18/05/2021

Anticorpi și derivați - medicamente biologice

https://www.creative-diagnostics.com/polyclonal-vs-monoclonal-antibodies.htm

➢ Anticorpii monoclonali (mAb) și derivații lor – clasă de biofarmaceutice utile

pentru tratamentul unor afecțiuni umane - prezintă cea mai rapidă dezvoltare

1986 -Orthoclone OKT3 (muromonab-CD3)– primul mAb aprobat pentru a

preveni rejecția transplantului renal

1
 18/05/2021

2017- 64 anticorpi monoclonali

aprobați de FDA în SUA

2018-2020 - 24 mAb aprobați în SUA și EU

– 4 aprobați în 2020
1997-2021 - 100 aprobați
15 în evaluare
Mullard A. FDA approves 100th monoclonal antibody product. Thirty-five years on from
the FDA’s approval of a first monoclonal antibody, these biologics account for nearly a
fifth of the agency’s new drug approvals each year.

➢ Anticorpii (Atc) facilitează numeroase reacții de apărare față de

antigene variate, inclusiv antigenele gazdei (self) și substanțe străine
organismului (non-self)

➢ Majoritatea Atc derivă din clasa imunoglobulinelor gamma (IgG)

➢ Studiile de început au permis utilizarea IgG extrase din ser

➢ IgG hiperimune folosite în prezent conțin IgG produse de multiple

clone de celule B - folosite pentru profilaxie și tratament (de ex., turbare,
rubeolă, hepatită A, B) – IgG policlonale

➢ Expansiunea unei singure clone de celule imune imortalizate

furnizează anticorpi monospecifici – IgG monoclonale
2
 18/05/2021

➢ Indiferent cum sunt produse și ce antigen recunosc, IgG

monoclonale au profil de distribuție similar și proprietăți
farmacocinetice predictibile

➢ Numărul de Atc care pot fi transformați în produse de uz

terapeutic - limitat doar de capacitatea de a identifica antigene care
dețin ”cheia” pentru o anumită țintă biologică

➢ Antigenele care să determine producerea de anticorpi pot

proveni din molecule efectoare variate, de exemplu:
- receptori
- citokine proinflamatorii
- interferoni
- factori de creștere

Repere din istoria descoperirii anticorpilor

❑ Sfârșitul anilor 1790 – existența unui compus protector față de infectarea cu

variolă (smallpox) la subiecții care au fost vaccinați pentru variolă bovină (cowpox)
❑ Jenner (1796) – descoperire vaccin anti-variolă

❑ Jenner (1801) – ”An Inquiry into the Causes and Effect of the Variolae
Vacciniae” – părintele imunologiei

❑ Anii 1860-1870 –”Teoria germenilor”– contribuții la înțelegerea modului în

care bolile apar datorită microbilor și dezvoltarea conceptului de apărare împotriva
infecțiilor (Pasteur, Lister, Koch)
3
 18/05/2021

❑ 1888 - Roux și Yersin au arătat că o toxină produsă de Corynebacterium

diphtheriae cauzează simptomele difteriei la animale

❑ 1890 - Kitasato și von Behring ”On the

mechanisms of immunity to diphteria and tetanus in
animals” – bazele serologiei (imunologiei)
-”antitoxina" izolată din serul animalelor imunizate
poate vindeca tetanusul
și difteria la animale neimunizate, fiind
reprezentată de anticorpi care neutralizează
toxinele produse de bacilul tetanic și
C. diphteriae
❑ 1894 – optimizarea, utilizarea cu succes a
antitoxinei obținută de la cai pt. tratarea subiecților
umani bolnavi de difterie

❑ Prima substanță protectoare

transferabilă animalelor susceptibile care conferă
imunitate pasivă – expunerea la patogeni poate fi
înlocuită cu un vaccin în care există un antigen
nepatogen sau un surogat al patogenului -
VACCINARE

Organele imune și celulele sistemului imun – 3 linii de apărare

❑ Leucocitele, celulele dendritice, celulele NK, mastocitele, bazofilele interacționează cu

limfocitele pentru prezentarea antigenelor și medierea
răspunsului imun
Li X, Wang X, Ito A. Tailoring inorganic nanoadjuvants towards next-generation vaccines. Chem. Soc. Rev., 2018, 47, 4954--4980
4
 18/05/2021

Tipuri de răspuns imun - înnăscut și dobândit

• Răspunsul imun înnăscut furnizează apărarea inițială la infecții prin:

- Prevenirea infectării – bariera epitelială
- Eliminarea microbilor– fagocite, celule NK, celule dendritice, sistem complement
• Răspunsul imun dobândit – apare mai târziu
- Mediat de limfocite și produșii secretați de acestea – anticorpii blochează
infecția, elimină microbii; limfocitele T – elimină microbii intracelulari
• Cinetica răspunsului imun înnăscut și dobândit poate varia în diferite infecții

• Limfocite centrate pe imunitatea împotriva agenților patogeni:

- limfocite B – 20% din limfocitele din sânge
- limfocite T – 80% din limfocite Limfocite B vs. Limfocite T
• Derivă din celula stem limfoidă Origine Măduva Măduva
rezultată din celulele progenitoare hematogenă hematogenă
de la nivelul măduvei roșii osoase
Locul maturării Măduva Timus
hematogenă
Celule efectoare Plasmocite TC- citotoxice
Celule cu TH – helper
memorie Treg - reglatoare
Tip răspuns imun Umoral Celular
Secreție anticorpi Da Nu
Ținta primară Variate tipuri Patogeni
de microorg. intracelulari (cel.
patogene infectate viral,
extracelulare cel. tumorale)
Există în limfonod Nu Da
Deplasare la loc Nu Da
infecție
Formare celule cu Da Da
memorie

