ARGUMENT

Lucrarea propusă, tratează tema ,,Trezoreria întreprinderii. Contabilitatea decontărilor fara

numerar”, oferind atât aspecte teoretice cât şi practice, referitoare la decontările cu numerar, ce au loc la
societăţile comerciale din România.
Relaţiile societăţii moderne ne arată ca odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului
de complexitate a acesteia trebuie sa se dezvolte corespunzător – ca arie, conţinut şi operativitate – şi
informaţia economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta
exact situaţia patrimonială a unităţilor şi rezultatele activităţii economico – financiare.
Operaţiile de trezorerie se înscriu în ansamblul operaţiilor financiare şi monetare pe care o unitate
patrimonială le face pentru procurarea mijloacelor băneşti necesare şi cheltuirea acestor mijloace.
Luând în considerare factorul timp, la operaţiile financiare se disting două mari categorii de operaţii:
%9% Operaţii financiare care generează angajamente pe termen lung, acestea fiind asimilate
operaţiilor de capital (credite pe termen lung, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni)
%9% operaţii financiare cu caracter operaţional pentru asigurarea lichidităţilor şi efectuarea
decontărilor curente.
Ultima categorie de operaţii (încasări şi plăţi curente) formează ceea ce numim trezorerie sau
operaţii de trezorerie.
Astfel, trezoreria, în ansamblul ei este deosebit de importantă pentru activitatea economico –
financiară a unei întreprinderi, tocmai pentru stabilirea din start a mijloacelor de plată şi a fluxurilor de
trezorerie care decurg din relaţiile cu terţii.
Lucrarea este structurată pe patru capitole astfel :
CAPITOLUL I: Prezentarea SC „Clescu” SRL
CAPITOLU II : Conţinutul şi structura operaţiilor de trezorerie
CAPITOLU III: Organizarea, desfăşurarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor
cu numerar
CAPITTOLUL IV : Norme de protecţia muncii şi PSI
În primul capitol, lucrarea redă aspecte generale ale înfiinţării societăţii comerciale, oferind o
imagine asupra sferei de acţiune, a modului de organizare şi a principiilor de organizare ale acesteia.
În al doilea capitol sunt evidenţiate fluxurile de trezorerie din punct de vedere al conţinutului şi
structurii, al modului de organizare a contabilităţii acestora.
Capitolul al treilea, prezintă operaţiile efectuate în numerar, precum şi modalitatea de înregistrare a
acestora în contabilitatea trezoreriei.
Lucrarea se încheie cu monografia contabilă, cu mai multe operaţiuni economico–financiare, ce au
loc la o societate comercială, prin care sunt exemplificate modalităţile practice de înregistrare a operaţiunilor
efectuate în numerar, în contabilitate.
Monografia contabilă conţine balanţa de verificare, ca document de sinteză, ce preia informaţiile
din conturi şi le transpune în bilanţul contabil, dovedind totodată corectitudinea înregistrărilor.
 CAPITOLUL I
PREZENTAREA S.C . „Clescu ” SRL
1.1. Înfiinţarea şi organizarea SC „Clescu” SRL
Întreprinderea este denumirea generică pentru unitatea economică, care desemnează acel tip de
organizaţie umană în care se produc bunurile materiale şi se prestează serviciile necesare existenţei şi
implicit societăţii umane.
Întreprinderile îmbracă mai multe forme de existenţa, fiecare cu un anumit specific privind constituirea,
proprietatea, conducerea, integrarea în viaţa economică, răspunderea.
Conform Legii nr. 31/1991, societăţile comerciale vor avea personalitate juridică fiind organizate sub
următoarele forme.
 Societate pe acţiuni;
 Societate în nume colectiv;
 Societate în comandită pe acţiuni;
 Societate în comanditã simplă;
 Societate cu răspundere limitată;
Această lege defineşte şi reglementează formele legale de constituire a persoanelor juridice care
desfăşoară fapte şi activităţi de comerţ în societăţi comerciale cu legea 133/1999
referitoare la stimularea întreprinderilor private pentru înfiinţarea şi dezvoltarea I.M.M-urilor.
În societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care pot fi
nominative sau la obiect.
Capitalul social nu va fi majorat şi nu se vor putea emite noi acţiuni până nu vor fi complet achitate cele
din emisia precedentă.
Acţiunile vor cuprinde:
 denumirea şi durata societăţii;
 data contractului de societate;
 capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi
 vărsăminte efectuate;
 avantajele acordate fondatorilor.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative se transmite prin declaraţia făcută în registrul de
acţiuni al emitentului, subscrisã de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor, şi prin menţiunea făcută pe
acţiuni.
Situaţia acţiunilor trebuie sã fie publicatã odată cu bilanţul anual şi, în mod deosebit, sã arate dacă
acţiunile au fost integral plătite şi numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea
vărsămintelor.
Denumirea societăţii
Denumirea societăţii este “Clescu” S.R.L. În toate scrisorile, facturile, publicaţiile emanând de la
societate, pe lângă denumire şi număr de înmatriculare la Registrul Comerţului, trebuie sã se arate sediul
societăţii precum şi capitalul social.
Sediul societăţii
Sediul societăţii se stabileşte în Făgăraş, Str. 13 DECEMBRIE nr. 100A, judeţul Braşov.
Durata de funcţionare
Durata de funcţionare a societăţii este nelimitatã, cu începere de la data înmatriculării în Registrul
Comerţului.
Societatea are ca obiect de activitate “Lucrări de construcţii”, stabilit în conformitate cu prevederile
nomenclatorului, având codul CAEN 4521
Capitalul social
Capitalul social se stabileşte la suma totalã de 200 lei şi se compune din 10 părţi sociale, cu o valoare
nominală de 20 lei deţinute de asociatul unic.
Aportul asociatului la capital va fi în numerar prin depunerea sumei în contul bancar.
Capitalul social subscris şi vărsat poate fi oricând majorat prin hotărârea asociatului unic. Majorarea
capitalului social se poate face prin aport în natură sau în numerar. În cazul aportului în natură, bunurile vor
trece în patrimoniul societăţii, libere de orice sarcini.
Asociatul unic poate hotărî reducerea capitalului social, aceasta se poate hotărî numai după trecerea a
două luni de la data la care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial.
Administrarea societăţii
 Administrarea societăţii se va asigura de către asociatul unic. Administratorul angajează societatea în
modul în care le consideră convenabil, în orice fel de operaţiuni şi acţiuni pentru îndeplinirea obiectului de
activitate.
Administratorul societăţii răspunde în principal pentru:
 realizarea vărsămintelor, existenţa reală a dividendelor
 existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere
 exacta îndeplinire a obligaţiilor pe care le impune doamnul xxxxxxxxxxxxxxxx, în calitate de
asociatul unic, acesta având drepturi şi puteri depline de administrare şi reprezentarea a societăţii în
relaţiile cu alte societăţi comerciale, persoane fizice şi juridice.
Asociatul unic îşi rezervă dreptul de a modifica forma de administrare a societăţii .
Asociatul unic îşi asumă obligaţiile fată de terţe persoane cu care intră în raporturi comerciale , de a nu
deveni asociatul unic şi într-o altă societate cu răspundere limitată, pentru a nu încălca interdicţiile Legii
31/1990 privind societăţile comerciale.
Dizolvarea societăţii
Dizolvarea şi lichidarea societăţii vor fi determinate de următoarele situaţii:
 imposibilitatea realizării obiectivului de activitate al societăţii;
 pierderea a cel puţin 25% din capitalul social, după ce s-a consumat fondul de rezervă, şi alte situaţii
prevăzute de lege.

