Sunteți pe pagina 1din 4

ACŢIONARE PNEUMATICĂ

Acţionarea pneumatică reprezintă una din cele mai economice şi comode mijloace de
acţionare şi se foloseşte în special la mişcarea mâinilor mecanice şi a manipulatoarelor pentru
sarcini relativ reduse.

Un sistem de acţionare pneumatic cuprinde elemente care aparţin unor sectoare fără
componente comune (pneumatica şi electronica). Astfel, în acest sistem găsim un circuit
pneumatic care se ocupă de acţiunea directă în procesul automatizat, precum şi un circuit
electronic, răspunzător de conducerea circuitului pneumatic. Cu alte cuvinte, scopul unui sistem
pneumatic este de a acţiona mecanic în timpul procesului dat. [3]

Avantaje:

 Economicitatea soluţiei de acţionare;


 Simplitatea schemelor de comandă-reglaj;
 Posibilitatea supraîncărcării surselor;
 Motoare fără pericol de avarii;
 Pericol redus de accidente;
 Întreţinere uşoară şi nepoluarea mediului.

Dezavantaje:

 Compresibilitatea ridicată a aerului din incinta camerelor motoare şi a conductelor (de


aceea nu se foloseşte în acţionări de mare precizie);
 Din cauza presiunii scăzute, şi randamentul este scăzut;
 La capetele curselor pistoanelor cilindrilor pneumatici apar şocuri mecanice;
 Producerea unor zgomote specifice caracteristice deversării în atmosferă a aerului de retur
şi funcţionării cu şocuri a aparatelor de comandă;
 Depunerea condensului de apă în incintele aparatelor de execuţie şi reglare, iar de aici apare
pericolul de corodare şi dereglări de funcţionare. [4]

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a modifica energia fluidului (în cazul de faţă
vorbim despre aer comprimat) pentru a deveni energie mecanică, aceasta fiind transferată către
organele de ieşire ale mecanismelor în lucru.
. ACŢIONARE HIDRAULICĂ

Acţionarea hidraulică înseamnă acţionarea pe lichid şi se foloseşte de obicei pentru


acţionări simple ale roboţilor cu rol în manevrarea sarcinilor în sectoare calde, turnătorii, minerit
sau stivuire automată. Acţionarea hidraulică dezvoltă forţe şi momente mari, la gabarite mici ale
motoarelor.

Un sistem de acţionare hidraulică reprezintă un ansamblu care direcţionează energia de la


sursă la consumator cu ajutorul unui curent de fluid aflat sub presiune. Aceste sisteme lucrează cu
ulei hidraulic cu presiuni cuprinse între 20 şi 200 bari. [8]

Clasificarea sistemelor hidraulice:

 Sisteme hidrostatice – se utilizează îndeosebi în acţionarea maşinilor şi a utilajelor


industriale (predomină energia potenţială);
 Sisteme hidrodinamice – nu sunt foarte folosite în industrie (predomină energia cinetică).
[9]

Avantajele acţionării hidraulice sunt:

 Compresibilitatea redusă a agentului hidraulic, rezultând rigiditatea sistemului de


acţionare;
 Proprietăţile de bun lubrifiant ale uleiului hidraulic care micşorează gradul de deteriorare
ale elementelor sistemului.

Dezavantaje:

 Randament global redus;


 Existenţa instalaţiilor speciale care prepară agentul hidraulic, de unde rezultă un preţ mai
ridicat, dar şi o complexitate a procesului;
 Existenţa conductelor şi furtunelor de alimentare, ceea ce implică rezolvarea problemelor
legate de etanşările componentelor. [8]

Motoarele hidraulice sunt actuatori mecanici care transformă presiunea hidraulică şi fluxul
în cuplu şi în deplasare unghiulară (rotaţie). Motorul hidraulic poate fi considerat omologul rotativ
al cilindrului hidraulic.
ACŢIONARE ELECTRICĂ

Acţionarea electrică este este folosită mai rar decât cea hidraulică şi are ca scop esenţial
antrenarea electrică a unei maşini de lucru (mecanism, maşină-unealtă, dispozitiv mecanic, etc).
Aceasta are, de asemenea, o gamă destul de mare de utilizare, în special datorită facilităţilor de
control pe care o poate garanta.

Sistemul de acţionare electrică este format din ansamblul de mecanisme cu rol în


transformarea energiei electrice primită de la reţea în energie mecanică, şi garantând controlul pe
cale electrică a energiei mecanice astfel căpătate.

Componentele principale ale sistemului de acţionare electrică sunt următoarele:

 Subsistemul de forţă – care cuprinde unul sau mai multe motoare electrice, precum şi
sistemul de aparate de forţă;
 Subsistemul de comandă – prelucrează energia mecanică dezvoltată de motor, care să
respecte cerinţele tehnologice ale maşinii de lucru.

Motorul electric este un tip de maşină electrică care este construit în scopul acţionării părţii
mobile pentru a efectua o mişcare de translaţie, care se realizează prin schimbarea energiei
electrice în energie mecanică.

 După tipul curentului electric care le parcurge, motoarele electrice se împart în două mari
categorii:
1. Motoare de curent continuu
1.1. Cu excitaţie derivaţie
1.2. Cu excitaţie serie
1.3. Cu excitaţie mixtă
1.4. Cu excitaţie separată
2. Motoare de curent alternativ
2.1. Motoare asincrone
2.1.1. Motoare cu inele de contact (rotorul bobinat)
2.1.2. Motoare cu rotorul în scurtcircuit
2.1.3. Motoare de tipuri speciale
2.1.3.1. Motoare cu bare înalte
2.1.3.2. Motoare cu dublă colivie Dolivo-Dobrovolski
2.2. Motoare sincrone [13]
 După numărul fazelor curentului cu care funcţionează, motoarele electrice pot fi:
1. Motoare monofazate;
2. Motoare polifazate (cu mai multe faze).

Avantajele sistemului de acţionare electrică sunt următoarele:

 disponibilitatea cvasigenerală a energiei electrice;


 simplitate în racordarea la reţeaua electrică;
 fiabilitate ridicată, construcţie robustă;
 modalităţi simple de reglare a mişcării;
 compatibilitatea sistemului de acţionare cu sistemul de comandă şi cel informaţional;
 preţ de cost scăzut.

Dezavantajele sistemului de acţionare electrică sunt:

 pericolul de electrocutare;
 pericol de explozie în medii inflamabile;
 raport nefavoravil masă/putere acosiată. [14]