ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

DEZVOLTAREA ONTOGENETICĂ=dezvoltarea individului.

-cuprinde mai multe procese(ex.fecundarea,mitoza,embriogeneza, diferenţierea celulară-histogeneza,

organogeneza,meioza şi alte procese).
Reproducerea sexuată(producerea unui corp nou) se face cu participarea celulelor sexuale(gameţi),ce
sunt celule haploide(au jumatate din numărul de cromozomi al speciei).
Reproducerea sexuată include fecundaţia,în care celulele sexuale fuzionează în celula ou/zigot(=celulă
diploidă,cu număr dublu de cromozomi).

EMBRIOGENEZA

-este procesul prin care se formează embrionul;

-corpul creat se numeşte embrion( până în luna a III-a de dezvoltare embrionară),apoi este numit făt.
Celula ou este primul stadiu în formarea corpului.

1
2
Embrionul trece prin mai multe stadii:morulă,blastulă,gastrulă şi neurulă.

a.Morula reprezintă o grupare de celule cu aspect de mură.Celulele morulei nu sunt specializate.

b.Blastula/blastocistul are o cavitate cu lichid delimitată de un strat de celule nediferenţiate.

3
b.Gastrula,este stadiul de embrion cu două foiţe embrionare,avand ectodermul la exterior şi
endodermul la interior.

c.Neurula este emrionul cu trei foiţe emrionare:ectoderm,endoderm şi mezoderm..Este stadiul în care

se formează tubul neural şi crestele neurale ale corpului uman,din care se formează organe ale S.N.

4
ŢESUTURILE,ORGANELE ŞI SISTEMELE DE ORGANE derivate din foiţele embrionare sunt
următoarele:

1. ECTODERM:
-epiderma şi producţiunile sale cornoase şi glandulare;
-din tubul neural se formează:-S.N.C.;
-neurohipofiza şi epifiza;
-retina şi stratul pigmentar.
-din crestele neurale se formează(S.N.P.):-nervii spinali si cranieni;
-ganglionii spinali si cranieni;
-ganglionii vegetativi;
-plexuri intramurale;
-medulosuprarenala.
-hipofiza anterioară(adenohipofiza).

2. ENDODERM:
-tiroida,paratiroidele,timusul;
-amigdalele;

5
-sistemul digestiv:tubul digestiv şi glandele anexe ale tubului digestiv;
-sistemul respirator;

3. MEZODERM:
-ţesuturile conjunctive moi;
-ţesutul cartilaginos;
-sistemul osos; -
-sistemul muscular;
-sistemul urinar;
-sistemul reproducator;
-sistemul cardiovascular;
-mediul intern;
-corticosuprarenalele;
-derma si dentina dintilor;
-seroase:pleurele,pericardul si peritoneul.

NIVELURILE DE ORGANIZARE ALE CORPULUI UMAN

-sunt sisteme cu grade diferite de complexitate;
-se subordonează legilor nivelului superior;
-fac organismul să funcţioneze ca un tot unitar.

Celulele şi ţesuturile alcătuiesc organele corpului(viscere/organe interne/splanhne-sunt organe în

cavităţile corpului ).Organele formează sisteme de organe.

Celulele-provin din segmentarea(diviziunea)celulei ou.

Celula-reprezintă unitatea de bază structurală,functională şi genetică a corpului.

6
Ţesuturile-sunt grupări de celule cu aceeaşi origine,morfologie,structură şi funcţie/fiziologie.

Tesuturile au celule unite prin lichidul intercelular/interstiţial ce în cantitate mică se numeşte

SUBSTANŢĂ DE CIMENTARE(în ţesutul epitelial)iar în cantitate mare se numeşte SUBSTANŢĂ
FUNDAMENTALĂ(în ţesutul conjunctiv).

Organele sunt sisteme formate din mai multe ţesuturi.

Organele se diferenţiază în viaţa intrauterină prin procesul numit ORGANOGENEZĂ;

Din organe, prin grupare,se formează sisteme de organe, care sunt unităţi morfologice,anatomice ce
îndeplinesc principalele funcţii ale organismului:funcţiile de relaţie,de nutriţie şi funcţia de reproducere;

Organele stabilesc raporturi topografice cu alte organe.

Definirea topografică a unui organ necesită ca repere şi regiunile corpului.

