Anatomie si fiziologie umana explicata

ca la prosti
 Alcatuirea corpului uman
Topografia organelor si sistemelor de organe
Celule Tesuturi organe sisteme de organe
organism
*topografie = localizarea organelor in corp.
In corpul omenesc, celulele si tesuturile alcãtuiesc organe si sisteme de
organe. Organele sunt formate din grupãri de celule si tesuturi care s-au
diferentiat în vederea îndeplinirii anumitor functii în organism. Organele nu
functioneazã izolat în organism, ci în strânsã corelatie unele cu altele.
Pentru organele interne, se foloseste curent termenul de viscere. Sistemele de
organe sunt unitãti morfologice care îndeplinesc principalele functii ale
organismului: de relatie, de nutritie si de reproducere.
Segmentele corpului uman
Corpul uman este alcãtuit din: cap, gât, trunchi si membre. Capul, împreunã cu
gâtul, formeazã extremitatea cefalicã a corpului.

Capul este alcãtuit din: partea cranianã, care corespunde neurocraniului (cutia
cranianã), si partea facialã, care corespunde viscerocraniului (fata).

Gâtul este segmentul care leagã capul de trunchi si prezintã elemente somatice
(muschi, oase, articulatii) si viscere (laringe, trahee, esofag, tiroida,
paratiroide etc).

Trunchiul (fig. 1, 2) este format din torace, abdomen si pelvis. În interiorul

lor se gãsesc cavitãtile: toracicã, abdominalã si pelvianã, care adãpostesc
viscerele.
Cavitatea toracicã este separatã de cavitatea abdominalã printr-un muschi numit
diafragmã.
*mediastin = spatiul dintre cei 2 plamani.
*cavitatea pleurala = spatiul dintre foita pleurala si foita care adera la
cavitatea toracica.
*cavitatea pericardiala = spatiul dintre cele 2 foite
ale pericardului.
Cavitatea abdominalã se continuã cu cea pelvianã,
care este limitata inferior de diafragma perinealã.

Membrele. Cele superioare se leagã de trunchi prin

centura scapularã; portiunea lor liberã are trei
segmente: brat, antebrat si mânã.
cele inferioare se leagã de trunchi prin centura pelvianã, si portiunea lor
liberã prezintã, de asemenea, trei segmente: coapsã, gambã si picior.

Planuri si raporturi anatomice

Pentru precizarea pozitiei segmentelor care alcãtuiesc corpul omenesc se
folosesc, ca elemente de orientare, axe si planuri (fig. 3). Corpul omenesc
este alcatuit dupã principiul

simetriei bilaterale, fiind un corp

tridimensional, cu trei axe si trei
planuri. Axele corespund
dimensiunilor spatiului si se
întretaie în unghi drept.

Axul longitudinal: axul lungimii

corpului, este vertical la om si are doi poli: superior (cranial) si inferior
(caudal). El pleacã din crestetul capului si merge pânã la nivelul spatiului
delimitat de suprafata talpilor.
Axul sagital sau anteroposterior: este axul grosimii corpului. Are un pol
anterior si altul posterior.
Axul transversal: corespunde lãtimii corpului. Este orizontal si are un pol
stâng si altul drept.
Planurile. Prin câte douã din axele amintite trece câte un plan al corpului.
Planul sagital: trece prin axul longitudinal si sagital.
Planul care trece prin mijlocul corpului (median), împãrtindu-l în douã
jumãtãti simetrice, se numeste plan medio-sagital. Planul medio-sagital este
planul simetriei bilaterale.
Planul frontal merge paralel cu fruntea si trece prin axul longitudinal si cel
transversal. El împarte corpul într-o parte anterioarã (ventralã) si alta
posterioarã (dorsalã).
Planul transversal sau orizontal trece prin axul sagital si transversal. El
împarte corpul într-o parte superioarã (cranialã) si alta inferioarã (caudalã).
Planul transversal este numit planul metameriei corpului.
Aceste axe si planuri se folosesc si pentru precizarea pozitiei elementelor
componente la nivelul fiecãrui organ.

