CAPITOLUL 1

Întreprinderea și contabilitatea

Definitie
Este unitatea economică organizatorică de bază a economiei în cadrul căreia se desfășoară activități complexe
având un caracter tehnico-productiv, comercial, adiministrativ, organizatoric și social.
Obiect
Are ca obiect de activitate producția și comercializarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea serviciilor etc.
Definitie oficială
Întreprinderea reprezintă veriga organizatorică a economiei naționale care realizează unirea factorilor de
producție (capital și muncă) în scopul producerii și desfacerii de bunuri economice (produse, lucrări, servicii sau
informații) în funcție de cerințele pieții în scopul obținerii de profit.
Mijloacele materiale ale întreprinderii cuprind:
 Terenuri
 Clădiri
 Utilaje
 Materiale
 Disponibilități bănești
Mijloacele umane sunt reprezentate prin salariații întreprinderii, grupați în lucrători direct productiv, indirect
productiv, personal TESA (Tehnic, economic, administrativ, si alta specialitate).
În cadrul întreprinderii se combină resurse materiale, umane, financiare și informaționale formând structurile
organizatorice ale acesteia:
 Secții
 Ateliere
 Ferme
 Depozite
 Magazine
Rolul economic al întreprinderii
Derivă din faptul că pe de-o parte atrage factorii de producție, obținând bunuri și servicii la costuri cât mai
avantajoase iar pe de altă parte vinde aceste produse și servicii creând venituri capabile să acoepere costurile și
să plătească salariile angajaților, impozitele și taxele la stat, bănci sau alte instituții și să permită obținerea unui
profit.
În țara noastră potrivit legislației în vigoare există următoarele tipuri de întreprinderi:
a) REGIILE AUTONOME (RA) – se organizează și funcționează în ramuri strategice ale economiei
naționale: Instrustria de armament, exploatare minieră, poștă, transporturi feroviare.
Se înființează prin hotărâri ale Guvernului pt cele de care prezintă interes național sau ale organelor județene pt
interes local.
b) SOCIETĂȚI COMERCIALE – unități economice cu peronalitate juridică înființate prin asociere de
persoane fizice sau juridice romane sau străine în scopul fabricării de bunuri, comercializarea de
produse, executării de lucrări sau prestări de servicii.
Funcționează sub următoarele forme:
 Societăți de persoane
 Societăți de capital
B1) Societățile de persoane = unde persoana joaca rolul principal în constituirea și cinducertea lor. Se
clasifică în:
 Societăți în nume colectiv (SNC) – formate din 2 categorii de asociați:
- Comanditați ( raspund nelimitat pt obligațiile societății)
- Comanditari ( raspund doar în limita aportului adus neavând dreptul de a participa la conducerea
societății)
B2) Societățile de capital = societăți în care elementul esențial îl constituie capitalul, persoana fiind
anonimă. Se clasifică în:

1
  Societate în comandită pe acțiuni (SCA)= societate al cărei capital este îmărțit pe ACȚIUNI (hârtii
de valoare egala transmisibilă prin vânzare ce conferă posesorului lor dreptul de proprietate a unei
părți din întreprindere și dreptul de a obține la sfârșitul exercițiului financiar – obținere venit sub
formă de dividende.
Cele 2 categorii de asociați sunt:
- Comanditarii (raspund nelimitat pentru obligațiile societății)
- Comanditații ( raspund în limita acțiunilor deținute),

 Societatea pe acțiuni (SA) = capitalul este împărțit pe acțiuni iar acționarii răspund în limita
acțiunilor pe care le posedă.
Legisalția reglementează un tip aparte de scoaietate foarte des întâlnită si anume:
 Societatea cu răspundere limitată ( SRL) = îmbină trăsăturile societății de persoane cu ale societății
de capital. Capitalul este împărțit în părți sociale netransmisibile altor persoane iar raspunderea
asociaților este limitată în funcție de părțile societății pe care le deține.

