, ntreprinderile utilizeaza o parte din cstigurile realizate pentru autofinantare. D esi actionarii par a fi primele victime ale autofinantarii, n realitate, prin autofinantare creste activul net si valoarea te oretica a actiunii, ceea ce poate antrena o crestere a cursului bursier sau o distribuire gratuita de actiuni. In aceste con ditii, actionarul recupereaza prin capital partea pe care a pierdut-o sub forma de dividende. Mai mult, n timp ce beneficiile distr ibuite sunt supuse, n majoritatea tarilor, la 11 numeroase prelevari fiscale n cascada, diminundu-se suma ce ajunge efectiv la disp ozitia actionarilor, plusurile de valoare bursiere sunt mai putin impozitate. Actionarii doresc nsa si informatii privind dividendul, deoarece acesta nu reprez inta doar un simplu transfer de numerar. El si rata sa de crestere pe termen lung vehiculeaza un bogat flux info rmational despre perspectivele ntreprinderii. Cresterea numarului investitorilor etici , grijulii sa investeasca n firme care resp ecta mediul, a dus la o cerere sporita de informatii privind gestiunea mediului ntreprinderii. Astfel, investitorii soli cita informatii privind costurile gestiunii mediului (cheltuieli legale, cheltuieli cu decontaminarea unor zone, cheltuieli cu controlul poluarii, investitii n echipamente antipoluante etc), care sa le permita calculul datoriei implicate de aceasta ges tiune si luarea deciziei de cumparare, vnzare sau pastrare a actiunilor. n ceea ce priveste investitorii potentiali, acestia doresc sa poata calcula rata rentabilitatii pe care au dreptul sa o pretinda ntreprinderii pentru a-si investi fondurile lor, tinnd cont de riscul atr ibuit investitiei lor si de oportunitatile existente pe piata. Pentru a raspunde cererii de masurare a bogatiei ce se cuvin e investitorilor, literatura de specialitate recomanda utilizarea capitalizarii bursiere. Practica a reactionat rapid la acea sta propunere, numeroase cabinete de analiza financiara realiznd o clasificare a societatilor, n functie de cantitatea de bogat ie creata pentru actionari. Metoda cel mai des utilizata este cea intitulata valoarea adaugata de piata (market added value). Aceasta metoda presupune retratarea

anumitor posturi din bilant, calcularea valorii totale a capitalurilor proprii a portate de actionari si compararea lor cu valoarea bursiera a ntreprinderii. O diferenta favorabila este interpretata ca o sporire a fondurilor investite, n timp ce o diferenta nefavorabila reprezinta o pierdere de bogatie. Creditorii si particularitatile pietei bancare Creditorii bancari reprezinta terti care acorda mprumuturi societatilor n scopul d e a obtine profitabilitate de pe urma acestor mprumuturi. Din acest motiv, ei sunt interesati de capacitatea ntreprinder ii debitoare de a crea profit, acesta reprezentnd singura sursa de acoperire a dobnzilor aferente mprumuturilor. Dar cum doar o parte din profit ramne la dispozitia ntreprinderii, bancile acorda o atentie particulara dividendelor, vegh ind ca, prin distribuirea acestora, sa nu se amputeze capitalul economic al entitatii n cauza. n plus, creditorii bancari vor sa se asigure ca ntreprinderea va fi capabila sa ra mburseze mprumuturile la scadenta. Pentru calculul capacitati de rambursare a mprumuturilor, ei nu tin cont nici de costul istoric, nici de valoarea justa. Din motive de prudenta, se situeaza pe pozitia cea mai defavorabila si evalueaza act ivele si datoriile la valoarea lor de lichidare. Ca urmare, o serie de elemente de activ (de exemplu, cheltuielile de constituire ) sunt ignorate, altele sunt diminuate n mod sistematic n timp ce, pentru a asigura o marja de securitate, datoriile sunt majo rate n mod sistematic. De asemenea, bancile acorda o atentie deosebita indicatorului de lichiditate. Li chiditatea arata gradul n care activele ntreprinderii sunt lichide (lichiditati sau echivalente de lichiditati), permitnd acesteia sa si plateasca datoriile si sa beneficieze de noi oportunitati de investitii. Partenerii comerciali Partenerii comerciali ai ntreprinderii sunt clientii si furnizorii. Clientii sunt interesati de capacitatea ntreprinderii de a-si continua activitate a si, n consecinta, de a vinde bunuri sau de a presta servicii, ntr-un viitor previzibil. De exemplu, o societate care prod uce si comercializeaza autovehicule doreste sa stie daca exista riscul ca furnizorul de frne sa intre n stare de faliment. Int eresul pentru aceasta informatie a crescut pe masura introducerii unor tehnici de management precum aprovizionarea just-in-time . In astfel de situatii, clientii vor sa vada ca