*Nomenclatura anatomicã
Odatã cu axele si planurile corpului ati fãcut cunostintã cu unii termeni:
cranial, caudal, ventral, dorsal, medial, lateral, sagital, frontal,
transversal. Când se vorbeste de membrele corpului, se folosesc termenii
proximal, pentru formatiunile mai apropiate de centuri, si distal, pentru cele
mai îndepãrtate. La mânã, se foloseste termenul volar sau palmar, pentru
formatiunile palmei, iar la picior, termenii plantar, pentru formatiunile din
talpa piciorului si dorsal, pentru formatiunile superioare ale labei
piciorului. Superficial si profund sunt termeni care aratã gradul de apropiere
fatã de suprafata corpului.
 Sistemul endocrin
Este format din totalitatea glandelor endocrine din corp.
Glandele endocrine: Sunt glande cu secretie interna (in sange), formate din
epitelii secretori, ale caror celule produc substante active numite hormoni.
Principalul rol al glandelor endocrine consta in reglarea metabolismului
celular.
Ex: hipofiza, tiroida, pancreasul endocrin, glandele suprarenale, ovarele si
testiculele endocrine, timus, glanda pineala (epifiza).
Hormonii: Sunt substante chimice specifice, care actioneaza la distanta de
locul sintezei si produc efecte caracteristice. Sunt eliberati in sange si sunt
transportati spre toate celulele corpului. Sunt produsi de glandele endocrine
si de alte organe care au celule cu rol endocrin. Ex: antrul piloric secreta
gastrina, duodenul secreta 6-8 hormoni cu rol in reglarea activitatii
secretorii si motorii a aparatului digestiv, rinichiul secreta renina si
eritropoietina. Unii neuroni hipotalamici si ai altor organe nervoase au si
activitate secretorie, proces numit neurosecretie, care reprezinta tot o
functie endocrina. Controleaza cresterea, reproducerea si stabilesc reactia
organismului la factori de stres fizici ori emotionali. Actioneaza la distanta
asupra unor celule tinta specifice care au anumiti receptori la care hormonii
se pot cupla. Intervin pe cale umorala in dezvoltarea si mentinerea structurii
normale si in reglarea functiilor organismului.
Sunt 2 tipuri de hormoni:
hormoni glandulotropi: care controleaza activitatea altor glande endocrine:
tireotropina, corticotropina,
hormonul luteinizant si
foliculostimulant.
hormoni non-glandulotropi:
hormonul somatotrop,
prolactina.
Sistemul endocrin, controlat
de sistemul nevos are rolul
de a regla pe cale umorala
activitatea diferitelor
organe pe care le integreaza
in ansamblul functiilor
organismului.
 Hipofiza - glanda pituitara
Localizare: la baza encefalului, in saua turceasca a osului sfenoid.
Structura: are greutatea de 0,5g. Este formata din 3 lobi: anterior,
intermediar/mijlociu, posterior. Anatomic hipofiza este legata de baza
hipotalamusului prin tija pituitara. Lobul anterior si cel intermediar
constituie adenohipofiza iar cel posterior constiuie neurohipofiza. Lobul
anterior este cea mai dezvoltata parte a glandei constituind 75% din masa
hipofizei, lobul intermediar reprezinta numai 2% fiind redus la o simpla lama
epiteliala aderenta de lobul posterior.
Tija pituitara este alcatuita din:
-sistemul port-hipotalamo-hipofizar, alcatuit din vase de sange dispuse intre
hipotalamus si lobul anterior al hipofizei; are rol in transportul hormonilor
de la regiunea mediana a hipotalamusului la adenohipofiza.
-tractul hipotalamo-hipofizar, alcatuit din fibre nervoase dispuse intre
hipotalamusul anterior si lobul posterior al hipofizei; are rol in transportul
hormonilor de la hipotalamusul anterior la lobul posterior al hipofizei
(neurohipofiza).
Prin aceste legaturi vasculare si nervoase si prin produsii de neurosecretie,
hipotalamusul regleaza si controleaza secretia hipofizei, iar prin intermediul
acesteia controleaza activitatea intregului sistem endocrin.
Lobul anterior produce: A) Hormoni glandulotropi:
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH-corticotropina):
-stimuleaza activitatea secretorie a glandei corticosuprarenale, crescand
concentratia sangvina a glucocorticoizilor si hormonilor sexosteroizi.
Hormonul tireotrop (TSH-tirotropina):
-stimuleaza sinteza si secretia de hormoni al glandei tiroide.
-stimuleaza cresterea si dezvoltarea glandei tiroide.
Hormonii gonadotropi (gonadostimuline) controleaza activitatea gonadelor.
Hormonul luteinizant (LH):
-la femei determina ovulatia si aparitia corpului galben, a carui secretie de
progesteron si estrogeni o stimuleaza.
-la barbati determina stimularea secretiei de hormoni masculini (androgeni,
testosteron).
Hormonul foliculostimulant (FSH):
-la femei determina cresterea si maturarea foliculilor ovarieni si secretia de
estrogeni (hormoni sexuali feminini).
-la barbati stimuleaza spermatogeneza (producerea spermatozoizilor la nivelul
tubilor seminifieri ai testiculelor si dezvoltarea acestora).
B) Hormoni non-glandulotropi:
Hormonul somatotrop (STH) denumit si hormon de crestere:
-este hormonul de crestere si de dezvoltare a organismului stimuland impreuna
cu insulina, hormonii tiroidieni si gonadici, cresterea oaselor lungi, masei
musculare si a organelor interne (viscere) cu exceptia creierului. Dupa
pubertate determina cresterea oaselor in grosime.
-are efect hiperglicemiant.
*hiperglicemiant = substanta capabila sa creasca glicemia.
-determina mobilizarea acizilor grasi din depozitele lipidice.
-determina o retentie de compusi ai Ca, Na, K, P si N.
*Retentie = retinere
Hiposecretia de STH produce:
-la copii oprirea cresterii somatice dar nu a celei neuropsihice. Boala se
numeste piticism (nanism hipofizar). Indivizii sunt de talie mica (1.20- 1.30
metri) dar corpul este armonios si intelectul normal.
Hipersecretia de STH are consecinte asupra dezvoltarii somatice si a
metabolismului:
-daca hipersecretia de STH survine inainte de pubertate se produce gigantismul,
caracterizat prin cresterea exagerata in lungimea oaselor si a extremitatilor.
Individul atinge talii de peste 2 metri dar corpul este armonios si intelectul
normal.
-

