INTRODUCERE ÎN STUDIUL

ANATOMIEI ŞI FIZIOLOGIEI OMULUI

Anatomia este ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii interne a organismului şi a

legăturilor care exista între părţile lui. (= studiază “din ce format organismul”

Fiziologia este ştiinţa care studiază funcţiile diferitelor părţi şi organe ale corpului care
se desfăşoară în condiţii normale de viaţă. (= studiază "cum funcţionează organismul").

La baza alcătuirii corpului tuturor vieţuitoarelor stă CELULA.

Celula

Obs. Celulele sunt foarte mici şi nu pot fi văzute cu ochiul liber. Structura de bază a
unei celule este cea din desen, dar ele pot fi de diferite forme, mărimi si pot îndeplini diferite
funcţii.

Nucleu (“creierul” celulei)

Citoplasmă (interiorul celulei)

Membrană (peretele ceulei)

O grupare de celule similar si cu acelasi rol formeaza un ŢESUT. După cum şi celulele sunt de
mai multe tipuri, ţesuturile sunt de asemenea de mai multe tipuri.

Mai multe ţesuturi care îndeplinesc o anumită funcţie formează un ORGAN.

Mai multe organe participă impreuna la formarea unui APARAT/SISTEM:

- Sistemul Digestiv
- Sistemul Respirator
- Sistemul Circulator
- Sistemul Excretor (urinar)
Totalitatea aparatelor şi sistemelor formează ORGANISMUL.

1
 ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN:

CAP:
 cutie craniana (in ea gasim un creier mare si un creier mic)
 par
 ochi
 urechi
 nas
 gura
 dinti
 limba

GÂT:
 faringe

 coloana vertebrala

 maduva

 nervi

 laringe (pe aici respiram)

 Trahee (continuarea laringelui)

 esofag (pe aici se duce mancarea)

MEMBRE
 membre superioare - brat
- antebraț
- mână

 membre inferioare - coapsă

- gambă
- picior

2
TRUNCHI
Torace:
Oase:
 coloana,

 clavicula,

 scapula (omoplat)

 stern,

 coaste,

 vertebre,

Organe:

 trahee

 esofag (in spatele traheei)

 bronhii (in spatele inimii)

 vene (vin la inima)

 artere (pleaca din inima)

 inima+valve

 plamani

 diafragm

3
ABDOMEN: pentru oase, are in spate doar coloana vertebrala
Organe:
 ficat,

 splina,

 pancreas,

 stomac,

 rinichi

 intestin subtire,

 intestin gros,

PELVIS (sub abdomen, inconjurat de osul bazinului):

Organe
 ureter,

 vezica urinara,

 uretra,

 capatul intestinului gros,

 anus

Oase:
 Osul bazinului

4
 TORACELE

Toracele este situat între gât şi abdomen. El este despărţit de abdomen prin diafragm.
Diafragmul este un muşchi ce arată ca o cupola şi are un rol important în respiraţie.

Toracele conţine următoarele organe:

- plămânii, care ocupă cea mai mare parte din torace.
- inima – situată inferior, la stânga si intre cei doi plămâni
- traheea - superior si central, intre cei doi plamani si care da cate o bronhie pentru fiecare plaman
- esofagul situat imediat in spatele traheei trece prin diafragm şi se continuă cu stomacul;

ABDOMENUL

Abdomenul este situat inferior de diafragm. Delimitat de: coloana vertebrala, muschi, piele.

El adăposteşte numeroase organe:

- stomacul, situat superior şi la stânga, imediat sub diafragm,
- intestinul subţire în continuarea stomacului, ocupă cea mai mare parte a abdomenului
- intestinul gros il continua pe cel subţire, situat de jur împrejurul lui
- ficatul cel mai mare organ, situat la dreapta şi superior, imediat sub diafragm
- pancreasul, situat în partea stângă, in spatele stomacului
- rinichii situaţi posterior
- splina, la dreapta, sub diafragm
PELVISUL

Este inconjurat de osul bazinului, numit si osul coxal

Aici gasim organele: ureterele, vezica urinară, uretra, rectul (capatul intestinului gros)

5
 FUNCŢIILE ORGANISMULUI ŞI BAZA LOR ANATOMICĂ

Organismul omului, ca şi al tuturor vieţuitoarelor, prin aparatele şi sistemele sale îndeplineşte

funcţii
 de RELAŢIE
 de NUTRIŢIE

a. Funcţiile de RELAŢIE asigură legătura (relaţia) organismului cu mediul sau înconjurător.

Aceste funcţii cuprind:

 Mişcarea (locomoţia) care este asigurată de aparatul locomotor format din:

- Sistemul muscular
- Sistemul osos

 Sensibilitatea asigurată de:

- Sistemul nervos (care coordonează întreaga activitate a organismului)
- Organele de simţ (preiau şi transmit spre sistemul nervos informaţii din mediul

extern) b. Funcţiile de NUTRIŢIE asigură întreţinerea vieţii organismului şi

cuprind sistemele:

Digestiv asigură introducerea şi transformarea alimentelor în substanţe de care organismul are

nevoie pentru energie, repararea ţesuturilor şi formarea de noi celule.

Respirator asigură introducerea oxigenului prin respiratie

Circulator (Cardiovascular): sangele care circula prin artere si vene asigură transportul hranei şi a
oxigenului la celule şi de asemenea transportul toxinelor la organele prin care se face eliminarea lor.

Excretor asigură eliminarea substanţelor nefolositoare din organism.

6
 FUNCŢIILE DE RELAŢIE

SISTEMUL OSOS

Scheletul osos face parte din sistemul locomotor si este alcătuit din 206 oase unite intre ele
prin intermediul articulațiilor (structuri cartilaginoase ce permit efectuarea mișcărilor).

Scheletul este alcătuit din 3 părți:

1. scheletul capului
2. scheletul trunchiului
3. scheletul membrelor

Scheletul capului este alcătuit din:

- cutia craniana (care adăpostește creierul)
- oasele fetei

Scheletul trunchiului este format din :

- coloana vertebrala
- cutia toracica alcătuită din: 12 perechi de coaste si stern

Coloana vertebrala este alcatuita din 34 de vertebre suprapuse, iar intre

aceste vertebre se gasesc discurile cartilaginoase (se comporta ca un cauciuc) care ii
confera mobilitate coloanei. Fiecare vertebra are in mijloc o gaura, ca un inel. Prin
suprapunerea acestor vertebre, inelele formeaza canalul vertebral ce adaposteste maduva spinarii.

Membrul superior se leagă de trunchi prin articulaţia umărului. El este împărţit în: braţ – osul
humerus (de la umăr până la cot), antebraţ – oasele radius si cubitus (de la cot la încheietura mâinii) şi mâna
– oasele mainii.

7
 Membrul inferior se leagă de trunchi prin articulaţia şoldului. Este împărţit în: coapsa – osul femur
(de la şold la genunchi), gamba - oasele tibie si peroneu (de la genunchi la gleznă) şi picior – oasele
piciorului.

Oasele se pot clasifica in funcție de structura si forma in:

1) oase lungi: femur, humerus, tibie, radius
2) oase late: scapula, stern, oasele cutiei craniene
3) oase scurte: vertebrele, tarsiene, carpiene
- Cel mai mic os din corp se numeste scărița si se afla la nivelul urechii medii.
- Cel mai lung os se numeste femur și se află la nivelul coapsei.

SISTEMUL MUSCULAR

Sistemul muscular - reprezinta totalitatea muschilor din corpul uman.

Muschii sunt de 3 tipuri:

- striati (efectuează miscari voluntare si se prind de oase prin intermediul tendoanelor )

- netezi (intra in structura organelor, precum stomac sau intestin, si au miscari involuntare)
- miocardul (muschiul inimii - are structura de muschi striat, dar si automatism propriu, involuntar)

 Cel mai puternic muschi din corp este limba.

 Muschii nefolositi se atrofiaza (isi reduc volumul) si slabesc cu timpul. Asa ca faceti sport!

8
 SISTEMUL NERVOS

Este împărțit în:

- Sistemul nervos central: creier, măduva spinării

- Sistemul nervos periferic: nervi,

Creierul primeşte informaţii despre lumea exterioară prin

intermediul organelor de simţ şi nervilor, le sortează şi decide ce
răspuns trebuie să ofere organismului.

Nervii sunt răspândiţi în tot corpul, ei transmit mesaje de la creier prin intermediul maduvei.
Creierul este centrul de control al organismului uman.