5
 18/05/2021

Modul de activare a limfocitelor

https://www.123rf.com/photo_84931037_stock-vector-
https://www.istockphoto.com/vector/activation-of-t-cell-
activation-of-b-cell-leukocytes-lymphoblast-activation-b-
leukocytes-gm840685434-138334245
cell-memory-virus-plasma-cell-antibody-anti.html

Tipuri de imunitate dobândită

Imunitate umorală Imunitate mediată celular

- Limfocitele T nu secretă anticorpi

-
În imunitatea umorală, limfocitele - Răspunsul imun mediat celular include
B mature (plasmocite) secretă participarea macrofagelor activate, a celulelor
anticorpii care elimină microbii NK, limfocitelor T helper și citotoxice antigen-
extracelulari specifice și eliberarea de citokine care
-
Limfocitele B pot fi implicate în conlucrează pentru distrugerea celulelor
prezentarea antigenului către infectate
https://www.istockphoto.com/vector/t-cell-activation-diagram-vector-scheme-
limfocitele T illustration-gm907993652-250146688

6
 18/05/2021

Imunitate activă vs. imunitate pasivă

• Imunitatea activă – apare prin producerea naturală de celule de memorie ca

răspuns la un antigen – rezultatul coordonării răspunsului imun înnăscut și dobândit
a. Imunitate activă naturală – proces natural de dezvoltare a imunității pe termen
lung față de un agent patogen după ce sistemul imun a reușit să elimine infecția
b. Imunitate activă artificială – prin vaccinare - protecția imună pe termen lung
este asigurată prin expunerea artificială la antigen
• Imunitatea pasivă – transferul anticorpilor și/sau limfocitelor între indivizi
a. Imunitate pasivă naturală – transfer transplacentar sau prin lapte de anticorpi
de la mamă la făt/nou-născut
b. Imunitate pasivă artificială – transfer de anticorpi/limfocite unui pacient –
asigură protecție imediată, dar nu induce rezistență timp îndelungat pentru că
nu se produc celule care au memoria antigenului

Mecanismul prezentării antigenului

• (1) Antigenele ingerate de celulele

prezentatoare de antigen (APC - celule
dendritice, macrofage/monocite) sunt
procesate în proteazom
• (2) Peptidele rezultate sunt prezentate
complexelor majore de
histocompatibilitate I și II (MHC)
• Complexele peptidă/MHC sunt
+
recunoscute de limfocitele T (CD8 T
+
citotoxice –MHC I și CD4 T helper –
MHC II)
• (3)Limfocitele T helper au rol central
în activarea limfocitelor B naive și
diferențierea lor în plasmocite (celule
producătoare de anticorpi antigen
specifici)
• Răspunsul imun include și generarea
de limfocite B și T cu memorie, cu
durată de viață mai lungă
Ringel O et al. The Hard Way towards an Antibody-Based HIV-1 Env Vaccine:
Lessons from Other Viruses. Viruses 2018, 10, 197;

7
 18/05/2021

Anticorpii – clasificare, distribuție, proprietăți

• Anticorpii – imunoglobuline împărțite în mai multe clase:

- IgG
- IgM
- IgA
- IgD
- IgE

• Structură – 4 lanțuri peptidice, identice două

câte două: - 2 L (light – ușor) – MW 22 kDa
- 2 H (heavy – greu) – MW 55 kDa
• 2 heterodimeri L-H - 2 punți disulfurice
- leg. ionice, de H, interacții
hidrofobe între lanțuri L și H
• Heterodimerii uniți prin legături necovalente și
2 punți disulfurice
• Pot exista ca monomeri, dimeri (IgA),
pentameri (IgM)
https://www.onlinebiologynotes.com/antibody-structure-classes-functions/

• 2 tipuri de lanțuri ușoare – κ și λ

• Tipul de lanț greu determină clasa de Atc – γ, μ, α, δ, ε
• Fiecare Atc conține cel puțin două situsuri de legare a antigenelor (Atg) la
dimerii L-H – PARATOPI care recunosc diferiți
determinanți antigenici - EPITOPI

• Domeniile variabile conțin secvențe de aa de pe ambele lanțuri H și L -

determină selectivitatea și afinitatea pentru antigene
• Domeniile constante din H și L - identice la indivizii din aceeași specie,
diferă între specii
• Domeniile constante de pe lanțurile H (unite prin două punți disulfurice) –
conțin situsul ce mediază citoliza complement-indusă și definesc funcțiile
celulare dependente de anticorp
• Glicozilarea se produce pe domeniile constante de pe lanțurile H

8
 18/05/2021

IgM IgG IgA IgE IgD

Lanț greu μ γ α ε δ
Nr. situsuri 10 2 4 2 2
antigenice
Procent în ser (%) 5-10 80 10-15 <0,1 <1
Transfer prin Nu Da Nu Nu Nu
placentă
Fixare complement Da Da Nu Nu Nu
Localizare Sânge, limfă Sânge, limfă, Sânge, limfă, Sânge, legat de Sânge, limfă,
lichid secreții bazofile și suprafață
amniotic (lacrimi,mucus, mastocite limfocite B
salivă, colostru,
intestin)
Fc se leagă la Fagocite Mastocite și
bazofile
Funcții Principalul Atc al Principalul Atc Neutralizare Atc reacțiilor Receptor
răspunsului al răspunsului toxine; alergice și pentru Atg pe
primar; secundar; Opsonizare; activit. celulele B
Fixare Neutralizare Aglutinare; antiparazitare
complement; toxine; Ig secretorie
Monomerul este Opsonizare;
receptor pentru Aglutinare;
Atg pe celulele B Fixare
complement

• Moleculele Atc pot fi scindate de:

- papaină – scindare la nivelul regiunii ”balama”

- fragmente aprox. egale – Fab - conține situsul de legare a Atg
- Fc – fragment ușor cristalizabil
- pepsină – scindare între punțile disulfurice ce leagă domeniile CH
– două fragmente diferite ca mărime – Fab2 – conține 2 situsuri legare Atg – mare
(100 kDa)
- Fc - mai mic (aprox. 50 kDa)
• Secvențele de AA din regiunile constante ale
lanțului H din Fc:
– identice la aceeași specie
- diferite între specii
- diferențele dintre specii cauzează reacțiile
alergice ”host-against-mouse” la pacienții
care primesc în scop terapeutic injecții
multiple cu anticorpi monoclonali

• Aceste reacții reduc semnificativ timpul mai

lung de menținere în circulație așteptat pentru
anticorpii umani

9
 18/05/2021

Cum asigură un anticorp protecție după legare la antigen?

