Punctele 2 si 3 de pe primul slide de la boli carentiale

Tipuri de anemie carentiala

- anemia feriprivă prin deficit de fier
- anemia megaloblastică prin deficit de acid folic sau vit B12
- anemia prin deficit de vitamină C
- anemia prin deficit de vitamină E
- anemia prin deficit de vitamină B6
- anemia prin deficit de Cu, Zn, Co
Factori de risc ai anemiei feriprive la sugari
1.Rata rapida de crestere la sugar
2. Prematuritatea
3. Greutatea mica la nastere
4.Gemelaritatea
5. Alimentatia exclusiv lactata artificiala 0-6 luni
6. Alimementatia artificiala cu formule neimbogatite cu fier
Ddx – anemie feripriva, talasemie si megaloblastica

Consecintele carentei de fier si ale anemiei feriprive

Sugarii care au fost anemici la varsta de 1 an au intarzieri in dezvoltarea psiho-
motorie, iar la varsta de scolar au performante scazute la abilitatile lingvistice, motorii si de
coordonare, precum si un coeficient de inteligenta mai redus cu 5-10pct.
AF influenteaza negativ statusul emotional, afectand interactiunea sociala, gradul de
circumspectie, favorizand comportamentul ezitant.
Carența de fier - consecințe
Diminuarea performantelor cognitive, afectarea comportamentului si dezvoltarea
fizica, posibile influente in ADHD
Alterarea statusului imunitar si influenta morbiditatii
Afectarea consumului de energie la nivel muscular si implicit a capacitatii fizice, a
performantei de munca a adolescentilor.
Tulburări gastrointestinale (malabs, enteropatie exudativă intestinală

Tratamentul profilactic al anemiei feriprive a sugarului

Monitorizarea hemogramei mamei
Profilaxia anemiei feriprive a mamei
Prevenirea nasterii premature
Cordon ombilcal
Alimentatia naturala
Diversificarea corecta
Cauze ale rahitismului carential Stadializarea rahitismului

Aplicarea incorecta sau incompleta a profilaxiei cu vitamina D;

Renuntarea la profilaxia cu vitamina D dupa varsta de 1 an;
Insorire insuficienta;
Grad crescut de poluare;
Regimuri alimentare dezechilibrate, cu exces de fainoase (fitati);
Folosirea stoss-profilaxiei (eficacitate redusa fata de profilaxia fractionata);
Variatiile individuale ale nevoilor de vitamina D, fara adaptarea dozei profilactice;
Mentinerea dozelor profilactice in conditiile aparitiei primelor semne de rahitism.

Din punct de vedere clinic:

1. Rahitisme vitamino - D sensibile (Rahitism carenţial comun)
 tabloul biochimic şi modificările osoase răspund favorabil la doze mici sau
moderate de vitamină D;
 vindecarea clinică, radiologică şi biochimică se produce în câteva săptămâni;
 nu apar recăderi dacă se asigură (după vindecare) necasarul zilnic de vitamină D
( 400-1000 u.i./zi)
2. Rahitisme vitamino - D rezistente ( forme realizate prin perturbarea metabolismului
vit. D şi/sau prin lipsă de răspuns a organelor ţintă )
 se ameliorează / vindecă (clinic, radiologic, biochimic) cu doze mari de vitamină
D (zeci de mii de u.i./zi) administrate timp îndelungat ;
 necesarul zilnic, obişnuit de vit. D ( 400 - 1000 u.i./zi ) este insuficient pentru a
împiedica reapariţia recidivelor.
Alte forme de rahitism
• Idiopatice
– rahitismul cu hipocalcemie sau pseudorahitismul comun Prader,
– rahitismul hipofosfatemic familial
• Dobandite
– formele de rahitism vitaminorezistent
– din insuficienta renala cronica,
– din atrezia cailor biliare extrahepatice,
– din acidozele tubulare renale distale,
– din cadrul corticoterapiei si a tratamentului anticonvulsivant cu fenobarbital,
fenitoina

Rolul vitaminei D
• creste absorbtia intestinala a calciului,
• creste reabsorbtia renala tubulara a fosforului si a aminoacizilor,
• stimuleaza mineralizarea tesutului osteoid, depunerea de calciu si fosfor.

Vitamina D este de fapt un grup de substanţe liposolubile şi anume :

 Vitamina D3 - colecalciferolul,
- de origine exogenă (animală)
- de origine endogenă, provenit din provitamina D, de la nivelul pielii, datorită
razelor ultraviolete.
Vitamina D2 - ergocalciferolul, de origine exogenă (prin aport alimentar);
- rezultă dintr-un precursor vegetal (ergosterolul)
AT10 - Dehidrotahisterolul ( produs de sinteză ).
- Are acţiune vitaminică slabă şi o mare putere hipercalcemiantă.

Rolul PTH
Deficitul de vitamină D → hipoCa → ↑ PTH (hiperparathiroidism reacțional )
Intestine Crește absorbția Ca
Os -Crește extracția Ca prin depolimerizarea substanței fundamentale, crește activitatea
osteoclastelor și Osteoblastelor cu creșterea fosfatazei alcaline
Rinichi - Crește absorbția Ca, reduce Ca-uria, scade reabsorbția de fosfor cu creșterea
fosfaturiei

Tratamentul profilactic al rahitismului

1. PRENATAL ultimul trimestru de sarcină:
– Expunere raţională a gravidei la aer şi soare,
– Alimentaţie echilibrată cu aport de calciu (1200 mg Ca zilnic)
– Aport suplimentar de vitamină D :
• 500 UI / zi per os,
• administrarea unei doze stoss de 200.000 ui la începutul lunii a VII-a de sarcină)

– transportul transplacentar al calciului si vitamina D are loc in conditii optime;

– suplimentarea cu calciu si vitamina D in ultimul trimestru de sarcina:
– Ca 1200 mg zilnic,
– Vit. D 500 u.i/zi in anotimpul insorit si 1000 u.i./zi in anotimpul rece,
– Contraindicata administrarea parenterala de vit.D (dozele mari sunt nocive
pentru fat).
– evitarea nasterilor premature.