CORPUL UMAN/SOMA-este alcătuit din segmente;

Corpul conţine sisteme de organe alcătuite din viscere.

Segmentele corpului sunt:capul,gâtul,trunchiul şi membrele.

Corpul este alcătuit după principiul simetriei bilaterale.Corpul este organizat 3D=TRIDIMENSIONAL.

Poziţia corpului este ortostatică(dreaptă,pe verticală).

CAPUL are două părţi(craniană şi facială):-cutia craniană/neurocraniu;

-scheletul feţei/viscerocraniu.

GÂTUL-este segmentul care leagă capul de trunchi;

-face parte din extremitatea cefalică(=capul şi gâtul);

-prezintă două regiuni:-posterioară/ceafa(are din elementele somatice-ex.muşchii,oasele, ligamentele);

-anterioară-cu organe
interne(ex.faringele,laringele,traheea,tiroida,paratiroidele).

TRUNCHIUL-este format din :-torace-cavitatea toracică-organe toracice;

-abdomen-cavitatea abdominală-organe abdominale;
-pelvis-cavitate pelviană-organe pelviene/pelvine.
Cavitatea toracică-este separată de cavitatea abdominală printr-un muşchi STRIAT=DIAFRAGMA;

7
 -prezintă subdiviziuni:-mediastin=spaţiul dintre cei doi plămâni;
-cavitatea pleurală;
-cavitatea pericardică.
Cavitatea abdominală-este continuată inferior cu cavitatea pelviană;
-prezintă următoarele subdiviziuni(=regiuni/zone):-regiunea periombilicală;
-regiunea epigastru;
-regiunea hipogastru;
-regiunea hipocondru;
-regiunea abdomen lateral
-regiunea inghinală.
Cavitatea pelviană-prezintă în perineu(zona îngustă a bazinului inferior)DIAFRAGMA PERINEALĂ.

8
MEMBRELE-prezintă patru segmente.
Membrele superioare sunt formate din:
-centura scapulară-leagă membrele superioare propriu-zise de trunchi;
-braţul, antebraţul şi mâna-care formează membrul liber/propriu-zis.

Membrele inferioare sunt formate din:

-centura pelviană-leagă membrele inferioare propriu-zise de trunchi;

-coapsa,gamba şi piciorul-care formează membrul liber propriu-zis/liber.

AXELE ŞI PLANURILE

Pentru a stabili topografia organelor şi structura 3D a acestora,este nevoie de elemente de orientare-

axele şi planurile.
AXELE-corespund celor trei dimensiuni ale spaţiului şi se întretaie în unghi drept;
-sunt de următoarele tipuri:-axul longitudinal;
-axul sagital;
-axul transversal.
1. AXUL LONGITUDINAL-are doi poli:-superior/cranial;
-inferior/caudal;
-este axul lungimii corpului;
-este un ax vertical;
- are ca punct de plecare creştetul capului şi ajunge inferior în centrul
poligonului de susţinere(=spaţiul delimitat de suprafaţa tălpilor).Sunt organe aşezate superior/cranial şi
organe aşezate inferior/caudal în raport cu alte organe,pe axul longitudinal

9
2.AXUL SAGITAL-are doi poli:-anterior;
- posterior;
-este axul grosimii corpului;
-este un ax orizontal,orientat antero-posterior.
În corp unele organe sunt aşezate anterior/ventral,iar alte organe sunt aşezate posterior/dorsal în raport
cu alte organe,pe axul sagital.
3. AXUL TRANSVERSAL-are doi poli:-stâng;
-drept;
-este axul lăţimii corpului;
-este un ax pe orizontală.
În corp sunt organe pe stânga şi organe pe dreapta,pe axul transversal.
PLANURILE
Planul este o suprafaţă ce trece prin două axe.Sunt trei tipuri de planuri:
-sagital;
-frontal;
-transversal.
1.PLANUL SAGITAL/MEDIO-SAGITAL/MEDIAN
-este planul simetriei bilaterale;
-formează două jumătăţi egale(stânga şi dreapta);
-trece prin axul sagital şi axul longitudinal.
Formaţiunile corpului mai îndepărtate de planul median,au poziţie laterală/externă,iar cele mai
apropiate de acest plan,au poziţie medială/internă.
Ex-.ochiul-medial/intern;
-urechea-laterală/externă.
2.PLANUL FRONTAL
-merge paralel cu fruntea;
-este un plan perpendicular pe planul sagital;
-trece prin două axe:longitudinal şi transversal;
-rezultă două jumătăţi inegale(anterioară si posterioară).
Formaţiunile corpului aşezate în faţa acestui plan,se numesc anterioare/ventrale,iar cele aşezate în
spatele acestui plan,se numesc posterioare/dorsale.