daca hipersecretia de STH survine dupa pubertate, se produce acromegalia,

caracterizata prin cresterea exagerata a extremitatilor corpului, mandibulei,
oaselor late, mainilor, picioarelor, viscerelor (inima, ficat, rinichi, limba)
si ingrosarea buzelor.

Prolactina numit si hormonul mamotrop sau hormonul luteotrop (LTH):

-stimuleaza la femei secretia lactata a glandei mamare, sensibilitatea de
estrogeni si progesteron. Prolactina este un inhibitor al activitatii
gonadotrope, fiind capabila sa previna ovulatia.
-stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare.
-secretia de prolactina in afara sarcinii este stimulata de efortul fizic
stresul psihic si chirurgical, hipoglicemie, somn. Suptul determina cresterea
temporara a secretiei de prolactina.

Lobul intermiediar/mijlociu: Secreta un hormon de stimulare a pigmentogenezei

numit hormonul melanocitostimulant (MSH). Stimuleaza sinteza de melanonina, in
melanocite cu rol de pigmentare a pielii. Hipotalamusul secreta un hormon de
inhibare a secretiei de MSH.
*inhibare = a incetini

Lobul posterior/ neurohipofiza: Hormonii eliberati de catre neurohipofiza sunt

vasopresina sau hormonul antidiuretic (ADH) si oxitocina. Ei sunt secretati in
hipotalamusul anterior, iar punerea lor in miscare se face sub influenta
hipotalamusului prin tija pituitara. Contine un depozit de hormoni produsi de
nuclei hipotalamici anteriori. Neurohipofiza nu produce hormoni, ea doar ii
elibereaza in sange.
Hormonii produsi se numesc neurohormoni:
Hormonul antidiuretic, (ADH) sau vasopresina.
-are ca actiune principala reabsorbtia apei la nivel renal (cresterea
absorbtiei facultative a apei: la nivelul tubilor distali si colectori ai
nefronului). Are efect antidiuretic, prin micsorarea cantitatii de urina
eliminata si concentrarea acestuia.
-creste tensiunea arteriala cand se afla in cantitati mari (vasoconstrictie)
*vasoconstrictie = contractia fibrelor musculare netede din peretii vaselor de
sange rezultand in reducerea afluxului de sange.
-produce si reducerea secretiilor tuturor glandelor exocrine si prin aceasta
contribuie la mentinerea volumului lichidelor organismului.
Hiposecretia hormonului antidiuretic determina pierderi mari de apa (pana
la /peste 20 de litri in 24 de ore) => apare diabetul insipid. Survine in
leziuni ale hipotalamusului sau a neurohipofizei.
Se manifesta prin:
-poliurie: persoana afectata elimina peste 20l urina diluata/zi
(cantitatea normala: 1,8 litri de urina concentrata)
-polidipsie: consumarea unei cantitati mari de apa.
-dezechilibru mineral

Oxitocina (Ocitocina):
-stimuleaza contractia musculaturii netede a uterului gravid, mai ales in
perioada travaliului, ducand la expulzia fatului.
-stimuleaza expulzia/secretia laptelui din glanda mamara, datorita contractiei
celulelor mioepiteliale care inconjoara alveolele.
 Tiroida
Localizare: Este situata in partea anterioara a gatului/traheei, sub laringe.
Structura: Este formata din 2 lobi uniti printr-o portiune mediana numita istm,
are o greutate de aproximativ 30g.
Hormonii tiroidei sunt:
-tiroxina/tetraiodotironina/T4 = are 4 atomi de iod in molecula.
-triiodotironina/T3 = are 3 atomi de iod in molecula.