9
 SIMTURILE SI ORGANELE DE SIMT

Ochiul şi vederea

- prin ochi primim cele mai multe informaţii despre lumea exterioară.

- localizare: partea din faţă a capului, în ORBITE, acoperiţi de pleoape

- componentele ochiului:
 corneea: este primul strat transparent prin care intră lumina în ochi
 irisul: are formă de cerc; dă culoarea ochilor (căprui, albaştrii, verzi)
 pupila: - o mică deschizătură în mijlocul irisului care permite trecerea luminii
- ea este mare în întuneric pentru ca să intre cât mai mult din lumină şi e mai mică la lumină
 cristalinul: direcţionează lumina către retină (se comporta exact ca o lentila!)
 retina: pe ea se formează imaginea întoarsă a obiectelor pe care le privim
 anexe: pleoapele şi glande lacrimale

- lacrimile au rolul de a curăţa praful şi impurităţile care ajung în ochi. Ele se formează în glanda
lacrimală, clătesc ochiul şi ajung în cavitatea nazală.
OBSERVAŢIE: ochiul nu se şterge, nu se freacă cu mâna, SE SPALĂ!

La un obiect se poate distinge:

 forma
 mărimea
 culoarea(stralucire/ nuanta/etc)

Atunci când ne dor ochii sau nu

vedem clar mergem la medicul
oftalmolog

10
Urechea, auzul şi echilibrul

- localizare: părţile laterale ale capului

Componente :

1 ureche externa cu :

o pavilionul urechii (captează şi dirijează undele sonore)

o conduct auditiv (canal căptusit de piele pe care se găsesc perişori şi glande care secreta
ceara - opresc impurităţile să pătrundă în ureche)

2. ureche medie
o cavitate îngustă, plină cu aer, care e despărţită de urechea externă prin TIMPAN, el fiind o
membrană subţire care vibrează în momentul în care sunetele ajung la ea şi apoi transmite
sunetele oscioarelor

o conţine 3 oscioare cu rol în auz: ciocanel, nicovală şi scăriţa

3. ureche internă

o mai multe cavităţi săpate în os

o rol în echilibru

Atunci când ne dor urechile, mergem la ORL

11
Nasul şi simţul olfactiv (mirosul)

- localizare: partea din faţă a capului, în mijlocul feţei

- are formă de piramidă

- Rol:
 respiraţie

 miros

 purifică, încălzeşte şi umidifica aerul pătruns prin fosele

nazale .

- interiorul nasului secretă mucus (rol în umidifierea aerului) şi are firicele de păr (rol în purificare).

Limba şi simţul gustativ

- Roluri:
 masticaţie (mestecat)

 deglutiţie (înghiţit)

 VORBIRE

 poate distinge de asemenea consistenţa, fluiditatea sau vâscozitatea şi temperatura alimentelor

- pe suprafaţa limbii se găsesc papilele gustative care reacţionează la toate cele 4 gusturi de bază: dulce,
sărat, acru, amar

 substantele dulci sunt sunt percepute foarte bine de vârful limbii

 cele acre de faţa dorsală a limbii

 cele sărate de margini

 cele amare la baza ei

12
Simţul tactil

 cu ajutorul lui simţim atingerea, obţinem informatii despre temperatură, presiune (apăsare) sau
durere.

 prin pipăit putem de asemenea:

- aproxima dimensiunile obiectelor

- forma lor

- greutatea lor

- spune despre ceva ca este

o dur/ moale

o cald/ rece

o provoacă sau nu durere

 Important: informarea cu ajutorul acestui simţ asupra durerii şi temperaturii (ex: retragem mâna de pe
o suprafaţă fierbinte înainte să apară arsuri grave sau durere foarte mare).

 poate compensa lipsa altui simţ deoarece este foarte sensibil; de exemplu: nevăzătorii pot citi cu
vârfurile degetelor

Pielea este formata din 3 straturi:

- epiderm: cel mai superficial

- derm: conţine rădăcina firelor de păr

- hipoderm: conţine grăsime.

13
 FUNCTIILE DE NUTRITIE

Funcţiile de NUTRIŢIE asigură întreţinerea vieţii organismului

Cuprind sistemele:

- Digestiv asigură introducerea şi transformarea alimentelor în substanţe de care organismul are nevoie
pentru energie, repararea ţesuturilor şi formarea de noi celule.

- Respirator asigură introducerea oxigenului

- Circulator (Cardiovascular) asigură transportul hranei şi a oxigenului la celule şi de asemenea

transportul substanţelor rezultate din activitatea celulelor la organele prin care se face eliminarea lor.

- Excretor asigură eliminarea substanţelor nefolositoare din organism

1. SISTEMUL DIGESTIV

Cele două roluri esenţiale ale aparatului sunt digestia

alimentelor şi îndepărtarea substanţelor nefolositoare
organismului.

Prin digestie se înţelege totalitatea transformărilor la care

sunt supuse alimentele, în drumul lor prin tubul digestiv. Aceste

transformări au ca scop transformarea alimentelor în nutrienţi, capabili de a trece prin peretele intestinal

în sânge.

Sistemul digestiv este alcatuit din doua parti:

 Tubul digestiv

 Glandele care participa la digestie (glande salivare, ficat, pancreas)

14
Portiunile principale ale tubului digestiv sunt: cavitate
bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros,
anus.
- Cavitatea bucala (gura) – aici alimentele sunt mestecate şi
fărâmiţate cu ajutorul dinţilor şi al limbii şi apoi înghiţite,
ajungând în faringe.
- Faringele – acesta are forma de pâlnie. La nivelul lui se
deschid 2 căi: cea respiratorie prin trahee şi cea digestivă prin
esofag. El are rolul de a direcţiona mâncarea (bolul alimentar)
spre esofag
- Esofag – tub ce transportă alimentele la stomac
- Stomac – are forma literei “J”. Depozitează şi digeră
alimentele. Secretă sucuri digestive. De aici alimentele ajung în
intestinal subțire.
- Intestinul subtire (duoden, jejun, ileon)– aici sunt absorbiţi
aproape toţi nutrienţii şi continuă digestia. Secretă sucuri
digestive. E foarte lung (6 m) şi are aspect de tub sinuos. Se continuă cu intestinul gros.
- Intestinul gros (cecum, colon, rect) – aici se finalizează digestia şi se absoarbe apa şi unele vitamine.
Resturile nedigerate se transformă în materii fecale. El începe în dreapta unde se află şi apendicele şi se
termină cu rectul. Este mai gros decât intestinul subţire.
- Anus

Glandele care participă la digestie

Ficatul este cel mai mare organ, el secretă bila care e depozitată
în vezica biliară (situată imediat sub el, cunoscută ca fiere) şi care ajută
la absorbţia lipidelor. Ficatul mai are şi alte roluri foarte importante, el
se aseamănă cu o fabrică (sau bucătăria organismului) ce produce
diferite substanţe şi elimină substanţele toxice din organism.
Pancreasul elimină un suc digestiv ce ajută la digestia tuturor categoriilor de substanţe. Daca nu
funcţionează bine se ajunge la boala numită diabet zaharat.
Glandele salivare

15
2. SISTEMUL RESPIRATOR

- reprezintă locul pe unde circulă aerul

- de la fosele nazale până la bronhiole, organele aparatului respirator

au formă de conducte (tuburi) prin care trece aerul până la alveole.

- este format din căile respiratorii și din plămâni

a) Căile respiratorii: sunt formate din fose nazale, cavitate nazală, faringe, laringe, trahee, bronhii,
bronhiole, alveole

- Cavitatea nazală – pe aici aerul pătrunde în organism prin nări

şi ajunge în faringe.

- Faringele – aici se încrucişează calea digestivă cu cea

respiratorie. Aerul ajuns aici ajunge în trahee.

- Traheea – transporta aerul către plămâni. Ea se bifurcă în 2

bronhii. Are forma unui tub.

- Bronhiile – în număr de 2, câte una pentru fiecare plămân. Ele

se ramifică foarte mult după ce intră în plămâni (ca şi crengile unui
copac) şi se termină la nivelul alveolelor.

- alveolele = balonaşe care se umplu sau se golesc de aer. Conţin

un fel de săpun care le ajută să primească aerul în ele şi să nu se lipească unele de altele

b) Plămânii

- sunt organele care ne ajută să respirăm. (respiratie = inspiraţie (tragem aer în piept) + expiraţie (dăm
aerul afară)

- omul are număr de doi plămâni: cel stâng (cu 2 lobi) și cel drept (cu 3 lobi) ==> plămânul drept este mai
mare ca cel stâng.

