Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași

FARMACOLOGIE ANUL 1

VITAMINE

Definiție: vitaminele sunt substanțe organice necesare pentru buna funcționare a

organismului.
Ele sunt introduse în organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate și în
organism: vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6, etc.
Vitaminele prezintă mai multe denumiri:
− Denumirea alfabetică, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K, și diferiți indici în
cadrul unui tip de vitamina: D2-D7, B1, B2, B6, etc;
− Denumirea chimică care are la bază structura chimică a vitaminei: vitamina B 6 - piridoxina
(derivat de piridină), vitamina E - tocoferol (nucleu tocol), etc.;
− Denumirea terapeutică dupa efectul farmacodinamic: vitamina A - vitamina antixeroftalmică,
vitamina C - vitamina antiscorbutică, vitamina D - vitamina antirahitică, vitamina E - vitamina
antisterilitate, vitamina PP - vitamina antipelagă, vitamina K - vitamina antihemoragică sau
vitamina coagulării.
Vitaminele au fost clasificate după solubilitate în:
− Vitamine liposolubile: A, D, E, K;
− Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C.
S-au identificat și compuși mai mult sau mai puțin asemănători structural cu vitaminele,
capabili să diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii având utilizări terapeutice.
Deși cantitățile de vitamine necesare organismului sunt mici, în cazul în care prin alimentație
sau sinteză endogenă nu sunt acoperite cerințele fiziologice apare carența, deficitul sau starea de
hipovitaminoză. Ele pot apare:
− datorită apotului redus: alimentație dezechilibrată, lipsa poftei de mâncare;
− datorită absorbției necorespunzatoare: afecțiuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau
administrarea concomitentă a unor medicamente care scad absorbția;
− datorită nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravidă, la femeia care alăptează, la
copii în creștere, la bătrâni, în boli infecțioase, hipertiroidism, la alcoolici, în cursul
tratamentului cu unele medicamente.
Vitaminele se folosesc în doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor ușoare,
dozele fiind totusi de 5-10 ori mai mari decat necesarul zilnic. În cazul hipovitaminozelor grave ce
îmbraca forma unor afecțiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri sunt necesare doze
mari de vitamine. Tot în doze mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea și tratarea unor afecțiuni
nelegate de stările carențiale specifice.
Vitaminele în doze terapeutice sunt bine tolerate, putând apare reacții adverse severe mai ales la
administrarea vitaminelor liposolubile in doze mari.

VITAMINE LIPOSOLUBILE
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
VITAMINA A - vitamină liposolubilă numită și vitamină antixeroftalmică.
Surse principale: ficat, lapte integral, unt, brânză, ouă, pește și uleiul din ficat de peste; fructe,
roșii, morcovii (organismul uman nu poate sintetiza vitamina A).
Rolurile vitaminei A:
− este necesară pentru formarea pigmenților fotosensibili în retină, fiind componentul esențial
al rodopsinei, ameliorează vederea crepusculară;
− este necesară pentru creșterea și diferențierea celulelor epiteliale, contribuind la reglarea
troficității mucoaselor și tegumentelor;
− are proprietăți anticanceroase;
− este implicată în procesele imune și în apărarea antimicrobiană, stimulând formarea de
anticorpi;
− este necesară pentru creșterea oaselor și țesuturilor moi;
− este necesară pentru reproducere și dezvoltarea embrionară;
− influențează funcția tiroidei și glandelor sexuale.
Carența vitaminei A poate fi datorată: unor diete dezechilibrate (aport insuficient); malabsorbției
(absorbție redusă); afecțiunilor biliare și hepatice; bolilor renale; hipertiroidiei; diabetului.
Manifestările clinice ale carenței sunt: tulburări de vedere nocturnă (hemeralopie), uscăciunea
pielii și mucoaselor, hiperkeratoză (piele aspră și solzoasă), întarzierea creșterii și dezvoltării cu
tulburări de osificare, scăderea rezistenței la infecții, etc.
Vitamina A se indică în: scăderea acuității vizuale la întuneric, dermatoze, xeroftalmie,
conjunctivite, infecții și inflamații ale căilor respiratorii superioare, tulburări digestive cronice. Poate
fi folosită la cei cu hipertiroidie și la copii care prezintă întarzieri de creștere.
Manifestările clinice ale hipervitaminozei A sunt: oboseală, iritabilitate, cefalee, anorexie, greață,
vomă;
piele uscată, pierderea părului, uscăciunea gurii, nasului; tulburări de vedere; efecte teratogene -
excesul de vitamină în timpul sarcinii poate produce malformații la făt. (Atenție- nu se administrează
în primul trimestru de sarcină!).
Prezentare: Vitamina A forte capsule moi 50.000 U.I.; Vitamina A Biofarm soluție orală 30.000
U.I./ml. Se administrează oral dar și aplicată local pe piele și mucoase sub formă de soluții și
unguente.