Tesutul secretor al tiroidei (parenchimul glandular), este format din foliculi

tiroidieni (celule epiteliale organizate in foliculi in interiorul carora se
afla un material omogen, vascos numit coloid), si intre foliculi tiroidieni se
afla celule parafoliculare.
*foliculi = formatiune anatomica in forma de sac care inconjoara un organ
si/sau secreta sau excreta substanta.
Foliculul tiroidian este format din celulele foliculare si coloid.
Coloidul = substanta vascoasa care contine tireoglobulina (proteina).
Tireoglobulina este secretata/sintetizata de celulele foliculare. Fiind o
proteina este alcatuita de aminoacizi (aminoacidul tirozina). Tireoglobulina
este forma de depozit a hormonilor tiroidieni la nivelul tiroidei (T3, T4).
Este nevoie de iod pentru a se forma T3, T4. Iodul adus de sange ajunge la
nivelul tiroidei si ajunge la nivelul acestor foliculi tiroidieni si intra in
coloid. Unde la nivelul tireoglobulinei, iodul se leaga de tirozina din
structura tireoglobulinei, formandu-se T3, T4.
Tot acest proces este dependent de TSH. Sinteza hormonilor si eliberarea lor
din coloid in sange se face sub actiunea TSH hipofizar.
Celulele parafoliculare sau celule “C”. Se afla langa celulele foliculare. De
la nivelul lor se secreta un hormon numit calcitonina.
Calcitonina = hormon hipocalcemiant, care ajuta la fixarea calciului in oase.
Secretia de calcitonina nu este influentata de TSH ci este reglata de
calcemie.
*calcemie = cantitatea de calciu prezenta in sange.
TSH – Cum influenteaza cresterea, dezvoltarea si
activitatea secretorie a tiroidei?
De la nivelul hipotalamusului se vor secreta niste hormoni stimulatori (TRH –
tiroliberina) care prin intermediul sistemului port-hipotalamo-hipofizar, vor
ajunge la nivelul adenohipofizei, unde vor determina secretia de tirotropina
(TSH). TSH va ajunge in sange si prin intermediul sangelui va ajunge la
tiroida. La nivelul tiroidei va determina dezvoltarea si cresterea tiroidei,
dar si secretia de hormoni tiroidieni (T3, T4).
Cresterea cantitatii de hormoni tiroidieni in sange va duce la inhibarea
acestui mecanism prin mecanismul de feedback negativ: Hormonii tiroidieni
cresc in cantitate la nivelul sangelui; sangele cu aceasta cantitate crescuta
de hormoni tiroidieni va ajunge la nivelul hipotalamusului; hipotalamusul
inregistreaza faptul ca sunt suficienti hormoni tiroidieni => opreste
secretia de hormoni stimulatori ai hipotalamusului (TRH) => se va opri si
secretia de tireotropina (TSH) => se va opri secretia de hormoni tiroidieni
(T3, T4). Tot acest mecanism se numeste feedback negativ sau mecanism de
feedback hipotalamo-hipofizo-tiroidian.
Daca in sange este o cantitate scazuta de T3, T4 => hipotalamus => + hormoni
stimulatori (TRH) => + hormoni tiroidieni (T3, T4)
Tiroida este dependenta de hipofiza:
Daca se secreta TSH => se secreta hormonii tiroidieni (T3, T4).
Daca nu se secreta TSH => nu se secreta hormonii tiroidieni (T3, T4).
Acesta este mecanismul de reglare a secretiei glandei tiroide exact ca
mecanismul de reglare a corticosuprarenalei.

Actiunile hormonilor tiroidieni:

-au efect calorigen, manifestat prin cresterea metabolismului bazal si consumul
de energie.
*metabolism bazal = metabolism care are loc atunci cand organismul se afla
intr-o stare de repaus total, organismul consuma energie strict pentru a
supravetui/ pentru asigurarea functiilor vitale.
-au rol in cresterea si dezvoltarea organismului, in special a sistemului
nervos.
-stimuleaza activitatea gonadelor.
-produc iriatibilitate si neliniste.

Efecte asupra metabolismului intermediar.