- din aerul inspirat, plămânii reţin numai oxigenul, prin aerul expirat se elimină dioxid de carbon

- diafragmul ne ajută în respiraţie.

16
 3. SISTEMUL CIRCULATOR (CARDIOVASCULAR)

Reprezintă locul pe unde circulă sângele

Cuprinde: Inima (“pompa” de sange) si vasele de
sange
a) Inima este un muşchi de mărimea unui pumn, ce
pompează sângele prin artere.
- Are 4 camere: două atrii și două ventricule

Este formată din 2 jumătăţi, fiecare jumătate fiind împărţită în 2 camere: atriul primeşte sânge prin vene
şi ventriculul îl împinge afară din inimă, spre ţesuturi, organe, prin artere. Atriile comunică cu ventriculele
prin valvă. Atriile nu comunică între ele, nici ventriculele.

b) Vasele de sange: - prin ele circulă sângele în organism

- sunt de 2 tipuri: artere şi vene.
 Arterele: transportă sângele cu oxigen de la inima la ţesuturi, organe;
 Venele: transportă sângele cu dioxid de carbon de la ţesuturi la inimă
Aorta este cea mai mare arteră a corpului, care pleacă din ventriculul stâng şi transportă sânge cu
oxigen la toate ţesuturile organismului

Cele 4 camerute ale inimii:

 AD = atriul drept
 VD = ventricolul drept
 AS = atriul stang
 VS = ventricolul stang

Aorta = cea mai mare artera a

corpului, care pleaca din ventricolul
stang si transporta sange cu oxigen la
toate tesuturile organismului

AP = artera pulmonara (pleaca din

ventricolul drept catre plamani)

Inima impreună cu vasele alcătuiesc două circulaţii (“circuite”): o

circulaţia mică ce leagă inima de plămâni
o circulaţia mare prin care sângele ajunge din inimă la ţesuturile organismului şi înapoi la inimă. Sângele
furnizează pe traseu hrana şi oxigen celulelor, colectează deşeurile si dioxidul de carbon.

Sângele
Corpul omenesc (adult) conţine aproximativ 5-6 litri de sânge.
Sângele e alcătuit din plasmă şi celule (globule rosii, globule albe si plachete sanguine)
Plasma este un lichid prin care circulă aceste celule.
Globulele roşii (eritrocitele) transportă oxigenul şi dă culoarea roşie sângelui.
Globulele albe (leucocitele) colindă prin vase şi apară organismul de infecţii.
Plachetele sanguine (trombocitele) contribuie la coagularea sângelui şi vindecarea rănilor.

17
 4. SISTEMUL EXCRETOR

- fabrică urina
- este alcătuit din 2 rinichi, 2 uretere, vezica urinară şi uretra.

a) Rinichii: - au formă de bob de fasole

- sunt alcatuiti dintr-un sistem de tubusoare foarte mici ce
nu pot fi vazute cu ochiul liber numite nefroni.
- fiecare rinichi are aproximativ 1 milion de nefroni.
- filtrează sângele şi adună din el toate substanţele nefolositoare şi toxice, producând astfel urina.

b) Căile urinare

Ureterele: pleacă câte una de la fiecare rinichi.

Conduc urina de la rinichi la vezica urinară.
Vezica urinară: depozitează urina.
Uretra: pleacă de la vezica urinară şi elimină urina
la exterior( prin procesul de mictiune)

5. SISTEMUL IMUNITAR

- ne apără organismul de microbi.

- cuprinde amigdalele şi splina.

- Amigdalele: - sunt situate în faringe

- reprezintă prima barieră de apărare a organismului faţă de microbii pe care îi inspirăm.
De aceea nu e întotdeauna recomandat să le scoatem.

- Splina: se găseşte în partea stângă a abdomenului. Are formă de felie de portocală. Dă naştere la
limfocite (soldăţei) = celule cu rol în apărarea organismului împotriva microbilor şi a substanţelor
străine.

18
 ALIMENTAŢIA SĂNĂTOASĂ

Alimentaţia = hrana şi apa consumate.

O alimentaţie sănătoasă constă într-o gama variata de alimente. Creşterea şi dezvoltarea
sănătoasă are la bază alimentaţia, exerciţiul fizic şi genele (ele conţin informaţia genetică).

Alimentaţia bogată în calorii, grăsimi, dulciuri, la care se adaugă consumul de alcool, obiceiul de a
fuma şi de a fi sedentar, reprezintă factori de risc pentru sănătate ce determină apariţia aşa-ziselor
boli moderne: obezitatea, diabetul zaharat şi diferite boli ale inimii.

COMPONENTELE ALIMENTAŢIEI
- glucide – surse de energie
- proteine – „materiale de constructie” ale organismului
- lipide – rezerva de energie a organismului, folosite si pentru izolatie si protectie
- vitamine şi minerale – ajuta procesele organismului
- apa

1. Glucidele
- constituie din punct de vedere cantitativ, baza raţiei zilnice, asigurând mai mult de jumătate din
necesarul de energie.
- Se intalnesc in general in alimentele dulci: fructe, dulciuri, cereale.

Glucidele sunt de mai multe feluri şi le putem împărţi astfel:

 glucide „rele”: glucidele simple, prezente în dulciurile concentrate care nu trebuie să depăşească 10% din
porţia zilnică de glucide;
 glucide „bune”-cele din fructe şi lapte care trebuie să deţină cea mai mare pondere din raţia zilnică;
-fibrele alimentare – foarte importante pentru sănătatea noastră .

Cantitatea de fibre zilnică poate fi asigurată prin consumul:

cerealelor ( integrale)
leguminoase uscate (fasole, mazăre)
legume
fructe.
Daca nu consumam suficiente fibre, putem dezvolta boli ale intestinului gros.

19
 2. Lipidele sau grăsimile
- aduc cea mai mare cantitate de energie. Acestea nu trebuiesc sa le, consumăm în exces pentru a preveni
apariţia bolilor de inimă. Trebuie să reprezinte aproximativ 30% din porţia zilnică.
Se împart în : - grăsimi animale;
-grăsimi vegetale - sunt mai bune pentru consum.
Trebuie să avem grija la grăsimile ascunse: în diverse preparate de carne, brânzeturi, mezeluri, ouă şi
creme.

3. Proteinele sunt mai puţin utilizate drept sursă de energie.

Proteinele sunt folosite de organism în reparaţia celulelor sau construcţia unor noi celule. Se
întalnesc în special în produsele de origine animală: carne, lactate, ouă. Alte alimente bogate în proteine:
alune, arahide, nuci, seminţe, fasole.

4. Vitaminele şi mineralele sunt nutrimente esenţiale aduse prin alimente în cantităţi zilnice
mici, fără a fi furnizoare de energie pentru organism.
 Vitamine : A, B, C, D, E, K, P, PP
 Minerale : calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, fier, zinc, iod, seleniu, cupru.
Se gasesc in fructe (vitamina C), legume (vitamina A), cereale (vitamina B), in peste (vitamina E, Fosfor),
in carne (Fier, Magneziu), in lactate (Calciu).

5. Apa (lichidele în general: ceai, lapte, sucuri, supe, alimente bogate în apă) – foarte
importantă pentru desfăşurarea activităţilor noastre zilnice.

65% din organismul uman este reprezentat de apă. Fără ea nu am putea trăi mai mult de câteva
zile. Avem nevoie de apă pentru a o înlocui pe cea pierdută prin urină sau transpiraţie.

Se recomandă consumul a 1,5 - 2 litri pe zi (aici intra si apa din mancare, nu doar cea bauta liber).

20
 PIRAMIDA ALIMENTAŢIEI

 Pentru a intelege mai bine importanta unei alimentatii echilibrate s-a realizat un desen in forma de
piramida, in care alimentele ocupa un loc de la baza (cele mai importante, de care NU ne putem
lipsi), spre varf (nu au importanta vitala) in functie de cantitatea ce trebuie consumata pe zi, astfel
incat organismul sa-si mentina o stare de bine.