- Mecanisme posibile:
- Aglutinare
- Opsonizare
- Activare complement
- Neutralizare
- Mediere citotoxicitate

• Etape în producerea unui anticorp:

1. Izolare Atc din sursa potrivită

1. Dezvoltarea tehnologiei de producere

3. Screening-ul capacității de a identifica și

neutraliza Atg, posibilitatea de a fi
produs la scară largă

4. Testarea in vivo, aprobarea,

producerea Atc pentru uz terapeutic

10
 18/05/2021

• Anticorpii policlonali (pAb)

• Amestecuri heterogene produse de
diferite clone de limfocite B
• Pot recunoaște și lega mai mulți
epitopi diferiți ai unui singur antigen

Schema simplificată de obținere a pAb:

1. Injectarea imunogenului la un animal
– după ce a fost provocat răspunsul
imun se administrează imunogenul de
mai multe ori pentru a produce un
titru mai mare de Atc față de un Atg
particular
2. Obținerea Atc după imunizare –
recoltarea de sânge de la animalul
imunizat și utilizarea directă a serului
imun
3. Purificarea pAb – prin afinitate față de
Atg imobilizat - se obține o soluție din
care au fost eliminate celelalte https://www.creative-diagnostics.com/polyclonal-
proteine serice vs-monoclonal-antibodies.htm

• Avantajele și dezavantajele utilizării pAb - determinate, în principal, de

specificitatea multi-epitop

Avantaje:
• Timp de producție scurt cu cost redus
• Stabilitate și toleranță mare la variațiile de pH
• Afinitate mare – se leagă la mai mulți epitopi și pot amplifica chiar și semnalul
unei proteine cu nivel de expresie redus determinând o detectare mai bună
• Ideali a fi folosiți pentru imunoprecipitare
• Toleranți la schimbări minore ale antigenului – pAb sunt mai puțin sensibili la
modificările Atg (denaturare ușoară, polimorfism, heterogenitate, glicozilare)
• Sunt reactivi ideali pentru teste diagnostice și reacții de hemaglutinare
deoarece pot recunoaște mai mulți epitopi din Atg țintă
• Se folosesc ca anticorpi secundari în teste imunologice (ELISA, western blotting,
imunohistochimie, citometrie în flux)

Dezavantaje:
• Predispuși variabilității de la lot la lot
• Epitopii multipli fac necesară verificarea secvenței imunogene pentru orice
reactivitate încrucișată (cross-reactivity)

11
 18/05/2021

• Experimentele de imunizare a animalelor au arătat că:

- Atc produși de gazda expusă intenționat la Atg sunt heterogeni ca specificitate,
afinitate și magnitudine
- Producerea de Atc după expunerea la Atg sau patogeni este dependentă de timp
(atinge un vârf maxim la 3-4 săptămâni, după care scade, fiind corelată cu durata de
viață a limfocitelor B care mor atunci când nu mai există expunerea la Atg)

❖ Inițial, utilizarea în
terapie a Atc - limitată la
amestecuri heterogene de Ig din
serul animalelor imunizate, chiar
dacă nu toate Ig sunt specifice Atg

❖ În prezent, se folosesc
produse conținând amestecuri de
Ig extrase de la animale imunizate
sau subiecți umani imunizați cu Atg
țintă pentru a trata afecțiuni
precum:
- turbarea (rabia)
- hepatita
- infecția cu citomegalovirus

Imunoseruri
• Soluţii de anticorpi/antitoxine obţinute din ser de animal (cal, în
special) imunizat cu antigene specifice - permit instalarea imediată a
imunității
• Pot fi administrate în scop terapeutic, dar şi profilactic postexpunere
• Dezavantaj: - pot declanşa reacţii anafilactice foarte grave
- încercarea de înlocuire cu Ig umane dacă este posibil

• Exemple de imunoseruri cu scop terapeutic: antirabic, antitetanic,

antibotulinic, antiantrax, antidifteric, antipiogen polivalent
• Imunoseruri în profilaxie postexpunere: antirabic
antitetanic
12
 18/05/2021

• Caracteristici generale imunoseruri:

- lichide limpezi sau opalescente, incolore sau galben pal

- condiționare în fiole sterile, de 10-20 mL
o
- se pot evapora la vid, la -40 C (criodesicare) cu obținere de
pulberi albe sau gălbui
- pulberea se înfiolează în fiole sterile și se dizolvă ex tempore atunci
când sunt injectate (tb. menționat volumul de solvent, timpul pt.
dizolvare completă)
• administrare i.m., la nivelul deltoidului sau coapsei, în timpul cel mai
scurt posibil de la expunere, pentru că pot neutraliza doar toxinele
circulante
• excepțional, în scop curativ se pot administra şi i.v., dar cu multiple
precauţii
• păstrare la frigider (la temp. menționată pe etichetă, în general 4-
o
6 C), ferite de lumină, fără a se congela
• trebuie testată sensibilitatea: cutanat (prin scarifiere)
intradermic (inoculare)