VITAMINA D (calciferol)- vitamina liposolubila numită și vitamina antirahitică. În grupul vitaminei

D sunt incluse 6 vitamine, de la D 2 la D7. Cei mai importanți compuși din grupul calciferolilor sunt:
ergocalciferol (D2) și colecalciferol (D3).
Surse: colecalciferolul (vitamina D3) are origine endogenă și exogenă. El este sintetizat la nivelul
pielii plecând de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D 3) care este convetit în vitamina D 3 sub
influența razelor U.V. Vitamina D se găsește în: ficat, pește gras, unt, lapte, branză, gălbenuș de ou.

Rolurile vitaminei D:
− este implicată în homeostazia calciului și fosfaților;
− crește absorbția intestinală a calciului și fixarea lui în oase;
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
− contribuie la menținerea funcției normale a sistemului muscular, pentru o mineralizare osoasă
optimă, pentru eliberarea unor hormoni și neurotransmițători, pentru coagulare, pentru un bun
transport prin membrane și alte funcții calciu dependente;
− contribuie la funcționarea normal a sistemului imunitar.
Hipovitaminoza D poate să apară: prin lipsa sau insuficiența expunere la soare; prin aport
insuficient prin alimente; la persoanele cu malabsorbtie; la cei cu afectiuni hepatice și biliare; la femei
însărcinate și în perioada de alăptare; la prematuri și în perioadele de creștere; la persoanele ce
folosesc timp îndelungat medicația anticonvulsivantă (fenobarbital, fenitoină), glucocorticoizi.
Hipovitaminoza D provoacă rahitism la copil și osteomalacie la adult. Ea poate determina
hipocalcemie și hipofosfatemie.
Vitamina D este folosită în prevenirea și tratamentul stărilor carențiale (hipovitaminozei) D. Ea se
indică în rahitism, osteomalacie, osteoporoză, hipocalcemie, hipoparatiroidie, tuberculoză cutanată.
Hipervitaminoza D produce: hipercalcemie si hipercalciurie, însoțite de calcefieri ale țesuturilor
moi de la nivelul inimii, rinichilor, vaselor de sânge, plămânilor, ochilor. Manifestările ce apar sunt:
greață, vomă, anorexie, diaree și constipație; poliurie, proteinurie, calculi renali; hipertensiune
arteriala, calcifierea arterelor, aritmii; dureri musculare, întarzieri de creștere la copil, osteoporoză;
cefalee.
Tratamentul acestei hipervitaminoze constă în oprirea vitaminei D, diminuarea calciului, aport
de lichide, eventual glucocorticoizi.
Prezentare: - administrare per os;
Vigantol oil – soluție orală a 20.000 U.I./ml (colecalciferol);
Vigantoletten compr. 500 u.i.; compr. 1000 U.I.(colecalferol);
Alpha D3 caps. moi 0,25mcg; 0,50 mcg (alfacalcidolum);

VITAMINA E (tocoferol) - vitamină liposolubilă numită și vitamină antisterilitate.

Surse: uleiuri de origine vegetală (ulei de soia), legume cu frunze verzi, cereale integrale, ficat,
carne, unt, lapte, ouă, grăsimi animale.
Rolurile vitaminei E:
− are efect antioxidant;
o prevenirea aterosclerozei și de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale de
origine ateromatoasa, scăderea riscului de afecțiuni coronariene;
o prevenirea cancerelor (în principal cancer de prostată la fumători).
− intervine în activitatea glandelor sexuale;
− are activitate antiagregantă plachetară;
− intervine în funcția imună unde crește imunitatea mediataă
celular.