3.PLANUL TRANSVERSAL/AL METAMERIEI

-este un plan perpendicular pe planul frontal;
-împarte corpul într-o parte superioară/cranială şi o parte inferioară/caudală;
- poate trece prin mai multe segmente ale corpului;
-formează unităţi ce se repetă,numite METAMERE.

10
11
12
TERMENI
-cranial/superior; -
caudal/inferior;
-ventral/anterior;
-dorsal/posterior;
-medial/intern
-lateral/extern;
-sagital/antero-posterior;
-frontal/faţă;
-transversal/orizontal;
-mână-volar/palmar;pentru formţiunile palmei, se folosesc termenii: anterior/ventral;
-pentru formaţiunile din talpa piciorului- termenul-plantar;
-pentru formaţiunile superioare ale piciorului- termenul-dorsal;
-superficial,profund- termini care arată gradul de apropiere faţă de suprafaţa corpului/piele
Ex.muşchi superficiali,profunzi şi mai profunzi.
–proximal(apropiat de centura),distal(indepartat de centura)-termeni folosiţi pentru segmentele
membrelor corpului ,raportate la centurile membrelor;
-pentru membrele inferioare se folosesc termenii:tibial,in loc de medial,fibular ,in loc de lateral;
-pentru membrele superioare se folosesc termenii:ulnar sau medial,radial sau lateral.

13
CELULA
-este unitatea structurală,functională şi genetică a corpului uman;
FORMA CELULELOR
-este, iniţial, globuloasă,ulterior devine variabilă în corelaţie cu funcţiile celulelor(sunt peste 200 de
tipuri de celule în corpul uman);
Ex. de celule globuloase:-celulele sangvine,ovulul,celulele adipoase,celulele cartilaginoase.

DIMENSIUNILE(în medie 20-30 microni) variază în corelaţie cu:

-specializarea celulelor;
-starea fiziologică a organismului;
-condiţiile de mediu;
-vârstă.

STRUCTURA CELULEI

Celula are trei componente principale:membrana celulară,citoplasma şi nucleul.

1.MEMBRANA CELULARĂ/PLASMALEMA/MEMBRANA PLASMATICĂ

-se observă la microscopul electronic;
-se compune din:-fosfolipide,proteine şi glucide(este de natură lipoproteică).

14
 Rolul membranei celulare: -separă conţinutul celulei de mediul înconjurător;
-are permeabilitate selectivă(în funcţie şi de dimensiunile moleculelor
externe);

-este polarizată electric;

-dă forma celulei,individualitatea şi integritatea celulei.

STRUCTURA MEMBRANEI CELULARE

Membrana celulara se compune din:

- două straturi de fosfolipide,în care porţiunea HIDROFILĂ (grupările fosfat)formează un bistrat,în

interiorul căruia se află porţiunea HIDROFOBĂ(acizii graşi) ce restricţionează pasajul transmembranar al
moleculelor hidrosolubile şi al ionilor;

-proteine- integrate/transmembranare şi periferice=doar pe faţa externă sau doar pe faţa internă;

-nu sunt uniform distribuite în fosfolipide;

-glucide- ce sunt doar pe faţa externă a membranei celulare;

-sunt puternic încărcate negativ;
-sunt legate de proteine=glicoproteine şi sunt legate de lipide=glicolipide.

Structura membranei celulare se numeşte”modelul mozaicului fluid”.Această denumire pune în

evidentă două proprietăţi ale membranei celulare:-mişcarea moleculelor(a proteinelor,a
fosfolipidelor)pe orizontală cu formarea unor mozaicuri;
-starea fizică de fluid.