Gamma globuline standard și imunoglobuline hiperimune

• IgG printre cele mai stabile proteine – durată de viață de săptămâni
• Terapia de substituție cu IgG purificate din plasmă/ser administrate
i.v. (IVIG) pentru: - imunodeficiențe primare
- purpură trombocitopenică imună
- leucemie limfocitară cu celule B cronică
- hepatită A, rubeolă, varicelă, pojar
- Administrate prima dată în 1952

IgG purificate pot fi administrate și s.c. (SCIG):

– rată mai lentă de a ajunge în sânge
- incidență redusă a efectelor adverse sistemice severe

13
 18/05/2021

Mecanismul de acțiune a Ig de substituție

• Imunoglobulinele polivalente acționează prin mecanisme variate pentru
a preveni infecțiile:

- modularea producerii de Atc și a

funcției celulelor T
- neutralizarea ag. patogeni
- recrutarea ag. patogeni în
organele limfoide
- opsonizare și fagocitoză
- controlul balanței citokinelor

• Rol esențial în tratamentul

imunodeficiențelor primare și
secundare

• Produse cu imunoglobuline standard și indicațiile lor

14
 18/05/2021

• Forma farmaceutică și calea de administrare pentru IgG

• Obținerea preparatelor IgG

- Nr. donorilor – sute-mii
- Testarea donorilor: HBsAg, atg HIV-p24, anticorpi anti-HIV-1, HIV-2,
anticorpi anti-HCV, anticorpi anti-sifilis
- Etape:
Colectarea gamma globulinelor – precipitarea fracțiunii ce conține Ig
cu etanol rece
Purificarea fracțiunii – eliminarea agregatelor IgG – prin cromatografie
- modificare chimică/enzimatică
Adăugarea unor aditivi – pentru stabilizare în vederea stocării
- glucide (zaharoză, maltoză, glucoză) – previn agregarea
IgG purificat
- aminoacizi (prolină, glicină)
Eliminarea agenților patogeni:
a. Inactivarea agenților patogeni reziduali – incubare la pH scăzut
tratament cu pepsină la pH 4
tratament cu detergenți
b. Eliminarea virusurilor – ultrafiltrare, nanofiltrare
c. Pasteurizare la temperatură ridicată

15
 18/05/2021

- Caracteristicile Ig
lichid fără turbiditate - conține 98% IgG , alte Ig în urme
adiție de glucide, aminoacizi sau albumină pentru
stabilizare proporție normală a subclaselor IgG durată de
viață comparabilă cu a IgG seric
spectru larg de anticorpi față de bacterii și virusuri
- Controlul calității
FRX prevede determinări ca: solubilitate, volum extractibil, pH, osmolaritate,
conținut de proteine, distribuția masei moleculare, conservantul antimicrobian
stabilizant, puritate, proteine străine, albumină, conținut de apă, sterilitate,
pirogene
- Doze: – inițial, 400-600 mg/kg la fiecare 3-4 săptămâni
- ajustare funcție de: modificare rapidă a stării fizice (sarcină, îngrășare,
slăbire)
obezitate
infecții severe (mărire doză, scurtare interval)
efectele de uzură (ex. greață, simptome
respiratorii cu o săpt. înainte de cură - sugerează înlocuirea cu SCIG)
- Administrare SCIG – inițial, 100-200 mg/kg în fiecare săptămână
- i.m. în abdomen, coapse, antebrațe, fese

Comparație între caracteristicile Ig administrate i.v. și s.c.

16
 18/05/2021

• Globuline hiperimune
- Similare IVIG, doar că sunt preparate din plasma/ser de la donori cu titruri
ridicate de Atc față de un organism/antigen specific

- Administrarea de globuline hiperimune furnizează imunitate pasivă, de

scurtă durată, pacientului față de agentul patogen

- Acționează mai repede ca un vaccin (care furnizează imunitate activă)

- Administrate s.c., i.m. sau i.v. (pentru CMV)

- Globuline hiperimune utilizate pentru:

- hepatita B
- turbare
- tetanos
- varicella-zoster
- infecția cu citomegalovirus (CMV)
- boala hemolitică la nou-născut datorată incompatibilității de
Rh mamă-făt - Rho(D) immunoglobulin

Forma farmaceutică și calea de administrare pentru globuline hiperimune

Raportul între producția de globuline hiperimune

17
 18/05/2021

6.03.2020 - has initiated the

development of a plasma-derived therapy
to treat infected high-risk individuals with
Covid-19.

Modalități de folosire a plasmei recoltate de la pacienții recuperați după boală:

- Transfuzie directă
- Terapie cu plasmă hiperimună (îmbogățită în IgG)

18
 18/05/2021

• Pot avea efecte adverse severe (locale și sistemice, imediate sau

întârziate) – reacții alergice (urticarie, dificultăți de respirație, umflarea
feței, gâtului, limbii și buzelor), greață, febră, frisoane, dureri de cap,
hipertensiune

• În ultimii ani, rata de creștere a globulinelor hiperimune a fost 6% și se

preconizează creșteri de cca 9,5% până în 2023

Anticorpii monoclonali (mAb)

- Produși de celule B identice, clone ale unei singure celule parentale

-Afinitate monovalentă, recunosc același epitop al unui antigen –
monospecifici
- Nu sunt produși în animale, ci ex vivo în culturi celulare
- Necesită existența unor clone de celule B imortale cu specificitate pentru
un epitop antigenic pentru a produce continuu, reproductibil, Atc
monoclonali în cantitate suficientă pentru aplicații terapeutice
- La om, producerea de mAb este limitată de durata de viață a limfocitelor
B, acestea rezistând 30-60 zile

- Tehnologia ”Hibridoma” – tehnologia de obținere a mAb – apărută odată

cu descoperirea că celulele B tumorale de la pacienții cu mielom pot fi sursă
de celule B imortale
- Bazată pe combinarea proprietăților de recunoaștere a Atg de către
plasmocitele B (obținute de la indivizi imunizați) cu imortalitatea celulelor
de mielom – rezultă celule hibride B imortale care pot produce Atc
specifici țintei