Carența de vitamina E care se poate instala în cadrul sindromului de malabsorbție lipidică nu

prezintă simptome specifice, putând apare: tulburări neurologice, tulburări musculare, fragilitate
eritrocitară și anemie hemolitică la prematuri, scăderea activitații suprarenalelor și hipofizei,
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
creșterea riscului aterosclerotic.
Vitamina E este indicată în avort habitual, sterilitate, distrofii musculare, hepatită cronică,
dermatoze, unele afecțiuni neurologice.
Dozele mari și tratamentele îndelungate pot produce tulburări genitale cum ar fi:
oligospermie, azospermie, involuția ovarelor, tulburări ale menstruației. Pot apare hemoragii, dureri
de cap, oboseală, greață, tulburări de vedere.
Prezentare:
Se administrează per os, adulți 50-200 mg/zi. Administrarea se poate face și parenteral,
intramuscular, 1-2 mg/kg pe zi.
Vitamina E capsule moi 100 mg
VITAMINA K – vitamină liposolubilă numită și vitamină antihemoragică sau vitamina
coagulării. În grupul vitaminei K intră mai mulți compuși:
− vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona,
− vitamina K2 sau menachinona, farnochinona,
− vitamina K3 sau menadiona.
Surse:
Vitamina K1 este prezenta în produsele vegetale cum ar fi: frunzele verzi (spanac), tomatele,
stigmatele de porumb, uleiurile vegetale.
Vitamina K2 o gasim în produse animale cum ar fi carnea și peștele, dar este sintetizată și de
flora intestinală la om.
Vitaminei K este implicată în coagularea sângelui, intervenind în formarea unor factori ai
coagulării - factorii II, VII, IX, X, cât și a unor factori anticoagulanți - proteina C și S.
Carențe ale vitaminei K pot fi întalnite în anumite situații:
− la nou născut, datorită florei intestinale insuficient dezvoltată (doar în primele zile),
− după administrarea orala timp îndelungat a unor antibiotice și chimioterapice cu spectru larg
care pot distruge flora saprofita (sulfamide, tetracicline);
− sindrom de malabsorbtie;
− afectiuni hepatice în care nu se pot forma prefactorii coagularii (hepatită, ciroză, insuficiență
hepatică severă).
Carența se manifestă prin sângerări de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestivă,
hematurie, sângerări post-operatorii, rar hemoptizie și hemoragii cerebrale. Reducerea nivelelor
plasmatice ale vitaminei K determină o scădere a densitații osoase și un risc crescut de fracturi.

Tratamentul cu vitamina K se indică în: carența vitaminei din cauzele prezentate mai sus,
supradozarea anticoagulantelor orale (care sunt antivitamine K), boala hemoragică a nou născutului
(profilactic și curativ), diateze hemoragice, sindroame hemoragice prin deficit de protrombină.
Administrarea i.v. a vitaminei K1 poate determina alterarea senzației gustului, înroșirea feței,
transpirație, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie să se facă
lent.
Prezentare:
Fitomenadiona se administrează oral și parenteral (i.m., i.v.).
Fitomandion soluție inj. 10mg/ml-fiolă 1 ml.
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1

VITAMINE HIDROSOLUBILE

VITAMINA B1 - tiamina, aneurina - vitamină hidrosolubilă, termolabilă, distrusă la 100 0C. Au

fost obtinuți și derivați tiaminici de sinteză printre care se numără și benfotiamina (cu proprietățile
vitaminice și farmacodinamice ale tiaminei).
Surse: omul nu poate sintetiza această vitamină, pe care o preia din alimentele consumate cum
ar fi: drojdia de bere, cereale nedecorticate, pâine integrale, legume, nuci, carne de porc, organe
animale: ficat, rinichi.
Vitamina B1 are rol în buna funcționare a miocardului, a sistemului nervos central și periferic.
Deficitul de B1 în care se impune administrarea preparatelor cu vitamina B 1 poate avea diferite
cauze: alcoolismul, ciroză și afecțiuni gastro-intestinale, aportul insuficient la persoanele în vârstă
sau cele care sunt hrănite parenteral, necesarul crescut la femeile însărcinate, care alăptează, la
copii în creștere, în hipertiroidism, infecții și afecțiuni hepatice; aport crescut de glucide; consum de
alimente care conțin substanțe așa numite antitiamine: ceaiul, carnea unor pești.
Se mai poate indica în: boala beri-beri, sindrom Wernicke, nevrite, nevralgii, în reumatism, boli
cardiace, arsuri întinse, alcoolism, în neuropatia periferică din diabetul zaharat, zona zoster.
Administrarea vitaminei B1 prezintă risc scăzut de reacții adverse dar pot apare reacții
nespecifice cum ar fi: greață, anxietate, transpirație, senzații de căldură, reacții alergice la
administrare parenterală, plecând de la urticarie, până la insuficiență cardiacă și moarte.
Vitamina B1 se administrează oral și parenteral s.c, i.m., i.v. 1-2 fiole pe zi.
Prezentare:
Vitamina B1 fiole a 100mg/2ml (i.m.)
Benfogamma drajeuri de 50 mg (benfotiamină)
Neurossen compr.film 300 mg (benfotimină)