ntreprinderea este profitabila, ca dispune de suficiente resurse pentru p lata datoriilor angajate si ca ea este capabila sa supravietuiasca, furniznd bunuri n mod eficient si la timp. In plus, n cazul n ca re bunurile cumparate necesita servicii, sub forma ntretinerii si reparatiilor, ei vor sa stie daca vor putea beneficia de aceste servicii. Cerintele informationale ale clientilor sunt satisfacute, ntr-o oarecare masura, de contul de profit si pierde re si de bilant. Furnizorii sunt interesati, de masura n care societatea debitoare va fi capabila sa si ndeplineasca obligatiile financiare. Acest interes este partial satisfacut de bilantul contabil, care fur nizeaza informatii privind resursele de care dispune societatea, datoriile pe care le-a angajat si lichiditatea activelor. De asemenea, furnizorii vor sa stie care este probabilitatea ca ntreprinderea sa si continue activitatea si acorda o deosebita a tentie perspectivelor sale de crestere economica, deoarece o eventuala crestere ar putea avea consecinte asupra volumul ui si valorii comenzilor ce le vor fi adresate. Aceste cerinte informationale se refera nsa la viitor si nu pot fi sati sfacute n mod adecvat de informatiile din

situatiile financiare anuale, care se refera, n special, la trecut. Salariatii: presiunea sociala si avantajele personalului Presiunea exercitata de salariati si sindicatele lor asupra ofertei de informati i contabile poate fi motivata n diferite moduri: - informatiile contabile sunt relevante pentru aprecierea perspectivelor viitoar e ale ntreprinderii, a securitatii locurilor de munca si a validitatii planurilor de pensii; - informatiile contabile permit aprecierea corectitudinii salariilor platite de catre ntreprindere; - informarea i ajuta pe salariati sa-si mareasca implicarea n activitatea ntreprind erii si interesul pentru munca; - informarea este un drept natural al salariatilor. Salariatii si sindicatele se intereseaza de performantele si perspectivele ntrepri nderii, din punct de vedere al negocierii salariale si al securitatii locurilor de munca. De asemenea, ei au ne voie de informatii privind performantele 12 sectoriale n scopul de a putea verifica si ntelege deciziile managerilor privind e xtinderea sau restrngerea de activitati particulare. Lipsa de informatii poate genera nencredere si probleme n relatiile i ndustriale . Altfel spus, pentru a evalua viabilitatea si perspectivele unei ntreprinderi, salariatii trebuie sa o analizez e ca un ntreg. Apoi, utiliznd informatii sectoriale, vor putea sa nteleaga mai bine cum propriile lor activitati se regase sc n acest ntreg. Pentru ca, indiferent ca salariile sunt determinate de o maniera mai mult sau mai putin descentralizata, n functie de societate, viabilitatea sectoarelor pentru care lucreaza salariatii va avea o incidenta importanta asupr a securitatii locurilor lor de munca. De asemenea, interesul salariatilor vizeaza, uneori, informatii care depasesc sf era actuala a contabilitatii financiare ca, de exemplu, cele referitoare la: programul de productie, evolutia generala a com enzilor, situatia locurilor de munca n ntreprindere, masurile prevazute pentru ameliorarea, rennoirea, transformarea echi pamentului de lucru sau a metodelor de productie si de exploatare, precum si incidenta acestora asupra conditiilor de m unca. Cerintele informationale ale salariatilor si ale sindicatelor sunt satisfacute d oar partial de contul de profit si pierdere si de bilant. O mai buna satisfacere a acestor cerinte necesita furnizarea unor inf ormatii suplimentare, fie n notele explicative, fie ntr-un bilant social. Administratia publica ntre macro-contabilitate, functiile fiscala si intervention ista Administratia publica este responsabila cu politica economica a tarii. Pentru asi atinge obiectivele economice, ea are nevoie de informatii financiar-contabile. Altfel spus, prin implicarea sa n proce sul de normalizare contabila, statul ncearca sa se asigure ca va obtine informatiile de care are nevoie. In plus, contabilii nationali si statisticienii utilizeaza informatiile contabil e pentru analize la un nivel foarte agregat (sinteze macroeconomice) si la un nivel detaliat (micro). Nevoile lor informatio nale, exprimate n termeni de variabile economice ce trebuie masurate, se refera, n principal, la: - masurarea productiei de bunuri si servicii si utilizarea acesteia (consumuri i ntermediare, investitii, exporturi etc); - masurarea veniturilor degajate de productie si repartizarea acestora ntre difer iti factori de productie (actionari, salariati, creditori, stat etc.)