*metabolism intermediar = reprezintă totalitatea transformărilor făcute de
substanţele din organism, la nivel celular, prin reacţii chimice.
glucidic - hiperglicemie = cresc cantitatea de glucoza din sange.
lipidic - efect hipocolesterolemiant = vor scadea cantitatea de colesterol din
sange. Colesterolul este un lipid.
proteic – catabolism = cresc distrugerea/descompunerea proteinelor.
Efecte specifice pe sisteme si organe.
Aparat cardio-vascular: creste forta si frecventa contractiilor cardiace;
vasodilatatie.
Muschi scheletici: creste tonusul, forta de contractie, promptitudinea
raspunsului reflex de tip miotatic
Aparat respirator: creste amplitudinea si frecventa miscarilor respiratorii.
Sistem nervos: stimuleaza diferentierea/dezvoltarea neuronala, dezvoltarea
normala a sinapselor, mielinizarea.
*mielinizare = proces de formare și acoperire a fibrelor nervoase cu mielină.
*mielina = Suprafata protectoare a celulelor nervoase (teaca de mielina)

Hiposecretia/hipofunctia tiroidiana determina:

-la copil nanismul tiroidian, caracterizat prin inaltime redusa, dezvoltare
fizica si psihica redusa (pana la cretinism). Defecte ale dintilor si deformari
osoase.
Comparatie nanism hipofizar vs nanism tiroidian
Nanism hipofizar Nanism tiroidian
Intelect normal Intelectul meu (cretinism)
Corp armonios Corp deformat
Hiposecretie de STH Hiposecretie de T3,T4/TSH
Asemanari: -ambele boli determina la copii statura redusa (1,20-1,30 metri)
-cauza acestor boli este
hiposecretia unor hormoni.

-la adult mixedemul, caracterizat prin:

crestere in greutate, senzatie permanenta de
frig (hipotermie), tesuturile sunt imbibate
cu un edem mucos (mixedem), piele uscata si
ingrosata, caderea parului, diminuarea
atentiei, capacitatii de concetrare si
invatare, bradicardie, marirea inimii,
metabolism scazut si lentoare.
*hipotermia  = este definită ca o temperatură internă scăzută a corpului sub
35,0 °C (95,0 °F).
*bradicardie = frecventa cardiaca mai lenta decat cea normala, atunci cand
inima bate mai putin de 60 de batai/1 minut.

Hipersecretia tiroidiana determina la adult boala Basedow-Graves caracterizata

prin:
-gusa exoftamlica = tiroida crescuta in volum cu pastrarea capacitatii de a
produce hormoni.
-exoftalmie = ochi bulbucati, iesiti din orbite, stralucitori.
-piele subtire si inrosita.
-hiperfagie = cresterea poftei de mancare.
-sensibilitate crescuta la caldura.
-scadere in greutate
-cresterea frecventei contractiilor inimii si ritmului respirator.

Lipsa iodului din alimentatie produce gusa endemica, care se caracterizeaza

prin cresterea in volum/hipertrofia glandei tiroide numai in regiunile sarace
in iod, insotita de obicei de o hipofunctie/hiposecretie, cu hipersecretie de
TSH.
Cauza gusei este prezenta in alimente si in apa de baut a unor substante
oxidante numite substante gusogene, care impiedica iodarea tireoglobulinei.
Un rol important in alimentatie il are sarea iodata, deoarece este o sursa de
iod care este necesara formarii hormonilor tiroidieni.
 *Metabolismul
Metabolismul reprezinta totalitatea transformărilor biochimice și energetice
care au loc în țesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces
complex, ce implică schimburi de materii și energii, și care include două
procese (simultane) opuse:
1.Catabolism: molecule mai mari care sunt descompuse in molecule mai mici +
energie.
Mm Catabolism Mmi + E
2.Anabolism: molecule mai mici care cu ajutorul energiei se formeaza molecule
mai mari.
Mmi + E Anabolism Mm
Ele se produc in acelasi timp.
In anumite perioade ale vietii unul din aceste procese poate sa predomine:
-la pubertate predomina anabolismul.
-la batranete predomina catabolismul.
1.Glucidele:
A)glucoza: monozaharid, este cel mai simplu glucid, este forma de circulatie a
glucidelor din organism, este forma de glucide pe care organele o vor folosi in
diferitele procese ale organismului.
B)glicogen: polizaharid (format din mai multe molecule de glucoza), forma sub
care glucidele se depoziteaza in organism (formeaza rezerve).

Metabolismul glucidelor: glucoza poate fi formata/descompusa.

La formarea glucozei participa 2 procese:
1.poate sa fie formata din alte glucide, acest proces se numeste glucogeneza.
2.poate sa fie formata din substante non-glucidice (lipide,proteine,etc), acest
proces se numeste gluconeogeneza.
*geneza = sinteza/se sintetizeaza/se formeaza ceva.
*liza = descompunere, distrugere.
G glucogeneza glucoza glicoliza ATP
glicogenoliza
gluconeogeneza
<=glicogenogeneza