1.2. Structura organizatorică a societăţii comerciale „Clescu” S.R.L

Structura organizatorică desememează un ansamblu de subdiviziuni organizatorice constituite prin
gruparea unor activităţi corelate în vederea funcţionării normale a întreprinderii precum şi relatiile care se
manifestă între acestea.
Componentele structurii organizatorice sunt:
POSTUL – reprezintă subdiviziunea primară sub raport organizatoric ce se defineşte prin totalitatea
sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor ce revin permanent şi în mod organizat unui membru al
colectivului de salariaţi dintr-o întreprindere, la un loc de muncă.
FUNCŢIA – se defineşte prin totalitatea posturilor care au aceleaşi sarcini şi atribuţii din punct de
vedere al naturii şi complexităţii lor, şi care sunt în subordinea unei persoane din structura organizatorică a
întreprinderii.
COMPARTIMENTUL – este alcătuit din totalitatea persoanelor care, subordonate aceluiaşi
conducător, efectuează munci omogene sau complementare pentru realizarea unor anumite obiective.
PONDEREA IERARHICĂ – reprezintă numărul de persoane conduse în mod direct de un cadru de
conducere conducere.
NIVELUL IERARHIC – reprezintă distanţa de la compartimentul de muncă la vârful piramidei
ierarhice (conducerea întreprinderii)
RELAŢIILE ORGANIZATORICE – exprimă totalitatea legăturilor ce se stabilesc între celelalte
subdiviziuni organizatorice.
 1.3. ORGANIGRAMA SC „Clescu” SRL