VITAMINA B2 – riboflavina
Surse: lactatele, oul, carnea, ficatul, peștele, cerealele integrale, ciupercile, legumele verzi,
drojdia de bere.
Vitamina B2 este indicată pentru a preveni și trata deficitul acestei vitamine, care se întalneste
destul de rar, dar și pentru cazurile în care apar deficite complexe cu a altor vitamine din grupul B.
Deficitul vitaminei se caracterizează prin câteva manifestări clinice cum ar fi:
- la nivelul pielii și mucoaselor: buze uscate, stomatită, seboreea feței, dermatite;
- la nivelul ochiului: lăcrimare, fotofobie, inflamarea corneei, scăderea acuității vizuale,
favorizarea cataractei;
- la nivel SNC: astenie, tremurături, pareze, depresie, amnezie, cefalee;
- la nivel sanguin: anemie normocromă;

Vitamina B2 se mai indică în:

- tratamentul unor dermatite, eczeme, glosite, stomatite;
- tratamentul unor keratite, irite, conjunctivite;
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
- tulburări de creștere la copil;
- neurologie;
- insuficiență hepatică, având efect hepatoprotector;
- tratamentul unor anemii hipoproliferative din unele boli infectioase.
Vitamina B2 este lipsită de toxicitate, neapărând reacții adverse nici la administrarea de doze mari.
În tratamentul diferitelor afecțiuni se administrează oral și i.m. pentru adulți 5-10 mg/zi și pentru
copii 0,5-5 mg/zi.

VITAMINA B3, VITAMINA PP

Sub denumirea de vitamina PP sau factor pelagro-preventiv sunt cunoscuți acidul nicotinic
(niacin) și nicotinamida (niacinamida). Ca și vitamine acesti doi compuși au comportare
asemănătoare, dar ca agenți farmacologici sunt diferiti.
Surse: vitamina PP este sintetizată de plante, animale și om. Ea se găsește în: carne, oua, lapte,
peste, legume, cereale integrale, drojdie de bere.
În organism ea este generată plecând de la triptofan.
Carența vitaminei PP poate fi rezultatul: deficitului alimentar, sindromului de malabsorbție,
alcoolismului cronic, tratamentului cu izoniazidă (o antivitamina PP), neoplasmelor, hipertiroidismului.
Carența acestei vitamine se manifestă prin tulburări:
- cutanate: piele aspră, dermatită;
- gastro-intestinale: diaree, stomatită, glosită, enterită, greață, vomă;
- nervoase: dureri de cap, insomnii, depresie, tulburări de memorie și chiar demență.
Vitamina PP este indicată pentru a trata sau preveni carența de acid nicotinic și pelagră. Poate
fi folosita în tulburări cutanate și mucoase, în enterocolite, etc. Se preferă administrarea
nicotinamidei, fiindcă riscul de reacții adverse de tip vasodilatație este mai redus.
Se mai indică ca:
- hipolipemiant în tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii;
- în tulburări de circulație periferică și cerebrală, tulburări de circulație retiniană și în sfera
ORL.
Reacțiile adverse produse de nicotinamida sunt mai reduse. La admnistrarea acidului nicotinic pot
apare: senzație de caldură, prurit , hipotensiune arterială, tahicardie, greață, vomă, diaree, dureri
abdominale, hiperglicemie, hiperuricemie, creșterea bilirubinei serice.
Vitamina PP se administrează oral dupa mese și parenteral: s.c, pentru adulți 6-100 mg/zi, iar
pentru copii 25-100 mg/zi.