2. POSTNATAL :
– Profilaxia se face eficient prin expunerea la soare a sugarului cu înlesnirea mişcărilor active
încă din primele 2 saptamani de viaţă.
– Alimentaţie exclusivă la sân în primele 6 luni;
– În caz de alimentaţie artificială se vor alege preparate de lapte umanizate, laptele de vacă
fiind evitat până la vârsta de 1 an;
– Cura heliomarină
• Expunere la soare cu capul acoperit
– buna expunere la soare (radiatii ultraviolete):
– La sugar: progresiv, 15 (30) min. – 3 (4) ore (anotimpul rece) si 6 (8) ore vara,
– La copilul peste 1 an: cura heliomarina, cu precautie (capul acoperit, expunere
2-3 ore/zi, cure de 10-12 zile
– promovarea alimentatiei naturale: exclusiv in primele 6 luni;
– diversificarea corecta, dupa 6 luni;
– administrarea obligatorie medicamentoasa de vitamina D 400 – 800 UI/zi, de
la varsta de 7 zile pana la 18 luni.
Suplimentarea alimentaţiei cu vitamină D este OBLIGATORIE
• Din prima săptămână de viaţă (cel mai târziu din ziua a 14-a), inclusiv la prematurii
a) administrarea zilnică de doze orale, fracţionate (egale cu necesarul zilnic)
Necesar = 400 - 800 UI/ zi din ziua 7 până la vârsta de 18 luni (2 ani)
Preparate: Sterogyl, Vigantol – Oil, Vigantoletten 500 – 1000
Dozaj: 500 u.i. / pic / tb .
Doza zilnică = 1-2 pic / zi
Pentru eficienţa metodei este necesară colaborarea familiei
După vârsta de 18 luni vitamina D se va administra numai în lunile neînsorite ale anului
(septembrie aprilie)
b) administrarea periodică de doze depozit (stoss) vitamina D3 - 200.000 UI:
- ziua 7 (10), luna II, IV, VI, IX, la 1 an, 11/2 ani, 2 ani

Definitia obezitatii
folosind deviații standard (SD) de referință al OMS din 2007
-pentru 0-5 ani
copilul subponderal < 2DS;
copilul supraponderal > 2 DS;
copilul obez > 3 DS;
-pentru 5-19 ani
Copilul subponderal < 2DS;
Copilul supraponderal > 1 DS;
Copilul obez > 2 SD;
Copilul cu obezitatea severă > 3 SD;
International Obesity Task Force criterii revizuite (IOTF, Cole 2012)
IMC cut-off-uri de la 18 ani, au fost:
Copii subponderali: <17 kg/m2 (include clasele 2 si 3 );
Copii supraponderali: ≥ 25 kg/m2,
Copii obezi: ≥ 30 kg/m2;
Copii cu obezitatea severă: ≥ 35 kg/m2

Factori implicati in aparitia obezitatii

Factori externi
-Dietă
-Stress
-Status nutrițional
-Expunere la toxice și medicamente
Factori preconceptuali
Starea de sănătate a mamei -prezența DZ, Obezității, Dislipidemiei, HTA
Greutatea tatălui
Antecedentele heredocolaterale
Diabet zaharat tip 2
Obezitate
BCV <55 ani B <65 ani F

Complicatiile obezitatii la copil

CV
 Hipertensiune arterială
Cardiopatie ischemică
Hipertrofia ventriculului stâng
Insuficiență cardiacă
Cord pulmonar
Cardiomiopatie
Ateroscleroză
Varice ale membrelor inferioare
Resp
Infecții respiratorii recurente
Sindrom de apnee în somn
Hipoventilație
Hipertensiune pulmonară
Cord pulmonar cronic
Hipereactivitate bronșică
Astm bronșic
Dig
Ficatul gras non alcoolic
Boala de reflux GE
Colelitiaza
Colecistita
Pancreatita
Ren Glomerulonefrita
Endocrino
Hiperinsulinism
Rezistență la insulină
Alterarea toleranței la GLU
Diabet zaharat tip 2
Hiperandrogenism
Ginecomastie
Maturizare osoasă
Tulburări de fertilitate
Dislipidemie
Hiperuricemie
Psihi
Lipsa încrederii în sine
Lipsa respectului de sine
Imagine negativă asupra propriei persoane
sentimente de inferioritate față de ceilalți copii
respingere din partea copiilor de aceeași vârstă
Izolare
abandon școlar
Anxietate
Depresie
Automutilare
Idei de suicide

Evaluarea copilului obez

Anamneză:
-vârsta de debut
-factori declanșatori (copil neglijat, abuzat, divorțul părinților, apariția fraților, boli, deces )
-urmărirea creșterii
-căștigul ponderal în primele zile
-medicamente (glucocorticoizi, antidepresive)
-intervenții chirurgicale
-performanța școlară, relațiile sociale,
-tulb de comportament
Examen clinic
- măsurarea G, Î, calculul IMC
- raportarea la curbele de creștere
- măsurarea CA
peste 90th corespunzătoare sexului și vârstei, au risc crescut de boli cardio-vasculare,
insulinorezistență.
-adipoginecomastia - la băieți complexe psihologice
- vergeturi
- acnee juvenilă
- hirsutismul însoțește prezența hipercorticismului reactiv sau a sindromului de ovar
polichistic
- prezența leziunilor de acanthozis nigrans
- intertrigo
-Hemoleucogramă
-glicemie/TTGO/HbA1c
-CT/LDL/HDL/TG
-uree, creatinină
-TGO, TGP, BT
-TSH, FT4,
- spirometrie/pulxoximetrie

Caracteristici si functii medicina de familie

1.Este punctul de prim contact cu sistemul de sănătate, ce asigură acces nelimitat
solicitanților, rezolvând problemele de sănătate ale tuturor persoanelor, indiferent de vârstă,
sex sau alte caracteristici.
2.Face eficienta folosirea resurselor din sistemul sanitar prin procesul de coordonare a
îngrijirilor, promovează munca în echipă ș ifacilitează contactul cu alți specialisti din unitățile
de îngrijiri primare și se situează la interferența cu alte specialități, unde își asumă
responsabilitatea de reprezentant al pacientului.
3. Efectuează îngrijiri fiecărui individ în parte, dar și familiei și comunității în care acesta
trăiește.
4. Are un process unic de desfășurare a consultației care stabilește în timp o comunicare
efectivă și firească medic –pacient.
5. Este responsabilă pentru asigurarea continuității longitudinale a îngrijirilor determinate de
nevoile pacientului.
6. Are un proces specific de luare a deciziilor, determinat de prevalența și incidența bolilor în
colectivitate.
7. Se ocupă simultan și individual de problemele de sănătate acute și cronice ale pacienților.
8. Depistează și tratează într-un mod nediferențiat și într-un stadiu precoce, proces care poate
solicita deseori un caracter de urgență.
9.Promovează sănătatea printr-o intervenție țintită și efectivă.
10.Are o responsabilitate specifică pentru sănătatea comunității.
11.Se adresează problemelor de sănătate în funcție de dimensiunea lor fizică, psihologică,
socială, culturală și existențială.
Funcțiile MF
1. Asigurarea accesabilității la asistența medicală a populației
Asigirarea accesabilitatii la asistenta medicala a populatiei. Pentru a putea asigura
accesabilitatea la asistenta medicala a pacientilor, cabinetele medicilor de familie se
gasesc in teritoriu cat mai aproape de domiciliul pacientilor si numarul medicilor de
familie este mai mare decat numarul celorlalti medici specialisti.

2. Supravegherea stării de sănătate a populației

Inainte de a asigura asistenta medicala curenta sau intrarea pacientului in sistemul
sanitar, medicul de familie are grija de omul sanatos si de starea de sanatate a familiei
si a comunitatii. Pentru ca medicul de familie are pe lista sa mai multi pacienti
sanatosi decat bolnavi, se poate spune ca pentru medicul de familie supravegherea
sanatatii este daca nu mai importanta atunci cel putin la fel de importanta ca si functia
de ingrijire a pacientilor. Prin diverse actiuni, indivizilor si familiilor acestora li se da
posibilitatea sa contribuie la promovarea propriei sanatati, caci conform principiului
din medicina de familie daca acestia nu actioneaza din proprie initiative pentru
promovarea sanatatii, atunci nici un fel de ingrijire medicala nu-i va insanatosi; deci
un numar cat mai mare de pacienti este implicat in dezvoltarea si educarea acestuia
simt al initiativei de a-si promova propria sanatate.