19
 18/05/2021

• 1975 - Kohler și Milstein – fuzionarea

unei linii imortale de mielom B de
șoarece cu limfoblaste B imune care
conțin gena ce exprimă un anticorp
specific - dezvoltarea primelor
hibridoame care secretă continuu
anticorpul specific

• Dezavantajul anticorpilor de șoarece:

- imunogenitate la om – răspuns imun, o
reacție alergică human against mouse
antibody (HAMA): umflare articulații,
iritație, afectare renală

• 1986 - Orthoclone OKT3 (muromonab)

– primul mAb anti-CD3 aprobat de FDA
pentru tratamentul pacienților -
rejecția acută a transplantului renal

• Muromonab-CD3 – anticorp murin recombinant, >93% IgG2a monomeric

direcționat față de receptorul CD3 de pe suprafața limfocitelor T
- utilizarea extinsă și la rejecția transplantului de inimă, ficat
• Orthoclone OKT3 – soluție lichidă 5mg/5mL
-agent imunosupresor potent – determină
reactivarea hepatitei B la pacienții susceptibili
- reacții adverse: febră, slăbiciune, dispnee, greață,
dureri în piept, diaree în primele două zile de terapie

• OKT3 retras de pe piața farma în 2010

• Alți mAb cu același mecanism în studiu:

- Otelexizumab (TRX4)
- Visilizumab (Nuvion)
- Teplizumab
Investigați și pentru: colită ulcerativă
boală Crohn
diabet tip 1
-

20
 18/05/2021

• mAb tip muromonab-CD3 se leagă de complexul receptorului CD3 de pe

limfocitele T determinând inițial activarea lor, apoi blocarea semnalizării și
apoptoza celulelor T – protejează transplantul față de agresiunea celulelor T

https://www.creativebiolabs.net/muromonab-cd3-
overview.htm

• mAb disponibili în prezent - direcționați către un număr mare de antigene

• mAb utilizați pentru a trata: - boli imunologice
- eliminare reacții adverse ale unor medicamente
- diverse tipuri de cancer
• OMS – responsabilă de nomenclatura mAb – nume la peste 500 mAbi (2017)
- a dezvoltat o convenție de denumire uniformă pentru a ușura
recunoașterea generală a unui nume unic pentru un produs
• Numele unui mAb specifică anumite caracteristici - ținta, gazda originală,
modificările suferite, conjugarea cu alte molecule
• Documentele propuse de experții INN (International Nonproprietary Name)
clasifică mAb în funcție de denumirea constituită astfel:
a. un prefix – dat la întâmplare pentru a furniza un nume unic
b. un substem (din 2017) – desemnează ținta – ”ci” – cardiovascular
Trastuzumab (Herceptin) ”so” – os
”tu” – tumoră
a b c până în 2017- desemna și: sursa (gazda) – ”u” – uman ”o” –
murin
modificările – ”zu” – umanizat
”xi” - chimeric
c. sufixul ”mAb” pentru toți anticorpii

21
 18/05/2021

Table 1. Marketed therapeutic monoclonal antibody products

Brand name (INN) Original BLA/MAA Applicant Company Reporting US Sales Company Reporting EU Sales Year of First Approval
b
Abthrax (raxibacumab) Human Genome Sciences GlaxoSmithKline N/A 2012
Actemra (tocilizumab) Roche Roche Roche 2009
c
Adcetris (brentuximab vedotin) Seattle Genetics Seattle Genetics Takeda Pharmaceutical Co. 2011
d
AlprolIX (Factor IX Fc fusion protein) Biogen Idec Biogen Idec N/A 2014
f
Arcalyst (rilonacept) Regeneron Pharmaceuticals Regeneron Pharmaceuticals N/A 2008
Arzerra (ofatumumab) GlaxoSmithKline GlaxoSmithKline GlaxoSmithKline 2009
Avastin (bevacizumab) Genentech Roche Roche 2004
Benlysta (belimumab) Human Genome Sciences GlaxoSmithKline GlaxoSmithKline 2011
g
Cimzia (certolizumab pegol) UCB UCB UCB 2008
Cyramza (ramucirumab) Eli Lilly and Co. Eli Lilly and Co. N/A 2014
Eloctate h (Factor VIII Fc fusion protein) Biogen Idec Biogen Idec N/A 2014
i
Enbrel (etanercept) Immunex Amgen Pfizer 1998
Entyvio (vedolizumab) Takeda Pharmaceuticals U.S.A., Inc Takeda Pharmaceutical Co. Takeda Pharmaceutical Co. 2014
Erbitux (cetuximab) ImClone Systems Bristol-Myers Squibb Merck KGaA 2004
j
Eylea (aflibercept) Regeneron Pharmaceuticals Regeneron Pharmaceuticals Bayer Healthcare Pharmaceuticals 2011
Gazyva (obinutuzumab) Genentech Roche Roche 2013
Herceptin (trastuzumab) Genentech Roche Roche 1998
Humira (adalimumab) Abbott Laboratories AbbVie AbbVie 2002
Ilaris (canakinumab) Novartis Pharmaceuticals Novartis Pharmaceuticals Novartis Pharmaceuticals 2009
kl
Inflectra (infliximab [biosimilar]) Hospira N/A Hospira 2013
n
Kadcyla (ado-trastuzumab emtansine) Genentech Roche Roche 2013
Keytruda (pembrolizumab) Merck & Co. Merck & Co. N/A 2014
Lemtrada (alemtuzumab) Genzyme Therapeutics N/A Sanofi 2013
o
Lucentis (ranibizumab) Genentech Roche Novartis Pharmaceuticals 2006
p
Nplate (romiplostim) Amgen Amgen Amgen 2008
q
Nulojix (belatacept) Bristol-Myers Squibb Bristol-Myers Squibb Bristol-Myers Squibb 2011
r
Orencia (abatacept) Bristol-Myers Squibb Bristol-Myers Squibb Bristol-Myers Squibb 2005
Perjeta(pertuzumab) Genentech Roche Roche 2012
s
Prolia (denosumab) Amgen Amgen GlaxoSmithKline 2011
Remicade (infliximab) Centocor Johnson & Johnson Merck & Co. 1998
t
Removab (catumaxomab) Fresenius Biotech N/A NeoPharm Group 2009
Remsimak l (infliximab [biosimilar]) Celltrion N/A Celltrion 2013
u
ReoPro (abciximab) Centocor Lilly N/A 1994
Rituxan (rituximab) Genentech Roche Roche 1997
Simponi/ Simponi Aria (golimumab) Centocor Ortho Biotech Johnson & Johnson Merck & Co. 2009
Simulect (basiliximab) Novartis Pharmaceuticals Novartis Pharmaceuticals Novartis Pharmaceuticals 1998
Soliris (eculizumab) Alexion Pharmaceuticals Alexion Pharmaceuticals Alexion Pharmaceuticals 2007
Stelara (ustekinumab) Janssen-Cilag International Johnson & Johnson Johnson & Johnson 2009
Sylvant (siltuximab) Janssen Biotech Johnson & Johnson Johnson & Johnson 2014
Synagis (palivizumab) Abbott Laboratories AstraZeneca Abbvie 1998
Tysabri (natalizumab) Biogen Idec Biogen Idec Biogen Idec 2004
Vectibix (panitumumab) Amgen Amgen Amgen 2006
s
Xgeva (denosumab) Amgen Amgen Amgen 2010
Xolair (omalizumab) Genentech Roche Novartis 2003
Yervoy (ipilimumab) Bristol-Myers Squibb Bristol-Myers Squibb Bristol-Myers Squibb 2011
w
Zaltrap (ziv-aflibercept) Sanofi Aventis Sanofi Sanofi 2012
x
Zevalin (ibritumomab tiuxetan) IDEC Pharmaceuticals Spectrum Pharmaceuticals Spectrum Pharmaceuticals 2002