21
 1. CEREALE (pâine, paste fainoase, griş, orez, făina, mamaliga) şi LEGUMINOASE USCATE
(fasole boabe, mazăre, soia, linte) :
→ alimentele ce se consumă în cantitatea cea mai mare;
→ reprezintă cea mai mare parte a glucidelor
→ „bune”;
→ leguminoasele se consumă în cantitate mai
mică decât cerealele pentru că sunt mai
concentrate;
→ conţin o cantitate mare de fibre alimentare.

2. FRUCTE ŞI LEGUME :
→ conţin o cantitate mare de vitamine,
minerale şi fibre alimentare;
→ valoare energetică mică.

3. GRĂSIMI ALIMENTARE (ulei, unt, untură) :

→ reprezintă lipidele de care avem nevoie;
→ nu se consuma ca atare, ci se găsesc ascunse în
alimentele pe care le consumăm zilnic.

4. LAPTE , brânză:
→ principala sursă de calciu dar şi de alte vitamine;
→ conţin o cantitate mare de proteine dar şi de grăsimi
animale ( unele mai mult, ex: caşcaval).

5. CARNEA
Peşte:
→ carne slabă – conţine multe proteine şi o cantitate mică de grăsimi ‘rele’(colesterol) ;
→ nu conţine E-uri;
→ conţin o cantitate mare de vitamine (A,D) şi minerale ( iod, fluor, cupru, zinc).
Carnea de pasăre:
→ carne slabă;
→ asigură necesarul de proteine fără un aport mare de grăsimi.

6. OUĂ :
→ contin vitamine şi proteine de cea mai bună calitate biologică;
→ lipsite de glucide;
→ cantitate mare de grăsimi animale (colesterol).

7. ZAHĂR, produse zaharoase (dulciurile) :

→ aport mare de glucide ‚rele’;
→ lipsite sau sărace în vitamine şi minerale.

8. CARNEA ROŞIE (porc) :

→ cantitate foarte mare de grăsimi ‚rele’;
→ în cantitate mare este foarte dăunatoare pentru sănătatea noastră.
22
 → Comportamentul alimentar normal presupune o atitudine sănătoasă faţă de alimente şi actul
alimentar, caracterizată prin:
 număr de mese: 3 mese principale şi 1-2 gustări/zi
3 mese principale:
- micul dejun- cea mai importantă masă a zilei; ne oferă energie pentru întreaga zi.
- prânz;
- cina.
Gustările - trebuie să fie alcătuite în principiu dintr-un fruct.
 ritmicitate ( mâncaţi regulat şi nu săriţi peste mese);
 repaus alimentar nocturn;
 evitarea "ciugulelilor" între mese;
 aport alimentar adaptat nevoilor ( de exemplu cei care fac sport au nevoie de un aport energetic
superior);
 masticaţie corespunzătoare;
 servirea mesei într-o atmosferă relaxată;
 alocarea de timp şi spatiu corespunzatoare pentru servirea mesei, cu evitarea altor activităţi (citit,
vizionare TV, etc.);
 gătitul prin fierbere, coacere, înăbuşire la cuptor şi mai puţin prin prăjire;
 din produsele de carne să alegem carnea de pui, curcan, peşte şi carnea slabă de vită;
 atenţie la consumul de sare şi alimente sărate (murături, conserve, mezeluri, brânzeturi).

Alimentaţia sănătoasă nutritivă trebuie să îndeplinească 5 criterii:

 Trebuie să fie adecvată (potrivită), astfel încât alimentele consumate să aducă nutrienţi esenţiali, fibre şi
energie în cantităţi suficiente pentru menţinerea sănătăţii şi a greutăţii corpului.
 Alimentaţia sănătoasă trebuie să fie echilibrată, trebuie respectată o anumită proporţie între nutrienţi.
(piramida alimentaţiei este un bun ghid în acest sens).
 alimentaţie sănătoasă trebuie să fie controlată caloric, pentru a asigura controlul greutăţii corporale.
 Moderaţia în alimentaţie se referă la posibilul exces de sare, grăsimi, zahăr.
Alimentaţia trebuie să fie variată. Varietatea dietei presupune evitarea consumului unui anumit aliment, chiar înalt
nutritiv, zi dupa zi, pentru perioade lungi de timp ( trebuie să consumăm alimente din toate treptele piramidei).

Aditivii alimentari (E-urile) sunt substanţe chimice adăugate în produsele alimentare pentru a le
îmbunătăţi aspectul, gustul şi a le prelungi termenul de valabilitate. Acestea, în cantităţi mari sunt
foarte dăunătoare pentru sănătatea noastră. De aceea este bine sa încercăm să mâncăm cât mai natural.
Verificati etichetele produselor pe care le cumparati !
Verificati termenul de valabilitate al alimentelor!

Alimentaţia bogată în calorii, grăsimi, dulciuri, la care se adaugă consumul de alcool, obiceiul de a fuma şi
de a fi sedentar, reprezintă factori de risc pentru sănătate ce determină apariţia aşa-ziselor boli moderne:
obezitatea, diabetul zaharat şi diferite boli ale inimii.

23
Ştiati că:

1. Margarina a fost descoperită din greşeală, în timpul procesului de fabricare a unui anumit
tip de cauciuc moale.
2. Peste 60% din greutatea creierului este compusă din grăsimi, iar cea mai mare parte este la
fel cu cea găsită în carnea de peşte. Sănătoasele grăsimi omega-3 din carnea de peşte şi din uleiul
de peşte sunt încorporate în membranele celulelor făcând ca informaţia transmisă de neuroni să
circule mai uşor către celule.
3. Consumând peşte de trei ori pe săptămână, scade riscul de cancer.
4. Singurul aliment ce nu se deteriorizează este mierea. Ea este un aliment uşor preluat de
organism, având multe calităţi. Satisface rapid nevoia de energie a organismului, nu este iritantă
pentru sistemul digestiv, este foarte bine tolarată de rinichi, reface repede organismul după efort,
calmează sistemul nervos, are proprietăţi antiseptice, cicatrizante şi antibiotice, are proprietăţi
conservante.
5. Sucul de afine stimulează memoria.
6. Sucul de morcovi este o sursa excelenta si usor accesibila de vitamina A
7. Pâinea neagră, sau cea făcută din făină integrală (graham) este mai hrănitoare decât pâinea
albă şi are un conţinut crescut de fibre alimentare.
8. Varza contine 91% apa.
9. Sucul de sfecla, este foarte indicat in refacerea globulelor rosii, si a sangelui in general.
10. Un mar consumat prelungeste viata cu 2-3 minute.
11. Ceapa este cea mai intrebuintata leguma din lume?
12. Doua pastile cu ulei de peste zilnic impulsioneaza creierul copiilor sa se dezvolte in trei luni
cat s-ar dezvolta in trei ani
13. Pe langa faptul ca hidrateaza, ceaiul are si alte beneficii asupra sanatatii, cum ar fi protectia
impotriva bolilor cardiace. Durerile de cap trec cu ceai de tei, iar menta ajuta digestia si
inlatura greata. Ceaiul din macese previne infectiile gripale si racelile.
14. Grepfruitul va scapa de oboseala si dureri de cap.
15. Mai multa vitamina C decat in portocale se gaseste in kiwi.

24
 ACTIVITATE ȘI ODIHNĂ

Regimul corect de activitate şi odihnă are un rol extrem de important pentru copilul de vârstă
scolară, datorită solicitărilor psihice şi fizice ale învăţătorului în condiţiile vieţii moderne care impune
dezvoltarea fizică și intelectuală elevului.
Prin activităţile pe care le desfăşoară în timpul unei zile, şcolarii depun atât efort fizic, cât şi efort
intelectual.
Efortul fizic include totalitatea activităților motrice ale elevului, precum sportul, jocurile ce
presupun activitate fizică, dar și activitățile nespecifice de zi cu zi.

Exerciţiile fizice antrenează atât corpul, cât şi mintea. Sunt

antrenaţi muşchii şi încheieturile, mărindu-se astfel mobilitatea
organismului, dar și dezvoltarea armonioasă a acestuia. Sportul
îl ajută pe fiecare copil să-ţi întărească organismul, devenind mai
rezistent la boli, îi conferă poftă de viaţă şi-l face mai încrezător
în forţele sale. Prin sport se dezvoltă voinţa, se creează bună
dispoziţie, se relaxează sistemul nervos, eliminându-se stresul.