MANAGER

DIRIGINTE CONSILIER DIRECTOR

ŞANTIER JURIDIC ECONOMIC

S B
E B
I
C I
T R
O R
R O
O
C
U
O U
N
S
T J C
R U O
U
C R N
Ţ
T
I
I A

CAPITOLUL II
CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA OPERAŢIILOR DE
 TREZORERIE

2.1 Operaţiile de trezorerie

Operaţiile băneşti de încasări şi plăţi, operaţiile financiar – bancare, formează zona în care se
intersectează cu mare intensitate finanţele şi contabilitatea unităţilor patrimoniale. În această zonă sunt
dirijate şi se controlează fluxurile băneşti între partenerii de afaceri; sunt derulate şi finalizate relaţiile
financiar – bancare; se realizează practic circulaţia capitalului financiar. Toate aceste activităţi şi operaţii au
o mare influenţă asupra rezultatelor de ansamblu ale întreprinderii.
Operaţiile de trezorerie se înscriu în ansamblul operaţiilor financiare şi monetare pe care o unitate
patrimonială le face pentru procurarea mijloacelor băneşti necesare şi cheltuirea acestor mijloace.
Luând în considerare factorul timp, la operaţiile financiare se disting două mari categorii de operaţii:
%9% Operaţii financiare care generează angajamente pe termen lung, acestea fiind asimilate
operaţiilor de capital (credite pe termen lung, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni)
%9% operaţii financiare cu caracter operaţional pentru asigurarea lichidităţilor şi efectuarea
decontărilor curente.
Ultima categorie de operaţii (încasări şi plăţi curente) formează ceea ce numim trezorerie sau
operaţii de trezorerie.
Termenul „Trezorerie” provine din limba franceză „tresorerie” (tezaur, visterie) şi în sens restrâns
cuprinde disponibilităţile băneşti, la bănci şi în numerar – lei, valută –iar în sens larg se extinde şi la valorile
mobiliare de plasament ce pot fi transformate în lichidităţi (bani).
Există o accepţie mai extinsă a noţiunii „trezorerie”, formulată în următorii termeni: „toate mijloacele
de care întreprinderea dispune pentru a face faţă plăţilor: disponibilităţile, valorile mobiliare de plasament,
plafoanele de credite curent, efecte comerciale scontate.
Trezoreria şi operaţiile ei specifice sunt preluate ca termen şi conţinut în teoria financiar contabilă şi
în accepţiunea extinsă, şi cuprind, ca atare, în sfera lor mijloacele şi operaţiile băneşti curente, efectele
comerciale, titlurile de plasament şi creditele bancare pe termen scurt.
Relaţia valorilor patrimoniale în fazele circuitului economic presupune transformarea lor continuă în
bani – materii prime – produse – mărfuri – bani şi determină în mod obiectiv, la sfârşitul şi începutul
circuitului economic un volum însemnat de mijloace economice sub formă bănească sau a unor valori uşor
convertibile în bani. Toate acestea formează trezoreia unităţii patrimoniale.
În structura trezoreriei şi a operaţiilor de trezorerie se cuprind următoarele:
%9% mijloacele băneşti aflate în casieria (lei şi devize) şi mişcarea acestora ca urmare a
încasărilor şi plăţilor;
%9% mijloacele băneşti aflate în conturile curente la bănci, de asemenea, în lei şi în devize,
efectele comerciale şi cecurile depuse spre încasare sau scontare la bănci;
%9% mijloacele băneşti în conturile bancare la termen;
 %9% titlurile de plasament, cum sunt acţiuni şi obligaţiuni, alte titluri achiziţionate în vederea
revânzării pentru obţinerea de mijloace băneşti şi a unor venituri;
%9% acreditivele şi avansurile de trezorerie
%9% creditele bancare pe termen scurt, creditele contractuale, numite şi credite de trezorerie.
Operaţiile de încasări şi plăţi se efectuează în strânsă corelaţie cu decontarea drepturilor de creanţă şi
decontarea obligaţiilor agenţilor economici.
Deci, contabilitatea disponibilităţilor băneşti se organizează în strânsă legătură cu organizarea
contabilităţii relaţiilor economico – juridice privind drepturile şi obligaţiile financiare, care generează
mutaţii ale mijloacelor băneşti din patrimoniul unui agent economic în patrimoniul altui agent economic şi
invers.
Mijloacele băneşti sunt constituite din bani lichizi păstraţi în casieria unităţii, din bani în cont păstraţi
în bănci sau din alte mijloace băneşti (acreditive, efecte comerciale, alte valori). În funcţie de moneda în care
se formează disponibilităţile băneşti, putem avea bani în moneda naţională şi bani în devize, respectiv în
valută, care se urmăresc distinct în contabilitate.
În situaţia în care unitatea patrimonială dispune temporar de mijloace băneşti, ele pot fi antrenate în
afaceri financiare pentru a fructifica potenţialul lor în vederea realizării unui câştig. Aceste operaţii sunt
cunoscute sub denumirea de plasamente de trezorerie, în operaţii de cumpărare şi revânzare de acţiuni şi
obligaţiuni, titluri de valoare care în acest caz sunt numite titluri de plasament.