NG
glicogen
Descompunerea glucozei se va numi glicoliza, din care => energie
Glicogen: -la fel ca glucoza poate fi sintetizat sau descompus.
-se va forma din glucoza.
Procesul de formare a glicogenului din glucoza se numeste glicogenogeneza.
Descompunerea glicogenului va duce la formarea de glucoza, procesul se numeste
glicogenoliza.
Anabolism glucidic = reactii de geneza, procesul de formare al glucidelor.
Catabolism glucidic = reactii de liza, procesul de descompunere al glucidelor.
Metabolismul lipidelor: sunt mult mai multe lipide care joaca un rol in
organism (trigliceridele, colesterolul, fosfolipidele, etc)
La fel ca glucidele pot fi sintetizate sau descompuse
Procesul de formare a lipidelor se numeste lipogeneza.
In primul rand din gucoza se va forma energie, dupa ce organele si-au luat
cantitatea necesara de glucoza, cantitatea restanta de glucoza (surplusul), va
transformata in glicogen. Se formeaza glicogen cat se poate.
Daca dupa formarea glicogenului inca mai ramane glucoza care circula prin sange
ea va fi transformata in trigliceride (lipide). De aceea ne ingrasam dupa ce
mancam foarte multe dulciuri, pentru ca surplusul de glucoza ajunge sa fie
transformata in lipide (grasime). Este de fapt un tesut de rezerva care se
descompune in caz ca faci foamea.
Cand tii o dieta (ca sa slabesti), prima data se va epuiza glicogenul, pentru
ca el este mult mai usor de transformat in glucoza, pentru a se obtine energie.
Dupa ce rezervele de glicogen au fost epuizate, se foloseste tesutul gras
(lipide), pentru a se transforma in glucoza, si a se obtine in energie.
Glicogen = depozit mobil (se foloseste tot timpul).
Lipide = depozit permanent (poate ramane ani de zile pana cand persoana
respectiva slabeste).
Pe langa acest proces de formare a lipidelor din glucoza mai sunt si altele
insa nu prea mai am chef sa scriu…
Glucoza

G Lipogeneza Lipide Lipoliza G ATP

Gicogen
Trigliceride
G = glucoza (Lipide)
Descompunerea lipidelor se va numi lipoliza. Cand cineva s-a hotarat sa
slabeasca lipidele sunt descompuse in glucide si energie.
In urma lipolizei => diferite molecule care pot fi folosite in procesul de
gluconeogeneza.

Metabolismul proteinelor: proteinele

pot fi formate sau sintetizate.
Procesul de formare a lipidelor se
numeste sinteza proteica.
Procesul de descompunere a
proteinelor se numeste proteoliza =>
energie + aminoacizi care pot fi
folositi in procesul de
gluconeogeneza.

AA sinteza proteica
Proteine proteoliza AA
AA = Aminoacizi

Glandele suprarenale
Localizare: gande pereche, situate la polul superior al rinichilor.
Structura: sunt alcatuite din 2 formatiuni: -corticosuprarenala (CSR)
-medulosuprarenala (MSR)
1.Zona corticala/ corticosuprarenala este formata din:
Zona glomerulara (a.) secreta hormonii mineralocorticoizi.
Zona fasciculata (b.) secreta glucocorticoizii.
Zona reticulata (c.) secreta hormonii sexosteroizi.
2.Zona medulara/ medulosuprarenala secreta catecolamine (adrenalina,
noradrenalina).