- masurarea acumularii (investitii fizice si financiare) si a modului de finanta re (autofinantare sau mprumuturi), descrierea patrimoniului, a evolutiei structurii acestuia si a relatiilor financ iare ntre agenti. In calitatea sa de utilizator, administratia publica este, totusi, cel mai des r eprezentata pe piata informatiilor contabile de administratia fiscala, informatiile contabile fiind utilizate pentru stabilirea bazei de calcul al impozitelor si taxelor. Astfel, pentru calculul impozitului pe profit curent, se porneste de la rezultatul conta bil, acesta fiind corectat cu cheltuielile nedeductibile fiscal si cu deducerile fiscale. In plus, contabilitatea furnizeaz a informatii necesare pentru calculul taxei pe valoarea adaugata, a impozitului pe dividende, a impozitului pe cladiri, a impoz itului pe salarii etc. In exercitarea functiei interventioniste, administratia publica utilizeaza infor matia contabila pentru analiza diferitelor cereri ce vizeaza acordarea de subventii sau de mprumuturi cu dobnda redusa pentru diverse activitati economice. Analistii financiari si diagnosticul ntreprinderii Analistii financiari preiau informatia bruta si o transforma ntr-un alt tip de in formatie, care reflecta capacitatea lor de a ntelege, sintetiza si interpreta informatia, n calitatea ei de materie prima. In m od concret, ei realizeaza trei tipuri de activitati referitoare la informatie: a) cautarea de informatii private, care nu sunt disponibile publicului; b) analiza, procesarea si interpretarea informatiilor n scopul previziunii (analiza predictiv a); si c) analiza performantelor trecute (analiza retrospectiva). Relatia lor cu informatia contabila nu este una simpla: pe de o parte, informatia contabila reprezinta un factor de productie pentru analisti iar, pe de alta parte, aceeasi informatie reprezinta, pe piata, un produs competitiv pentru rapoartele de analiza. 1.5.2. Producatorii si produsele finale ale contabilitatii Oferta de informatii reprezinta ansamblul informatiilor disponibile pentru difer ite grupuri de utilizatori. Aria sa se ntinde de la raspunsuri verbale la ntrebarile actionarilor, cu ocazia ntlnirilor anu ale, pna la comunicari scrise, precum rapoartele privind productia fizica si documentele de sinteza. n plus, fluxurile informationale ce provin din surse diferite au o intensitate variabila n timp. Procuparile pentru oferta de informatii contabile aferente acestui subcapitol vi zeaza doar informatiile furnizate prin documentele de sinteza. Optiunea pentru acest segment prezinta ur matoarele motivatii: documentele de sinteza reprezinta "instantaneul" oficial produs chiar de catre ntreprindere; ele sunt ntocmite cu regularitate si necesita cel mai mult timp pentru citirea si "digestia" informatiilor pe care le contin. Principalul obiectiv al acestui subcapitol este acela de a stabili n ce masura in formatiile furnizate prin documentele de sinteza raspund nevoilor contradictorii ale diferitelor grupuri de utilizator i. Un set complet de situatii financiare include: a) un bilant; b) un cont de profit si pierdere; c) o situatie a modificarilor n capitalurile proprii care sa reflecte fie: i) toate modificarile capitalurilor proprii, fie 13 ii) modificarile capitalurilor proprii, altele dect acelea provenind din tranzact ii cu detinatorii de capitaluri proprii care actioneaza n calitatea lor de detinatori d