VITAMINA B5, ACIDUL PANTOTENIC

Aceasta vitamină ca atare sau sub formă de pantotenat de calciu face pate din grupul vitaminelor
hidrosolubile, fiind larg raspandită în diverse alimente, de unde și numele sau. Ea nu este sintetizată
în organism, fiind introdusă în organism o data cu alimentele sub forma de coenzima A.

Carența acidului pantotenic este rar întalnită. Atunci când apare este însoțită de astenie, cefalee,
furnicături, senzație de arsuri la nivelul membrelor, greață, vomă, dureri epigastrice.
Terapia cu acid pantotenic se indică în: policarențe B, stomatite, glosite, colite, hepatite cornice,
nevrită diabetic, sindromul picioarelor arzande (burning feet).
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
Dexpantenolul, alcoolul acestui compus se indică pentru a evita albirea și căderea părului,
pentru regenerarea epiteliilor căilor respiratorii și pentru cicatrizarea plăgilor. Dexpantenolul se
administrează local de câteva ori pe zi sub formă de unguent, cremă, soluție 2-5%.

VITAMINA B6, PIRIDOXINA, ADERMINA

În natură, vitamina B6 se găsește sub trei forme: piridoxina, piridoxal și piridoxamina. Cele
trei forme au același profil biologic.

Vitamina B6 este larg raspandită în organismele vegetale și animale. Flora intestinală umană
sintetizează de asemenea vitamina B6. Această vitamină este prezentă în: carne (vită, porc, pui,
pește), ficat, drojdie de bere, cereale integrale, polen, gălbenuș de ou, nuci, soia, legume verzi.
Prelucrarea alimentelor (fierbere, prăjire, conservare, rafinare) duce la pierderi importante de
vitamina B6.
Avitaminoza B6 nu a fost semnalată la om, deoarece cantitatea de vitamină produsă de flora
intestinală și introdusă în organism prin intermediul alimentelor este suficientă.
Carențe de vitamina B6 au fost totuși observate în anumite situații în care este necesară
instituirea unei terapii cu vitamina: pelagră, insuficiență renală, alcoolici, femei gravide, boli
genetice, ciroză, sindrom de malabsorbtie, administrarea unor medicamente cum ar fi: izoniazida,
hidralazinele, penicilamina, contraceptivele orale timp indelungat.
Manifestările clinice ale deficitului de vitamina B6 sunt reprezentate de dermatită seboreică,
polinevrite, convulsii, anemie.
Vitamina B6 poate fi prescrisă într-o serie de afecțiuni cum ar fi:
- pelagră (alături de vitamina B1, B2 și PP);
- anemii hipocrome microcitare;
- afecțiuni cardio-vasculare: infarct, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială,
ateroscleroză;
- afecțiuni cutanate și mucoase: dermatite, eczeme, acnee, glosite, stomatite;
- afecțiuni neurologice și psihice: depresii, insomnii, epilepsie, encefalită, astenie, paraplegie
spastică, nevrite, polinevrite;
- infecții, refacerea florei intestinale dupa antibiotice cu spectru larg;
- sarcină, vărsături din sarcină;
- astm bronșic;
- hepatită epidemică;
- diabet zaharat;
- sindrom premenstrual.

Reacții adverse: crampe musculare, neuropatie periferică senzorială severă, pierderea simtului
poziției și vibrațiilor, modificarea perceperii durerii, temperaturii, simțului tactil, pierderea reflexelor
membrelor, parestezii. La administrare intravenoasă pot apare efecte sedative. Pot apare de
asemenea fenomene de dependență la administrarea îndelungată a vitaminei B6.
Vitamina B6 se poate administra oral, intramuscular și intravenos. Dozele recomandate sunt de
250 - 500 mg pe zi pentru adulți și 100 – 250 mg pe zi pentru copii. În voma din sarcină se
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
administrează 10-30 mg/zi i.v.
Prezentare:
Vitamina B6 (Zentiva SA, România)
Compr. 250 mg
Sol.inj.50mg/2ml, fiolă 2 ml
Sol. inj. 250mg/5ml, fiolă 5 ml.

