Facultatea Medicina

SISTEMUL DIGESTIV 3
(Systema digestorium)

Anatomie 2, Modul II/curs 4, anul I, medicină generală

Prof. Dr. Enciulescu Constantin

Șef lucrări Dr. Remus Sebastian Șipoș
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Ficatul este un organ glandular
anexat tubului digestiv. El este
FICATUL situat subdiafragmatic,
cavitatea peritoneală , în etajul
în

(Hepar) supramezocolic, fiind adă postit

de partea inferioară a cutiei
toracice (rebordul costal). Este
cel mai mare organ parenchi-
matos din corpul omului. Are o
culoare brun-roşiatică şi este
neted şi lucios. Are o faţă
ovoidală şi una plană asemă -
nâ ndu-se cu un ovoid secţionat
oblic. Are o consistenţă fermă ,
dar şi o mare plasticitate, permi-
ţâ nd organelor din jur să -şi lase
amprenta pe suprafaţa lui.
•  Ficatul prezintă două feţe, una
diafragmatică şi alta viscerală .
• La nivelul feţei diafragmatice se
observă doi lobi (drept şi stâ ng),
iar la nivelul feţei viscerale patru
lobi (drept, stâ ng, caudat şi
pă trat).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Faţa diafragmatică (Facies diaphragmatica)
situată superior, de formă ovoidală , mulată pe
FICATUL diafragmă . Această faţă de mari dimen-siuni,
este subîmpă rţită în patru pă rţi:
(Hepar) - partea superioară (Pars superior) este partea
care vine în contact cu centrul tendinos al
diafragmei şi cu cordul prin intermediul sacului
pericardic. Cordul imprimă pe această faţă o
depresiune destul de ştearsă numită impresia
cardiacă (Impressio cardiaca) situată pe lobul
stâ ng.
- partea anterioară (Pars anterior) pe care se
află ligamentele falciform şi coronar ale ficatului.
- partea dreaptă (Pars dextra) corespunde celei
mai mari pă rţi a lobului drept.
- partea posterioară (Pars posterior) corespun-
de tot lobului drept şi aici gă sim porţiunea
neacoperită de peritoneu a ficatului numită aria
nudă (Aria nuda). Aria nudă cuprinde şi şanţul
venei cave (Sulcus venae cavae) în care se
gă seşte partea superioară a venei cave inferioare.
• Forma şi mai ales adâ ncimea şanţului venei
cave sunt diferite. Vena cavă inferioară poate
să fie inclusă în parenchimul hepatic sau de
cele mai multe ori să fie fixată de un ligament
transversal - Ligamentum venae cavae -
nenominalizat de Terminologia Anatomică .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