• mAb - preparate omogene de anticorpi sau fragmente de anticorpi în care

fiecare anticorp din produs este identic ca secvență – are același situs de
recunoaștere, afinitate, interacțiuni biologice și efecte biologice
• Metode folosite pentru modificarea și producerea în masă a mAb
administrați în scop terapeutic:
a. Selectarea Atc inițial — eficiența clinică a unui mAb depinde de:
- calitatea interacțiunii Atc-Atg țintă - alegerea Atg țintă se bazează pe
înțelegerea mecanismului bolii sau pe efectele specifice bolii observate pentru Atc
în modele preclinice sau la pacienți individuali
- efectele ce urmează legării Atc de Atg – se pot folosi Atc cărora le lipsesc epitopi
din specii străine (de ex., neumane)
Posibilități de creare a Atc care reacționează cu ținta dorită:
- Imunizarea unui animal cu Atg țintă (de obicei, șoarece sau șobolan) – se
recoltează apoi din splina animalului imunizat celulele B pentru producerea mAb
Dezavantaj: risc de reacții alergice – a impus modificarea Atc prin umanizare sau
crearea de himere
- Obținerea unui Atc specific Atg țintă prin izolarea de la un pacient – din
tumori/ganglioni limfatici de la pacienți cu cancer, din sânge periferic, măduvă
osoasă, splină, amigdale – de ex., mAb față de HIV, virus hepatic C
- Screening-ul in vitro al unei biblioteci de Atc, construită folosind bacteriofagi,
pentru legarea la Atg țintă

22
 18/05/2021

b. Producerea mAb în scop terapeutic prin ”tehnologia hibridoma” - odată ce mAb

cu specificitatea dorită a fost obținut trebuie produs în cantitate mare (fuziune
celulă-celulă între celulele producătoare de Atc și partenerul imortalizat (linie de
celule de mielom B care să fie neproductive)

• Hibridoamele obținute trebuie verificate pentru imortalitate și producere de Atc

c. Producerea pe scară largă — odată ce sursa mAb dorit a fost stabilită,

producerea trebuie corelată cu uzul clinic
• mAbii sunt molecule multimerice mari care necesită multiple modificări post-
translaționale (glicozilare, formare de punți disulfurice) – trebuie să fie folosit un
sistem eucariot pentru producere care să fie capabil să realizeze modificările

• cei mai mulți mAbi sunt produși în culturi de celule CHO (ovar de hamster
chinez) sau, ca alternativă, în culturi de drojdii (avantaj - cresc mai repede)

Controlul calității:
• Purificare–pt. a obține un produs omogen, fără endotoxine și proteine ale gazdei
• Potența mAb – verificată prin teste imunologice

Schema simplificată de obținere a mAb:

1. Injectarea Atg la un animal (de obicei,

șoarece) de mai multe ori
2. Izolarea limfocitelor B din splină după
dezvoltarea răspunsului imun
3. Fuzionarea limfocitelor B cu o linie de
celule de mielom – rezultă un hibrid
celule B-mielom imortalizat
4. Creșterea continuă a hibridomului B
cu producere de mAb
5. Screening-ul mediului de cultură
pentru mAb dorit și izolare

https://www.creative-diagnostics.com/polyclonal-vs-
monoclonal-antibodies.htm

23
 18/05/2021

➢ Avantajele și dezavantajele utilizării mAb bazate pe marea specificitate

pentru același epitop al Atg

Avantaje:
• Recunoașterea înalt specifică a unui singur epitop al Atg
• Linia de celule imortale hidridoma are capacitatea de a produce nelimitat
anticorpi
• Experimentele au consistență ridicată
• Background și reactivitate încrucișată minime
• Utili pentru purificare prin cromatografie de afinitate