2.2 Organizarea contabilităţii trezoreriei

Organizarea contabilităţii trezoreriei trebuie să asigure realizarea obiectivelor manageriale de ordin
financiar ale unităţii patrimoniale, între care cele care vizează asigurarea capacităţii de plată curentă au un
loc central.
La organizarea contabilităţii trezoreriei se au în vedere următoarele obiective principale:
 evidenţa şi controlul operativ a operaţiilor băneşti în numerar
 gestiunea şi valorificarea disponibilităţilor băneşti din conturile de la bănci şi a efectelor de primit
depus la bancă
 efectuarea plăţilor la termenele scadente
 respectarea legislaţiei financiar – bancare şi fiscale
 verificarea disponibilităţilor băneşti prin plasamente de trezorerie
 alegerea şi utilizarea celor mai eficiente instrumente de trezorerie şi forme de decontare
 utilizarea pe baza unei tactici financiare judicioase a creditelor bancare pe termen scurt pentru
reglarea lichidităţilor şi menţinerea capacităţilor de plată continuă
 fundamentarea bugetului de trezorerie, urmărirea şi explicarea fluxului net de trezorerie din operaţii
de exploatare, de investiţii financiare, prin tablourile de finanţare.
În cadrul organizării contabilităţii, în funcţie de obiectivele urmărite, se stabilesc conturile sintetice şi
analitice, documentele ce trebuie întocmite pentru consemnarea operaţiilor, modul de prelucrare şi
înregistrare al acestora.
 2.3 Situaţia fluxurilor de trezorerie
Potrivit Legii Contabilităţii nr. 82/1991 (republicată în 26.08.2002 şi Ordinului nr. 94/2001 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi
cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, fiecare întreprindere are obligaţia să întocmească situaţii

financiare anuale care trebuie să cuprindă:

? bilanţul
? contul de profit şi pierdere
? situaţia modificărilor capitalului propriu
? situaţia fluxurilor de trezorerie
? politici contabile şi note explicative.
Acestea trebuie să ofere o imagină fidelă a poziţiei financiare, performanţelor, modificărilor
capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii, pentru respectivul exerciţiu financiar.
Astfel Situaţia Fluxurilor de Trezorerie trebuie să cuprindă:
%9% Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare
%9% încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii
%9% încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane, alte venituri
%9% plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii
%9% plăţile în numerar către şi în numele angajaţilor
%9% plăţile în numerar sau restituiri din impozitul pe profit, doar dacă nu poate fi identificate în
mod specific cu activităţile de investiţii şi de finanţare
%9% Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii
%9% plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi
alte active pe termen lung
%9% încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active
necorporale şi alte active pe termen lung
%9% plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor
întreprinderi
%9% încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor
întreprinderi
%9% avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi
%9% încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi
%9% Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare
%9% veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu
%9% plăţile în numerar către acţionari pentru achiziţionarea sau răscumpărarea acţiunilor
întreprinderii
%9% veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi
 %9% rambursările în numerar ale altor sume împrumutate
%9% plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de
leasing financiar

CAPITOLUL III.
ORGANIZAREA, DESFĂŞURAREA ŞI
ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE
A OPERAŢIUNILOR FARA NUMERAR

3.1. Organizarea operaţiilor băneşti fara numerar

Deşi nu au o pondere în totalul mişcărilor de trezorerie, operaţiile de plăţi şi încasări în numerar se

caracterizează prin diversitate şi frecvenţă, şi prin mare rigurozitate în gestiune.
Unităţile patrimoniale efectuează, prin casa , următoarele operaţii principale:
Încasări:
 facturi pentru livrări de produse, mărfuri, materiale şi prestări servicii cu valori sub un anumit plafon
(50 milioane lei)
 creanţe de la debitori, garanţii
 numerar ridicat din conturile bancare
Plăţi:
 facturi pentru mărfuri, materiale achiziţionate şi pentru lucrări şi servicii primite de la terţi
 salarii, premii, ajutoare materiale
 dividende
 avansuri spre decontare.
Volumul operaţiilor de încasări şi plăţi şi gama acestora prin casierie, în numerar, sunt restricţionate în
limitele gestiunii şi securităţii banilor la agentul economic şi de interesele Băncii Naţionale pentru asigurarea
unei circulaţii monetare normale.