VITAMINA B8, BIOTINA, VITAMINA H

Biotina este adusă în organism prin aport alimentar. Alimentele cu conținut ridicat de biotină
sunt: fructele, legumele, cerealele, carnea, ficatul, drojdia de bere. Ea este sintetizată și de flora
intestinală umană.
Carența în biotină se manifestă prin tulburări dermatologice cum ar fi: dermatită exfoliativă,
alopecie, glosită atrofică, tulburări neurologice: hipotonie, ataxie, retard psihomotor, precum și alte
tulburări cum ar fi oboseală și anorexie.
Aceasta vitamină poate fi indicată în:
- carența vitaminică;
- ca adjuvant în terapia unor afecțiuni muco-cutanate.

VITAMINA B12, COBALAMINELE, COBAMIDE

Organismul uman este dependent de sursele exogene de vitamină. Ea se găsește de

asemenea în lapte, ouă, pește și în diferite organe, mai ales ficat.

Carența de vitamina B12 este relativ rară, deoarece alimentația pe bază de carne oferă
cantitatea suficientă de vitamina. Ea poate totuși să apară în diferite condiții:
- aport insuficient la cei cu regim vegetarian total;
- absorbție deficitară;
- defecte genetice în metabolismul celular al vitaminei B12;
Carența de vitamina B12 produce anemie pernicioasa sau anemie Biermer, care face pate din
grupul anemiilor megaloblastice. Manifestarile clinice ale carenței sunt:
- sindrom anemic cu paloare, astenie;
- tulburări digestive cu greață, vomă, balonări, tulburări de tranzit, uscăciunea gurii;
- neuropatie senzitivă bilaterală simetrică, cu parestezii și simptome spastice;
Vitamina B12 se indică în:
- anemie megaloblastică datorată deficitului de vitamina B12;
- neuropatii la alcoolici, diabetici, pacienți cu scleroză în plăci, nevralgii, sciatică,
afecțiuni psihiatrice;
- ciroză, hepatită;
- tulburări de creștere;
- stări de malnutritie.
Cianocobalamina și hidroxocobalamina se administrează în general i.m. și s.c profund.
Cianocobalamina poate fi administată și oral ca supliment alimentar singura sau în asociere cu
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
vitamine si minerale.
Prezentare:
Vitamina B12 (Zentiva, România)
Sol.inj. 50 µg/ml, fiolă 1 ml
ACIDUL FOLIC, ACIDUL PTEROILGLUTAMIC

Acidul folic este sintetizat de plante și microorganisme, dar nu este sintetizat de om. Sunt
bogate în acid folic: vegetale proaspete, drojdia de bere, cereale integrale, carnea, ficatul.
Carența se manifestă prin tulburări hematologice: anemie megaloblastica, tulburări
neurologice, tulburări digestive, risc crescut de avort sau malformații la făt .
Acidul folic se utilizează:
- în tratamentul carențelor;
- în tratamentul anemiei megaloblastice, anemie hemolitică, după gastrectomie, sarcină,
în tratamentul cronic cu fenitoină și fenobarbital.
Administrarea se face în general oral 5-15 mg/zi într-o priză.
Prezentare:
Acifol (Zentiva, România)
Compr.film 5 mg
VITAMINA C, ACIDUL ASCORBIC

Vitamina C este o vitamină hidrosolubilă numită și vitamina antiscorbutică. Vitamina C nu este

sintetizată la om, ea provenind doar din aport exogen. Un conținut ridicat de vitamina prezintă:
citricele, roșiile, capșunii, varza, cartofii, ficatul. Uscarea, conservarea sau fierberea la temperaturi
mai mari de 200° C pot duce la distrugerea vitaminei din aceste produse.

Vitamina C posedă următoarele acțiuni farmacologice:

− are efect antioxidant și uneori prooxidant;

− favorizează absorbția digestivă a fierului transformând Fe3+ în Fe2+,
− favorizează depunerea calciului în oase,
− participă la transformarea methemoglobinemiei în hemoglobină,
− scade permeabilitatea și crește rezistenta capilară, inhiba agregarea plachetară,
− stimuleaza formarea glucocorticoizilor,
− are acțiune antialergică,
− favorizează vindecarea rănilor,
− are rol în procesele de apărare imună.

Vitamina C se folosește pentru prevenirea sau tratamentul deficitului acestei vitamine.