ORGANIZAREA EVIDENȚEI OPERATIVE ȘI CONTABILE ÎN ÎNTREPRINDERE

Întreprinderea poate funcționa ca sistem numai în condițiile existenței unor surse materiale și bănești care să fie
administrate și utilizate judicios în scopul realizării de bunuri și servicii. Aceste surse costituie capitalul social.
Întreprinderea nu-și poate începe activitatea fără a dispune de CAPITAL. În acest sens la înființarea
întreprinderii se constituie CAPITALUL SOCIAL care este format din:
- Acțiuni ( SCA și SA)
- Părți sociale (SNC, SCS, SRL)
Întreprinderea vinde acțiunile sau părțile sociale către persoanele fizice sau juridice care devin acționari sau
asociați ai întreprinderii. Aceștia contribuie la constituirea capitlului propriu prin aporturi în sume de bani sau
bunuri (teren, clădiri etc) primind în schimb acțiuni sau părți sociale. Acestea le conferă dreptul de proprietate
asupra unei părți din întreprindere și dreptul de a obținr dividende la sfârțitul anului.
Odată constitutit capitalul acesta trebuie utilizat în vederea procurării mijloacelor materiale necesare începerii
activității (materii prime, materialoe, mărfuri)
Din momentul constituirii capitalului social, trebuie investit în funcție de necesitățile impuse de obiectul de
activitate. Dacă e insuficient, întreprinderea apelează la surse atrase împrumutate respectiv credite bancare sau
împrumuturi pe termen mediu/ lung ( capital străin).
Prin urmare sursa numită capital, servește întreprinderii pt procurarea de mijloace economice. Achiziționarea
acestora de la diverse întreprinderi numite furnizori crează întreprinderii obligația de plată a datoriilor către
aceștia. (contravaloarea bunurilor cumpărate).
Tranformarea bunurilor în produse și servicii cu ajutorul mașinilor și utilajelor este posibilă numai prin
intervenția factorului uman (forță de muncă).
Întreprinderea angajează personal care să desfășoare activitatea propusă în schimbul unor salarii negociate.
Aceasta crează întreprinderii obligația de plată a salariilor către angajați. Realizarea produselor și serviciilor
conform obiectului de activitate se finalizează prin vânzarea acestora către diverse persoane fizice sau juridice
numite CLIENȚI. Aceasta crează întreprinderii dreptul de ÎNCASARE de la clienți a contravalorii bunurilor
vândute. ( dreptul de creanță față de clienți)
Pentru activitatea desfășurată, întreprinderea înregistrează datorii față de bugetul statului concretizate în
impozite și taxe. De asemenea înregistrează datorii față de bugetul asigurărilor sociale, de acționari sau asociați,
privind dividendele datorate etc.
Realizarea pbiectului de activitate preuspune pe de altă parte efectuarea de cheltuieli materiale și manoperă și
obținerea de venituri din vânzări de produse și servicii.
Cheltuielile și veniturile sunt procese economice. Prin diferențierea dintre ele obținem rezultatul exercițiului
(profit sau pierdere).
Evidența tututror mijloacelor, surselor si proceselor economice precum și a datoriilor și a creanțelor față de terți
se realizează în cadrul întreprinderii prin intermediul contabilității. Una dintre funcțiile de bază ale întreprinderii

2
este FINANCIAR CONTABILĂ pentru care se organizează și funcționează un compartiment distinct
(DEPARTAMENT FINANCIAR).
În cadrul compartimentului se consemnează zilnic (operativ) si șunar în documente specifice fiecare sursă a
întreprinderii, fiecare bun economic existent, venit, cheltuială, creanță sau datorie precum și fiecare sumă de
bani plătită sau încasată.
Reflectarea tututror acestor elemente conduce în final la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.
Consemnarea operațiilor care au loc în cadrul întreprinderii se realizează lunar si anual.
În contabilitate, luna calendaristică se numește perioadă de gestiune iar anul calendaristic exercițiu financiar.
Evidența contabilă permite astfel formarea unei imagini exacte și complete asupra situației economico-
financiare a întreprinderii furnizând date atât conducerii acesteia cât și a terților. În baza datelor furnizate de
evidența cpntabilă se pot efectua studii și analize ale aspectelor pozitie și negative precum și calculul influenței
pe factori asupra rezultatușui obținut.