15
16
Citoplasma are prelungiri citoplasmatice urmate de membrana celulară.Prelungirile citoplasmatice sunt
de mai multe feluri:

-pseudopodele(pseudo=fals,podus=picior)ce sunt temporare(ex. la leucocite);

-microvilii-sunt cele mai scurte prelungiri citoplasmatice;

-formează la polul apical al celulelor” marginea în perie”(ex.la epiteliul mucoasei

intestinului,la epiteliul tubilor renali);

-cilii-sunt prelungiri ceva mai lungi decat microvilii(ex. epiteliul mucoasei traheei);

-desmozomii-corpusculi de legătură între celule/punţi citoplasmatice de joncţiune;

-au rolul de a ţine apropiate celulele epiteliale în ţesuturile epiteliale.

17
2.CITOPLASMA
-are structură complexă;

-este componenta celulară cuprinsă între nucleu şi membrana celulară;

-este de două tipuri,din punct de vedere structural-funcţional:-citoplasma fundamentală/hialoplasma;
-citoplasma structurată.
2a.HIALOPLASMA/CITOSOL
-hialos=transparent
-este citoplasma fundamentală,nestructurată;
-are starea fizică de sol(fluidă) –gel(vâscoasă);
-chimic,este o soluţie lichidă coloidală(kola-lipici,clei) cu două componente:
-mediul de dispersie/solvent/dizolvant-apa;
-faza dispersată/solvit/dizolvat-miceliile coloidale(complexe de substanţe organice) ce apar ca particule
foarte fine în mişcare browniana.

18
Structura hialoplasmei:
Hialoplasma are două componente structurale:-citoscheletul şi citosolul.
1.CITOSCHELETUL-este format din proteine contractile şi alungite numite microtubuli.Microtubulii sunt
formaţi din microfilamente de- ACTINĂ
-MIOZINĂ;
-INTERMEDIARE;
-asigură mişcarea celulei,deoarece este format din proteine contractile;
-mentine forma celulei.
2.CITOSOLUL –este componenta fluidă(apă,substanţe organice,substanţe anorganice).

2b.CITOPLASMA STRUCTURATĂ-este citoplasma organizată pentru a realiza funcţiile vitale ale celulei;
-este inclusă în citoplasma fundamentală;
-este reprezentată de organitele celulare şi incluziunile citoplasmatice(substanţe de rezervă).
ORGANITELE CELULARE-sunt componente celulare interne cu particularităţi structurale,funcţionale şi
biochimice.
-sunt de două categorii:organite celulare comune şi organite celulare specifice.

I.ORGANITELE CELULARE COMUNE/NESPECIFICE –se găsesc în toate tipurile de celule.

Ex.reticulul endoplasmatic,ribozomii,aparatul Golgi,mitocondriile,lizozomii,centrozomul.

19
1.RETICULUL ENDOPLASMATIC-este un”sistem circulator” intracitoplasmatic la nivel celular;
-este un sistem de canalicule ce leagă plasmalema de stratul
extern al membranei nucleare,deci reprezintă continuarea membranei nucleare
externe(citomembrana);
-este de două tipuri:-R.E.N.(neted)-este fără ribozomi şi are rol în metabolismul
glicogenului(=polizaharid),cu sinteză de lipide;
-R.E.R.(rugos)=R.E.N.+ribozomi-are rol în sinteza proteinelor prin ribozomi.

2.RIBOZOMII/CORPUSCULII PALADE-au formă ovală sau rotundă

-sunt localizaţi liber in citoplasmă şi ataşaţi R.E.N.;
-sunt alcătuiţi din A.R.N.r(ribozomal) şi proteine
ribozomale,deci ribozomii sunt complexe ribonucleoproteice;
-au două subunităţi:mare si mică;
-au rol în sinteza proteinelor specifice.

20
3.APARATUL GOLGI-este alcătuit din dictiozomi,care conţin cisterne alungite/aplatizate şi micro şi
macrovezicule;
-este localizat în apropierea nucleului;
-are un număr mare de dictiozomi în celulele glandulare ale epiteliilor glandulare;
-are rol în elaborarea unor secreţii(producerea unor substanţe pe care celula le
poate excreta).