FICATUL • Faţa viscerală (Facies visceralis) priveşte
posteroinferior. Este separată evident de cea
(Hepar) diafragmatică numai anterior, prin marginea
inferioară (Margo inferior), singura margine a
ficatului. Pe faţa inferioară se observă cei patru
lobi ai ficatului, hilul hepatic şi numeroase
amprente organice. Desenul caracteristic al feţei
viscerale a ficatului este dat de două şanţuri
sagitale, unite la mijloc de componentele hilului
hepatic.
- şanţul sagital drept este mult mai lat şi este format
anterior din fosa vezicii biliare (Fossa vesicae
biliaris/Fossa vesicae fellae), care conţine vezica
biliară şi posterior din şanţul venei cave (Sulcus
venae cavae), despre care am discutat la partea
posterioară a feţei diafragmatice. Continuitatea
acestui şanţ este întreruptă de procesul caudat al
lobului caudat.
- şanţul sagital stâng este mult mai îngust şi conţine
două vestigii embrionare fibrozate. Anterior găsim
fisura ligamentului rotund (Fissura ligamenti
teretis) ce conţine ligamentul rotund al ficatului
(Lig. teres hepatis), care este vestigiul fibrozat al
venei ombilicale. Ligamentul rotund al ficatului
determină la nivelul marginii inferioare a ficatului o
depresiune numită incizura ligamentului rotund
(Incisura ligamenti teretis). Posterior se află fisura
ligamentului venos (Fissura ligamenti venossi) ce
conţine ligamentul venos (Lig. venosum) al lui
Arantius, o fibrozare a canalului venos al lui
Arantius, permeabil în viaţa intrauterină .
ARANZI Giulio-Cesare (1530-1589) anatomist italian
(lat. Arantius).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Pe faţa viscerală se observă mai
multe amprente organice:
Lobul hepatic drept - impresia duodenală (Impressio
duodenalis) este de formă
(Lobus hepatic dexter) dreptunghiulară şi este situată lâ ngă
vezica bilială , fiind dată de porţiunea
superioară şi flexura superioară a
duodeului.
- impresia colică (Impressio coli-ca)
este situată lateroinferior, are o formă
ovoidală şi este dată de flexura colică
dreaptă . Este singura impresie care
ajunge la marginea inferioară a
ficatului.
- impresia renală (Impressio rena-lis)
este cea mai extinsă impresie ocupâ nd
aproape tot lobul drept, între aria
nudă , impresia duo-denală şi cea
colică . Corespunde treimii superioare
a feţei anterioare a rinichiului drept
- impresia suprarenală (Impres-sio
suprarenalis) ocupă o zonă restrâ nsă
situată superior de impresia renală .
Această zonă aproximativ ovalară nu
aparţine feţei viscerale, ci este situată
în aria nudă , a porţiunii posterioare a
feţei diafragmatice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Pe faţa viscerală prezintă :
Lobul hepatic stâng
• - tuberozitatea omentală
(Lobus hepatis sinister) (Tuber omentale), o
ridică tură rotunjită para-
lelă cu ligamentul venos.
Este o proeminenţă a
ficatului spre bursa omen-
tală . Este situată aproxi-
mativ la acelaşi nivel cu
tuberozitatea omentală a
pancreasului. Cele două
tuberozită ţi omentale (ale
ficatului şi pancreasului)
sunt separate de bursa
omentală .
•- impresia gastrică
(Impressio gastrica) este
ştearsă şi ocupă mare parte
din lobul stâ ng, lateral de
tuberozitatea omentală .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Părţile, diviziunile şi segmentele hepatice
(Partes, divisiones et segmenta)
• Ficatul se împarte macroscopic în patru lobi (Lobi), însă din
punct de vedere embriologic, funcţional şi chirurgical este
mai importantă segmentarea ficatului (Segmentatio
hepatis). Această segmentare se face după distribuţia
ramurilor venei porte, ale arterei hepatice proprii şi ale
canalelor hepatice biliare.
• Segmentarea ficatului este o problemă veche şi totodată
actuală . De la cercetă rile lui Rex (1880) şi pâ nă la monografia
lui Matusz (1998) au fost propuse mai multe modele.
Terminologia anatomică a reţinut însă clasificarea lui
Couinaud (1957).
• Ficatul se împarte în pă rţi, diviziuni şi segmente.
REX Hugo (1861-1936) anatomist ceh MATUSZ Petre (n1956) profesor de anatomie la Timişoara
COUINAUD Claude (1922-2008) chirurg şi anatomist francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Părţile, diviziunile şi segmentele hepatice
(Partes, divisiones et segmenta)
• Există două părţi hepatice principale şi una secundară, patru
diviziuni şi opt segmente. Numerotarea segmentelor începe cu lobul
caudat şi se face în sensul mersului acelor de ceas. Părţile principale sunt
separate de fisura portală principală. Diviziunile stâ ngi sunt separate de
fisura ombilicală , iar diviziunile drepte de fisura portală dreaptă.
• Fisura portală principală (Fissura portalis principalis) este un plan oblic
care separă părţile hepatice dreaptă şi stângă. Acest plan, descris de
Hjorstjö (1948) uneşte o linie care străbate axul lung al vezicii biliare şi
mijlocul venei cave inferioare cu ligamentul falciform (limita dintre lobul
drept şi cel stâng pe faţa diafragmatică). Acest plan străbate lobul pătrat şi
ocoleşte lobul caudat.
• Fisura portală dreaptă (Fissura portalis dextra) corespunde unui plan
care împarte partea hepatică dreaptă în două diviziuni aproximativ egale.
• Fisura ombilicală (Fissura umbilicalis) corespunde unui plan
perpendicular pe şanţul sagital stâng şi separă cele două diviziuni stângi.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Părţile, diviziunile şi segmentele hepatice
(Partes, divisiones et segmenta)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Lobulul hepatic clasic
(Lobulus hepaticus classicus/polygonalis)
• descris de Malpighi (1666) este de formă poligonală (clasic hexagonală ) şi este aflat la limita vizibilită ţii
(diametrul de 1-2 mm). Lobulul clasic este format din trei zone:
• - zona centrală (Zona centralis) reprezentată de vena centrală (V. centralis) sau vena centrolobulară .
Vena centrală se continuă cu vena sublobulară (Vena sublobulalis) şi apoi cu venele hepatice (Vv.
hepaticae).
• - zona intermediară (Zona intermedia) cuprinde vasele capilare sinusoide (Vas capillare sinusoideum),
dispuse radiar de la vena centrală spre spaţiul extralobular, unde se continuă cu vena interlobulară (V.
interlobularis). La nivelul sinusoidelor hepatice sâ ngele din vena portă se amestecă cu cel adus de artera
hepatică şi apoi se colectează în vena cavă inferioară . Sâ ngele arterial provine din artera interlobulară ,
care trimite încă din spaţiul extralobular un vas capilar interlobular (Vas capillare interlobulare), care se
anastomozează cu sinusoidul în zona periferică a lobulului hepatic. Sinusoidele hepatice au un perete
endotelial discontinuu format din celule Kupffer (Macrophagocytus stellatus) şi sunt înconjurate de un
spaţiu perisinusoidal (Spatium perisinusoideum) descris de Disse, în care circulă limfă şi gă sim
numeroase lipocite perisinusoidale (Lipocytus perisinusoideus). Sinusoidele sunt separate de cordoane
de hepatocite (Epitheliocytus hepatis [Hepatocytus]) dispuse în lamele hepatice (Lamina hepatica) cu
aspect radiar.
• - zona periferică (Zona peripherica) formată din hepatocite modificate, care formează o lamă limitantă
(Lamina hepatica limitans), ce separă lobulul hepatic de spaţiul interlobular sau canalul portal (Canalis
portalis) sau spaţiul Kiernan. Acest canal portal, situat la întâ lnirea a trei lobuli, cuprinde triada
hepatică (Trias hepatica) formată din artera interlobulară (Arteria interlobularis), vena interlobulară
(Vena interlobularis) şi canalul biliar interlobular (Ductus interlobularis bilifer).
MALPIGHI Marcello (1628-1694) medic, biolog, anatomist şi histolog italian. KUPFFER Karl Wilhelm (1829-1902) medic şi
anatomohistolog german. DISSE Joseph (1852-1912) anatomist german. KIERNAN Francis (1800-1874) anatomist şi chirurg
irlandez.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Lobulul portal (Lobulus portalis)
Lobulul portal este unitatea funcţională alcă tuită
(Lobulus portalis) dintr-o venă portală interlobulară
şi trei (sau mai multe vene
Acinul hepatic centrale) care o înconjoară . Altfel
spus lobulul portal are în centru
(Acinus hepaticus) spaţiul portal şi la periferie venele
centrolobulare ale lobulilor
clasici, care mă rginesc spaţiul
portal.
• Acinul hepatic (Acinus hepaticus)
al lui Rappaport este o unitate
funcţională , de formă rombică sau
eliptică , care cuprinde segmente
din doi lobuli hepatici ală turaţi.
Diagonala mare a rombului este
cuprinsă între două vene
centrolobulare, iar diagonala mică
este cuprinsă între două spaţii
portale.
RAPPAPORT Henry (1913-2003)
patolog american de origine
austriacă .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ligamentele ficatului (Ligamenta hepatis)
• sunt structuri fibroase care fixează ficatul la peretele
cavită ţii abdominale. Ligamentele ficatului cu rol în
fixarea acestuia sunt situate pe faţa diafragmatică .
• Ligamentele de pe faţa viscerală , grupate în
epiploonul mic fixează ficatul la organele din jur. Mai
există ligamentele care conţin vestigii embrionare şi
care se gă sesc în şanţul sagital stâ ng.
• Principalul ligament al ficatului este ligamentul
coronar (Lig. coronarium) situat pe partea superioară
şi posterioară a feţei diafragmatice, aproximativ în
plan frontal (coronar) şi care fixează ficatul la dia-
fragmă . Este format din două foiţe, una anterioară şi
alta posterioară , care delimitează aria nudă a ficatului.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ligamentele ficatului (Ligamenta hepatis)
• Ligamentul coronar prezintă mai multe expansiuni:
- ligamentul falciform (Lig. falciforme) este situat în partea anterioară a feţei
diafragmatice, separă lobul drept de cel stâ ng, unind incizura ligamentului
rotund al ficatului cu ligamentul coronar şi fixâ nd ficatul la peretele
abdominal anterior. Ligamentul falciform se termină inferior la unirea cu
ligamentul rotund, care vine de pe faţa viscerală a ficatului.
- ligamentul triunghiular drept (Lig. triangulare dextrum) reprezintă
marginea laterală dreaptă a ligamentului coronar, locul unde ligamentul
coronar se ră sfrâ nge din anterior în posterior. Cele două foiţe ale ligamentului
coronar sunt depă rtate în partea dreaptă , fiind aproape perpendiculare.
- ligamentul triunghiular stâng (Lig. triangulare sinistrum) reprezintă
marginea laterală stâ ngă a ligamentului coronar. Cele două foiţe ale
ligamentului coronar, care se ră sfrâ ng aici sunt aproape alipite (paralele).
Acest ligament se suprapune parţial cu apendicele fibros al ficatului
(Appendix fibrosa hepatis).
- ligamentul hepatorenal (Lig. hepatorenale) este o expansiune (întă ritură )
posterioară a ligamentului coronar, la limita dintre porţiunea posterioară a
feţei diafragmatice şi faţa viscerală , care leagă foiţa posterioară a ligamentului
coronar de extremitatea superioară a rinichiului drept.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Ficatul este vascularizat de artera hepatică proprie
(A. hepatica propria) ramură a arterei hepatice
comune (A. hepatica communis) din trunchiul
celiac (Truncus coeliacus). Înainte de a pă trunde în
Vascularizaţia ficatului hilul hepatic artera hepatică proprie se divide în
două ramuri: ramura dreaptă (R. dexter) şi ramura
stângă (R. sinister) avâ nd apoi o distribuţie
aproximativ segmentară.
• Ramura dreaptă a arterei hepatice este mai
voluminoasă şi se distribuie astfel:
• - artera cistică (A. cystica) pentru vezica biliară,
• - artera lobului caudat (A. lobi caudati) pentru
lobul caudat, care mai primeşte o arteră şi din
ramura stâ ngă a arterei hepatice
• - artera segmentului anterior (A. segmenti
anterioris) şi artera segmentului posterior (A.
segmenti posterioris) pentru partea hepatică dreaptă
• Ramura stângă a arterei hepatice proprii se
distribuie astfel:
• - artera lobului caudat (A. lobi caudati),
• - artera segmentului medial (A. segmenti medialis)
şi artera segmentului lateral (A. segmenti lateralis)
pentru diviziunea laterală stâ ngă ,
• - ramura intermediară (R. intermedius) pentru
diviziunea medială stâ ngă , adică cea mai mare parte
a lobului pă trat.
• Perilobular găsim arterele interlobulare, care trimit
capilare spre sinusoidele hepatice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Vena portă se divide extrahepatic la nivelul
Vena portă hilului, în două ramuri: dreaptă şi stâ ngă .
• Ramura dreaptă (R. dexter) este mai scurtă şi
(V. portae hepatis) are un calibru mai mare. Ea se împarte
intrahepatic în două ramuri: anterioară (R.
anterior) şi posterioară (R. posterior).
• Ramura stângă (R. sinister) este mai lungă şi
are un calibru mai mic. Este ramura implicată în
circulaţia intrauterină şi este formată din două
pă rţi:
• - partea transversă (Pars transversa) este
situată transversal, la limita dintre lobul caudat
şi cel pă trat. Din ea se desprind ramuri pentru
lobul caudat (Rr. lobi caudati).
• - partea ombilicală (Pars umbilicalis) este
porţinea care continuă spre stâ nga partea
transversă , perpendicular pe această ,
corespunză tor fisurii ombilicale (şanţul sagital
stâ ng). Spre anterior se continuă cu vena
ombilicală (V. umbilicalis), care se transformă
distal în ligamentul rotund al ficatului (Lig.
teres hepatis). Acest segment anterior dă ramuri
mediale (Rr. mediales) pentru lobul pă trat. Spre
posterior gă sim parahilar o zonă permeabilă ,
care dă ramuri laterale (Rr. laterales) pentru
lobul stâ ng, continuată cu ligamentul venos
(Lig. venosum) al lui Arantius .
ARANZIO Giulio-Cesare (1530-1589) anatomist italian (lat.
Arantius).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • drenează sâ ngele venos adus de vena
Venele hepatice portă şi care ajunge prin intermediul
capilarelor sinusoide în vena centrală (V.
(Vv. hepaticae) centralis) de la nivelul lobulului hepatic.
Aceasta se continuă cu vena sublobulară
(V. sublobularis) pentru a se ajunge în final
la trei vene hepatice. Cele trei vene
hepatice au traiect intrahepatic şi se
deschid de obicei separat în vena cavă
inferioară (V. cava inferior).
• - vena hepatică dreaptă (V. hepatica
dexter) este cea mai voluminoasă, este
situată în planul fisurii portale drepte şi
drenează partea hepatică dreaptă .
• - vena hepatică intermediară (V. hepatica
intermedia) este de calibrul cel mai mic şi
este situată în planul fisurii portale
principale. Se termină individual sau face
un trunchi comun (al lui Rex) cu vena
hepatică stâ ngă . Drenează diviziunea
medială stâ ngă şi lobul caudat.
• - vena hepatică stângă (V. hepatica
sinister) este situată în planul fisurii
ombilicale şi drenează diviziunea laterală
stâ ngă a ficatului.
REX Hugo (1861-1936) anatomist ceh
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Limfaticele ficatului se adună în
nodurile hepatice (Nodi hepatici),
care aparţin nodurilor limfatice
Limfaticele și inervația viscerale (Nodi lymphoydei
ficatului viscerales), din marea categorie a
nodurilor limfaticelor
abdominale (Nodi lymphoydei
abdominis). Nodurile hepatice
adună limfa şi din nodul cistic
(Nodus cysticus), precum şi din
nodul marginii anterioare a
orificiului omental (Nodus
foraminalis), ultimul situat în
ligamentul hepatoduodenal.
• Inervaţia parasimpatică a ficatului
este asigurată de ramurile
hepatice (Rr. hepatici), care provin
din trunchiul vagal anterior
(Truncus vagalis anterior).
• Inervaţia simpatică este dată de
plexul hepatic (Plexus hepaticus),
parte componentă a plexului celiac
(Plexus coeliacus).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Işi au originea în zona intermediară
a lobulului hepatic sub forma unor
canalicule bilifere (Canaliculus
Canalele biliare bilifer) fă ră pereţi propii, situate
între lamele hepatice, formate din
intrahepatice hepatocite dispuse în cordoane
radiale. Aceste canalicule se
continuă cu colangiola (Ductulus
bilifer) sau „pasajul Hering“ vas cu
pereţi proprii, care stră bate zona
periferică a lobulului hepatic,
stră bate lama hepatică limitantă şi
iese în spaţiul perilobular, unde se
continuă cu canalul biliar
interlobular (Ductus interlobular-
ris bilifer).
• Canalele biliare interlobulare con-
fluează intraparenchimatos în do-uă
canale hepatice. Lobul caudat are şi
el două canale biliare sepa-rate.
(gr. chole = bilă )
HERING Karl Ewald Konstantin (1834-1918) fiziolog
german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Canalul hepatic comun • se formează extrahepatic, la nivelul
(Ductus hepaticus communis) hilului din două canale hepatice,
care mai colectează în prealabil
canalele biliare ale lobului caudat.
Denumirea clinică utilizată din ce în
ce mai mult este de confluent biliar
cranian.
• - canalul hepatic drept (Ductus
hepaticus dexter) format din
confluenţa a două ramuri:
anterioară (R. anterior) şi
posterioară (R. posterior). Înainte
de a se uni cu canalul hepatic stâ ng
colectează canalul drept al lobului
caudat (Ductus lobi caudati dexter).
• - canalul hepatic stâng (Ductus
hepaticus sinister), format şi el din
confluenţa a două ramuri: laterală
(R lateralis) şi medială (R.
medialis). Ş i acestea colectează în
porţiunea sa terminală canalul