Corticosuprarenala: zona exterioara/periferica/corticala a glandei care secreta

3 categorii de hormoni steroizi: hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul),
glucocorticoizii, hormonii sexosteroizi. Acesti hormoni sunt de natura lipidica
fiind sintetizati din colesterol. Rolul lor este vital, fara hormonii
corticosuprarenali nu se poate trai.
1.Hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul), implicati in reglarea
metabolimului mineral determinand reabsorbtia Na+ (natriului) in schimbul K+
(potasiului) sau H+ (hidrogen) pe care ii excreta la nivelul tubilor urinifieri
contorti, distali si colectori ai nefornului.
Ce face aldosteronul la nivelul rinichilor?
La nivelul rinichilor se produce urina, care este de 2 tipuri:
1.Urina primara = urina initial formata, nu este urina care este eliminata
deoarece contine foarte multa apa si saruri pe care organismul le va reabsorbi.
Din urina vor trece inapoi in sange deoarece nu necesita sa fie eliminate.
2.Urina finala = urina care este
eliminata.
Aldosteronul ajuta la reabsorbtia
anumitor minerale din aceasta urina
pentru a ramane in organism dar in
acelasi timp va duce si la eliminarea
altor minerale care din sange vor trece
in urina.
Din urina primara aldosteronul va
reabsorbi sodiul (Na+) (adica Na+ din
urina va trece in sange). Odata cu Na+
va fi reabsorbit si clorul (Cl-), in
general Na+ trage intotdeauna dupa el
si Cl-. Na+ si Cl- formeaza impreuna clorura de sodiu (NaCl = sarea), care va
trage dupa ea apa (H20). NaCl duce la reabsorbtia osmotica a apei.
*osmoza = permeabilitate selectiva.
Tot aldosteronul duce la secretia de potasiu (K+) si de hidrogen (H-), (adica
K+ si H- din sange vor ajunge sa fie secretati in urina).
Reabsorbtia = trecerea din urina in sange a Na+, Cl- si H2O.
Secretia = trecerea din sange in urina a K+ si H-.
Kalurie = eliminarea potasiului prin urina, prezenta potasiului in urina
eliminata.
Acidurie = eliminarea H- prin urina, prezenta hidrogenului in urina eliminata.
Acestea sunt efectele aldosteronului la nivelul tubilor contorti distali si
colectori de la nivelul nefronilor.
Aldosteronul prin actiunea sa de retinere a Na- in organism, are rolul in
mentinerea presiunii osmotice a mediului intern a organismului (datorita
absorbtiei de Na- si Cl-), a volumului sangvin deoarece se absoarbe si apa, in
echilibrul acido-bazic prin reabsorbtia de Na-, Cl-, H2O si prin secretia de K+
si H-. Celulele tinta asemanatoare se afla si in glandele sudoripare, salivare
si colice.
*colice = glande la nivelul intestinal.
Hipersecretie de aldosteron (boala Conn), duce la retentie masiva de sare si
apa determinand edeme si hipertensiune. Se va absorbi prea multa NaCl si apa,
acestea ajungand din sange in tesuturi, care vor duce la producerea de edeme.
*edeme = respectivul tesut se umfla.
*hipertensiune = cresterea presiunii arteriale, in acest caz cauzata de
cresterea unui volum mai mare de apa reabsorbita in sange, care duce la
cresterea presiunii arteriale.
Hiposecretia de aldosteron se intalneste in cazul insuficientei globale a
corticosuprarenalei, adica hiposecretie de mineralocorticoizi, glucocorticoizi
si hormoni sexosteroizi (boala Addison). La acesti bolnavi are loc pierderea
de sare si apa deoarece nu este destul de mult aldosteron ca sa le reabsoarba,
urmata de hipotensiune si adinamie.
*adinamie = scaderea capacitatii de effort.

2.Hormonii glucocorticoizi sunt reprezentati in special de cortizon si

hidrocortizon (cortizol). Circula in sange legati de proteninele plasmatice. O
mica fractiune libera a cortizolului exercita efecte metabolice specifice.
Efecte asupra unor organe si tesuturi:
Sistem osos: catabolism: prin scaderea sintezei matricei organice si absorbtiei
intestinale a calciului.
*matrice organica = o substanta care intra in alcatuirea oaselor.

Organe hematopoteice si sistem imun:

*organe hematopoteice = organele care produc celulele sangelui. Ex: maduva
rosie a oaselor. Celulele sangelui sunt de 3 tipuri: hematii,
hematii/trombocite, leucocite.
-scad numarul de eozinofile si bazofile circulante (din sange).
-cresc numarul de neutrofile, plachete/trombocite, hematii.
-cresc stabilitatea membranelor lizozomale (organite celulare).
-scad numarul de limfocite circulante (limfopenie).

Functiile superioare ale sistemului nervos central (SNC): necesita prezenta

acestor hormoni (glucocorticoizi) pentru integritatea si functionarea lor.
Scaderea cantitatii lor determina: modificari EEG (electroencefalograma),
alterarea personalitatii, modificari senzoriale (perceptii ale organelor de
simt).
*electroencefalograma = analiza activitatii electrice a creierului.

Efecte asupra metabolismului intermediar:

Metabolism protidic: -cresc catabolismul in muschii scheletici (descompunerea
proteinelor din muschii scheletici).
-cresc anabolismul proteinelor in ficat (formarea de proteine in ficat).
Metabolism glucidic: -produc hiperglicemie (formarea glucidelor se realizeaza
prin gluconeogeneza adica producerea de glucoza din produsi non-glucidici. Ex:
aminoacizi <= proteine).
Metabolism lipidic: -cresc lipoliza (descompunerea proteinelor).
-cresc concentratia acizilor grasi liber plasmatici (provin din descompunerea
proteinelor). Acizii grasi pot sa ajute la gluconeogeneza.