21
4.MITOCONDRIILE”centrale energetice”-au formă variată( ovală,rotundă şi bastonaş);
-se compun din următoarele elemente structurale:
-învelişul mitocondrial lipoproteic,alcătuit din două membrane:externă şi internă
-creste/criste,formate prin cutarea/plicaturarea membranei interne,ce deţin enzime oxidoreducătoare;
-matricea mitocondrială/matrix,cu enzime oxidoreducătoare,proteine,lipide,AND etc.;
-sunt mai numeroase in celulele cu activitate intense( ex.- cel.hepatice,cel.miocardice).
Mitocondriile au rol în respiraţia aerobă(=arderea substanţelor organice pentru eliberarea
energiei).Respiratia este chimic un proces de oxidoreducere(reactii redox).Descompunerea glucidelor se
numeşte glicoliză.În absenţa oxigenului molecular glicoliza este anaerobă,având loc în hialoplasmă,deci
nu în mitocondrii.În prezenţa oxigenului molecular glicoliza este aerobă,având loc în mitocondrii.
Glicoliza aerobă este realizată prin ciclul Krebs,ce are loc în matricea mitocondrială,şi prin fosforilarea
oxidativă,ce are loc în membrana internă a mitocondriei.Energia rezultată din ardere este reprezentată
prin energie chimică-ATP.Mitocondriile sunt organitele în care se desfăşoară procesele fine ale
respiraţiei celulare.

22
5.LIZOZOMII ”stomacul intracelular”-sunt vezicule delimitate de membrane simple(=
doar de o membrană) ;
-sunt răspândiţi în întreaga hialoplasmă;
-conţin enzime hidrolitice,ce catalizează reacţia chimică de hidroliză=digestia chimică.Digestia chimică
constă în descompunerea substanţelor organice complexe în substanţe organice simple cu ajutorul apei
şi a enzimelor hidrolitice;
-sunt în număr mare în celulele fagocitare(ex in. leucocitele de tip macrofage,în osteoclaste),distrugând
substanţele, particulele şi fragmentele de celule sau ţesuturile care pătrund în celule;
-au membrane lizozomale integrale,menţinute cu ajutorul hormonilor glucucorticoizi.
Fagocitoza constă în introducerea moleculelor solide în celule, cu ajutorul veziculelor şi a
pseudopodelor.
Lizozomii –au rol în digestia intracellular.

23
6.CENTOZOMUL/CENTRU CELULAR-este localizat în apropierea nucleului;
-este alcatuit din doi centrioli şi centrosferă(citoplasmă vâscoasă);
-lipseşte în neuroni,de aceea neuronii nu se divid.
a.-centriolii-sunt cilindrici şi perpendiculari,unul pe celălalt;
-sunt alcătuiţi din microtubuli(proteine= tubuline,elastice şi contractile);
-se dublează în diviziunea celulară şi se orienteză spre polii celulei,formând fusul nuclear cu
rol în diviziunea celulară;
b.-centrosfera-este o zonă de citoplasmă vâscoasă.

Centrozomul are rol în diviziunea celulară,prin formarea fusului de diviziune/nuclear,care orientează

cromozomii spre polii celulei,deci în celulele fiice.

24
II.ORGANITE CELULARE SPECIFICE-apar doar în anumite celule.

Ex.MIOFIBRILELE-sunt organitele specifice contractile prezente în celulele musculare,sunt alcătuite din

miofilamente subţiri de actină şi groase de miozină.

NEUROFIBRILELE-sunt organitele specifice neuronilor,prezente în corpul neuronal-în neuroplasmă , la

baza dendritelor şi în axon până în butonul neuronal.Constituie o reţea cu rol de susţinere,cu rol în
transportul de substanţe,cu rol mechanic.

CORPII NISSL/TIGROIZI-se găsesc în corpul neuronal şi la baza dendritelor;

-sunt echivalenţi ai ergastoplasmei(reticulului endoplasmatic rugos);
-apar la microscopul electronic sub formă de canale şi vezicule.

25
3.NUCLEUL
-este o componenta principală a celulei;
-poate fi cu poziţie centrală şi excentrică/periferică,ex-celulele adipoase au nucleu excentric.

Celulele care au nucleu se numesc celule nucleate.Celulele pot fi:uninucleate(majoritatea),

binucleate(celulele hepatice) şi celule polinucleate/plurinucleate/multinucleate(ex.fibra musculară
striată scheletică,osteoclastul-celulă osoasă).

Celulele fără nucleu se numesc celule anucleate(ex.hematiile/eritrocite/globule roşii.