e capitaluri proprii; d) o situatie a fluxurilor de trezorerie; e) note cuprinznd un rezumat al politicilor contabile semnificative si alte note explicative. Caracteristicile situatiilor financiare anuale Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financ iare, performantei, modificarilor capitalului propriu si fluxurilor de trezorerie ale ntreprinderii pentru respecti vul exercitiu financiar. Situatiile financiare trebuie sa satisfaca necesitatile comune ale utilizatorilo r. Totusi, acestea nu ofera toate informatiile de care au nevoie utilizatorii n ceea ce priveste luarea deciziilor, deoarece n mare masura situatiile financiare releva efectele trecute si nu ofera, de regula, informatii nonfinanci are. De asemenea, pe baza situatiilor financiare, pot fi evaluate rezultatele adminis trarii ntreprinderii, inclusiv modul de gestionare de catre manageri a resurselor ncredintate. Acei utilizatori care dore sc sa evalueze modul de administrare a ntreprinderii sau sa stabileasca responsabilitatea managerului procedeaza de acea sta maniera pentru a lua decizii economice care vizeaza fie optiunea de a pastra sau vinde n respectiva ntreprindere, fie nloc uirea ori reconfirmarea conducerii acesteia. Situatiile financiare constituie suportul informational necesar efectuarii anali zei financiare orientata spre formularea unui diagnostic financiar. Diferitele categorii de utilizatori folosesc informatiile financiare precum si a lte informatii oferite de evidenta contabila, statistica si operativa a ntreprinderii, pentru a diagnostica activita tea acesteia, iar pe aceasta baza sa-si poata fundamenta deciziile economice si financiare. Pe baza informatiilor continute n situatiile financiare se iau decizii economice cu privire la: - cumpararea, pastrarea ori vnzarea unei parti din capital; - verificarea gestiunii sau conturilor conducatorilor; - estimarea capacitatii ntreprinderii de a-si remunera salariatii prin salarii sa u prin oferta altor avantaje; - determinarea politicii fiscale, - determinarea beneficiilor si a dividendelor; Elaborarea acestor analize serveste conducerii ntreprinderii att pentru cunoastere a starii de fapt reflectate prin nivelul performantelor economico-financiare si exercitarea pe aceasta baza a con trolului privind modul de realizare a sarcinilor programate, ct si pentru fundamentarea activitatii viitoare. Obiectivele situatiilor financiare anuale sunt diferite de la tara la tara, viznd importanta care se acorda diverselor categorii de utilizatori, respectiv utilizatorilor externi sau interni (cei care sunt si producatorii situatiilor financiare anuale, detinnd un atu fata de utilizatorii externi). 1.6. Programul de armonizare si normalizare contabila n Romnia Programul de armonizare contabila din Romnia a prins viata n anul 1997, avnd cel pu tin doua motive importante de a demara acest program de armonizare contabila: 1. un prim motiv este direct legat de necesitatea atragerii de investitii strain e; 2. cel de-al doilea motiv vizeaza integrarea n Uniunea Europeana. Programul de dezvoltare a contabilitatii romnesti a fost reglementat, mai nti prin Ordinul Ministrului de Finante (OMF) nr. 403/1999 numit Reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a a

(CEE) Comunitatii Economice Europene si cu standardele Internationale de Contabilitate. Acest ordin a fost nlocuit n anul 2001, cu OMF nr. 94/22.02.2001, avnd aceeasi denu mire ca si OMF nr. 403/1999. Asistam, practic la o schimbare de atitudine a doctrinei romnesti prin reorientar ea acesteia catre filozofia referentialului international ce presupune o deschidere spre conceptele si pract icile contabile anglo-saxone. n Romnia normalizarea si reglementarea contabila este realizata de Ministerul Fina ntelor Publice prin Directia Generala pentru reglementari Contabile asistata de Colegiul Consultativ al Conta bilitatii. Contributii importante aduc, de asemenea, organismele profesionale de profil: - C.E.C.C.A.R. Corpul expertilor Contabili si al Contabililor Autorizati din Romn ia; - Camera Nationala a Auditorilor. Dispozitivul de normalizare si reglementare contabila s-a fundamentat n tara noas tra pe urmatoarele elemente: 1. Reglementari contabile nationale a) Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata cu modificarile si completarile ulterioare; b) H.G. nr. 704/1993; c) H.G. nr. 831/1997; d) O.M.F. nr. 425/1998; 14 