Carența severă se numește scorbut și este foate rar întalnită. Carența medie este însoțită de
hematoame, hemoragii gingivale, iar carența ușoară de astenie, pierdere în greutate, cefalee, dureri
osoase, tulburări hemoragice, scăderea rezistenței la infecții, anemie.
Ea mai poate fi folosită:
- în cursul stărilor gripale și răcelilor, în infecții pentru a stimula apărarea organismului;
- în stări astenice;
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
- în anemie, în asociere cu preparate cu fier;
- în methemoglobinemie;
- în diateze hemoragice,
- în osteoporoză și fracturi;
- în sarcină.

Fiind o vitamina hidrosolubila ce se elimină ușor, riscul de reacții adverse grave este redus.
Vitamina C în doze mari poate da:
- tulburări digestive (în special diaree la doze de peste 3g/zi);
- hiperexcitabilitate și insomnii;
- creșterea riscului de formare a calculilor renali oxalici;
- eroziuni dentare la administrarea îndelungată a formelor masticabile.
Vitamina C se poate administra oral, intramuscular, intravenos și chiar subcutanat. La adulți:
0,1-1 g/zi, la copii 0,05-0,3 g/zi funcție de vârstă.
Vitamina C intră într-o serie de preparate în asociere cu:
- calciu, magneziu, fier;
- lecitina;
- alte vitamine;
- substante analgezice-antipiretice, antihistaminice H1, pseudoefedrina, etc. în preparate
pentru răceala și gripă.
Prezentare:
Acid ascorbic (Arena, România): sol.inj.750mg/5ml
Upsavit Vitamina C (Bristol-Myers, Ungaria): compr. eff. 1 g
Vitamina C (Fiterman, România): compr. 180 mg

SUBSTANȚE MINERALE ȘI TONICE

Rolul substanțelor minerale în organism este multiplu, ele fiind indispensabile bunei
funcționări a organelor și aparatelor, chiar dacă unele sunt necesare în cantități foarte mici. Sursa de
bază pentru procurarea de săruri minerale o reprezintă alimentele. Elementele minerale la care
aportul zilnic este de câteva grame aparțin categoriei de macrominerale (calciu, fosfor, sodiu,
potasiu, clor, magneziu). Elementele minerale al căror necesar zilnic este de ordinul miligramelor sau
chiar al microgramelor sunt oligoelemente (fier, cupru, zinc, cobalt, iod, fluor, mangan, seleniu).
Calciu (Ca) este elementul care se găsește în concentrația cea mai mare în organism
(reprezintă 1,5-2% din greutatea corpului). Calcemia normală este 4,5-5,5 mEg/l (9-11 mg/dL). Calciu
are importante roluri în organism:
− intră în constituția sistemului osos și în compoziția dentinei;
− intervine în coagularea sângelui, în transmiterea sinaptică;
− participă la reglarea permeabilității membranare;
− participă la menținerea echilibrului acido-bazic;
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
− intervine în menținerea ritmicității contracțiilor cardiace;
Deficitul de Ca produce osteoporoză, osteomalacie, pierderi dentare, spasmofilie sau chiar crize de
tetanie.
Indicații: tetanie calciprivă (din sarcină, la copii). Recalcifiant în rahitism, osteoporoză, în timpul
sarcinii și alăptării. La adulții peste 65 ani creșterea aportului de calciu asociat cu vit. D poate crește
densitatea minerală osoasă și reduce incidența fracturilor. Se recomandă și în urticarie, boala
serului, manifestări alergice.
Exemple de preparate medicamentoase cu calciu (singur sau în diferite asocieri):
− calciu lactic compr. 500 mg
− calciu D3 – comprimate masticabile 500 mg calciu + 200 U.I. colecalciferol
− clorocalcin – pic.orale , sol 12,2% clorură de calciu
− gluconat de calciu – sol.inj. 95mg/ml, fiole 10 ml
− calciu Sandoz osteo – compr. mast. Calciu 1000mg+ 880UI vit. D3.