STRUCTURA NUCLEULUI

Nucleul se compune din următoarele elemente structurale:

-membrana nucleară dublă/înveliş nuclear,formată din membrana internă şi membrana externă cu
pori;între cele două membrane este spaţiul perinuclear;
-nucleoplasma/carioplasma(carion=nucleu);

-cromatina”filament colorat”-este o structură cu A.D.N.,A.R.N.,proteine histonice,proteine

nonhistonice,puţine lipide,ioni (Ca,Mg);

-reprezintă materialul genetic în interfază ;

-în timpul diviziunii celulare,se reorganizează prin fragmentare şi

spiralizare,formând cromozomii;

-nucleolii-sunt condensări de A.R.N.si A.D.N.

26
27
Nucleul are rol în coordonarea proceselor celulare/metabolismul celular şi în transmiterea

informaţiei genetice prin intermediul A.D.N.-lui.

28
 PROPRIETĂŢILE CELULEI
I.TRANSPORTUL TRANSMEMBRANAR
II.POTENŢIALUL DE MEMBRANĂ
I.TRANSPORTUL TRANSMEMBRANAR-constă într-un schimb bidirecţional de substanţe nutritive şi
de produşi ai catabolismului celular.
-membrana celulară are permeabilitate selectivă pentru anumite molecule şi pentru majoritatea
ionilor;ionii nu au transport/pasaj liber,transportul ionilor se face prin canale(mici) şi pompe ionice ce
au structură proteică;

29
 Transportul transmembranar se realizează prin două mecanisme de transport după consumul sau nu de
energie:mecanisme pasive şi mecanisme active;
-se poate realiza cu participarea sau nu a unor proteine transportoare:mecanisme fără proteine
transportoare(difuzia,osmoza) şi mecanisme cu proteine transportoare(difuziunea facilitată,transportul
activ).
a.Mecanismele pasive sunt de următoarele tipuri:-difuziune/difuziune simplă;
-difuziune facilitată;
-osmoza;
-filtrarea.
b.Mecanismele active sunt de următoarele tipuri:transport activ primar,transport activ secundar şi
transportul activ special,de tip citoză(endocitoză şi exocitoză).

a.TRANSPORTUL PASIV

1.DIFUZIUNEA-este mişcarea dezordonată şi permanentă a moleculelor unui gaz,a moleculelor şi a

ionilor dintr-o soluţie;
-determină răspândirea uniformă a moleculelor într-un volum dat de gaz sau de soluţie
lichidă;
-tinde să elimine diferenţa de concentraţie dintre două compartimente ale unei soluţii;
-este un transport fără consum de energie;
-transportul substanţelor,ionilor se face în sensul gradientului de
concentraţie(=deficitul,diferenţa de concentraţie)până la eliminarea diferenţei între cele două
copartimente,până la distribuţia uniformă a moleculelor.

Ex. de molecule care trec prin difuziune simplă:-moleculele nepolarizate;

-moleculele liposolubile;
-oxigenul şi dioxidul de carbon;
-hormonii steroizi(lipide);
-etanolul/alcool etilic;
-ureea

30
Membrana celulară nu permite pasajul ionic liber,ionii nu pot difuza prin membrana celulară, ionii au
pasajul ionic doar prin canalele ionice,care sunt formaţiuni membranare cu structură proteică, de
dimensiuni mici si voltaj-dependente.Pasajul ionic se realizează prin mecanisme pasive cu participarea
canalelor ionice,şi prin mecanisme active,cu consum de energie,prin pompa activă(consumă
A.T.P.)Na-k.

31
2.DIFUZIUNEA FACILITATĂ-utilizează proteine transportoare;
-transportul transmembranar este specific pentru o anumită substanţă;
-transportul transmembranar este saturabil,maxim pentru o anumită
substanţă şi competitiv pentru substanţe înrudite chimic;
-asigură transportul moleculelor polarizate ,mai mari,cum este glucoza;
-este un mecanism pasiv(nu necesită energie de transport,deoarece
transportul este în sensul gradientului),specific şi saturabil.

32
33
3.OSMOZA -este difuziunea apei dintr-o soluţie printr-o membrană semipermeabilă,de la o soluţie
hipotonică(diluată,cu multă apă şi puţin solvit) spre o soluţie hipertonică(concentrată,cu puţină apă şi
mult solvit).