3.2. Documente utilizate în contabilitatea operaţiilor băneşti fara numerar

În cazul încasării sau plăţii fără numerar există un decalaj între momentul iniţierii şi cel al finalizării
decontării, care se face, de obicei, prin intermediul băncilor.
Plăţile fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetic
sau electronic.
Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrase de cont, pe baza documentelor care
reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. Extrasul de cont este emis de către bancă şi
cuprinde: data emiterii, numărul documentelor justificative, soldul precedent, încasările, plăţile,
soldul final.
Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul, ordinul de plată. biletul la ordin şi cambia.
 Ordinul de plata
o este o dispoziție necondiționată dată de emitent unei bănci de a plăti unui beneficiar la o
anumită dată o sumă de bani;
 Cecul:
o este un instrument cu care se poate plăti valoarea unor bunuri primite fără a avea nevoie de
numerar;
o este utilizat de titularii de cont cu disponibilități în cont;
o circula între trei persoane: trăgător-tras- beneficiar;
o se emite de trăgător (titularul de cont) prin care se cere băncii ca în calitatea sa de tras saă
plătească beneficiarului (sau însuși trăgătorului aflat în poziție de beneficiar) o sumă de bani
la prezentarea cecului;
o se plateste numai la vedere, adică la depunerea lui de către beneficiar;
 Biletul la ordin:
 o este un instrument de plată prin care emitentul își ia angajamentul de a plăti beneficiarului la
scadență o sumă de bani. Este și un titlu de credit creat de emitent în calitate de debitor care se
obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentarea unui beneficiar aflat
în calitate de creditor.
 Cambia
o este un instrument de plată dar și un titlu de credit prin care trăgătorul (emitentul) plătește o
datorie față de beneficiar prin intermediul altei persoane (tras) care era datoare trăgătorului.
Plata se face la ordinul trăgătorului sau al beneficiarului.

3.3. Conturi utilizate

Evidenţa numerarului aflat în casieria unităţii precum şi a mişcării acestuia, ca urmare a încasărilor şi
plăţilor efectuate se realizează cu ajutorul cotului:
Contul 5112 “Cecuri de Încasat"

După conținutul economic este un cont de active circulante bănești.

După funcţia contabilă este un cont de activ, care evidențiază cecurile primite de la clienti şi depuse la
bancă spre încasare.

În DEBIT se înregistrează:

În CREDIT se înregistrează:

valoarea cecurilor primite de la clienţi şi depuse la bancă spre încasare (4111 “Clienti”).
SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea cecurilor neîncasate.

valoarea cecurilor încasate (5121 ”Conturi curente la bănci”).

Contul 5113 ,,Efecte de încasat"

După conținutul economic este un cont de active circulante bănești.

După funcţia contabilă este un cont de activ, care evidențiază efectele comerciale primite de la clienţi
şi depuse la bancă spre încasare la scadență.
În DEBIT se înregistrează:

În CREDIT se înregistrează:

valoarea efectelor comerciale primite de la clienţi şi depuse la bancă spre încasare (413 “Efecte de
primite de la clienti”).
SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea valoarea efectelor comerciale neîncasate.

valoarea efectelor comerciale încasate (5121 ”Conturi curente la bănci”).

Contul 5114 ,,Efecte remise spre scontare"

După conținutul economic este un cont de active circulante bănești.

După funcţia contabilă este un cont de activ, care evidențiază efectele comerciale depuse la bancă
pentru a fi încasate înainte de scadenta (scontate).

În DEBIT se înregistrează:

În CREDIT se înregistrează:

valoarea efectelor comerciale remise spre scontare (413 "Efecte de primite de la clienti”).
SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale neîncasate.

valoarea efectelor comerciale încasate înainte de scadenţă (5121 ”Conturi curente la Bănci” ) si
valoarea sconturilor acordate (667 “Chetuieli privind scnturile acordate”).
532 „Alte valori” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa bonurilor valorice, timbrelor fiscale şi
poştale, biletelor de tratament şi odihnă, tichetelor şi biletelor de călătorie, tichetelor de masă, a altor valori,
precum şi mişcării acestora. – Este cont de activ.
În debitul contului se înregistrează:
%9% valoarea bonurilor valorice, timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi odihnă,
tichetelor şi biletelor de călătorie, tichetelor de masă, a altor valori achiziţionate (401,531,
542)
În creditul contului se înregistrează:
 %9% valoarea bonurilor valorice, timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi odihnă,
tichetelor şi biletelor de călătorie, tichetelor de masă, a altor valori consumate (301,
428,604, 624, 625, 626)
Contul 532 „Alte valori” – este cont sintetic de gradul I şi se dezvoltă pe următoarele conturi
sintetice de gradul II:
 5321 „Timbre fiscale şi poştale”
 5322 Bilete de tratament şi odihnă”
 5323 „Tichete şi bilete de călătorie”
 5328 „Alte valori”
Aceste conturi 531 „Casa” şi 532 „Alte valori” intră în corespondenţă cu următoarele conturi mai
importante:
Contul 581 „Viramente interne” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa viramentelor de
disponibilităţi între conturile trezoreriei. Este cont de activ.
În debitul contului se înregistrează:
%9% sumele virate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie (512, 531, 541, 542)
În creditul contului se înregistrează:
%9% sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie (512, 531, 541, 542)
De obicei acest cont nu prezintă sold
Contul 401 „Furnizori” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu furnizorii
pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate sau serviciile prestate. Este cont de Pasiv.
În creditul contului se înregistrează:
%9% valoarea la preţ de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime şi materialelor consumabile,
obiectelor de inventar, animalelor tinere şi la îngrăşat, a mărfurilor şi ambalajelor intrate în
patrimoniu, achiziţionate de la terţi pe baza facturilor (301, 302, 303, 361, 371, 381),
precum şi diferenţele de preţ nefavorabile aferente, în cazul în care evidenţa acestora se ţine
la preţuri prestabilite (308, 368, 378, 388);
%9% valoarea materialelor nestocate aprovizionate, incluse direct pe cheltuieli, consumul de
energie şi apă (604, 605);
%9% valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate la furnizori(409);
%9% valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi (611, 626,628,471);
%9% valoarea facturilor primite în cazul în care acestea au fost evidenţiate ca facturi nesosite
(408);
%9% taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor (4426, 4428);
%9% valoarea timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi călătorie şi a altor valori
achiziţionate (532).
În debitul contului se înregistrează:
%9% plăţile efectuate către furnizori (162,512,531,541,542);
%9% valoarea biletelor la ordin sau cambiilor subscrise acceptate de furnizori (403);
 %9% diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor faţă de furnizorii externi (765);
%9% valoarea avansurilor virate furnizorilor cu ocazia regularizării plăţilor cu aceştia (409);
%9% valoarea sconturilor obţinute de la furnizori (767),
%9% valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire predate furnizorului (409).
Soldul contului este creditor şi reprezintă sumele datorate furnizorilor.
Contul 411 „Clienţi”- cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni şi
externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri, vândute, lucrări exexutate şi servicii prestate, pe
bază de facturi. Este cont de activ
În debitul contului se înregistrează:
 valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor livrate, precum şi taxa pe
valoarea adăugată colectată aferentă (707, 4427)

