Alimentaţia în

rahitism

Codrea Timotei
BFT, An 3, Grupa 1
 Rahitismul este o boală metabolică generală a organismului,
caracterizată printr-o tulburare de mineralizare a osului, aparută în perioada
de creştere intensă, în condiţiile unei carenţe cronice de vitamina D.

Osul este un organ dinamic, capabil de un turnover rapid , aflat într-

un permanent proces de formare (modelare şi remodelare). El reprezintă
rezervorul major de Ca, PO4, şi Mg al organismului. Deoarece cresterea
osoasă şi rata turnoverului osos sunt foarte înalte în copilărie, multe
manifestari ale bolilor osoase sunt mai proeminente la copil decât la adult.
Este bine cunoscut faptul că vitamina D reprezintă factorul etiopatogenetic
principal al rahitismului. Progresele înregistrate în cunoaşterea
metabolismului osos, a procesului de mineralizare osoasă au permis
identificarea a mai multor factori implicaţi în patogenia rahitismului.

Rahitismul se manifestă mai frecvent la copiii care traiesc în zonele

temperate sau nordice, mai puţin însorite sau cu rata mare de poluare a
atmosferei. Rahtismul este de regulă boala primilor ani de viaţă, poate
debuta la numai câteva saptamîni de la naştere, dar manifestarile clinice
clasice apar doar dupa vârsta de 2-3 luni. Boala poate fi preîntâmpinata prin
administrarea dozelor profilactice de vitamina D, în cazul bolii deja
debutate, detectării semnelor clinice, datelor paraclinice şi rezolvării ei prin
administrarea unor doze curative de vitamina D.

Pentru dezvoltarea osoasă normal este necesară prezenţa a două

forme ale vitaminei D:

- vitamina D2 (calciferol sau ergocalciferol) - este prezentă în plante

- vitamina D3 (colecalciferol) - este prezentă în piele

Vitamina D3 este activată de către razele soarelui şi transformată într-

un compus care ulterior, poate fi utilizat de catre organismul uman.

Surse de vitamina D
·0 Proprii organismului (endogene) - vitamina D din piele

·1 Exterioare organismului (exogene) - provenind din alimentatie,

medicatie

Cum se produce rahitismul carenţial comun

În general, rahitimisul se produce datorită aportului insuficient de

vitamina D, datorat expunerii insuficiente la soare. Însă putem avea şi o
alimentaţie deficitară în surse de vitamina D (mama cu alimentaţie
carenţată în sarcină, fără vitamina D - profilaxie în ultimele luni de sarcină,
multiparitatea, prematuritatea, surse minime sau absente de lapte, peşte,
ou).

Alte cauze care pot duce la producerea rahitimsului: poluarea (în

special în marile aglomeraţii urbane) , pigmenţii de la nivelul pielii (copiii cu
pielea mai închisa la culoare au un risc mai scăzut de a dezvolta rahitism) ,
vârsta - prematurii sunt mai predispuşi să facă rahitism, întrucât la ei,
rezervele de vitamina D cu care se nasc sunt mai mici, anotimpul rece şi
lipsit de soare.

Stările de boală, în special cele care afectează rinichiul, pot duce la

carenţe serioase de vitamina D şi în consecinţă la RCC. De asemenea pot fi
responsabile de rahitism şi bolile imune, antiepilepticele, afectarea hepatică
severă, etc.

Prevenţia rahitismului la gravide

- administrare de vitamina D 500 ui-vara si 1000 ui în lunile cu R (din
septembrie până în aprilie) , în ultimele 3 luni de sarcină

- administrare de calciu 1000mg zilnic

Regula de mai sus este valabilă şi pentru prevenţia rahitismului la

lauză (primele 42 zile după naştere) şi apoi şi pentru prevenţia rahitismului
la mama care alaptează - pe tot parcursul alăptării.

Gravida si lauza vor beneficia de alimentaţie bogată în lapte, peşte,

ouă proaspete, fructe, legume. Este important ca viitoarea mamă să
beneficieze de expunere la soare moderată dar zilnică, plimbări în aer curat,
departe de surse de poluare.

Prevenţia rahitismului la sugar

- alimentaţie la sân -“până la ultima picătură” din primele ore de după
naştere, dacă se poate imediat după naştere

- introducerea alimentaţiei complementare nu mai repede de 17 săptămâni

şi nu mai târziu de 26 de săptămâni.

- utilizarea de formule de lapte speciale pentru sugari, cu evitarea laptelui

de vacă dacă este posibil până după 2 ani

- sub vârsta de 1 an, se recomandă introducerea în alimentaţia sugarului,

începând cu luna a 7-a-8 a a peştelui alb, slab-păstrăv sau şalău, ca fiind o
proteină de foarte bună calitate şi cu conţinut crescut de vitamina D.
- este esenţial ca sugarul, să beneficieze de cură progresivă de aer şi soare,
începând din a 2a - a3 a zi de viaţă. Se va începe cu 20-30 de minute şi se va
extinde la program de plimbare în aer curat şi soare, timp de câteva ore
dimineaţa (începând cu ora 7. 00-10. 30) şi la fel şi după amiază (17. 00-20.
00)

Se recomandă plimbarea dis-de-dimineaţă, întrucât atunci

beneficitatea soarelui este maximă.

Sunt de evitat :

- orele de amiază, atunci când există pericol de insolaţie şi arsuri solare

tegumentare.

- nu efectuaţi plimbări pe furtună, vânt puternic, ceaţă sau temperaturi mai

mici de -7-10 grade, iarna.

Conform Protocolului pentru profilaxia rahitismului la

copil al Ministerului Sănătăţii, măsurile de profilaxie sunt:

- alăptarea exclusivă în primele 5-6 luni de viaţă;

- prelungirea alimentaţiei la sân până după vârsta de un an, şi chiar până la

doi ani (recomandare OMS);

- alimentaţia sugarului cu „formule de lapte pentru sugari” în situaţia în care

nu este posibilă alăptarea;

- evitarea laptelui de vacă şi a laptelui praf tradiţional la sugar până la vârsta

de 12 luni;

- introducerea alimentelor complementare la sugar în jurul vârstei de 5 luni.

Vor fi preferate alimentele bogate în vitamina D (gălbenuşul de ou, ficatul
de vită, peştele) şi cerealele îmbogăţite în vitamina D şi Fe în detrimentul
celor fără adaos;

- alimentaţia mamei care alăptează trebuie să includă alimente bogate în

vitamina D;

- facilitarea mişcărilor active ale copilului, chiar din primele ore de viaţă
(îmbrăcarea în salopetă conferă avantaje în acest sens);

- expunerea la aer din prima săptămână de viaţă, ţinând cont de greutatea

copilului şi de temperatura ambientală;

- facilitarea curei helio-marine la copilul peste un an, cu o durată de

minimum 10 – 12 zile şi cu expunere la soare înainte de ora 10:00 şi după
ora 16:00.

Rahitismul se poate corecta prin aportul adecvat de vitamina D şi minerale.

Cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru copilul tău este să discuţi cu
pediatrul sau cu medicul de familie care îl are în îngrijire – în acest fel te poţi
asigura că primeşte întreaga cantitate de vitamina D de care are nevoie.
Bibliografie

http://library.usmf.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4769/1/Aspecte
%20clinice%20de%20diagnostic%20a%20rahitismului%20la%20copii.pdf

http://dr.herdea.ro/medicale/102/rahitismul

http://www.modeleazacopilaria.ro/alimentatia-si-rahitismul/