3. Asigură prevenția primară, secundară, terțiară.

4. Asigură prevenția specifică pentru anumite grupe de boli acute și cronice

Aceasta se realizeaza prin:
 Vaccinarea sugarului inca din primele luni de viata pentru o serie de boli
acute (tuberculoza, difterie, tuse convulsive, rujeola, rubeola, poliomelita,
hepatita B, etc.);
 Administrarea de fier la gravide pentru prevenirea anemiei feriprive;
 Administrarea de iod pentru prevenirea gusei endemice;
 Administrarea vitaminei D si calciu inca din primle saptamani de viata
pentru prevenirea rahitismului carential;
 Luarea anumitor masuri specifice pentru bolile care predomina intr-o
anumita colectivitate.
Din acest punct de vedere este necesar ca medicul de familie sa gandeasca nu numai
din punct de vedere curativ, ci si din punct de vedere profilactic, pentru ca chiar daca
preventia este dificila si mai putin spectaculoasa ea este absolut necesara.
Astfel ca evaluarea eficientei asistentei medicale primare, este necesara nu numai
evaluarea asistentei medicale, ci si analiza aspectelor de profilaxie, aspectelor sociale,
politice si culturale. Ca medici de familie trebuie sa ne punem intrebari ca de ex.:-
Faciliteaza societatea alegerea de catre indivizi a unui mod de viata sanatos?
- Cum promoveaza societatea educatia sanitara?
- Asigura asistenta primara tratamentul de baza al starii de boala si al
medicamentelor necesare?
5. Acordarea îngrijirilor medicale curente
Aceasta se realizeaza printr-o activitate zilnica de consultatii la cabinet si vizite la
domiciliul pacientilor.
Numarul de consultatii si timpul alocat fiecaruia depind de o multitudine de factori
printre care: marimea listei de pacienti, varsta pacientilor, existenta pacientilor noi,
perioada din an (concedii, epidemii), deprivarea sociala si nu in ultimul rand de varsta
si sexul medicului de familie.
Durata consultatiei influenteaza gradul de satisfactie al pacientului si numarul de
consultatii ulterioare. Este bine ca medicul de familie a-si puna urmatoarea intrebare
legata de asigurarea unor ingrijirii medicale curente satisfacatoare.Sunt solicitarile
mari cauza consultatiilor scurte, sau consultatiile scurte genereaza solicitari mari
pentru ca nu satisface nevoile pacientilor?

6. Facilitarea intrării și medierea pacientului în sistemul medical

Deoarece medicul de familie nu poate rezolva singur toate problemele pacientilor sai,
el este obligat sa trimita pacientul la specialist, sau in caz de necesitate sa-l interneze
pe acesta in spital; in acest fel facilitand accesul pacientului in timp util la intreg
sistemul sanitar.
Ulterior el poate urmari traseul pacientului prin sistemul medical, ingrijirile acordate
in asistenta secundara, tratamentul prescris si rezultatele lui. Cu aceasta ocazie
medicul de familie isi poate verifica si corectitudinea diagnosticului de trimitere.

7. Sinteza diagnostică și terapeutică

Tratand pacientul, medicul de familie trebuie sa ia in considerare toata patologia
pacientului. Din policlinica unde pacientul poate fi consultat de unul sau doi
specialisti, sau din spitalul de unde pacientii pot fi transferati dintr-o sectie in alta, el
se intoarce la medicul de familie cu unul sau mai multe diagnostice sau tratamente; de
asemenea bolnavii cronici, pot cumula cu timpul, mai multe boli care se pot influenta
reciproc, si de asemenea medicamentele prescrise pot interactiona intre ele, astfel incat
efectul poate fi altul decat cel asteptat. De aceea in toate aceste cazuri medicul de
familie este obligat sa realizeze o sinteza mai ales a tratamentelor aplicate, dar si a
tuturor factorilor biologici, psihologici si sociali ai pacientului. De asemenea medicul
de familie printr-o conceptie sistemica, trebuie sa aiba capacitatea de a realiza in
fiecare moment un inventar al tuturor bolilor de care sufera pacientul, de a sesiza
legaturile dintre aceste boli si de a face o ierarhizare a bolilor si a medicamentelor
necesare pacientului.

8. Coordonarea serviciilor medicale în funcție de nevoile pacientului

9. Supravegherea medicală continua
10. Asistența medicală a familiei
11. Asistența medicală a comunității
12. Asigurarea reabilității și recuperării pacientului
13. Acordarea îngrijirilor medicale terminale și palliative
14. Cercetarea științifică
Definitie si continut asistenta medicala primara

Asistenţa medicală primară în concepţia OMS

Asistenţa medicală primară (AMP) a apărut ca o necesitate de asigurare a stării de sănătate ca
urmare a mutaţiilor ce au avut loc la începutul anilor ´80 legate de costurile ridicate ale
asistenţei medicale ca rezultat al accentuării procesului de specializare şi supraspecializare,
precum şi a creşterii gradului de tehnologizare în sectorul medical.
Devenise tot mai clar că nu toţi bolnavii aveau nevoie de o asistenţă medicală
laborioasă şi foarte scumpă, ci dimpotrivă, majoritatea puteau fi îngrijiţi la fel de bine cu
mijloace mai simple şi mai ieftine.
Astfel a luat naştere conceptul de AMP care avea scopul de a eficientiza şi a ieftini
asistenţa medicală.
Rolul AMP este acela de a răspunde în mod concret nevoilor medicale ale populaţiei:
- asigurarea asistenţei medicale de prim contact;
- asigurarea medicală a urgenţelor;
- acordarea primului ajutor medical până la internarea în spital;
- selecţionarea cazurilor pe care le poate îngriji singur;
- selecţionarea cazurilor care trebuie trimise la specialiştii de profil;
- asigurarea continuităţii asistenţei medicale;
- supravegherea stării de sănătate a populaţiei;
- efectuarea prevenţiei bolilor
AMP reprezintă locul de contact al populaţiei cu sistemul de sănătate, reprezintă prima
linie a sistemului sanitar.
În această primă linie, activează atât cabinetele de MF, cât şi serviciile de ambulanţă,
serviciile de gardă ale spitalelor, poliţia sanitară, medicina şcolară, medicina muncii,
farmaciile şi altele.
Deasupra sau mai bine zis în spatele AMP se află AMS reprezentată de spitale, policlinici,
laboratoare şi centre de recuperare, iar în spatele AMS se află AMT formată din spitale
de specialitate, institute de cercetare şi altele :
 AMT

Sectii specializate
Institute de cercetare

Sectii de specialitate
AMS
Centre de sanatate
Laboratoare
Servicii de recuperare

Cabinetele de MF, medicina scolara, medicina muncii

AMP
Servicii de ambulanta, Servicii de garda
Politia sanitara
Farmaciile de comunitate