Orice tip de mişcare este foarte benefic, de la simplul

mers pe jos până la exerciţii fizice complexe, efectuate cu sau fără
aparate speciale, jocuri şi întreceri desfăşurate în săli de sport şi
în aer liber sau în apă. Pentru a satisface nevoia de activitate
fizică a organismului în dezvoltare a elevului, se recomandă
practicarea unui sport cel puțin de două ori pe săptămână. La fel, și gimnastica de dimineaţă întreţine
sănătatea şi frumuseţea corpului, impunând o diciplină benefică în viața elevului.

Un loc aparte în dozarea efortului fizic la şcolarul mic îl

ocupă drumul de acasă la şcoală, precum şi purtatul
ghiozdanului. Un ghiozdan, potrivit încărcat şi purtat corect pe
ambii umeri, nu-i dăunează şcolarului mic, după cum nici o
servietă de mărime şi greutate acceptabilă nu-i dăunează
şcolarului mai mare.
Efortul fizic nedozat corect duce la suprasolicitarea
organismului, la diminuarea până la dispariţia poftei de mâncare,
la tulburarea somnului, iar dacă starea de suprasolicitare se
prelungeşte timp îndelungat, duce la întârzierea dezvoltării
armonioase, psihice şi fizice a copilului.
Pe de altă parte, sedentarismul, lipsa necesarului de
activitate fizică a corpului, produce atrofierea mușchilor, obezitate, slabește rezistența organismului,
lăsând amprente puternice asupra întregii vieți a viitorului adult.

25
 Efortul intelectual se referă la activităţile intelectuale pe care le desfăşoară elevii: citit, scris,
calculat, memorat etc.

Şcolarii depun efort intelectual atât la şcoală, cât şi acasă, prin

efectuarea temelor. O altă formă, la fel de constructivă, de efort
intelectual, se găsește în jocurile ce solicită logica și imaginația, precum și
în munca pe echipe. Activitatea de învăţare le solicită gândirea, atenţia,
memoria, care produc un grad de încordare a organismului. Activitatea
intelectuală, raţional organizată, reprezintă un mijloc de promovare a
sănătăţii mintale a elevului și de dezvoltare a personalității sale.

Raportul dintre efortul fizic, efortul intelectual și timpul petrecut pentru odihnă în decursul unei
zile are o importanță majoră în dezvoltarea elevului.

Efort fizic / Efort intelectual

 trebuie sa se ajunga la un echilibru, fiind nevoie de amandoua tipurile de efort
 dupa efortul intelectual, efortul fizic este o adevarata binefacere, atata timp cat nu se va exagera refacerea
dupa efort se face prin prin somn si printr-o alimentatie corecta
Odihna
Somnul este cea mai importantă formă de odihnă.
Școlarul are nevoie de 8 ore de somn în fiecare noapte, cea mai
benefică perioadă fiind între orele 22:00-06:00.
Somnul copilului depinde şi de masa de seară care
trebuie să conţină alimente cât mai uşor de digerat, să fie
lipsită de condimente şi de alimente care au efect excitant
asupra sistemului nervos (ciocolată, cacao).
După masa de prânz, 1-2 ore de somn sunt binevenite şi
suficiente pentru refacerea forţelor sale în vederea reluării
activităţii cotidiene (învăţământ, joacă).
Alte modalități prin care ne putem odihni sunt
plimbările prin parc, jocurile relaxante ce nu solicită mult efort
sau timpul petrecut la TV sau la calculator
ATENȚIE: televizorul și calculatorul nu trebuie să ocupe mai mult de 2 ore din timpul fiecărui elev
în fiecare zi!!!!

Activitatea scolara si extrascolara nu trebuie sa se faca pe seama timpului de dormit.

Orele de somn trebuie respectate cu strictete. Nu este permis ca un copil sa se culce tarziu din cauza
lectiilor, a calculatorului, a jocului sau a unor seri supraincarcate ale familiei.
Pana la 10 ani, copilul are nevoie de cel putin 8-10 ore de somn pe noapte. Este recomandat si
somnul de dupa amiaza.

26
 Roluri:
 recuperarea organelor după o zi
 ajuta la vindecarea rănilor
 în timpul somnului se organizează informaţiile: uităm lucrurile neimportante iar cele importante sunt
stocate mai bine

Odihna, sub o formă sau alta, trebuie să urmeze în mod obligatoriu unor eforturi psihice sau fizice
susţinute, depuse de şcolari. Aici e important să avem în vedere pauzele în timpul orelor de studiu
individual. Este recomandată o pauză de cel mult 10 minute la fiecare oră petrecută învățând și cel puțin
de 15 minute la fiecare 2 ore de efort intelectual. Respectarea acestor criterii crește randamentul și puterea
de acumulare a informațiilor. Prea mult efort urmat de prea puţină odihnă duce la oboseală, surmenaj, iar
prea multă odihnă duce la trândăvie.
Pentru o dezvoltare armonioasă a copilului, criteriile în ceea ce privește activitatea și odihna lui
trebuie completate de o alimentație sănătoasă și un mediu adecvat!

Jocul & Recreerea

 activitate necesara
 ajuta la dezvoltarea imaginatiei, abilitatilor fizice,de gandire
 rol crucial in comunicare, in cunoastere si interactiunea cu ceilalti copii
 copilul intre 6-11 ani trebuie sa se joace zilnic.

Este recomandat jocul ce implica activitati in grup, jocuri sociale, care ii pun pe copii sa invete sa se
descurce, sa reactioneze in anumite situatii si sa comunice eficient cu oamenii.

Tematica ce trebuie respectată:

 sport - cel putin de 2 ori pe săptămână
 somn - 8 ore pe noapte
 modalități de diminuare a oboselii
 refacerea după efort
 alimentație corectă
 importanța jocului în viața copiilor
 maxim 2 ore pe zi petrecute la Tv și calculator

27
 IGIENA

Igiena = totalitatea metodelor de menţinere a sănătăţii şi de prevenire a bolilor.

Igiena:
- Cavităţii bucale
- Părului
- Urechilor
- Ochilor
- Nasului
- Corpului
- Hainelor şi încălţămintei
- Încăperii
- Somnului

1. IGIENA CAVITĂŢII BUCALE

Igiena cavităţii bucale cuprinde : curăţarea dinţilor, a gingiei şi a limbii.

Toţi dinţii alcătuiesc arcadele dentare: superioară şi inferioară. Când ne spălăm pe dinţi periem,
practic, arcadele dentare (şi nu fiecare dinte în parte) pe 3 suprafeţe ale acestora şi în plus spaţiile
interdentare greu accesibile, necesar şi dificil de curăţat.

Care este duşmanul numărul 1 al dinţilor?

CARIA = leziune a dinţilor care, prin evoluţie, formează o cavitate (gaură), provocând distrugerea
dintelui şi în final pierderea acestuia.

Alţi duşmani ai dinţilor:

 resturile de mâncare foarte mici care rămân printre dinţi după fiecare masă şi pe care nu le
vedem sau simţim, dar care există şi duc la formarea cariilor;
 dulciurile (reprezintă principala cauză a formării cariilor la copii);
 bacteriile împreună cu resturile alimentare întreţin procesele de degradare a dinţilor conducând
în cele din urmă tot la formarea cariilor.

Ce putem face pentru a avea dinţii sănătoşi?

Primul, cel mai uzual şi cel mai la îndemână mijloc de igienizare a dinţilor şi gingiilor este periajul cu
periuţa de dinţi (clasica, electrică, cu ultrasunete – nu contează foarte mult atât timp cât o folosim cum
trebuie şi de câte ori trebuie).25
28
 Periajul trebuie făcut de cel puţin 3 ori pe zi, pe toate suprafeţele arcadelor dentare, masând în acelaşi
tip şi cu aceleaşi mişcări şi gingiile şi dinţii (pe principiul „dinspre gingie spre dinte” şi niciodată invers;
sunt interzise mişcările verticale dinspre dinte spre gingie şi cele orizontale, pe suprafeţele exterioară şi orală, care
provoacă ”fuga” gingiei de pe dinte).

Pasta de dinţi trebuie să conţină în mod obligatoriu flour pentru protecţia smalţului dentar,
componentul principal care conferă duritate dinţilor.

Dinţii trebuie obligatoriu periaţi dimineaţa când ne trezim (înainte de a mânca), seara înainte de
culcare, precum şi după mesele principale. Dacă suntem la şcoală şi nu ne putem spăla pe dinţi după ce am
mâncat, este bine să mâncăm un măr, un morcov crud sau orice fruct tare pentru a curăţa dinţii.