În creditul contului se înregistrează:

 sumele încasate de la clienţi în conturile de disponibilităţi bancare sau în
numerar (5121,5124,5311,5314)
Contul 542 „Avansuri de trezorerie” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa avansurilor
de trezorerie. Este cont de activ.
În debitul contului se înregistrează:
 avansurile de trezorerie acordate (5311)
În creditul contului se înregistrează:
 avansurile de trezorerie justificate prin achiziţia de stocuri (301, 302 …etc)
Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.
Conturi de cheltuieli cum ar fi:
 604 „Cheltuieli privind materiale nestocate”
 605 „Cheltuieli privind energia şi apa”
 611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”
 612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile”
 613 „Cheltuieli cu prime de asigurare”
şi altele
Contul 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa
veniturilor din vânzarea mărfurilor. Este cont de pasiv.
În creditul contului se înregistrează:
 preţul de vânzare al mărfurilor (exclusiv taxa pe valoarea adăugată) livrate
clienţilor (411),
 preţul de vânzare al mărfurilor (exclusiv taxa pe valoarea adăugată) pentru care
nu s-au întocmit facturi (418)
 sumele încasate în numerar din vânzarea mărfurilor exclusiv TVA (531)
La sfârşitul perioadei, contul de venituri se închide prin contul de profit şi pierderi 121.
 3.4. Înregistrări contabile

I. Încasări

Înregistrarea facturii emise pentru lucrările prestate

4111 =%
    704
    Venituri din lucrari executate și servicii prestate
    4427  
    TVA colectată
Primirea cecului și depunerea lui la bancă pentru încasare
5112 =4111
Cecuri de  Clienți  
încasat
Decontarea cecului
5121 =5112
Conturi la bănci   Cecuri de incasat  

Înregistrarea facturii de la furnizor

% =401
628   Furnizori
Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi     
4426     
TVA deductibilă   
Plata furnizorului cu fila CEC
401 =403
Furnizori   Efecte de plătit  
Decontarea cecului
403 =5121
Efecte de plătit   Conturi la bănci 

Livrarea produselor pe bază de factură

4111 =%
    701
    Venituri din vanzarea produselor finite 
    4427  
    TVA colectată
Descărcarea de gestiune a produselor livrate
711 =345
Variatia stocurilor   Produse finite  
Acceptarea și primirea biletului la ordin
413 =4111
Efecte de primit de la   Clienți  
clienți
Depunerea biletului la ordin la bancă
5113 =413
Efecte de încasat   Efecte de primit de la clienți  
Încasarea biletului la ordin la scadență
5121 =5113
Conturi la bănci în lei   Efecte de încasat  

Primirea mandatului poştal:

5125 =4111
Sume în curs de decontare  Clienți  
Intrarea sumei în contul bancar:
5121 =5125
Conturi la bănci în lei   Sume în curs de decontare 
 

CAPITOLUL IV
NORME DE PROTECŢIE A MUNCII ŞI P.S.I.