Fig. 1. Structura sistemului de sanatate

Asistenţa medicală primară din sistemul public de asigurări sociale de sănătate :

 servicii medicale ambulatorii de sănătate publică: medicină de familie, medicina
muncii, medicină şcolară, servicii de ambulanţă şi urgenţe medicale;
 servicii de epidemiologie sanitară (poliţie sanitară şi medicină preventivă);
unele servicii medicale de spital: asistenţa medicală de urgenţă pentru pacienţii care se
prezintă sau sunt aduşi la camerele de gardă, asistenţa medicală obstetricală.
Deosebirile dintre AMP şi AMSecundara

AMP AMS
orientată spre sănătate orientată spre bolnav
orientată spre prevenţie orientată spre curative
orientată spre bolnav orientată spre boală
Acordă asistenţă de prim contact acordă asistenţă secundară
asigură continuitatea asistenţei medicale asigură asistenţă medicală-episodică
nu solicită dotări speciale solicită dotări speciale
este mai ieftină este mai scumpă

Există deosebiri între AMP şi AMS şi în ceea ce priveşte patologia. Astfel, în timp ce AMP
îngrijeşte boli mai uşoare, dar mai frecvente, exemplu IACRS, AMS, se îngrijeşte mai ales
infecţiile respiratorii inferioare, bolile maligne şi alte afecţiuni ce necesită investigaţii şi
tratamente mai complexe

Situatii in care se indica masurarea TA la domiciliu

HTA de halat alb
Determinare index glezna-brat
IGB = 0,9 –1,3 normal
IGB = 0,7 -0,9 afectare ușoară
IGB = 0,41-0,69 afectare medie
IGB < 0,4 afectare severă
IGB > 1,3artere incompresibile

Managementul pacientului hipertensiv

I.Anamneza
II.Examen obiectiv
III.Examene paraclinice
IV.Stratificarea riscului cardiovascular
V.Tratamentul complex al HTA
VI.Monitorizarea pacientului hipertensiv(la 3 luni-risc additional inalt si foarte inalt, la 6 luni-
risc additional mic si mediu)

Enumerare cauze de HTA secundara

Boala renala parenchimatoasă: rinichi polichistici, hidronefroza, GNA, GNC, PNC, nefropatia
diabetica

aa.renale

primar,acromegalie

contraceptive,corticosteroizi,eritropoietina,ciclosporina,sol.oftalm,nazale,antitusive,cocaina,al
cool

Stratificarea riscului cardiovascular

Reprezintă riscul de mortaliateprin eveniment CV în următorii 10 ani
 a zis la LP sa stim
tabelul

Enum fact risc CV

a)Neinfluentabili
-sex(masculin)
-varsta(>55B,>65F)
-rasa(neagra)
-AHC(bolicardiovasculare<55B,<65F)
-AP de BCV
b)Influentabili
-fumat
-dieta(grasimi,alcool,sare,putine legume)
-activitatefizica (sedentarism)
-stress
-persoane cu prebleme sociale
-obezitate(IMC>30kg/mp;CA>102cmB,>88cmF)
-dislipidemie(col>190mg/dl; LDL>115mg/dl ;HDL<40/46mg/dl la B/F; TG>150mg/dl)
-diabet(>102mg/dl, TTGO)
-boli renale

Enumerarea modificarilor subclinice de organ

Cardiovasc
a. EKG–LHV-Sokolow-Lyon>3,5mV,RaVL>1,1mV
b. test de efort (ischemia cardiaca)
c. echo–LHV (LVM index B>115g/mp; F>95g/mp)
d. ingrosarea peretelui arterial(IMT > 0,9 mm)sau placi aterosclerotice
e. RMN (apreciere dimensiuni si masa VS)
 f. viteza undei pulsului >10 m/s
g. index glezna-brat<0,9
renal
Microalbuminurie(30 –300mg/24h)
–60ml/min/1,73mp

(prognostic biomarker pt risc de BCR)

Cerebrovasc
RMN (infarcte lacunare, microsangerari, hiper reflectivitatea substantei albe, leucoaraioza)

Factori predictivi pentru evolutia nafavorabila in HTA

TAs >180 mmHg, si/sau TAd >110mmHg

nocturn)
-TAd media pe24 ore)
-apnee
ari subclinice de organ sau boala CV sau renala cunoscuta

diabet

,AIS,eritropoetina,ciclosporina)
-agenezia renala,subponderabilitate la nastere

Tratamentul HTA – principii

valoritinta: TAs< 140mm Hg
TAd< 90mmHg
factoride risc)

-vârsta,rasa,sarcina
-profil clinic(Dz,obez,SM)
-atingere subclinical de organ
 -evenimente cardio vasculare

Tratamentul HTA rezistente la tratament

HTA necontrolata de masuri nefarmacologice si tratament antihipertensiv cu 3 medicamente
hipotensoare,dintre care unul este diuretic,utilizate in doze si asocieri corespunzatoare

et,masurare incorecta
-30%din pop(real 10%)
Asociere de peste 3 antihipertensive (se adauga diuretice antialdosteronice, amilorid, blocante
alfa1de tip doxazosin)

bilaterala a nervilor localizati de-a lungul arterei renale cu

ajutorul cateterelor de ablatie prin radiofrecventa introduse percutanat la nivelul arterei
femurale)(IIB)
-cazuri de HTA rezistenta adevarata,TA ≥ 160/100mmHg

HTA cu sdr metabolic si DZ

Frecvent -hipotensiune ortostatica

Stilde viata(ex.fizic,scadere și menținerea G)

–BB,D. tiazidice(efecte metabolice)

neuter metabolic), indapamida

HTA la pacientul cu BRC

Frecvent HTA rezistentă sau dificil de tratat
Valori țintă stabilite în funcție de eRFG
MATA
 –renoprotecție

l/min (furosemid)
Nu spironolatona(monitorizare K)

HTA la pacientul cu manifestari cerebrovasculare

AVC-faza acută-scădere TA progresiv (ținte<220/120 mmHg AVC ischemic, ținte<185/110
mmHg AVC hemoragic

-țintă140/90 mmHg

–demența vasculară !

Urgente HTA – principii si tratament

Evaluare clinica si paraclinica (cardiov,renal,neuro,oftalmo)
-reducerea TA cu 25% (ore),apoi in 24 ore Tad <100 Hg(excp.coarcta-tie de aorta, ischemie
coronariana)
MEDICAMENTE
-nitroprusiat de sodium0,5-10 μg/kg/min,se creste la 5-10 min (intox)
-nitroglicerina 5-100 μg/kg/min, se creste la 3-5 min( ! hTA)
-labetalol 0,5-2 mg/min
-betablocante (esmolol)
-nicardipina5-15 mg/ora
-IEC ( enalapril1,25-5 mg la 6 ore ;captopril perling)
-hidralazina10-20 mg ( I:gravida,CI:AVC)
-diazoxid15-30mg/min (rar)
-furosemid40-120 mg ; bumetanida1-5 mg
-fentolamina2-5 mg la 5-10 min ( feo,rebound clonidina,cocaina)
Criterii de diagnostic sd metabolic =min 3 din:
Obezitate abdominala (IMC>30kg/m² și CA>94cm la B sau CA >80cm la F)
dislipidemie)
-colesterol(<40mg/dl la B ; <46mg/dl F sau tratam pt dislipidemie)

Dg clinic stop cardiac

STOPUL CARDIAC: Reprezinta starea clinica consecutiva opririi bruste si neasteptate a

activitatii eficace a inimii .