Al doilea mijloc de igienizare este aţa dentară, ea având rolul de a îndepărta placa bacteriană de la
nivelul dinţilor, dar şi a gingiei.
Cum procedăm: se ia aprox. 50 cm de mătase şi se răsuceşte pe degetul mijlociu, apoi cu degetele mari
se ghidează uşor firul între dinţi şi sub gingie, evitându-se rănirea gingiei; fiecare dinte se curăţă separat, cu
mişcări sus-jos

Un control la stomatolog trebuie efectual la fiecare 6 luni, pentru că este mai uşor şi nedureros să
prevenim decât să tratăm; cariile atacă treptat dintele şi la început sunt nedureroase, de aceea trebuie
depistate şi tratate la timp.

2. IGIENA PĂRULUI

 Părul trebuie periat dimineaţa şi seara înainte de culcare. Periatul se face având grijă să nu-l rupem
(mai ales la persoanele cu păr lung); părul se periază când este ud de la vârfuri spre rădăcină şi nu de
la rădăcină spre vârfuri pentru că se va rupe foarte uşor;
 Peria / pieptenele se spală şi ele după ce ne spălăm pe cap şi se curăţă de fiecare dată de firele de păr
care cad la pieptănat;
 Părul trebuie spălat de aproximativ două ori pe săptămână, pentru al curăţa de praf, grăsime;
 Se spală cu şampon şi se clăteşte foarte bine cu apă caldă; se folosește balsam pentru păr, mai ales dacă
părul este lung pentru a fi descurcat ulterior cât mai ușor;
 În timpul spălării se masează bine pielea capului cu vârful degetelor şi nu cu unghiile pentru a nu
provoca răni.
 Este normal să ne cadă părul, dar nu foarte mult (firele de păr îmbătrânesc şi cad, dar apar altele noi în
locul lor)

29
 3. IGIENA URECHILOR

 Urechile trebuie curăţate de praf şi ceară.

 Ceara are rol de protecţie pentru ureche, dar nu şi în cantităţi mari, când poate forma un „dop de
ceară” care diminuează auzul.
 Curăţarea urechilor se face cu apă şi săpun – în special pavilionul urechii, atât pe suprafaţa exterioară
cât şi cea interioară.
 La interior unde nu putem curăţa cu sapun, igiena locală se face cu ajutorul beţişoarelor cu vată, dar
ATENŢIE! Trebuie să evităm introducerea beţişorului foarte adânc în ureche pentru a nu perfora
timpanul.
 Este important să evităm folosirea excesivă a căştilor cât şi a asculta muzică tare la acestea, deoarece
acest lucru favorizează înmulţirea bacteriilor şi infecţia urechii(otită). Otita este favorizată în special
de umiditatea de la nivelul urechii, deci o măsură de prevenire a acesteia este păstrarea uscată a
urechilor.

4. IGIENA OCHILOR

 Chiar dacă aparent ochii nu sunt murdari niciodată, ochii trebuie spălaţi dimineaţa cu apă rece,
pentru a-i înviora şi pentru a-i curăţa de secreţiile care se adună în timpul nopţii.
 În timpul zilei ei sunt expuşi la praf, vânt şi la toate particulele din aer pe care nu le vedem, de aceea
trebuie spălaţi şi seara, înainte de culcare.
 Este important să evităm a duce mâinile la ochi, pentru ca aceştia sunt foarte sensibili şi se pot infecta
(conjuctivită – ochii se înroşesc, lăcrimează, ustură).
 Daca purtăm ochelari se vedere, aceștia trebuie curățați de fiecare dată când observăm că sunt
murdari.

5. IGIENA NASULUI

 Nasul se curăţă prin suflare, de aceea trebuie să avem mereu o batistă curată la noi (sau şerveţele
nazale).
 Suflatul nasului se face în mod corect suflând câte o nară pe rând şi niciodată amândouă odată (există
pericolul de a face otită – infecţie a urechii).
 Nu trebuie să introducem degetele în nas pentru că nu este igienic şi nici de bun simţ.
 La o bună igienă nazală contribuie și un stil de viață sănătos: aerisirea locuinței, curățarea prafului, în
special din covoare sau mochete și menținerea umidității aerului atunci când se cere.

30
 6. IGIENA CORPULUI

 Dimineaţa ne spălăm „de la brâu în sus” (nu doar mâinile), faţa, dinţii, dar şi gâtul şi axila, pentru că
transpirăm peste noapte şi trebuie să îndepărtăm mirosurile neplăcute.
 MÂINILE se spală bine cu apă şi săpun dimineaţa când ne trezim, înainte de fiecare masă (de fapt
înainte de a pune mâna pe alimente în general), precum şi de fiecare dată după ce mergem la baie,
când venim de la şcoală, de afară, de la joacă. Mâinile murdare pot fi cauză a numeroase boli (ex.:
hepatită)
 PICIOARELE ŞI AXILELE trebuie spălate în fiecare zi pentru că sunt zone care transpiră foarte uşor şi
devin urât mirositoare.
 UNGHIILE trebuie tăiate scurt atât la mâini cât şi la picioare şi curăţate mereu, pentru că sub unghii
se adună praf şi microbi. La picioare, în special la degetele mari, unghiile au foarte uşor tendinţa de a creşte în
lateral, intrând astfel sub piele si infectându-se (se „încarnează”); pentru a evita acest lucru este bine ca la
picioare să tăiem unghiile drept - lăsând „colţurile” puţin ieşite înafară.
 PIELEA are rol foarte important în apărarea organismului împotriva microbilor (prima barieră de
apărare), de aceea este foarte important să ne păstrăm corpul în permanenţă curat la exterior, pentru a
fi curat şi sănătos la interior. Pielea murdară poate fi sursă a numeroase boli infecţioase. Baia în cadă
se face de 2 ori pe săptămână îndepărtând astfel murdăria şi pielea îmbătrânită. Duşurile se fac de 2-3
ori pe săptămână (mai des vara), când transpirăm foarte mult şi obligatoriu după o activitate sportivă.
 Igiena corporală ajută nu numai la păstrarea sănătăţii organismului, ci şi la integrarea omului în
societate, colectivitate.

7. IGIENA HAINELOR ŞI ÎNCĂLŢĂRILOR

 HAINELE trebuie aerisite şi periate de praf şi scame în fiecare zi (soarele omoară unele bacterii).
Trebuie să îmbrăcăm haine curate, proaspăt spălate şi clătite. Este important să purtăm haine diferite
la şcoală, acasă, la joacă şi echipament sportiv adecvat la orele de educaţie fizică. De asemenea, este
bine să alegem culoarea hainelor în funcţie de anotimp: vara se poartă culori deschise, iar iarna culori
închise (culorile închise atrag soarele si caldura, pe cand culorile deschise le resping).
 ŞOSETELE ŞI LENJERIA INTIMĂ se schimbă zilnic, dar nu înainte de a ne spăla (nu este suficient să
îmbrăcăm haine curate pe un corp murdar).
 ÎNCĂLŢĂRILE trebuie curăţate şi aerisite.

31
 8. IGIENA ÎNCĂPERII

 Aerisim camera dimineaţa şi seara.

 Aşternutul trebuie schimbat măcar la 2 săptămâni.
 Mobila şi jucăriile trebuie şterse de praf.

9. IGIENA SOMNULUI (se va detalia la ora de activitate şi odihnă)

 Un organism sănătos este un organism bine odihnit – minim 8 ore de somn pe noapte (nu trebuie să
ne trezim obosiţi dimineaţa), și să încercăm să cuprindem cât mai multe ore din intervalul 22:00 –
2:00.

Dacă dormi prea puţin:

 risti să ai probleme cu greutatea şi să devii obez;
 rişti să ai probleme de natură psihică.

32
 SPUNE STOP ABUZULUI, VIOLENTEI SI ACCIDENTELOR!

ABUZUL reprezinta orice forma de incalcare a legii; fapta ilegala.

VIOLENTA este o modalitate brutala de a abuza si care implica impulsivitate si forta.
ACCIDENTUL este un eveniment imprevizibil care intrerupe mersul normal al lucrurilor provocand
avarii, raniri.

Forme de abuz

Abuzului fizic variază de la lovirea cu palma până la utilizarea unor obiecte dure, rănirea, legarea,
provocarea de arsuri sau chiar otrăvirea copilului. În măsura în care lovirea produce vătămare, risc substanţial
pentru sănătate / integritate corporală, pedeapsa gravă devine abuz fizic.