stâng al lobului caudat (Ductus
lobi caudati sinister).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Este canalul de excreţie al vezicii biliare.
Canalul cistic El se uneşte cu canalul hepatic comun
pentru a forma canalul coledoc. Se mai
(Ductus cysticus) numeşte de că tre clinicieni confluent
biliar caudal. Modul de unire al cisticului
cu canalul hepatic comun este diferit.
• În mod normal canalul cistic are o
lungime de circa 3 cm, fiind mai scurt
decâ t canalul hepatic comun. Canalul
cistic se uneşte în unghi ascuţit cu
canalul hepatic comun. O altă variantă
este un traiect mai lung al cisticului, cu o
lungime aproximativ egală cu a
canalului hepatic şi cu un traiect paralel.
Cea mai rară situaţie este un canal cistic
mai lung decâ t canalul hepatic, cu un
traiect semispiralat al cisticului în jurul
canalului hepatic. În ultimele două
variante, canalul coledoc care rezultă ,
este relativ scurt. Calibrul mediu al
cisticului este de 2,5 mm. Canalul cistic
are pereţi neregulaţi prezentâ nd în
interior o creastă mucoasă spiralată
accentuat, numită plica spirală (Plica
spiralis) a lui Heister .
HEISTER Lorenz (1683-1758) anatomist şi chirurg
german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • rezultă din unirea canalelor cistic şi
Canalul coledoc hepatic comun. Este un canal de
calibru mai mare, dublu faţă de
(Ductus choledochus/biliaris) cistic şi cu o lungime de circa 6 cm
în varianta comună . În celelalte
variante lungimea coledocului
poate să scadă la jumă tate. În
clinică se foloseşte din ce în ce mai
mult termenul de cale biliară
principală (CBP) sau hepato-
coledoc pentru a defini axul format
din canalul hepatic comun şi
coledoc.
(gr. chole = bilă ; dechomai = a primi)
• Canalul coledoc sau canalul biliar
comun are un traiect retroduo-
deno-pancreatic şi se deschide
împreună cu canalul pancreatic
principal în ampula hepato-
pancreatică (Ampulla hepatopan-
creatica/ biliaropancreatica) a lui
Vater şi apoi în duoden la nivelul
papilei duodenale mari (Papilla
duodeni major).
VATER Abraham (1684-1751) medic şi
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material. anatomist german.
 • Canalul coledoc este format la
suprafaţă din adventice (Tunica
Canalul coledoc adventitia), urmată spre interior de o
tunică musculară (Tunica
(Ductus choledochus/biliaris) muscularis), care prezintă câ teva
îngroşă ri formâ nd sfinctere. Înainte de
a se deschide în ampula
hepatopancreatică , canalul coledoc
prezintă un sfincter muscular
coledocian (M. sphincter ductus
choledochi/biliaris) format din două
pă rţi: muşchiul sfincter superior (M.
sphincter superior) şi muşchiul
sfincter inferior (M. sphincter
inferior). De asemenea şi ampula lui
Vater prezintă sfincterul ampulei (M.
sphincter ampullae) al lui Oddi sau al
lui Glisson, situat la nivelul papilei
duodenale mari.
• Muşchiul sfincter al canalului coledoc,
cu cele două pă rţi ale sale, muşchiul
sfincter al canalului pancreatic
principal şi muşchiul sfincter al
ampulei constituie cele patru pă rţi ale
sfincterului descris de Boyden.
ODDI Marco degli (1526-1591) anatomist italian.
GLISSON Francis (1596-1677) medic, anatomist şi
filozof englez (lat. Glissonius)
BOYDEN Edward Allen (1886-?) anatomist,
embriolog şi fiziolog american.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 VEZICA BILIARĂ
(Vesica biliaris/Vesica fellea)
• Este un rezervor membranos situat pe faţa viscerală a ficatului, în fosa cu
acelaşi nume, din partea anterioară a şanţului sagital drept. Numită în
mod curent colecist are o formă de pară , fiind formată din mai multe pă rţi:
- fundul vezicii biliare (Fundus vesicae biliaris/felleae) este zona care
depă şeşte anterior marginea inferioară a ficatului şi vine în contact cu
peretele abdominal.
- infundibulul vezicii biliare (Infundibulum vesicae biliaris/felleae) este o
zonă pâ lniformă , care face legă tura dintre fundul vezicii şi corpul acesteia.
- corpul vezicii biliare (Corpus vesicae biliaris/felleae) reprezintă cea mai
mare parte a colecistului. Acesta se îngustează spre colul vezicii, de care este
separat printr-un unghi mai mult sau mai puţin ascuţit.
- colul vezicii biliare (Collum vesicae biliaris/felleae) este o mică zonă de
tranziţie între corp şi canalul cistic, care structural seamă nă mai mult cu
cisticul. La joncţiunea dintre col şi canalul cistic se află o mică dilatare
ampulară numită „punga lui Hartmann“
HARTMANN Henri Albert (1860–1952) chirurg francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 VEZICA BILIARĂ
(Vesica biliaris/Vesica fellea)
• Din punct de vedere structural vezica biliară prezintă la
suprafaţă o tunică seroasă (Tunica serosa), reprezentată de
peritoneul visceral al ficatului. Peritoneul acoperă vezica
biliară după modelul organelor mezoperitoneale. Partea
vezicii biliare care vine în contact direct cu fosa
corespunză toare de la nivelul feţei viscerale a ficatului nu este
acoperită de peritoneu. Fundul vezicii biliare este acoperit
complet de peritoneu. Sub tunica seroasă se află un strat
subseros (Tela subserosa), subţire şi apoi gă sim o tunică
musculară (Tunica muscularis) relativ slab reprezentată .
Stratul cel mai profund este mucoasa (Tunica mucosa) bine
reprezentată şi care prezintă numeroase pliuri (Plicae
mucosae/Rugae).
• Tunica mucoasă prezintă spre interior un strat epitelial
superficial (Epitheliocytus superficialis), pliuri şi cripte
(Crypta tunicae mucosae).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Artera cistică (A. cystica)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vena cistică (V. cystica)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

