REFERAT LA BIOCHIMIE

TEMA:VITAMINELE B1, B2, B6

Vitaminele sunt substante organce cu rol de reglare, maoritatea din surse exogene, esentiale,
restul sunt de origine animala, vegetala si mcrobiana. Ele actioneaza ca biocatalizatoriimpreuna
cu enzimele si hormonii. Influenteaza metabolismul intermediar, intrand in compozitia unor
enzime sau participand direct la procese redox. Structura chimica a vitaminelor este foarte
diferita.

Prima vitamina a fost izolata de biochimistul polonez Kazimierz Funk in 1911care le-a dat si
numele de “vitamine” adica “amine vitale”. Acesta a cercetat tarata de orez din care a reusit sa
izoleze vitamina B₁, substanta care vindeca boala Beri-beri. In componenta substantei se gaseste
si azot amnic ea fiind motivul pentru care a fost si numit amin vital.

Alimentatia echilibrata asigura necesarul tuturor vitaminelor, necesarul variaza in functie de

varsta, sex, greutate, gen de activitate, sarcina, lactatie, boli acute sau cronice, clima. Cantitatea
se masoara la nivelul miligramelor sau chiar si al microgramelor. Vitaminele trebuie ingerate
regulat mai ales datorita faptului ca cele hidrosolubile nu se stocheaza. Avitaminoza este starea
patologica declansata de insuficienta de vitamine. Avitaminoza reprezinta consecinte ale
deficientei sistemelor enzimatice la care participa vitaminele respective si pot fi cauzate de
diversi factori sau pot avea diferite cauze:

- Aport insuficient, in alimentatie restrictiva sau dezechilibrata, consum excesiv de alcool,

scaderea apetitului, dieta nestiintifica pentru obezitate, pregatirea culinara neadecvata.
- Tulburari de absorbtie,in boli hepatoo-biliare, gastro-intestinale, tratamente necorecte cu
antibiotice, administrarea cronica a unor medicamente (fenitoina, contraceptive orale,
salazopirina, etc)
- Deficientei de asimilare, imposibilitatea transformarii de catre organism a provitaminelor
inactive in vitamine active.
- Prezenta antivitaminelor corespunzatoare
- Cresterea consumulu: in efort fizic intens, boli febrile, hipertiroidism, stress, lactatie,
perioade de crestere somatica, etc.

Vitaminele le putem clasifica si dupa solubilitate, acestea pot fi hidrosolubile (cele cu milecule
polare,solubilein apa) vitaminele complexului B, vitamina C, acestea dupa realizarea unei
concentratii optime, surplusul acestor vitamine se elimina din organism pe cale renala.Sau
liposolubile (cele cu molecule apolare, solubile in grasimi) vitaminele A,D,E,K. Aceste vitamine
se depoziteaza in lipidele din ficat si participa la constructia unor structuri ce actioneaza ca si
hormoni, ceea ce a facut sa mai fie denumite si hormono-vitamine.

Dupa nomenclatura veche vitaminele se denumesc cu lajutorul literelor mari din alfabetul latim
siin cadrul aceleasi clase se denumesc cu autorul indicilor: B₁, B₂…

Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinesc in organism sunt: vitamina antixeroftalmica vit A₁,
antihemoragica vit K, antirahitica vt D, antisterilitatii vit E, antiscorbutca vt C, etc.
Dupa structura chimica se denumesc: acid ascorbic vit C, acid paraaminobenzoic vit H, tiamina
B₁, riboflavina vit B₂, piridoxina vit B₆, etc.

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice dinstincte de cele biochimice. In

consecinta ele actioneaza numaiin masura in care exista stari de hipo- sau de avitaminoza,
readucand la normal procesele biochimice perturbate.

Vitamina B₁- Tiamina

Dintre vitaminele complexului B face parte si tiamina cunoscuta si ca vitamina antiberiberi. A

fost prima vitamina izolata siin 1936 a fost sintetizata de Robert Runnels Williams. Tiamina
intervine in metabolismul hidrocarbonatelor, esterul pirofosforic al tiaminei (tiamin pifofosfatul,
TPP, cocarboxilaza) fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care intervine in degradarea
acidului piruvic. Lipsa vitaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in sange si urina, cu
aparitia de polinevrite. Stimuleaza transformarea glucidelor in lipide si a acidului piruvic si α-
cetoglutaric in aminoacizi. Favorizeaza depunerea glicogenuluiin ficat, creste toleranta la
glucide. Este necesara pentru functia normala a sitemlui nervos si aparatului cardiovascular.
Intervinein sinteza acetilcolinei, favorizand transmiterea influxului nervos. Participa la formarea
hormonului tireotrop si la inactivarea esterogenilor in ficat.Din punct de vedere chimic vitamina
B₁ este constituita din unirea a doi nuclei, unul tiazolic (nucleu care contine sulf, de unde
provine denumirea de tiamina) si celalalt pirimidinic. Tiamina este un produs alb cristalizat cu
miros caracteristic, stabila in aer, foarte solubila n apa siinsolubila in solutiile grasimilor. Este
sintetizata de bacterii si de plante.