Abuzul emotional: Este un comportament cu caracter intenţional, dezvoltat de către un adult lipsit
de empatie, care jigneşte, batjocoreşte, ironizează, devalorizează, nedreptăţeşte sau umileşte verbal un
copil în momente semnificative sau în mod repetat, afectândiu-i în acest fel dezvoltarea şi echilibrul
emoţional.

Forme de violenta:

Violenta verbala – adresarea de insulte sau tipete la adresa unei persoane pe care o pot afecta intr-
o forma sau alta. Profesorii pot tipa la copii, dar atat timp cat scopul este unul educativ, actul se considera
justificat.

Violenta psihologica se traduce prin notiunea de santaj - constrângere exercitată asupra cuiva
prin amenintarea cu divulgarea unui secret compromitător sau prin alte mijloace de intimidare, cu
scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Violenta fizica – folosirea fortei fizice pentru a provoca durere in mod intentionat cu scopul de a-l
suprima pe cel lipsit de aparare.

Exemple de accidente si calamitati naturale

Accidentele rutiere sunt cele mai importante si cele mai frecvente (despre acestea se va discuta in lectia
„Siguranta in trafic”).

Accidentele sociale reprezinta diferite evenimente in urma carora persoanele implicate sufera anumite
raniri (copii care se joaca si cad, aluneca, se impiedica si se ranesc).

Accidentele sportive au loc in timpul unor jocuri in care se intampla diverse accidente minore sau mai
grave.
 Calamitatile naturale intra de asemenea in categoria accidentelor fiind reprezentate de cutremure,
incendii de mare amploare, inundatii, alunecari de teren.

33
 SIGURANTA IN TRAFIC

Orice persoana, indiferent de vârsta, sex sau profesie, care se deplaseaza pe jos, pe un drum public
este pieton. Pietonii constituie cea mai numeroasa categorie de participanti la traficul rutier. Sunt
considerati pietoni si persoanele cu handicap locomotor, care se deplaseaza cu vehicule speciale, De
asemenea si cei care folosesc patine sau alte dispozitive cu rotile sunt considerati tot pietoni.

Reguli de circulatie pentru pietoni:

 Pietonii trebuie sa circule numai pe trotuare sau pe pistele special amenajate;
 Traversarea strazii se face numai pe la trecerile de pietoni marcate, asigurandu-ne ca in acel moment nu
trec masini (ne asigurăm uitându-ne în stânga şi în dreapta înainte de a traversa);
 Unde sunt semafoare, respectăm culoarea;
 Chiar dacă semaforul indică culoarea verde, asiguraţi-vă înaite de a traversa (există riscul trecerii unei
maşini de poliţie sau ambulanţă
 Nu alergaţi pe trecerile de pietoni pentru a putea fi atenţi la eventualele pericole;

 Dacă în intersecţie se află un agent de circulaţie care reglementează traficul – urmăriţi semnalele
agentului şi nu culoarea semaforului.

Interdictii pietoni
 sa traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise ori prin locurile permise, în fuga si/sau
fara sa se asigure
 sa se opreasca fara motiv pe trecerea de pietoni
 sa se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie o masina speciala (salvare, politie,
pompieri).

Reguli pentru conducatorul de bicicleta sau role

 Se recomanda ca, in circulatia pe drumurile publice, biciclistul sa poarte echipament corespunzător :
cască de protecţie, cotiere, genunchiere
 Nu se circula cu bicicleta sau role atunci cand drumul este acoperit cu polei, gheata sau zapada;
 Biciclistii circula unul dupa altul

Semnele de circulatie
- STOP

- TRECERE DE PIETONI - DRUM AGLOMERAT

- DRUM CU PRIORITATE
- PISTA PENTRU BICICLETE

- OPRIREA INTERZISA
- ACCESUL INTERZIS BICICLETELOR
34
 ANTI-TABAC

Fumatul este o boala ce afecteaza mai multe sisteme si care progreseaza treptat cu
deterioararea sanatatii fumatorului dar si a celor din jur. Fumatul afecteaza performantele
sportive si capacitatea de concentrare.

Consecintele fumatului:
 afecteaza plamanii si intreg organismul;
 mirosul neplacut al gurii;
 mirosul neplacut al hainelor;
 distruge dantura;
 degetela capata o culoare galbena;
 afecteaza tenul;
 implica cheltuieli suplimentare.

Tigara si componentele ei - peste 4000 de substante printre care:

 Nicotina - creeaza dependent, este ca un oricare alt drog.
 Gudron - este resposabil pentru cancerele pulmonare.
 Monoxid de carbon – contribuie la o mai slaba oxigenare a tesuturilor.

Fumatul activ
Iata cateva experiente frecvente traite de adolescentii care fumeaza.
• Au incercat prima tigara in clasa a sasea sau a saptea
• Adesea nu se descurca bine la scoala
• Nu pot avea performante sportive bune la intrecerile sportive
• Sunt cunoscuti in scoala pentru chiul
• Incep sa incerce alcoolul si alte droguri
• Simt presiune din partea familiei si a scolii si folosescc tutunul ca forma de relaxare

Ce este fumatul pasiv?

Cand copiii sunt in preajma cuiva care fumeaza, inspira si fumul expirat de catre fumator
(numit fum principal) si fumul provenit de la tigara aprinsa, trabuc sau pipa (numit fum
secundar).
Fumul inspirat de fumătorii pasivi contine substante chimice despre care s-a demonstrat că
sunt toxice sau carcinogene (cauzatoare de cancer).

35
 COPIII ȘI MEDICAMENTELE

Orice medicament reprezinta un factor de risc pentru intoxicatie si supradozaj. În

perioada copilariei, curiozitatea specifică vârstei, îi determină pe copii să “mănânce”
pastiluțele ca pe bomboane sau să “bea” medicamentele lichide (siropul) ca pe lăptic sau suc,
iar intoxicația sau otrăvirea nu întarzie să apară. Cazurile de supradozaj la copii sunt în
creștere. Medicamentele lăsate la îndemâna copiilor reprezintă un pericol de care parinții nu
sunt mereu conștienți. Consecințele supradozajului sunt grave, iar intervențiile pentru
eliminarea medicamentului din organism sunt agresive și incomode pentru copii, de aceea
este indicat copiilor să evite administrarea medicamentelor atunci cand nu sunt supravegheați
de părinți.

!!!Este interzisă administrarea de medicamente fară îndrumarea medicului și în lipsa

supravegherii parinților!!!

36
 MEDIUL INCONJURATOR

Mediul inconjurator (natura) poate fi definit ca fiind tot ceea ce se afla in jurul nostru.
Mediul este alcătuit din: apa, aer, sol, plante, animale si oameni.

APA este unul din elementele de bază ale vieţii. Organismul

poate rezista o săptămână fără hrană, dar fără apă doar câteva zile.
Cauze de producere a poluarii apei:
-substante chimice provenite din gospodarii si din industrie
-produse petroliere
-substante radioactive
Masuri de prevenire a poluarii apei:
-interzicerea depozitarii la intamplare a deseurilor (gunoaielor) de
orice fel
-construirea de statii de epurare (curatare) a apelor uzate menajere si industriale

AERUL îmbracă pământul sub forma unui înveliş numit atmosferă. Aceasta asigură
viaţa pe pământ. Fără ea cerul ar părea negru, iar soarele ca un „disc de foc” orbitor
Cauze de producere a poluarii aerului:
- arderea gazelor folosite de întreprinderi dar şi pentru încălzirea locuinţelor;
- noxele (gazele) care sunt produse de masini;
-deseuri toxice aruncate la intamplare care degajeaza diferite substante ce afecteaza stratul de
ozon (parfumuri, spray-uri, etc.).
Masuri de prevenire a poluarii aerului:
-dotarea uzinelor, fabricilor care sunt poluante, cu instalatii de retinere a
poluantilor; -amenajarea a cat mai multe spatii verzi

SOLUL este învelişul solid de la suprafaţa pământului.