Dezavantaje:
• Dezvoltarea unui mAb cere timp și necesită competențe tehnice ridicate
• Se pot produce cantități mari de Atc însă prea specifici pentru a detecta
Atg dincolo de o gamă de specii
• Vulnerabili la modificarea epitopului – chiar și o mică schimbare de
conformație poate duce la o scădere dramatică a capacității de legare la Atg

Mecanism de acțiune a mAb

• Afinitatea mAb – determinată

de reg. de complementaritate a
Atc (regiunea variabilă)

• Abilitatea mAb de a recruta alte

celule imune sau molecule (de
ex. componente ale
complementului) care să
promoveze moartea celulelor
țintă – mediată de fragmentul
Fc (cristalizabil) al Atc

(https://www.bio-connect.nl/antibodies-isotype-families)

24
 18/05/2021

Ținte mAb diferite în celule:

a. Un antigen de suprafață – efectul dorit este blocarea funcției unui

receptor de suprafață sau distrugerea celulei

- Ținta e un receptor de pe suprafața celulei – acțiunea mAb previne

proliferarea celulelor și supraviețuirea lor
Exemple: mAb ce recunosc receptorii pentru EGF (Epidermal Growth
Factor): Her1 (Cetuximab, Panitumumab) sau Her2 (Trastuzumab)

- Ținta e o celulă tumorală sau celule B care produc autoanticorpi – implică

recrutare de complement, fagocite, celule NK care promovează distrugerea
mediată imun a celulelor ce exprimă Atg țintă
Exemplu: Atc anti-plachete sanguine în trombocitopenia imună

Han CB et al. Molecular Markers for the Prediction of Anti-

EGFR Monoclonal Antibody Treatment Efficacy in Metastatic
Colorectal Cancer. J Therapy, 2011, 2, 675-682

Perik PJ et al. Cardiotoxicity Associated With the Use of

Trastuzumab in Breast Cancer Patients. Expert Rev Anticancer
Ther. 2007;7(12):1763-1771.

25
 18/05/2021

b. O proteină esențială pentru evoluția bolii – determină sechestrarea

proteinei de la legarea de partenerii normali
Exemple: – TNF alfa – adalimumab, infliximab, golimumab
VEGF - bevacizumab
c. Un medicament care determină reacții adverse – legarea mAb la
medicament face imposibilă interacțiunea cu ținta lui normală și îl
neutralizează, fiind eliminat de macrofage după captare Fc-dependentă
Exemple: Idarucizumab (Praxbind) față de dabigatran (anticoagulant)

https://coreem.net/journal-reviews/idarucizumab/

https://www.creativebiolabs.net/infliximab-overview

Shek D et al. Pharmacogeentics of anticancer monoclonal

antibodies. 2019, Cancer drug resistance. 10.20517

26
 18/05/2021

d. Un organ infectat - mAb utilizați pentru protecția împotriva infecțiilor

funcționează similar imunității naturale umorale
- Majoritatea mAb țintesc proteine de pe suprafața virusului, îl neutralizează
și inhibă intrarea în celule (ex. Palivizumab)
- mAb investigați ca protecție anti-HIV pot îmbunătăți imunitatea în timpul
infecției active
Nu se recomandă folosirea ca terapie de rutină - cost ridicat, administrare
parenterală
Utilizări potențiale:
- prevenirea/tratarea unor infecții specifice (Ebola, Clostridium difficile, HIV)
- împotriva infecțiilor determinate de virusuri sincițiale respiratorii
(Palivizumab), Haemophilus influenzae, Bacillus anthracis

https://www.creativebiolabs.net/palivizumab-overview.htm

Indicații de utilizare a mAb

• Boli hematologice maligne – leucemii, limfoame
• Tumori solide – cancer de sân, colon, pulmonar, melanom
• Boli autoimune/cu componentă imună
• Hipercolesterolemie
• Astm
• Osteoporoză
• Boală inflamatorie intestinală (boală Crohn)
• Rejecția grefei
• Infecții virale dificile
• Antidot pentru unele medicamente (digoxină, dabigatran,
cercetări pentru opioide)
Condiții de administrare

• Menținerea unui nivel corespunzător de mAb necesită doză și schemă de

administrare care să țină cont de farmacocinetica fiecărui mAb și să
minimizeze eliminarea prematură din circulație
• Doze: unii mAb se dau în doză fixă, alții se ajustează în funcție de greutate
o
• Sunt produse liofilizate, trebuie stocate la -20 C

27
 18/05/2021

Asocierea mAb în tratamentul infecțiilor virale severe – model Sars-Cov-2

Căi de administrare: trebuie aleasă calea care a fost folosită pentru a

stabili eficacitatea clinică și siguranța pentru un anumit context clinic
- Mai ales parenteral - sunt proteine
- Intravenos - biodisponibilitatea cea mai mare
- Subcutanat – dacă este recomandată evitarea căii intravenoase
- ating conc. plasmatică maximă după mai multe zile
- Intramuscular (ex., palivizumab)
- Oral – pentru indicații în patologii intestinale
Distribuție: - ies din sânge în funcție de pres. hidrostatică/osmotică din țesut
- rămânerea în țesut depinde de afinitatea pentru țintă
- majoritatea eliminați de macrofagele din sist. reticuloendotelial
- durata de viață este variabilă – de la 2 zile la săptămâni
- pt. creșterea duratei de viață - legarea de PEG
- durata activității biologice diferă de durata de viață
Frecvența de administrare: este mAb dependentă
- mAb sunt stabili în circulație – o dată/săpt. sau la intervale mai mari
Coadministrarea a mai mulți mAbi: posibilă, dar doar dacă se dovedește că
are eficacitate mai mare și toxicitate redusă
- se pot coadministra mAbi direcționați spre aceeași țintă, două ținte
diferite, două tipuri diferite de celule