PANCREASUL • Este o glandă anexă a
tubului digestiv situ-
(Pancreas) ată retroperitoneal, în-
tr-o zonă de tranziţie.
Are o culoare roz, o
suprafaţă neregulată
şi o consistenţă de or-
gan. Are o extremitate
mai voluminoasă care
se mulează în potcoa-
va duodenală şi o ex-
tremitate alungită . Es-
te strâ ns legat anato-
mic şi funcţional de
duoden.
• Este totodată şi o
glandă endocrină .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 - capul pancreasului (Caput pancreatis) este extremitatea
dreaptă a pancreasului, înconjurată de potcoava duodenală .
Acesta prezintă posteroinferior o prelungire sub formă de
câ rlig, numită procesul uncinat (Processus uncinatus) sau
„pancreasul lui Winslow “. Procesul uncinat este separat de

PANCREASUL
capul pancreasului prin incizura pancreatică (Incisura
pancreatis), un şanţ care cuprinde vasele mezenterice
superioare. Procesul uncinat este singura parte a

(Pancreas)
pancreasului care corespunde etajului inframezocolic.
Pancreasul lui Winslow pă trunde între aortă , situată
posterior şi artera mezenterică superioară .
- colul pancreasului (Collum pancreatis) este o mică zonă de
trecere dintre capul şi corpul pancreasului, fă ră a avea
elemente distinctive.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • corpul pancreasului (Corpus pancreatis) este