Vitamina B₁ este raspandita in ambele regnuri, animal si vegetal dar mai ales in cel vegetal siin
special in taratele cerealelor siin embrionul lor. Principalele surse alimentare de tiamina sunt:
painea, malaiul, unele legume si fructe (cartofi, salata, spanac, varza, fasole verde, nuci alune,
etc).

Cea mai mare cantitate de vitamina B₁ se gaseste in drojdia de bere proaspata si mai ales in cea
uscata. Dintre alimentele de origine animala mai bogate in ea sunt: ficatul, rinicul, carnea slaba
de porc, pestele, galbenusulde ou.

Flora intestinala (flora microbiana colibacilara, bacilii fermentatiei lactice, bacilul bifidus si
unele levuri) sintetizeaza de asemenea vitamina B₁, dar in cantitatiinsuficiente fata de nevoile
organismului, cand lipseste aportul exogen.

Vitamina B₁ are o actiune antagonista vitaminei A si de proteare a citaminei C. Ea favorizeaza

depunerea de glicogen in ficat, fiind in corelatie cu insulina. Cantitatea necesara zilnica este de
1-2 mg.

Tratamentul carentei vitaminice in prima etapa consta in alcatuirea unei ratii alimentare bogate in
vitaminaB₁ si protide, relativ scazute in glucide, ingerarea de drojdii. S-au constatat si rare
reactii adverse ca eruptie urticariana, ademul glotei cu sufocare, greturi varsaturi, pierderea
cunostintei.

Vitamina B₂- Riboflavina

Pulbere cristalina galbena pana la galben-portocalie. Forte usor solubila in solutii alcaline, greu
solubila in apa, practic insolubila in alcool. Este foarte sensibila la lumina si se distruge dupa
fierberea indelungata. Absorbtie buna in tubul digestiv. Absorbtie diminuata in hepatita si ciroza.
Se depoziteaza putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina, lapte, fecale.

Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor enzime flavoproteice. Riboflavina intervine in
procesul de crestere, de mentinere a integritatii epiteliilor. Influenteaza absorbtia lipidelor din
tubul digestiv. Are actiune hipoglicemianta la normali si diabetici. Proteeaza celula hepatica fata
de substante toxice. In metabolismul proteinelor, vitamina B₂ are rol important, mai ales in
sinteza hemoglobinei. Cantitatea necesara pe zi fiind de 1-2 mg.

Vitamina B₂ este foarte raspandita in regnul vegetal sianimal Produsele de origine vegetala
bogate in aceasta vitamina sunt legumele verzi: spanac, laptuci, mazare verde, fasole verde, ardei
gras, rosii, conopida, etc. Cea mai mare cantitate se gaseste in drodia de bere. Sursele principale
de origine animala bogate in riboflavina sunt: ficatul, rinichiul,inima, creierul, splina, carnea de
peste, icrele, albusul de ou, branza si laptele. De remmarcat faptul ca aspectul verzui al zerului de
lapte si al albusului de ou se datoreaza prezentei riboflavinei. In cantitati reduse poate fi
sintetizata si de flora intestinala.

Avitaminoza B₂ prin carenta este foarte rara la om, rezultand numaiin cazul tulburarilor gastro-
intestinale si hepato-pancreatice prin utilizare insuficienta. Lipsa provoaca aparitia unor tulburari
specifice si nespecifice. Simtomele specifice sunt: paloarea mucoasei buzelor urmata de fisurare
si macerare (kelioza), limba uscata, rosie, dureroasa in timpul masticatiei.

Secretia seboreica creste, fiind urmata de dermite. Parul devine uscat, unghiile friabile, indooite,
etc. Organele de simt sufera si ele: scade acuitatea vizuala si auditiva, cu diminuarea campului
vizual si dificultati de vedere la lumina slaba. Vitamina B₂ intra in alcatuirea fermentului galben
Warburg. Ariboflavinoza are influenta nefasta asupra functiei de reproducere, producand
tulburariin functia organelor genitale atat la barbati cat si la femei, mergand pana la instalarea
stertilitatii. Evolutia sarcinii este intrerupta adesea, prin leziunile care se produc in placenta,
produce si pierdere de sarcina siin cazul in care sarcina este dusa la termen, nou nasutul prezinta
adesea malformatii atat ale scheletului, cat si ale altor organe. La sugar provoaca oprirea
cresterii. Hipovitaminoza declanseaza si aparitia unor tulburari psihice manifestate printr-o
emotivitate crescuta, scaderea tonusului muscular, tremuraturi, ameteli. Forme pure de carenta de
riboflavina se intalnesc rar la om, ariboflavinoza fiind insotita de pluricarente de alte vitamine
din grupul B.
Rolul vitaminei B₂ dupa legarea cu fosforul din organis, fosforilarea, ea se transforma in enzima,
care are rolul de a activa unele reactii din organism. Astfel ea intervine in metabolismul
grasimilor favorizand sinteza unor grasimi , fosfolipide din sistemul nervos. In metabolismul
glucidelor are rol de scadere a glicemiei. Favorizeaza sinteza proteinelor umane si auta procesul
de crestere a celulelor cu conditia ca in alimentatia respectiva sa fie suficiente proteine. In lipsa
proteinelor, aceasta are o actiune toxica asupra celulelor. Are rol important in respiratia celulara