28
 18/05/2021

pAb vs. mAb în terapie

- Nespecifici, heterogeni – dau reacții - Specifici, omogeni, predictibili ca și

încrucișate
- Pot fi purificați pentru a limita cross-
reactivitatea
- Nu se folosesc în tratamentul cancerului
- Sunt utili în tratamentul unor afecțiuni,
infecții și ca imunosupresive la pacienții
care au suferit transplant
comportament
- Folosiți pentru a trata diferite tipuri de
cancer, dar și ca vectori de medicamente
în țesuturi – conjugatul Atc-medicament
se desface când ajunge în celula țintă și
îl eliberează
- Preferați ca Atc primari în analize

Derivați ai anticorpilor
• Unele aplicații terapeutice sau intervenționale nu necesită prezența
prelungită a anticorpilor, ci doar a unor fragmente care să penetreze mai
ușor țesuturile sau să aibă imunogenitate mai redusă
• Modificările necesită enzime specifice sau recombinare genetică

a. Fragmente Fab și Atc cu un singur lanț - proprietăți farmacocinetice

crescute și eficiență de penetrare în țesuturi/masă tumorală mai mare
– un singur situs de legare a Atg
Exemple:
- Fragment Fab – conține domeniul variabil și prima regiune constantă
a lanțurilor H și L (CH1, LH1)
- Fragment variabil monocatenar (single chain variable fragment, scFv) –
constă din reg. variabilă a unui lanț ușor/greu unită cu un peptid de legătură
- Atc monodomeniu (Single-domain antibody, sdAb) – fragment Atc care
constă din fragmentele Fab ale regiunii variabile a unui lanț ușor sau greu
- lipsește fragmentul Fc (care leagă complementul)
- nu sunt potriviți pentru indicații terapeutice care depind de moartea
celulei (nu pot interacționa cu receptorii Fc și activa complementul)

29
 18/05/2021

Exemplu: Ranibizumab (Lucentis) - atc monodomeniu, sdAb

- tratamentul degenerescenței maculare – anti-VEGF – penetrează mai ușor
retina decât Avastin
(bevacizumab)

b. mAbi umanizați sau himerici — mAbi derivați la origine din specii

neumane (șoarece, șobolan), umanizați în grade variate prin inginerie
genetică cu substituirea unor AA astfel încât să fie similari secvenței umane

c. Anticorpi bifuncționali — mAbi bispecifici – două lanțuri Ig cu specificitate

diferită fuzionate într-o moleculă de Atc
- pot să aducă două molecule de Atg în
proximitate, ceea ce le conferă o funcție nouă

Exemple:

Conjugați Atc-medicament/toxină – mAbii pot fi folosiți pentru a duce un

medicament/o toxină la un loc specific
– proprietate utilă în cancer (determină moartea unor celule
specifice) - pot fi folosiți și pentru tratament antimicrobian
- medicamentul/toxina se leagă covalent de o moleculă Ig astfel încât să nu
disocieze înainte de a ajunge la țintă
- stoechiometria medicament - anticorp poate fi controlată

30
 18/05/2021

Anticorpi antigenizați - mAb poate fi prelucrat genetic să elibereze un

antigen – înlocuirea unei părți a lanțului polipeptidic al Atc cu fragment din
antigen
- folosiți ca vaccinuri – durată de viață mai mare în ser decât antigenul
izolat, mai bine tolerați
d. mAbi biosimilari – terapii biologice foarte similare produsului de
referință ca și potență și toxicitate, dar cu mici diferențe de compoziție
- dezvoltați după expirarea patentelor pentru produsul de referință
- denumiți ca și produsul de referință + un sufix unic de 4 litere fără
semnificație
Exemplu: Infliximab-dyyb - biosimilarul pentru infliximab
e. Proteine fuzionate cu IgG1 sau proteine de fuziune Fc – terapii biologice
care conțin fragmentul Fc al IgG și au durată de viață crescută
- nu conțin regiunea complementară Atg, deci nu abordează ținta biologică
la fel cu mAb, deși proteina cu care Fc a fuzionat are o funcție biologică care
este manipulată
Exemplu: Etanercept - folosit pentru inhibarea acțiunii TNF- α
- rezultă prin fuziunea a doi receptori solubili TNF-α cu
regiunea Fc a IgG – este bivalent (leagă două molecule TNF)

Reacții și efecte adverse la administrarea mAb și derivați

- mAb nu prezintă risc de infecție ca pAb
- ca orice produs biologic pot genera reacții mediate imun
- prescrierea terapiei necesită expertiză în domeniu, iar pacienții
trebuie informați asupra principalelor reacții adverse
a. Reacții la perfuzia mAb – în primele două ore după începerea perfuzării
- iritarea locului de injectare, creșterea temperaturii, prurit, șoc anafilactic
- apariția de anticorpi anti-mAb – reacții de hipersensibilizare
- chiar si mAb complet umanizati pot cauza
reactii alergice datorita restului oligozaharidic atașat lanțului greu
- umflare, anafilaxie după expuneri repetate – în caz de utilizare a unui
IgE b. Reacții dermatologice, gastrointestinale, endocrine, inflamatorii
- asociate alterării balanței dintre activitatea imună și toleranța imună –
pot fi reduse prin asociere cu glucocorticosteroizi
c. Infecții și autoimunitate – după administrare de mAb care reduc funcția
imună (cei care țintesc limfocitele T și B)
d. Sindrom de eliberare de citokine – reacție imună severă ca răspuns la
imunoterapie în unele tipuri de cancer – crește sinteza de citokine pro-
inflamatoare de către limfocitele T
- febră, dureri de cap, iritații, frisoane, dispnee, tahicardie, creștere ALT, AST,
bilirubină, coagulare intravasculară diseminată

31