34
b.TRANSPORTUL ACTIV-asigură deplasarea moleculelor şi a ionilor împotriva gradientelor de
concentraţie(de la concentraţie mică spre o concentraţie mare);
-este specific,maxim,saturabil şi competitiv;
-este de două tipuri:transportul activ primar şi transportul activ secundar.
1.TRANSPORTUL ACTIV PRIMAR
-se foloseşte energia direct din hidroliza ATP
-pentru funcţionarea proteinei transportoare este necesară hidroliza directă a A.T.P.-lui;
-proteina transportoare este o pompă activă;
-ex. pompa Na-K este o pompă activă.

2.TRANSPORTUL ACTIV SECUNDAR/ COTRANSPORT

-se transportă două molecule în acelaşi sens/simport şi în sens opus/contratransport
-energia necesară transportului unei molecule sau ion este obţinută prin transferul altei energii,conform
gradientului ei de concentraţie(transportul glucozei prin transferul energiei gradientului de Na,asigurat
de pompa Na-K);
-se foloseşte energia din gradienţii ionici generaţi de transportul activ primar;

35
-nu se consumă direct energie din A.T.P.

36
3.TRANSPORT ACTIV SPECIAL de tip CITOZĂ
CITOZA- constă în transportul unor molecule mai mari cu ajutorul unor vezicule formate din memrana
celulară;
-este de două tipuri:ENDOCITOZA şi EXOCITOZA
a.ENDOCITOZA:-constă în introducerea de substanţe în celule, cu ajutorul veziculelor şi a
pseudopodelor;
-este de două tipuri:fagocitoza şi pinocitoza
1.FAGOCITOZA-constă în introducerea moleculelor solide în celule.
2.PINOCITOZA-constă în introducerea lichidelor sub formă de picături în celulă.
b.EXOCITOZA-constă în eliminarea unor molecule din celulă cu ajutorul veziculelor.Membrana
veziculei fuzionează cu membrana celulară,pentru a excreta moleculele.

37
II. POTENŢIALUL DE MEMBRANĂ
-reprezintă diferenţa de potenţial dată de distribuţia inegală a sarcinilor electrice de o parte şi de alta a
membranei celulare ,menţinută prin mecanisme pasive(cu implicarea canalelor ionice pasive) şi
mecanisme active (cu implicarea pompelor ionice active) de transport ale Na şi K-lui.
-este de două tipuri:potenţialul de repaus(P.R.) şi potenţialul de acţiune(P.A.)
1.POTENŢIALUL DE REPAUS-reprezintă diferenţa de potenţial între suprafaţa internă-electronegativă şi
suprafaţa externă-electropozitivă a membranei celulare în condiţii de repaus funcţional;
-nu se produc impulsuri electrice;
Repartizarea neuniformă/distribuţia inegală a ionilor de o parte şi de alta a membranei celulare se
explică prin:- două mecanisme: active şi pasive;

-permeabilitatea selectivă a membranei celulare pentru ioni(a K-lui este mai mare decat a
Na-lui);
-prezenţa ATP-azei pentru hidroliza ATP-lui,furnizând energie pompei( activă) Na-K.
Valoarea medie a P.R. este negativă,de-65mV------85mV(o valoare apropiată de cea a potenţialului de
echilibru pentru K).P.R.poate fi înregistrat cu un voltmetru,plasând un microelectrod pe faţa internă a
membranei celulare şi alt electrod pe faţa externă a membranei celulare, măsurând diferenţa de
potenţial între două puncte.

38
În mediul extracelular (spaţiul dintre celule) predomină- la cationi,Na,iar la anioni,Cl-ul. Pe faţa internă-
electronegativă predomină anionii, faţă de cationi.Sunt două tipuri de anioni:anorganici,difuzabili(ex.Cl)
şi anioni organici nedifuzabili (ex.anionii proteici /molecule proteice încărcate negativ).

39
Distribuţia asimetrică a sarcinilor electrice de o parte şi de alta a membranei celulare se explică prin:
1.Mecanisme active –care implică pompa activă Na-K(consumatoare de ATP) ce face eflux de
3Na(=iese Na din celulă în spaţiile intercelulare) şi influx de 2K(pătrunde k în celulă);
-pompa Na-K transportă ionii de Na şi k;
-pompa Na-k face un schimb neechilibrat de Na şi k,asigurând o concentrare mai mare de sarcini pozitive
la exteriorul celulei.