Diagnosticul stopului cardiac

Se stabileste pe baza urmatoarelor semne:
- paloarea sau cianoza instalate brusc
- absenta pulsului la arterele mari (carotida sau femurala)
- absenta zgomotelor cardiace
- pierderea starii de constienta (6-12 secunde dupa sistarea aportului de oxigen catre creier)
incetarea spontana a miscarilor respiratorii (in caz de stop circulator primar, dupa 15-40
secunde)
- aparitia midriazei fixe, pupile dilatate, areactive la lumina (dupa 30-90 secunde ).

Clasif pe aparate a urgentelor medico-chirurgicale

Cardiovasculare:
 angina pectorala instabila,
 infarctul miocardic,
 aritmiile maligne,
 criza HTA,
 sincopa,
 lipotimia,
 stopul cardiac
Respiratorii:
 criza de astm bronsic,
 edemul pulmonar acut,
 TEP,
 pneumotoraxul,
 hemoptizia,
 insuficienta respiratorie acuta
Digestive:
 apendicita acuta,
 colica biliara,
 pancreatita acuta,
 melena,
  infarctul mezenteric,
 peritonita acuta
Renale:
 colica renala,
 pielonefrita acuta,
 glomerulonefrita acuta,
 retentie acuta de urina,
 insuficienta renala acuta
Neurologice:
 criza de lombosciatica,
 sdr vertiginos,
 convulsiile,
 meningita,
 coma,
 accidente vasculare cerebrale
Ginecologice:
 sarcina extrauterina ,
 avortul,
 eclampsia,
 hemoragiile genitale
Metabolice:
 tetania,
 hipoglicemia,
 criza tireotoxica
Dermatologice:
 erizipelul,
 edemul Quincke,
 eruptiile specifice bolilor infectocontagioase
Oftalmologice:
 ochiul rosu,
 criza de glaucom
ORL:
 epistaxisul,
 otita acuta,
 edem glotic
Intoxicatiile:
 monoxid de carbon,
 compusi organofosforici,
 alcool etilic,
 benzodiazepine ,
 opiacee
Altele:
  diateze hemoragice,
 septicemia,
 arsuri,
 degeraturile,
 traumatismele

Ddx colica biliara

Pancreatita acuta
Apendicita
Pielonefrita
Ulcerul duodenal
Hepatita si abcesul hepatic

Complicatii colica biliara

empiem
hidrops vezicular
gangrena
perforatie
fistulizare
ileus

Complicatii apendicita

1. Perforaţia apendiculară
- plastron apendicular (localizat)
- abces apendicular
- peritonită generalizată
2. Septicemie
3. Pancreatită acută
4. Tromboflebită
5. Abces hepatic
6. Angiocolită

Conduita terapeutica in epistaxis

In epistaxisul benign:

- bolnavul va fi asezat pe un scaun, va fi eliberat de orice compresiune (cravata,

guler,centura) si i se va cere sa respire linistit cu gura deschisa
- se vor aplica măsuri de hemostază locală
compresiunea digitala pe aripa nasului care sangereaza timp de 10 minute
- aplicarea de comprese reci sau gheata pe regiunea fronto-nazală
- tamponament nazal anterior cu tampoane narinare imbibate cu solutii hemostatice (apa
oxigenata, solutie de antipirina 10%, trombina), adrenalina 1 ‰, gelaspon
- administrarea de antibiotice in cazul in care durata tratamentului depaseste 24 de ore

administrarea de hemostatice pe cale generala :

* Adrenostazin
• Vitamina K ( fitomenadion )
• Venostat
• Calciu

In epistaxisul grav:
- până la internarea în spital se aplică aceleaşi măsuri ca in epistaxisul benign
- hemostaza locală: compresiunea narinei, tampoane narinare, tamponament nazal anterior
- hemostatice generate

Transportul pacientului cu epistaxis se va face în poziţie semişezândă sau culcat cu capul

puţin ridicat.

Managementul pacientului coronarian – eu am scris tratamentul in SCA, nu am gasit altceva

Masuri generale:
Tratamentul STEMI necesita reperfuzia imediata a vasului ocluzionat.
Tratamentul AI/NSTEMI implica stabilizarea placii instabile si a trombocitelor activate.
Strategia invaziva precoce, in comparatie cu strategia conservatoare, inseamna beneficiu, atat
in privinta mortalitatii cat si a morbiditatii.
Medicatie:
Aspirina (AAS) se administreaza cat mai precoce si continua pe perioada nedeterminata. Doza
initiala va fi intre 162-325 mg (Clasa I)
Clopidogrel se va administra intr-o doza de 75 mg/zi, in caz de intoleranta la AAS, sau cand
nu se planifica terapie interventionala:
se va intrerupe cu cel putin 5-7 zile inainte CABG elective pentru a reduce riscul de sangerare
(Clasa I).
Se va continua o luna in cazul implantarii MBS si 12 luni in cazul DES-stent farmacoactiv.
Terapia antianginoasa cu nitrati si beta-blocante se va initia in momentul in care starea
hemodinamica a pacientului o va permite

Nitratii se vor evita in caz de

 hipotensiune (Tas<90 mm Hg),
 in cazul suspiciunii de VD (VD), sau
 in cazul administrarii prealabile recente de inhibitor de PDE-5, precum sildenafilul.
Beta-blocantele scad ischemia miocardica prin reducerea consumului de oxigen al
miocardului.
Tinta terapiei este o frecventa cardiaca de 50-60 batai/min in repaus
Sulfatul de morfina iv este analgezic, in doza de 2-4 mg la intervale de 5-15 minute.
Calciu blocantele fac parte din treapta a 2-a de terapie
la pacientii cu contraindicatie la beta-blocante sau in cazul in care beta-blocantele si nitratii nu
amelioreaza simptomele de ischemie.
Se prefera in angina Prinzmetal sau in vasospasmul indus de cocaina.
Se evita in cazul de disfuctie VS, bloc atrio-ventricular, prezenta semnelor si simptomelor de
insuficienta cardiaca congestiva.

Oxigenoterapie, 4-6 l/min.

Heparina nefractionata (UFH) sau heparina cu greutate moleculara mica (LMWH) cu
administrare subcutanata
se va asocia terapiei cu aspirina sau clopidogrel (Clasa I).
Enoxaparina este de preferat inaintea HNF,
in absenta insuficientei renale sau ion cazul abordarii nechirurgicale (CABG), in 24 ore de la
debutul AI/NSTEMI. (Clasa Iia).
Inhibitorii directi de trombina: bivalirudina,
reprezinta o alternativa acceptabila la HNF, mai ales in cazul trombocitemiei induse de
heparina:
antagonistii glicoproteinei GP Iib/IIIa trombocitare
e administreaza aditional la terapia cu AAS si heparina, daca in conduita terapeutica este
inclus si cateterismul precoce si angioplastia (clasa I)
eptifibatide sau tirofiban
se va administra la pacientii cu ischemie in curs, troponina crescuta sau alte modificari cu risc
mare in ciuda atitudinii terapeutice conservative (Clasa IIa).
Abciximab este rezervat pacientilor cu intervewntie percutana PCI primara.