Cauze de producere a poluarii solului:
-depozitarea la întâmplare a gunoaielor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor
industriale
- utilizarea necorespunzătoare a unor substanţe chimice în agricultură
Masuri de prevenire a poluarii solului:
-strângerea deşeurilor menajere în tomberoane speciale pe tipuri de deşeuri (sticlă, hârtie,
plastic);
-indepărtarea la perioade cat mai scurte a deşeurilor colectate;
-folosirea raţională a îngrăşămintelor chimice, pesticidelor în agricultură; -
colectarea deşeurilor rezultate si depozitarea acestora în gropi ecologice
2. Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător.
3.Efectele poluarii mediului inconjurator asupra sanatatii omului:
Poluarea apei poate duce la diferite boli infectioase (conjunctivita, hepatita), alergii, boli
parazitare (viermi intestinali). Poluarea aerului produce boli pulmonare (astm), infectioase
(gripa, rubeola, rujeola, varicela)

37
 MĂSURI DE PRIM AJUTOR

Primul ajutor reprezintă o serie de manevre simple folosite pentru salvarea vieţii pe care un
om obişnuit poate fi antrenat să le folosească în situaţii de urgenţă medicală, înainte de intervenţia
personalului de pe ambulanță. Resursele necesare în primul ajutor sunt aproape întodeauna păstrate
într-o trusă de prim ajutor.
Primul ajutor este acordat de către persoană sau persoanele care au găsit victima (persoană
care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite - boală, accident, jaf, crimă etc-) cat mai repede
posibil până la venirea ambulanței. Oricine trebuie sa stie să acorde primul ajutor. În situația in care
sunt mai multe persoane la locul accidentului primul ajutor trebuie acordat de un medic, asistent
medical, organ de ordine (polițist, pompier), sau persoana care are cea mai mare încredere în
competențele ei de acordare a primului ajutor. In orice alt caz, prima persoană care a venit în
contact cu victima va trebui sa acorde primul ajutor.
Exista situații în care accidentul se petrece sub ochii noștrii, cunoaștem cauzele acestuia
și vom putea acționa ca atare sau situații în care nu stim ce s-a intamplat și va trebui să aflam de
la victimă (daca este conștientă) sau să deducem ori să luam totul ca atare.
Primul pas în acordarea primului ajutor este încercarea de a vorbi cu victima și a afla ce parte
a organismului uman e afectată, precum și împrejurările accidentului. Dacă victima nu comunică
salvatorul va suna la 112 și va prezenta dispecerului situatia în care se afla (detalii despre accident și
victima – localizare, numar victime, tip leziune etc).
Dacă victima poate comunica și leziunea este importanta se va apela de asemenea la
serviciul de urgenta 112. în cazul în care persoanele care acordă prim ajutor nu sunt majore, ele au
obligația să anunțe un adult despre situația respectivă.

Cazuri în care se acorda primul ajutor:

Leșinul:
Leșinul se defineste prin pierderea temporară a constienței cu păstrarea pulsului și respirației.
Primul ajutor in caz de lesin:

 Victima se așază pe spate, cu membrele

inferioare la nivel mai ridicat decat cel al
capului, cu scopul irigării creierului;
 Se verifică funcțiile vitale (puls,
respirație) și se îndepărtează hainele strâmte
(inclusiv curele);
 Căile aeriene trebuie verificate pentru a
elimina posibilitatea unor obstruări;
 Dacă victima nu-și revine într-un
minut, se apelează serviciul de urgență 112.

38
 Persoana inconștientă:
O persoană inconștientă nu va reacționa în niciun fel la stimulii pe care îi vom aplica –
verbali, vibratorii/tactili sau dureroși. În momentul în care victima este inconștientă vom chema un
adult și vom apela serviciul de urgență 112.
 Se caută ajutor la un adult;
 Se cheamă serviciul de ambulanță 112;
 Se încearcă comunicarea cu victima; dacă aceasta nu răspunde – se verifică funcțiile vitale (puls
și respirație);
 Daca victima respiră, pana la sosirea ambulanței aceasta va fi așezată în pozitie laterala de
siguranță:

 Membrul superior de pe partea salvatorului se așază în sus în unghi de 90˚ în articulația cotului;
 Mâna membrului superior de parte opusă se va așeza sub obrazul victimei, de partea salvatorului

 Salvatorul va trage apoi victima spre el, apucându-l de genunchiul opus care va fi

flectat.

 Dacă pacientul nu respiră se va face resuscitare cardio-pulmonară: 2 ventilații (introducerea

aerului salvatorului în plamânii victimei) și 30 de compresiuni în regiunea sternului.

39
 Arsuri:
Cauzele cele mai frecvente ce pot provoca leziuni prin arsuri sunt: accidente casnice
(apă fierbinte, ceai, cafea, grăsimi); incendiile; accidentele de muncă; accidentele de maşină,
barcă, avion; accidentele provocate prin electrocutare.
Gravitatea arsurilor se măsoara în grade de la I la III (cea mai grava - arsura de gradul III).

Primul ajutor în caz de arsură:

 Primul lucru ce trebuie făcut este răcirea imediată a zonei arse, cu apă rece, timp de până la o
jumătate de oră sau până când, îndepărtând apa de pe zona arsă, durerile nu se mai simt. Prin răcirea
locului, se previne pătrunderea mai adâncă a arsurii în ţesuturile pielii. Îmbrăcămintea arsă de pe
piele nu trebuie îndepărtată decât în cazul în care ea arde înăbuşit.
 Faza următoare o constituie bandajarea suprafeţei arse. Folosiţi comprese sterile, cearceafuri sau
prosoape curate.

Hemoragii:
Hemoragiile sunt scurgeri ale sângelui în afara vaselor sanguine. Există două tipuri de
hemoragii: interne şi externe. Mai grave sunt hemoragiile interne deoarece, în acest caz, sângele nu
se vede, scurgându-se în interiorul organismului și astfel pot fi usor neobservate.

Primul ajutor în caz de hemoragie externă:

 Se aplică o compresă sterilă şi apasă constant asupra punctului de unde curge sângele;
 Se ridică, dacă e posibil, membrul rănit deasupra nivelului inimii;
 Se aplică un bandaj după ce s-a oprit sângerarea;
 Daca în rana e un obiect strain nu se scoate, ci se panseaza pe langa el.
 Se calmează durerea dacă e cazul, prin administrarea unui calmant;

Fracturi:
Fracturile sunt leziuni determinate de ruperea sau fisurarea oaselor.

Fracturile pot fi:

 închise, caz în care pielea nu este afectata de către oasele fracturate;
 deschise, situaţie în care osul străbate pielea, putând fi văzut;

Primul ajutor în caz de fracturi:

 se curata rana şi opreşte sângerarea, bandajandu-se;
 se imobilizează zona fracturată cu ajutorul atelelor;
 se așteaptă ambulanța care va transporta victima la spital;

40
 Înecul cu obiecte:

 Ca prim pas în acordarea primului ajutor victima va fi

forțată să tușească. Daca nu se eliberează căile respiratorii,
se vor aplica 5 lovituri scurte dar destul de puternice în
zona interscapulara (între omoplați). Dacă nici această
metodă nu funcționează se sună la 112, după care se
încearcă metoda Heimlich: victima sta în picioare aplecată
ușor în față; salvatorul va face din membrele sale
superioare o chingă (pumnul drept strâns și ținut în mâna
stangă) și astfel se va apasă brusc, de jos în sus, în zona
superioară a abdomenului – în centrul trunchiului.

Înecul în apă:
 Dacă victima este în apă, nu săriți după ea deoarece vă puteți îneca amândoi;
 Se va chema orice adult să ajute la scoaterea victimei din apă;
 Cand victima va fi la mal, se va încerca scoaterea apei din plamani astfel:

Se așaza victima cu trunchiul pe coapsa salvatorului și i se vor aplica 5 lovituri interscapulare;
 Dacă victima nu răspunde dupa 2 cicluri de câte 5 lovituri interscapulare, se va incepe resuscitarea.

Caderea de la înalțime:
 Se evită sub orice formă mobilizarea victimei deoarece pot exista fracturi la nivelul coloanei
vertebrale si prin mobilizare se pot produce paralizii ireversibire;
 În caz de hemoragie importantă se va face compresiune la locul sângerării fară a mișca în vre-un
fel capul, gatul sau trunchiul victimei (coloana vertebrală).

Electrocutare:
 Se va cauta ajutor și se va apela serviciul de urgentă 112;
 Se încearca deconectarea sursei de curent;
 Se va îndepărta sursa de curent (fir, cablu, etc) cu un obiect care nu conduce curentul electric
(lemn uscat, cauciuc, plastic). NU SE ATINGE CU MÂNA PERSOANA ELECTROCUTATĂ!!!
 Se vor limita mișcarile victimei până la sosirea ambulanței.

41