PANCREASUL
situat supramezocolic şi are forma unei prisme
triunghiulare, prezentâ nd trei feţe şi trei margini:
- faţa anterosuperioară (Facies anterosuperior)

(Pancreas) priveşte predominant superior spre bursa omentală

şi prezintă o ridică tură numită tuberozitatea
omentală (Tuber omentale). Tot această faţă mai
prezintă nişte şanţuri nenominalizate pentru vasele
splenice. Este separată de faţa anteroinferioară prin
marginea anterioară (Margo anterior). Lateral
stâ nga, şanţul vaselor splenice corespunde cu
marginea anterioară .
- faţa anteroinferioară (Facies anteroinferior)
priveşte predominant anterior. Faţa anteroinferioară
este separată de faţa posterioară prin marginea
inferioară (Margo inferior). La nivelul marginii
inferioare se găseşte şi incizura pancreatică.
- faţa posterioară (Facies posterior) vine în raport
cu originea arterei mezenterice superioare şi cu
ră dă cinile venei porte. Trunchiul venei porte se
formează retropancreatic. Faţa posterioară este
separată de vasele retroperitoneale şi rinichiul stâ ng
de lama de coalescenţă Treitz. Este separată de faţa
anterosuperioară prin marginea superioară
(Margo superior).
• coada pancreasului (Cauda pancreatis) este
porţiunea terminală , rotunjită şi îngustată , care
priveşte spre hilul splenic, unde poate să ajungă
sau nu. Coada pancreasului este unită cu hilul
splinei prin ligamentul pancreaticosplenic, care
este o expansiune a omentului mare.
TREITZ Wenzel (1819-1872) anatomopatolog ceh.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Partea exocrină a pancreasului (Pars
exocrina pancreatis)
• Este formată din acini pancreatici (Acinus pancreaticus), care formează lobuli pancreatici
(Lobulus pancreatis). Lobulii pancreatici sunt separaţi de septuri interlobulare (Septum
interlobulare).
• Acinul pancreatic este format din exocrinocite (Exocrinocytus pancreaticus [Acinocytus]), care
conţin granule de zimogen (Granulum zymogeni) şi din epiteliocite centroacinoase
(Epitheliocytus centroacinosus).
• Secreţia acinului pancreatic se elimină prin canalul intercalat (Ductus intercalatus), urmat de
canalul intralobular (Ductus intralobularis) şi de canalul interlobular (Ductus
interlobularis). Canalele interlobulare se adună în:
- canalul pancreatic (Ductus pancreaticus) al lui Wirsung sau Hoffmann corespunză tor axului
lung al pancreasului. Canalul pancreatic se deschide împreună cu canalul coledoc în ampula lui
Vater şi în papila duodenală mare. Înainte de a se deschide în ampula hepatobiliară , canalul
pancreatic prezintă un sfincter al canalului pancreatic (M. sphincter ductus pancreatici), care
aparţine sfincterului descris de Boyden.
- canalul pancreatic accesor (Ductus pancreaticus accesorius) al lui Santorini corespunză tor
capului pancreasului. Canalul lui Santorini se deschide în papila duodenală mică (Papilla
duodeni minor) şi poate să fie o ramificaţie superioară a canalului pancreatic sau un canal
separat.
WIRSUNG Johann Georg (1606-1643) medic şi anatomist german. HOFFMANN Friedrich (Fredericus) (1660-1742) anatomist
şi chirurg german. VATER Abraham (1684-1751) medic şi anatomist german.BOYDEN Edward Allen (1886-?) anatomist,
embriolog şi fiziolog american. SANTORINI Giovanni Domenico (1681-1737) anatomist italian. (gr. zyme = ferment)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Partea endocrină a pancreasului (Pars
endocrina pancreatis)
• este reprezentată de insulele pancreatice (Insulae pancreaticae) ale lui Langerhans, zone gă lbui, care se
gă sesc risipite printre acinii pancreatici. Insulele pancreatice sunt reprezentate de endocrinocite
pancreatice (Endocrinocytus pancreaticus). Endocrinocitele pancreatice sunt de mai multe feluri:
- endocrinocite alfa, A sau glucagonocite (Endocrinocytus A/Glucagonocytus) secretă glucagon, un hormon
care mobilizează glicogenul hepatic, crescâ nd nivelul glicemiei. Glucagonul este folosit în tratamentul comei
hipoglicemice.
- endocrinocite beta, B sau insulinocite (Endocrinocytus B/Insulinocytus) secretă insulină , un hormon
polipeptidic. Insulina scade nivelul glicemiei şi este folosită în tratamentul diabetului zaharat.
- endocrinocite delta, D sau somatostatinocite (Endocrinocytus D/Somatostatinocytus) secretă somatostatin,
un polipeptid care inhibă eliberarea somatotropinei de că tre adenohipofiză . Somatostatinul este folosit în
tratamentul acromegaliei, a gigantismului şi a tumorilor pancreatice.
- celule VIP (polipeptid intestinal vazoactiv), delta 1 sau D1 (Endocrinocytus D). Polipeptidul intestinal
vazoactiv (VIP) este secretat mai ales de unele tumori pancreatice. Acest hormon creşte rata glicogenolizei şi
stimulează secreţia pancreatică de bicarbonat. Secreţia în exces de VIP provoacă o diaree apoasă .
- celule enterocromafine EC (Endocrinocytus EC).
- celule PP (polipeptide pancreatice) (Endocrinocytus PP).
- celule PYY (peptide YY) (Endocrinocytus PYY) secretă neuropeptide care inhibă stimularea vagală la nivelul
tractului gastrointestinal şi inhibă activitatea neuronilor nucleului arcuat al hipotalamusului. Neuropeptidele
PYY stimulează apetitul şi reduc metabolismul. Neuropeptidele PYY sunt antagonice cu ghrelinul.
- celule secretante de ghrelin ((Endocrinocytus secretans ghrelinum). ghrelin = growth hormone release+in
LANGERHANS Paul (1847-1888) histolog şi anatomopatolog german