IECA sunt indicati in

 disfunctie de VS (FE<40%),
 in IM anterior,
 in congestie pulmonara,
acestia imbunatatind supravietuirea si reducand remodelarea miocardica.
Blocantii receptorilor de angiotensina ARB,
reprezinta o alternativa la pacientii cu intoleranta la IECXA.
Terapia normolipemianta cu inhibitori de HMG-CoA reductazei (statine)
se initiaza inainte de determinarea nivelelor lipidice (tinta: LDL,100 mg/dl, LDL,70 mg/dl la
pac cu risc crescut).
Antagonistii aldosteronici, spironolactona, eplerenona,
se vor administra la pacientii postinfarct cu ICC in absenta disfunctiei renale sau a
hiperpotasemiei.

Aritmiile ventriculare semnificative se vor trata cu amiodarona.

administrarea profilactica a agentilor antiaritmici, precum flecainida (clasa IC) pentru EXV
se asociaza cu mortalitate crescuta.
Fibrinoliticele, precum alteplaza (tPA), reteplaza (rtPA), tenecteplaza (TNK),
administrate in STEMI
scad mortalitatea si imbunatatesc functia VS.
se administreaza in primele 12 ore dupa debutul simptomelor
in prezenta supradenivelarii ST mai mari de 1 mm in 2 derivatii invecinate sau HBAS nou in
absenta contraindicatiilor.
In primele 3 ore se prefera PCI,
in special daca pacientii cu STEMI au risc mare de soc cardiogen, hemoragie.
Nu exista beneficii ale tratamentului fibrinolitic in AI/NSTEMI.
Diureticele, precum furosemidul,
in cazul prezentei semnelor si simptomelor de ICC.

Dobutamina
2-20 micrograme/kg/min iv,
la TAs intre 70-100 mm Hg,
in prezenta semnelor de edem pulmonar acut sau soc cardiogen cu debit cardiac scazut
Dopamina
5-15 micrograme/kg/min iv
in prezenta semnelor si simptomelor de soc.
In IM de VD se administreaza solutii iv.
Pentru normalizarea glicemiei: insulina

Prima linie
In STEMI sau IM-HBAS nou obiectivul primar este terapia prin reperfuzie
Beneficiile aduse de reperfuzie au fost mai mari la cei tratati mai devreme.
Strategia precoce prin interventie coronariana percutana (PCI) a redus semnificativ riscul
mortalitatii, IM nonfaatal si ischemia recurenta
in prezenta facilitatilor terapeutice se prefera angioplastia coronariana imediata si PCI cu timp
usa-balon 90 minute.
Strategia invaziva precoce este benefica si in AI/NSTEMI,
mai ales la cei cu risc mare cum ar fi
angina/ischemia recurenta la efort fizic redus cu sau fara simptome de ICC,
in ciuda terapiei antiischemice,
la nivele ridicate ale TnT sau TnI,
subdenivelare ST noua,
instabilitate hemodinamica,
tahicardie ventriculara sustinuta,
PCI in ultimele 6 luni sau inainte de CABG.

Pacientii vor fi reevaluati dupa 2-4 saptamani de la externare, din punct de vedere al statusului
functional, prezenta simptomelor cardio-pulmonare.
Se va evalua - cu scop orientativ –
toleranta la efort post IM, pentu stabilirea intensitatii programelor de exercitii fizice dupa
externare.

Regim alimentar
Hipolipidic, dieta sustinuta redusa in colesterol cu o dietaa AHA de treapta II. Hiposodat in
caz de hipewrtensiune si ICC.
Exercitii fizice
Se poate relua conducerea autotirismului intr-o saptamana
Activitatea sexuala se poate relua dupa 1 saptamana.
Sildenafilul este contraindicat in tratamentul preexistent cu nitrati.
Activitatea profesionala se poate relua dupa 2 saptamani dupa absenta simptomelor.
Testul de efort se foloseste pentru determinarea gradului de toleranta.
Performanta de cel putin 5 METs la un test submaximal fara angina sau ischemie are
prognostic bun pe termen lung.
Preventie
Exercitii fizice timp de cel putin 30 minute, de 3-4 ori pe saptamana.
Se recomanda reabilitare cardiaca.
Controlul greutatii corporale.
Abandonarea fumatului.
Modificarea factorilor de risc.

Managementul pacientului diabetic

- modificarea stilului de viata

o dieta adecvata
o scadere in greutate
o exercitiu fizic
o renuntarea la fumat
o controlul glicemiei si al HbA1c
- tratament medicamentos: sulfoniluree, meglitinide, tiazolidindione, biguanide
(metformin), insulina
- prevenirea complicatiilor

Calendarul vaccinarilor

(Obligatorii) :
 BCG: Se administrează o primă doză la externarea din maternitate. Ulterior se poate
administra încă o doză, în funcţie de rezultatul testării IDR la PPD, în clasa a VIII-a.
 DTP: Se administrează, ca primo-vaccinare, la 2, 4, 6 luni, cu rapelul I la 12 luni şi
rapelul II la 2,5-3 ani.
 DT: Se administrează la 6-7 ani (clasa I) şi la 13-14 ani (clasa a VIII-a), urmând ca, la
adult, să fie administrat periodic (la intervale de 10 ani) doze de rapel cu vaccin
diftero-tetanic (dT).
 VPOT (Vaccin polio oral trivalent): Se administrează ca primo-vaccinare la 2, 4, 6
luni, urmată de doze de rapel la 1 an şi la 9 ani (clasa a III-a).
 HB: Se administrează la naştere, la 2 luni şi la 6 luni, urmat de un rapel la 9 ani (în
clasa a III-a).
 ROR: Se administrează în locul vaccinului antirujeolic, la vârstele la care se face
acest vaccin.
(Optionale) :
 Anti H influenzae tip b (Hib): Se administreaza ca primo-vaccinare la 2, 4, 6 luni cu
un rapel la 12-18 luni. La copiii de peste 12 luni nevaccinaţi, e suficientă o singură
doză. Se recomandă şi la adulţii care prezintă factori de risc (splenectomizaţi, fumători
etc.).
 Vaccin antivaricelos: Se recomandă vaccinarea începând de la vârsta de 1 an, astfel:
o doză unică la cei între 1-12 ani şi 2 doze la cei peste 12 ani.
  Antihepatitic A: Începând cu vârsta de 1 an şi 9 luni, o doză iniţială urmată de un
rapel peste 6 luni.
 Antigripal: După vârsta de 6 luni, anual, înaintea sezonului gripal (luna octombrie).
 Vaccin antipneumococic: La persoanele de peste 60 de ani sau la categoriile cu risc
(bolnavi cronici, splenectomizaţi, fumători etc.), o doză la intervale de 5 ani. Vârsta
minimă de vaccinare este 2,5 ani.