e) O.M.F.P. nr. 772/02.06.2000; f) Reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economi ce Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001; g) Reglementarile contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene, apr obat prin O.M.F.P. nr. 306/26.02.2002, publicata n M.O. nr. 279 bis din 25.04.2002; h) Reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economi ce Europene, aprobate prin O.M.F.P. nr.1752/2005; 2. Cadrul general de ntocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de contabilitate (IASC); 3. Reteaua de Standarde Internationale de Contabilitate (IAS); 4. Ghiduri profesionale (ghid practic de aplicare a S.I.C.); 5. Politici de contabilitate; 6. Dictionare de conversie contabila (explicarea terminologiei de specialitate s i a unor notiuni complementare). ntrebari de control 1. Enumerati culturile contabile care coexista pe plan regional si chiar mondial 2. Prezentati organismele internationale guvernamentale si neguvernamentale care s-au constituit pe plan regional 3. Prezentati organizatiile profesionale internationale care sunt active in mate rie de armonizare contabila. 4. In ce structuri se regasesc Standardele Internationale de Raportare Financiar a(IFRS)? 5. Prezentati pe scurt organismul neguvernamental FASB. 6. Ce se intelege printr-un dispozitiv si respectiv ce semnifica dispozitivul no rmalizarii contabilitatii? 7. Enumerati componentele dispozitivului de normalizare si reglementare contabil a. 8. Prezentati pe scurt fiecare componenta a dispozitivului de normalizare si reg lementare contabila. 9. Exemplificati de o maniera generala structura unui cadru conceptual.

10. Ce defineste cadrul contabil conceptual si ce abordeaza cadrul creat de IASB , din punct de vedre conceptual? 11. Definiti termenul de standard potrivit conceptiei franceze si angla- saxone. 12. Prezentati clasificarea standardelor dupa sfera de aplicare. 13. Definiti conceptual de drept contabil si enumerati regulile pe care se bazea za acesta. 14. Definiti tratatele internationale, legile, decretele, deciziile tribunalelor , doctrina. 15. Ce defineste planul de conturi si care sunt caracteristicile fiecarui cont a le acestuia? 16. Ce reprezinta ghidurile contabile profesionale, disctionarele de conversie c ontabila, politicile de contabilitate? 17. Care sunt misiunile care intra in sfera preocuparilor unei institutii ale no rmalizarii si armonizarii contabile? 18. Cum poate fi o institutie a normalizarii contabile? 19. Prezentati pe scurt utilizatorii interni si utilizatorii externi. 20. Ce sunt finantatorii si ce tipuri de finantatori se intalnesc in functie de modalitatile de finantare? 21. Prezentati preocuparile investitorilor (actionarilor). 22. Ce sunt creditorii bancari si care sunt preocuparile acestora? 23. De ce sunt interesati clientii si furnizorii ca parteneri comerciali ai intr eprinderii? 24. Care sunt informatiile solicitate de sindicate? 25. Ce informatii vizeaza interesul salariatilor? 26. La ce se refera nevoile informationale ale administratiei publice, exprimate in termini de variabile economice ce trebuie masurate? 27. Prezentati pe scurt administratia publica in calitatea sa de utilizator. 28. Ce fac analistii financiari si care sunt tipurile de activitati referitoare la informatiile pe care ei le realizeaza? 29. Ce reprezinta oferta de informatii si care este aria sa de intindere? 30. Ce cuprinde un set complet de situatii financiare? 31. Prezentati caracteristicile situatiilor financiare. 32. Exemplificati deciziile economice care se iau pe baza informatiilor continut e in situatiile financiare. 33. Care sunt motivele care au demarat programul de armonizare contabila in Roma nia? 34. De cine este realizata in Romania normalizarea si reglementarea contabila? 35. Pe ce elemente s-a fundamentat dispozitivul de normalizare si reglementare c ontabila in tara noastra.