Ariboflavinoza este cauzata si de tratamentul cu antibiotice.

Nu se cunoaste existenta hipervitaminozei B₂.

Vitamina B₆- Piridoxina,

Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba,
fara miros, cu gust usor acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool,sensibila la lumina si mai
ale la razele ultraviolete. Nu se distrug dupa fierbere.

In grupul vitaminelor B₆ exista trei substante cu acelasi efect: piridoxina, piridoxalul si

piridoxamina. Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in piridoxal-
fosfat forma activa. Esterul fosforic al piridoxaluluieste coenzima a aminoaciddecarboxilazelor si
transaminazelor, intervenind deciin metabolismul proteic. Piridoxalul intervine in hematopoeza,
avand efect favorabil in unele anemii. Este factor de crestere pentru microorganisme siintervine
in dezvoltarea celulelor tumorale. Este slab sedativ al sistemului nervos central.

In sange se gaseste predominant sub forma legata, ca piridoxal-fosfat sau piridoxamin-fosfat,

fiind transportata de acestea la toate organele si tesuturile , unde participa la formarea a
numeroase enzime si la metabolismul unor substante de o importanta deosebita. Cantitatea cea
mai mare se afla in ficat. Aceasta vitamina are o sarcina importanta, deoarece intra in constitutia
unui numar apreciabil de enzime cu functii oxidoreductoare, intervenind astfel in metabolismul,
proteinelor, lipidelor siindirect al glucidelor. In metabolismul proteic influenteaza mai ales pe cel
al aminoacizilor in cursul proceselor de decarboxilare si transaminare, intrand in constitutia
enzimelor cu rol inaceste procese.

Vitamina B₆ catalizeaza decarboxilarea unui mare numar de acizi aminati, ca de exemplu:

triptofanul, acidul glutamic, histidina; intervine siin formarea adrenalinei. Este necesara si la
sinteza hemoglobinei, la incorporarea fieruluiin molecula si la formarea globulelor rosii. La
nivelul sinapselor din sistemul nervos central, prin decarboxilarea acidului glutamic in prezenta
vitaminei, se formeaza acidul gama-aminobutrc care diminueaza intensitatea proceselor de
excitatiee, favorizand instalarea proceselor de inhibitie. Tot la acest nivel se formeaza si
serotonina prin decarboxilarea triptofanulu.

Vitamina B₆ se gaseste atat in regnul animal cat siin cel vegetal sub forma libera,in combinatie
cu fosfat sau cu fosfat si proteine. La animale se gasesc in: ficat, rinichi, inima, splina, creier,
pancreas si lapte. Alimentele de origine vegetala in care se gaseste piridoxina sunt: graul,
porumbul, taratele acestora, sfecla, varza, spanacul si unele fructe: struguri, mere, portocale,
coacaze, agrise, prune. Drojdia de bere o contine in cantitatiimportante.

In cazul administrarii prelungite pot produce neuropatie periferica severa (ataxie, parestezie
periorala, parestezii si greutate in maini si picioare), pierderea simtului pozitiei si vibratiilor, a
perceptiei durerii, temperaturii, a simtului tactil, pierderea reflexelor membrelor. Revenirea se
face lent, intre 6 luni si 3 ani. Aceleasi tulburari au fost produse si la doze de 500 mg/zi trei ani.

Se administreaza in pelagra (asociata cu PP, tiamina, riboflavina). Tulburari cutanate si mucoase.

Anemii. Boala de iradiere.

Piridoxina scade efectele barbituricelor, levodopei, fenitoinei. Efectele piridoxinei sunt scazute
de contraceptive orale, hidralazina, izoniazida, penicilamina.

Bibliografie

Dr. Maria Golaescu- Vitaminele; Ed. Medicala 1963

Ion Paraschiv- Vitminele si sanatatea; Ed. Recif 1994

Dumitru Dobrescu- Farmacoterapie practicavol. I; Ed. Medicala 1989