2.Mecanisme pasive- implică proteinele canal pasive. Deoarece canalele pasive de Na sunt
închise,membrana celulară este impermeabilă pentru Na(Na rămâne la exterior,în lichidele
extracelulare).Canalele pasive de K sunt deschise şi membrana celulară este permeabilă pentru K;
-transporturile ionice de Na şi K prin canalele ionice se fac conform gradientului de concentraţie.

40
41
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE/P.A.

-P.A.se generează la aplicarea unui stimul de intensitate prag/reobaza (=intensitatea minimă la care se
generează un P.A.)la nivelul membranei celulare;

-P.A. este un răspuns de tip”tot sau nimic”,stimulii cu o intensitate inferioară pragului=stimuli

subliminari,nu provoacă depolarizarea şi generarea P.A.,iar stimulii supraliminri nu determină o reacţie
mai amplă decât stimulul prag,PA are aceeaşi intensitate,dar are frecvenţa mai mare şi se scurtează
timpul de apariţie a răspunsului;

-P.A. apare prin depolarizarea membranei celulare.Faza de depolarizare are durata de 1ms.

42
Depolarizarea- constă în inversarea polarizării membranei celulare,care devine electronegativă pe faţa
externă şi electropozitivă pe faţa internă;

-reprezintă scăderea diferenţei de potenţial între cele două feţe ale membranei celulare;

-este determinată de deschiderea canalelor de Na,ce permit pătrunderea Na în

celulă(influxul Na).Deschiderea canalelor pentru ionii de Na înseamnă creşterea permeabilităţii
membranei pentru ionii Na,care pătrund în celulă prin canalele ionice voltaj-dependente.La trecerea
ionilor prin canalele membranare specifice apar curenţi.Deschiderea şi închiderea unor canale ionice
este în funcţie de valoarea potenţialului de membrană.Modificarea potenţialului de membrană sub

43
acţiunea unui stimul are la bază şi deschiderea unor canale de K voltaj dependente care permit ieşirea K
din celulă,canale ce ulterior se închid.

La uşoara depolarizare se înregistrează un potenţial local,de intensitate mică.Potenţialul local se

numeşte potenţial postsinaptic excitator la sinapsele neuroneuronale,iar la sinapsele
neuromusculare(placa motorie) se numesc potenţial terminal de placă.POTENŢIALUL LOCAL NU SE
AUTOPROPAGĂ,stă pe loc.

44
La ampla depolarizare se produce P.A.,care are valori pozitive(ex.+35mV,+40mV).

45
In funcţie de tipul de celulă, apar diferenţe între P.A.prin mecanismele de producere,aspectul grafic al
îregistrării P.A. şi durata P.A. Numărul fazelor P.A. este acelaşi pentru toate celulele care răspund la

46
stimuli prin generarea P.A.Toate P.A.au amplitudine constantă dependentă de proprietăţile membranei
celulare.

P.A. are trei faze:pragul,panta ascendentă şi panta descendentă.

1.PRAGUL –are potenţialul prag/potenţialul local –înregistrat la uşoara depolarizare.Odată ce acest prag
este atins depolarizarea este spontană.

2.PANTA ASCENDENTĂ-se înregistrează când este o amplă depolarizare,datorită creşterii

permeabilităţii membranei celulare pentru Na.Permeabilitatea pentru Na este mai mare decat pentru
K,ionii pozitivi se acumulează pe faţa internă a membranei celulare.

3.PANTA DESCENDENTĂ-corespunde repolarizării;

-P.A. revine la valoarea de potenţial de repaus;

-se datorează ieşirii K din celulă prin canale speciale pentru K .

47
PERIOADA REFRACTARĂ –reprezntă intervalul de timp pe parcursul căruia este dificil de obţinut un P.A.
Există două perioade refractare:perioada refractară absolută şi perioada refractară relativă.

1.Perioada refractară absolută-este perioada de timp în care nu se poate obţine un nou potenţial de
acţiune,indiferent de intensitatea stimulului;
-cuprinde panta ascendentă a P.A. şi o porţiune din cea descendentă;
-se datorează inactivării canalelor pentru Na.

2.Perioada refractară relativă-este perioada în care se poate iniţia un al doilea P.A.,dacă stimulul este
suficient de puternic.P.A. obţinut astfel ,are o viteză de apariţie a pantei ascendente mai mică şi o
amplitudine mai redusă decât în mod normal;
-cuprinde ultima porţiune a pantei descendente a P.A.

48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60