Magneziu (Mg) - deși se găsește în cantitate mică în organism (0,05% din greutatea totală a
corpului), prezintă mare importanță din punct de vedere structural și funcțional. Magnezemia este
1,5-2,5 mg/dL. Magneziu are multiple roluri în organism:
− participă alături de Ca și P la structura sistemului nervos și alături de Ca și F, la structurile de
rezistență dentară;
− reduce excitabilitatea neuromusculară a fibrelor miocardice;
− intervine în metabolismul glucidic, lipidic, proteic (Mg este activator al unor enzime);
− reduce acumuarea de cholesterol la nivelul pereților vasculari ăn procesul de aterogeneză;
− intervine ăn transmiterea influxului nervos și în fenomene de transport transmembranar.
Indicații ale terapiei cu preparate cu magneziu: convulsii, eclamsie, tetanus, tahicardie paroxistică
ventriculară, angină pectorală, spasmofilie, tulburări spastice ale mușchilor netezi și striați,
anxietate, atacuri de panică, amorțeli, palpitații.
Exemple de preparate medicamentoase cu magneziu:
− magnerot – comprimate cu orotat de magneziu 500 mg
− magne B6 – drajeuri și fiole buvabile
− cormagnezin – soluție injectabilă
Potasiu (kaliu, K) – are următoarele roluri:
− este principalul cation intracelular;
− participă la echilibrul acido-bazic;
− crește excitabilitatea neuro-musculară;
− participă la desfășurarea normală a fenomenelor electrice de membrană, intervine în
contracția musculară și miocardică;
− este indispensabil pentru funcția miocardică;
− crește eliminarea de apă și sodiu.
Indicații ale terapiei cu preparate ce conțin potasiu: pierderi masive de potasiu prin diaree, vărsături,
dezechilibre hidroelectrolitice prin diuretice de ansă care produc eliminarea excesivă de potasiu
(furosemid, nefrix), cure de corticoterapie prelungită, aritmii cardiace, intoxicația cu digitalice,
 Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1
adjuvant în angină pectorală.
Exemple de produse ce conțin potasiu:
Aspacardin – comprimate ce conțin aspartat de potasiu și aspartat de magneziu
Panangin –comprimate cu aspartat de magneziu și aspartat de potasiu
Sare fără sodiu – conține potasiu, calciu, magneziu
Saruri de rehidratare – conține clorura de potasiu, clorura de sodium, glucoza, bicarbonat de sodiu
Zinc (Zn):
− intră în structura numeroaselor enzime cu rol metabolic important (peste 200 de enzyme
sunt dependente de zinc);
− intervine în activitatea unor hormone: insulina, hormone gonadotropi hipofizari;
− intervine în reglarea sistemului imunitar, are rol important în procesele celulare;
− intervine în menținerea sănătății părului, a pielii și a unghiilor;
− are rol important în îmbunătășirea funcției cognitive,
− are efect antioxidant, are efecte benefice asupra fertilității.
Seleniu (Se):
− este un important antioxidant, fiind constituent al glutation peroxidazei;
− sprijină sistemul imunitar
− menține sănătatea părului și unghiilor
− intervine în funcționarea normal a glandei tiroide;
− modificator al terenului în cursul afecțiunilor musculare și cutanate (micoze, acnee).

NEUROTONICE (Psihotonice, Nootrope) sunt medicamente activatoare sau reglatoare ale

metabolismului cerebral și proceselor biochimice neuronale, mai ales cand acestea sunt afectate în
suferinte cerebrale acute sau cronice, poduse prin hipoxie, involuție, traumatisme.
Reprezentanți: acid glutamic, meclofenoxat, piracetam, pramiracetam, piritinol, extract de Ginkgo
biloba, lecitine, hidrolizat de creier - conține aminoacizi liberi și peptide, hemopreparat deproteinizat
- este un preparat deproteinizat din sange de vitel, conținând peptide cu greutate moleculară mica și
derivati de acizi nucleici.
Indicații:
• Suferințe neuronale, de orice cauză, la orice vârstă:
- tulburări metabolice, cerebrale;
- tulburări funcționale cerebrale dupa accidente cerebrale;
- tulburări cerebrale acute (hemoragie cerebrală, coma traumatică sau toxică);
- suferințe psihice cronice (post-traumatice, de involuie);
• Astenie, surmenaj psihic, convalescență;
• Tulburări de concentrare și memorie;
• Dezvoltare psihomotorie deficitară la copii.
Exemple de produse farmaceutice:
Cerebrolysin- hidrolizat de creier
Actovegin- hemopreparat deproteinizat din sânge de vital
Tanakan- extract de ginkgo biloba
Școala Postliceală Sanitară "Pompei Samarian" Călărași
FARMACOLOGIE ANUL 1