4.1. NORME DE PROTECŢIE A MUNCII

Normele de protecţia muncii sunt reglementate de Legea nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii
modificată prin Decretul nr.48/1969, HG 448/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii
şi Protecţiei Sociale şi a Ordinului nr. 310/1996 privind aprobarea normelor specifice de securitate a muncii
pentru prelucrarea automată a datelor.
Normele specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor cuprind măsuri de
prevenire a accidentelor şi îmbolnăvirilor personale luând în considerare riscurile specifice la care este expus
personalul lucrător în cadrul acestor activităţi.
În cazul în care la controlul medical (se realizează periodic şi ori de câte ori lucrătorii acuză
simptome vizuale sau generale, posibil a fi determinate de exercitarea profesiunii) se constată că nu pot fi
folosiţi ochelarii de corecţie obişnuiţi, lucrătorii vor fi dotaţi cu mijloace de corecţie speciale, adecvate
sarcinii de muncă.
Lucrătorii vor fi instruiţi în utilizarea echipamentelor înainte de începerea activităţii ori de câte ori se
modifică organizarea sau dotarea locurilor de muncă.
Amenajarea locului de muncă trebuie astfel realizată încât să ofere realizarea unui confort şi libertatea
de mişcare şi să diminueze în măsura maxim posibilă riscurile de natură vizuală, mentală şi posturală.
Locurile de muncă trebuie concepute şi amenajate astfel încât să permită unor persoane diferite să
realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă între-un mod confortabil şi eficace la nivelul de performanţe
cerut.
Amenajarea locurilor de muncă într-o încăpere trebuie astfel încât să se asigure:
 accesul uşor şi rapid al utilizatorilor la locul lor de muncă
  accesul rapid şi uşor al persoanelor de întreţinere la toate părţile echipamentului, la
poziţiile cablurilor şi la prizele electrice fără întreruperea activităţii, sau cu o
întrerupere minimă
 un spaţiu de lucru care să răspundă nevoilor de spaţiu personal, de comunicare între
indivizi şi de intimitate.
În condiţiile dezvoltării continue a ştiinţei şi tehnicii, a prefacerilor continue în conţinutul şi structura forţelor
de producţie, a crescut şi preocuparea pentru perfecţionarea continuă a formelor şi metodelor de organizare
a producţiei şi muncii, încât protecţia muncii, pe baze ştiinţifice a activităţii omului la locul său de muncă a
devenit deosebit de importantă.
Dacă în toate ramurile de activitate majoritatea uneltelor şi mecanismelor simple au fost înlocuite cu altele
noi, perfecţionate, de mare randament, acestea necesită o mărire a atenţiei, ridicarea calificării profesionale şi
prezintă în acelaşi timp, un grad ridicat de periculozitate pentru om. Ritmul actual de inovaţie în tehnică este
mai rapid decât capacitatea de adaptare fizică şi psihică a individului.
Faţă de modalitatea rapidă a tehnologiei şi faţă de caracterul dinamic al economiei, adaptarea omului
la procesul muncii prin orientare, calificare, selecţie profesională, devine insuficientă, dacă progresul tehnic
nu este însoţit şi corelat cu adaptarea utilajelor şi ambianţei la om, efortul muncii poate depăşi toleranţa
umană ducând la creşterea numărului de accidente profesionale, pierderi de forţă de muncă şi la grevarea
sarcinilor societăţii, pentru subzistenţa celor deveniţi inapţi.
Prevederi generale
 persoanele care nu sunt calificate pentru meseria respectivă sau nu împlinit 18 ani pot fi admise la
lucru în condiţii normale ca ajutor, numai sub supravegherea directă a cadrelor calificate în aceste
lucrări şi numai după însuşirea instructajelor de protecţia muncii
 repartizarea la locurile de muncă se efectuează numai după calificarea pe care o au executanţii pentru
lucrările ce li se încredinţează, modul cum şi-au însuşit noţiunile corespunzătoare acestor lucrări şi
aptitudinea, experienţa, capacitatea fizică şi neuropsihică.
 personalul, indiferent de vârstă şi sex, poate fi încadrat numai după efectuarea examenului medical şi
care să ateste că este apt pentru astfel de muncă.
 personalul va face un control medical periodic în funcţie de specificul activităţii şi condiţiile în care
aceasta se desfăşoară.
 Organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii muncii se vor
realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protecţie a muncii în vigoare
 Agentul economic se va asigura că muncitorii din cadrul unităţii primesc o instruire completă privind:
o riscuri potenţiale pentru sănătate;
o precauţii care trebuie luate pentru prevenirea expunerii la diferiţi agenţi;
o cerinţe de igienă;
o purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie;
o măsurile care trebuie luate de muncitori în cazul unor evenimente şi pentru prevenirea lor
Instruirea va respecta:
 o va fi efectuată la începutul activităţii care implică contactul cu diferiţii agenţi ( fizici, chimici,
biologici)
o va fi adaptată ca să ţină cont de riscurile noi sau modificate
o se va respecta periodic.
 Agentul economic va asigura instrucţiuni proprii de securitate a muncii afişate la locul de muncă.
 Agenţii economici au obligaţia să acorde gratuit echipament individual de protecţie adecvat întregului
personal expus la accidentare şi îmbolnăvire profesională conform Normativului – cadru aprobat de
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu Ordinul nr.225/21 iulie 1995.
 Stabilirea mijloacelor individuale de protecţie (sortimente şi tipuri) se face pe baza analizei şi
cumulării factorilor de risc la care este expusă persoana în timpul sarcinii de muncă de către comisia
mixtă compusă din personalul de specialitate aparţinând agentului economic şi un reprezentant al
organizaţiei sindicale şi se aprobă de consiliul de administraţie
 Selecţionarea şi utilizarea adecvată a mijloacelor individuale de protecţie a mâinilor, feţei şi ochilor
împotriva căderilor de la înălţime se va face pe baza instrucţiunilor elaborate de M.M.PS,
 În cazul activităţilor pentru care există un risc privind sănătatea şi securitatea muncitorilor, datorită
muncii cu agenţi biologici, se vor lua măsuri pentru a se asigura că echipamentul de protecţie este:
 depozitat corespunzător într-un loc bine definit,
 verificat şi curăţat înainte şi după utilizare,
 reparat dacă a fost defect sau înlocuit înainte de utilizare.