Dg IMA – clinic, ECG, laborator

Diagnosticul (semne si simptome)

­ durere retrosternala de intensitate mare, cu caracter constrictiv sau de apasare, cu iradiere
spre gat si membrele superioare, insotite de simptome asociate: transpiratii profuze, dispnee,
fatigabilitate, vertij, greata sau varsaturi.
­ examenul obiectiv ­ nespecific,
­ auscultatia poate decela zgomot 3 prezent (S3),
­ se poate observa dilatatia venelor de la baza gatului (turgescenta jugularelor),
­ edem pulmonar,
­ suflu de regurgitare mitrala nou sau mai intens ca pana acum, suflu de DSV (cazurile cu
prezentare tarzie­ruptura de SIV).

Paraclinic:
­ Modificari ECG – subdenivelare de segment ST si negativarea undei T in AI/NSTEMI.
­ Modificari ECG cu supradenivelare de segment ST de mai mult de 1 mm, in 2 derivatii
invecinate, sau HBAS in STEMI
­ inferior: D2, D3, aVF
­ anterior: V1­V6
­ antero­septal: V1­V3
­ lateral: D1, aVL, V4­V6
­ Modificari ECG cu subdenivalare de segment ST mai mare de 1 mm in V1­V3 pledeaza
pentru STEMI posterior

Biomarkeri cardiaci:
­ CK, izoenzima sa CK­MB, troponina I (TnI) sau T (TnT) si mioglobina:
­ TnI sau TnT sunt specifice afectarii cardiace si cresc la 4­6 ore, scad treptat pana la ziua 10.
Au specificitate buna cu implicatii prognostice
­ CK­MB crestere rapida in 4­6 ore cu scadere rapida in 36­48 ore.
­ Se recomanda evaluarea lor la fiecare 6­8 ore in primele 24 ore.

Ecocardiografia
­ poate vizualiza tulburari de cinetica globala si segmentara/regionala,
­ se poate determina functia sistolica a VS, iar daca aceasta este scazuta, prognosticul este
mai prost.

Daca diagnosticul este nesigur, se va apela la ecocardiografie, RMN cord pentru

diagnosticul diferential cu disectia acuta de aorta sau embolia pulmonara.
Proteina C Reactiva este de mare sensibilitate si poate ajuta la identificarea pacientilor
cu risc inalt si leziuni complexe asociate.
Factorul natriuretic cerebral (BNP) este predictor independent al mortalitatii in
NSTEMI.
Imagistica
60­ Imagistica perfuziei miocardice efectuata cu ajutorul scintigrafiei cu thaliu, teste de efort,
teste farmacologice sau ecocardiografice cu dobutamina.

Definitia DZ

- Grup de boli de metabolism

- Caracterizate in principal prin:
o Hiperglicemie indusa de secretia deficitara de insulina
o Rezistenta la insulina
o Ambele entitati in proportii variabile

Complicatii acute si cronice ale DZ

­ acute: coma cetoacidozica, coma hipersomolara, hipoglicemia

­ cronice: microvasculare ( retinopatia diabetica, nefropatia diabetica, neuropatia diabetica,
piciorul diabetic) si macrovasculare ( cardiopatia diabetica, macroangiopatia cerebrala,
arteriopatia diabetica)

TTOG

TTGO (sau proba hiperglicemiei provocate) este mijlocul cel mai utilizat și mai sensibil în
depistarea precoce a diabetului1.

Dacă eliberarea insulinei este deficitară sau există o rezistență periferică la insulină, glicemia
crește semnificativ.

O singură valoare ridicată de glicemie bazală (à jeun) nu pune diagnosticul de diabet zaharat,
dar la depistarea mai multor valori crescute ale glicemiei bazale, se indică efectuarea TTGO.

Acest test de încărcare se poate combina de asemenea cu determinarea glucozuriei și a

hemoglobinei glicozilate.

Efectuarea TTGO este indicată în următoarele situații:

Pacient cu diabet zaharat în familie

Pacient cu obezitate
Pacient cu infecții recurente
Pacient cu leziuni care nu se vindecă (mai ales pe membrele inferioare)
Femei cu nașteri premature, cu naștere de făt mort sau macrosom în antecedente
Pacient cu glicozurie sau hiperglicemie în sarcină, după infarct miocardic, intervenție
chirurgicală, stres
Efectuarea testului:

înaintea începerii testului, pacientul este îndrumat să consume >150 g de glucide/zi, timp de 3
zile, și abstinență de la alcool; testul se efectuează dimineața, după 10-16 ore de post; în
timpul testului nu se administrează medicamente, nu se fumează, și nu se depune efort fizic

se recoltează proba pentru determinarea glicemiei bazale (à jeun)

la adult, se administrează oral o doză de 75 g glucoză diluată în 100 ml apă; la copil, se
administrează 1.75 g/kgc de glucoză (maxim 75 g)
se recoltează proba pentru determinarea glicemiei (si a insulinei, in cazul TTGO/insulina) la 2
ore de la încărcarea cu glucoză
în anumite situații, la cererea medicului, se pot recolta probe suplimentare la 30, 60, 90, 180
minute

Contraindicații
infecție severă
boli endocrine
varsaturi

Reacții adverse
amețeală
tremor
stare de nervozitate
transpirații
leșin

Diferenta dintre DZ I si II

Diabetul zaharat tip 1

­ Distrugerea celulelor beta printr­un mecanism autoimun
­ Apare în special la tineri
­ Prezenţi anticorpi antiinsulari
­ Instalare bruscă
­ Cetonemie, cetonurie sau ambele
­ Necesită insulină pe viaţă

Diabetul zaharat tip 2

­ 80­90% din persoanele cu diabet
­ Rezistenţa la insulină
­ Activitate ineficientă a celulelor beta
­ Istoric familial/genetic
­ 90% din persoanele nou diagnosticate sunt obeze
­ Vârste inaintate dar acum intâlnim şi la copii
­ Risc major de IMA si AVC

Principalele cauze de spitalizare la adolescenti

afectiuni neuro-psihice la cei cu varste intre 10-21 ani(21%)
graviditate si nasteri(49%)
afectiuni ale sistemului digestiv(11%
traumatisme(9%)
afectiuni ale tractului respirator(5.5%)

Abordarea pacientului adolescent de catre medicul de familie

fiecare consultatie trebuie sa reprezinte o oportunitate pentru educatie si evaluare a riscurilor;

se folosesc intrebari deschise, evitand presupunerile;
se poate folosi formula BiHEADSS
rezumarea informatiilor si prezentarea unui plan;
sublinierea confidentialitatii

Exemple de intrebari tip BIHEADSS

Bi: Ce parere ai despre corpul tau si cum s-a schimbat in ultimul timp?
H: Unde locuiesti? Cu cine mai locuiesti?
E: Povesteste-mi de scoala ta. Ce materii iti plac? Unde te confrunti cu probleme? Ai loc de
munca in prezent?
A: Cum iti folosesti timpul liber? Ce activitati ai cu prietenii tai? Ai fost vreodata implicat
intr-un accident? Ce planuri de viitor ai?
D: Este varsta la care se experimenteaza drogurile si alcoolul. Ai incercat tu sau prietenii tai
drogurile de orice fel? Sau cand ai baut prima data alcool? Te simti vreodata trist si deprimat?
S: Te-ai gandit vreodata sa-ti faci rau?
S: Ai inceput viata sexuala? Te protejezi in vreun fel impotriva bolilor cu transmitere sexuala?