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Arterele pancreasului
• Capul pancreasului are o vascularizaţie comună cu a duodenului. Pentru pancreas avem ramuri
pancreatice (Rr. pancreatici), ce provin din cele două arcade pancreaticoduodenale (anterioară şi
posterioară ), care la râ ndul lor sunt formate din:
• - artera pancreaticoduodenală superioară posterioară (A. pancreaticoduodenalis superior
posterior) şi artera pancreaticoduodenală superioară anterioară (A. pancreaticoduodenalis
superior anterior), ramuri ale arterei gastroduodenale (A. gastroduodenalis) din artera hepatică
comună (A. hepatica communis),
• - artera pancreaticoduodenală inferioară (A. pancreaticoduodenalis inferior), ramură a arterei
mezenterice superioare (A. mesenterica superior), care se divide în două ramuri: anterioară (R.
anterior) şi posterioară (R. posterior).
• Corpul şi coada pancreasului sunt vascularizate de ramuri pancreatice (Rr. pancreatici) ce provin
din artera splenică (A. splenica/lienalis), cea de a treia sursă majoră de vascularizaţie a pancreasului.
Ramurile pancreatice ale arterei splenice sunt urmă toarele:
- artera pancreatică dorsală (A. pancreatica dorsalis) a lui Haller se desprinde din porţiunea proximală a arterei
splenice, trece posteroinferior de gâ tul pancreasului, în care este parţial cuprinsă şi se distribuie capului şi corpului
pancreasului. Se anastomozează cu ramura pancreaticoduodenală superioară posterioară .
- artera pancreatică inferioară (A. pancreatica inferior) a lui Testut se desprinde din artera pancreatică dorsală şi
se distribuie corpului şi cozii pancreasului. Se anastomozează cu artera pancreatică mare.
- artera prepancreatică (A. prepancreatica) se desprinde din artera pancreatică dorsală, fiind ramura terminală
stâ ngă a acesteia. Participă la formarea arcadei pancreaticoduodenale anterioare şi se distribuie gâtului
pancreasului şi procesului uncinat.
- artera pancreatică mare (A. pancreatica magna) se desprinde din artera splenică şi se distribuie cozii
pancreasului. Se anastomozează cu artera cozii pancreasului şi cu artera pancreatică inferioară .
- artera cozii pancreasului (A. caudae pancreatis) se desprinde din artera splenică , aproape de artera
gastroepiploică stâ ngă şi se distribuie cozii pancreasului.
von HALLER Albrecht (1708- 1777) fiziolog elveţian. TESTUT Jean-Leo (1849-1925) anatomist francez.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Sunt tributare venei porte.
Venele pancreasului nu sunt la
fel de bine reprezentate şi numai
Venele pancreasului câ teva din ele sunt nominalizate,
dar se varsă şi ele în trei
colectoare princi-pale:
- vena pancreaticoduodenală
superioară posterioară (V.
pancreaticoduodenalis superior
posterior) este tributară direct
trunchiului venei porte (V. portae
hepatis),
- venele pancreaticoduodenale
(Vv. Pancreaticoduodenalis) se
varsă în vena mezenterică
superioară (V. mesenterica supe-
rior),
- venele pancreatice (Vv. pancre-
aticae) se gă sesc la nivelul
corpului şi cozii pancreasului şi se
varsă în vena splenică (V.
splenica/ lienalis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • sunt reprezentate de
nodurile pancreatice (Nodi
Limfaticele pancreatici) superioare
pancreasului (Nodi superiores) şi
inferioare (Nodi inferiores),
situate la nivelul corpului
pancreasului şi de nodurile
pancreaticoduodenale
(Nodi pancreatico-
duodenales), care sunt şi ele
superioare (Nodi superiores)
şi inferioare (Nodi
inferiores) şi sunt situate
între capul pancreasului şi
duoden, de-a lungul
arcadelor venoase. Toate
aceste noduri aparţin
nodurilor limfatice
abdominale (Nodi
limphoidei abdominis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • Nervii pancreasului,
Inervația pancreasului nenominalizaţi, provin:
• ramurile celiace (Rr.
coeliaci) ale trunchiului
posterior al vagului
(Truncus vagalis
posterior)
• nervii splanhnici mari
(N. splanchnicus major),
care provin din lanţul
simpatic toracal.
Singurul nominalizat
este plexul pancreatic
(Plexus pancreaticus),
care aparţine plexului
celiac (Plexus coeliacus).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vă mulțumim
pentru atenție!

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.