4.2. NORME P.S.I

În temeiul Legii 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpul Pompierilor Militari şi OG.
Nr.60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor modificată şi aprobată cu Legea 212/1997, fiecare salariat,
indiferent de natura angajării are în procesul muncii următoarele obligaţii principale:
 să cunoască, să aplice întocmai şi permanent normele de prevenire şi de
stingere a incendiilor,
 să întreţină în stare perfectă de funcţionare toate mijloacele de stingere şi să nu
le folosească decât pentru scopul indicat,
 să menţine libere, curate şi în bună stare căile de acces, culoare, scările, etc,
 să cunoască bine căile de evacuare,
 să dea imediat alarma şi să anunţe unităţile de pompieri,
 să cunoască unde sunt mijloacele de stingere şi să intervină imediat şi eficient
la stingerea incendiilor.
Angajaţii vor fi instruiţi temeinic în mânuirea mijloacelor de stingere a incendiilor, pentru a intervenii
rapid şi corect ori de câte ori este nevoie.
Reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor
 Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărui agent economic sau al fiecărei instituţii
publice şi când este cazul, la nivelul unităţii administrativ – teritoriale şi se face prin dispoziţie scrisă dată de
persoana fizică cu atribuţii de conducere.
Constituie infracţiune fumatul sau introducerea de ţigări, brichete, chibrituri, materiale sau produse
care ar putea provoca incendii sau explozii în locurile de muncă în care fumatul sau introducerea acestora
este interzisă.
Fumatul este interzis de regulă în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis cum ar
fi:
 spaţiile de cazare comune
 încăperile cu echipament electronic de calcul, măsură , control şi automatizare
 încăperile centralelor telefonice.
Locurile de fumat stabilite în incinta clădirilor nu vor fi amplasate la o distanţă mai mică de 40 m faţă
de locurile în care există pericol de explozie, 10 m faţă de locurile în care există materiale solide
combustibile şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele
împădurite.
La nivelul fiecărei unităţi patrimoniale se constituie o comisie tehnică de prevenire şi stingere a
incendiilor care are următoarele obligaţii:
 organizează, îndrumă şi controlează activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor,
 asigură înlăturarea imediată a cauzelor care pot genera incendii
 organizează şi instruieşte echipele de intervenţie pentru stingerea incendiilor
 asigură cunoaşterea şi respectarea normelor de prevenire a incendiilor,
 asigură prelucrarea şi păstrarea materialelor şi mijloacelor de propagandă
 organizează evacuarea persoanelor şi bunurilor materiale în caz de incendiu
 asigură echiparea, înzestrarea şi dotarea cu maşinile, instalaţiile, utilajele, echipamente de protecţie
şi substanţele chimice de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute în legislaţie şi menţinerea lor
permanentă în perfectă stare de utilizare.
 BIBLIOGRAFIE

1. ACTE NORMATIVE:
 MINISTERUL DE FINANŢE
- LEGEA nr. 82/1991
- Regulamentul de aplicare a
legii contabilităţii
- Norme metodologice
de utilizare a conturilor

2. LUCRĂRI DE REFERINŢĂ
 MIHAIL EPURAN „Contabilitatea financiară în noul
sistem contabil”- Editura de Vest
Timişoara, 2004, pag 243 - 249

 PARTENIE DUMBRAVĂ „Contabilitate financiară” – Editura

IntelCredo Cluj, 1998, pag 126 -134

 MIHAI RISTEA „Contabilitatea agenţilor economici”

Editura ASE, 2005, pag 77-79

 NICOLAE ANTONIU „Finanţele întreprinderii”

 Editura Didactică şi Pedagogică, 2004,
pag. 42 – 45
 ILIE POPOVICI „Contabilitatea armonizată cu
directivele europene”
Editura „Danubius” -2005