Examenul clinic, de laborator si mentinerea sanatatii

masurarea TA pentru excluderea HTA;

efectuarea testului Papanicolau si testul pentru chlamydia anual in cazul fetelor active sexual;
vaccinarea anuala impotriva influenzei;
sa ne asiguram ca toate vaccinarile sunt la zi;
propunerea vaccinarii anti HPV pentru fetele adolescente, daca nu au beneficiat inca de acest
vaccin;
Controlarea colesterolului la fiecare 3 ani.

Def. termeni : atopie, alergie, hipesensibilitate;-

Alergie = reactie neasteptata, diferita de cea obisnuita- allon argon (Clemens von
Pirquet,1906). Reactie anormala, exagerata cantitativ sau diferita calitativ, fata de unele
substante cu care venim in contact (alimente, medicamente, particule inhalate sau de contact,
intepaturile unor insecte). Manifestare devianta a sist.imun al unor indivizi fata de factori
straini organismului (alergene)

Atopia = boala bizara (a topos=in afara locului) – Coca & Cooke (1923) = predispozitia
genetica a unor indivizi de a dezvolta reactii de hipersensibilitate de tipI, IgE-mediate, fata de
alergene din mediul inconjurator
Caracteristici atopie : titrul crescut de IgE totale, IgE specifice, teste cutanate pozitive,
manifestari alegice personale sau heredo-colaraterale
Bolile atopice : rinita alergica persistenta, rinoconjunctivita sezoniera (boala fanului), astmul
bronsic, dermatita atopica, anafilaxia,unele alergii alimentare

Hipersensibilitatea (HS) = raspuns imun exagerat fata de expunerea la o substanta straina

organismului numita antigen (termen mai larg decat alergia, poate precede aparitia semnelor
de boala/fara manif.clinice)
HS poate fi IgE/non-IgE mediata

Etiopat. alergii respiratorii,-

Factorii genetici – predispozitie genetica, prevalenta de 5-6

ori mai mare la rudele de gradul I
Factorii de mediu:
La începutul vieţii:
- expunerea alergenicã (>80% copii cu astm sunt sensibilizati la factori de mediu)
- durata sarcinii şi unele complicaţii, fumatul matern
- greutatea la naştere, prematuritatea
- alimentaţia artificialã
In copilarie:
- unele infectii virale(rinovirusuri)
- mediul de viata excesiv protejat de infectii usoare
- obezitatea, sedentarismul
- tipul de alimentaţie occidental

FACTORII TRIGGER EXACERBARI

Expunerea alergenicã
Infecţiile respiratorii
Efortul fizic şi hiperventilaţia
Condiţiile meteorologice (ceaţa, frigul, vântul, umezeala)
bioxidul de sulf
Aspirina sau alte AINS
Alimentele şi aditivii alimentari (sulfiti)
Emoţiile puternice
Fumatul
Boli asociate (ex. afectiunile cãilor respiratorii sup,BRGE)

clasificarea astmului, -

Etiologica
alergic (extrinsec)
nonalergic (intrinsec) Nu astm infecto –alergic !
(factori trigger diferiti,proces inflamator asemanator)

Dupa gradul de severitate – ghidul GINA 2002

intermitent
persistent : uşor, moderat sau sever

•Forma clinica
acut (status astmaticus)
Cronic, cu obstructie fixa

Forme clinice particulare: instabil, dificil de controlat, corticodependent/rezistent

Dupa debut - precoce (early onset asthma)

- tardiv (late onset asthma)

Dupa gradul de control (Gina 2006)

- necontrolat
- partial controlat
- controlat

Forme particulare de astm bronsic

 Corticorezistent
 Dificil de controlat
 Fragil (instabil) = brittle asthma
 Varianta tusigena (cough variant)
 Astm ocupaţional
 Astm cu intoleranta la AINS (boala Vidal)
 Vasculita Churg Strauss
 Aspergiloza bronhopulmonara alergica
fenotipuri astm-

clinice
- Dupa varsta, sex, rasa
- Cu debut precoce/tardiv
- Astm la fumatori
- Astm premenstrual
 - Astm indus de efort
- Astm ocupational
- Comorbiditati asociate – atopie, rinita, rinitosinuzita, BRGE, obezitate,
intoleranta AINS, alergii alimentare
Patologice
- Predominanta inflamatiei
o Eozinofilica
o Neutrofilica
o Mixta
o Paucigranulocitara
- Remodelare extensiva
o Hiperplazia celulelor granulare cu hipersecretie de mucus
o Hiperplazie a musculaturii
o Ingrosare cai aeriene mici
o Scaderea elastinei si a atasamentelor alveolare
Functionale
- Cu VEMS scazut
- Cu obstructie fixa
- Cu colaps al cailor aeriene
- Cu declin functional rapid
Terapeutice
- Cu sensibilitate la ICS
- Cu sensibilitate la OCS
- Cu sensibilitate la antagonisti leucotriene
- Predispus la toxicitate betaagonisti cu durata scurta/lunga de actiune
- Responsiv la anti IgE
Prognostice
- Risc vital
o Astm iritabil (brittle)
o Near fatal asthma
o Astm benign
- Pe termen lung
o Cu exacerbari frecvente
o Predispus la BPOC
o Cu remisiuni
o Cu recidive

complicatii si comorbiditati in astm-

Complicatii : - astm acut,instabil ( brittle asthma),near fatal asthma , insuficienta respiratorie

acuta ireversibila
- astm cu obstructie fixa, dificil de controlat, corticodependent,BPOC, hipercorticism
- disabilitate fizica si psihica, SAS,infectii
- complicatii ale medicatiei antiastmatice

Comorbiditati :atopie, rinita,rinosinuzita, obezitate, BRGE,intoleranta AINS,polipoza

nazala,alergii alimentare ,boli cardio-vasculare
Comorbiditati cardiovasculare:
Asociere mai frecventa la femei : estrogenii cresc imunitatea umorala
Boala coronariana,HTA, insuficienta cardiaca,TEP, aritmii
Riscul crescut prin :- scaderea functiei pulmonare,infectii respiratorii
- inflamatia cronica sistemica(Il-6,TNF-alfa)
- hipoxia si excesul de betaagonisti
- IgE au efect proaterogen (pe mastocite si plachete)

complicatii si coomorbiditati in BPOC

- Declinul accelerat al functiei pulmonare( unele fenotipuri)

- Exacerbari infectioase frecvente ,bronsiectazii
- Insuficienta respiratorie cronica, neoplasm bronho-pulmonar,sindrom de apnee
in somn, obezitate
Inflamaţia sistemică persistentă de intensitate redusă din BPOC se asociază cu invaliditate
generală şi diverse complicaţii sistemice:
- Caşexie, atrofie si slăbiciune musculară
- Status nutriţional deficitar şi IMC redus
- Boli cardiovasculare , diabet zaharat, osteoporoza
- Anemie,depresie,disabilitate generala