Hormonii sexosteroizi: sunt reprezentați de două grupe de hormoni, unii

androgeni (asemănători celor secretați de testicul) și alții estrogeni
(asemănători celor secretați de ovare). Acțiunea acestor hormoni o completează
pe cea a hormonilor sexuali respectivi. Rolul lor se manifestă în special în
cazul apariției și dezvoltării caracterelor sexuale secundare (schimbarea
vocii, cresterea tatelor😊, etc…). Ei determină, la băieți, creşterea bărbii și
mustăților, dezvoltarea laringelui și îngroșarea vocii, dezvoltarea scheletului
și a masei musculare. La fete, stimulează dezvoltarea glandei mamare, depunerea
lipidelor acolo unde trebuie 😊 (pe șolduri şi coapse), etc…
Medulosuprarenala: zona interioara/ medulara a glandei. Anatomic si functional,
medulara glandei suprarenale este un ganglion simpatic, ai carui neuroni nu au
prelungiri. Hormonii secretati de medulosuprarenala se numesc catecolamine:
adrenalina (epinefrina), in proportie de 80%, noradrenalina (norepinefrina) in
proportie de 20%. Actiunea acestor este identica cu stimularea sistemului
nervos simpatic.
Hormonii secretați de medulară se numesc catecolamine: adrenalina (epinefrina),
în proporție de 80%, noradrenalina (norepinefrina), în proporţie de 20%.
Acţiunea acestor hormoni este identică cu stimularea sistemului nervos
simpatic. Principalele acțiuni ale acestor hormoni și mediatori chimici sunt:
-asupra aparatului cardiovascular, produc tahicardie, vasoconstricție și
hipertensiune. Creşte excitabilitatea inimii; adrenalina dilată însă vasele
musculare şi le con- tractă pe cele din piele, mucoase și viscere. Noradrena-
lina are predominant acțiuni vasoconstrictoare;
*tahicardie = cresterea frecventei cardiace.
-asupra aparatului respirator determină relaxarea musculaturii netede şi
dilatarea bronhiilor;
-asupra tubului digestiv determină relaxarea mus- culaturii netede a pereților
și contracția sfincterelor. Inhibă majoritatea secrețiilor. Contractă splina și
ficatul;
-asupra metabolismului glucidic și lipidic produc glicogenoliză şi
hiperglicemie, mobilizarea grăsimilor din rezerve și catabolismul acizilor
graşi. Adrenalina are efecte predominant metabolice și energetice;
-alte acțiuni: dilată pupila, contractă fibrele netede ale muşchilor erectori
ai firului de păr. Produc alertă corticală, anxietate și frică. Stimulează
sistemul reticulat activator ascendent.

Atât secreția corticalei, cât și cea a medularei suprarenale sunt stimulate în

condiții de stress (stări de încordare neuropsihică, de emoții, traumatisme,
frig sau căldură excesivă etc.). Aceşti hormoni au un rol important în reacția
de adaptare a organismului în fața diferitelor agresiuni interne și externe.

ACTH – cum influenteaza activitatea secretorie a

cortocosuprarenalei?
ACTH nu influenteaza activitatea secretorie a medulosuprarenalei, si a
hormonilor mineroalocorticoizi.
La nivelul hipotalamusului exista o
neurosecretie (produce niste hormoni) care
pot sa stimuleze producerea de hormoni ai
adenohipofizei. Stresul va duce la
producerea unor hormoni stimulatori ai
adenohipofizei, care circula prin
sistemul hipotalamo-hipofizar ajungand in
adenohipofiza si vor stimula secretia de
adrenocorticotropina (ACTH). ACTH ajunge
pe cale umorala la nivelul
corticosuprarenalei unde va determina
secretia de glucocorticoizi si
sexosteroizi. Hormonii secretati in sange
ajung inapoi la nivelul hipotalamusului. Hipotalamusul este informat de nivelul
hormonilor din sange. Daca sangele contine o cantitate mare de hormoni, va
declansa un mecanism de feedback negativ, ceea ce determina inhibarea
productiei de ACTH care inhiba secretia hormonilor glucocorticoizi si
sexosteroizi.
Acesta este mecanismul de reglare a glandelor costicosuprarenale.
Feedback negativ = se mai numeste axul hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian.

Pancreasul endocrin
Localizare: pancreasul (glanda mixta), se gaseste in cavitatea abdominala in
spatele stomacului, in curbura duodenala.
*glanda mixta = glanda care are atat o functie endocrina, cat si o functie
exocrina.
*duodenul = segment al intestinului subtire, care vine in continuarea
stomacului.
Structura: Format din cap+corp+coada
Pancreasul endocrin este implicat în controlul metabolismului intermediar al
glucidelor, lipidelor si proteinelor prin hormonii secretati si constã din
insule de celule endocrine: insulele Langerhans (fig. 61). Acestea contin mai
multe tipuri de celule secretorii, dintre care celulele alfa (20 %), care
secretã glucagon, si celulele beta (60–70 %), care secretã insulinã. Acinii
pancreatci sunt componenta exocrina a pancreasului care produc enzime cu rol in
digestie.
Insulina: singurul hormon cu efect anabolizant (sinteza de substante), pentru
toate metabolismele intermediare, si singurul hormon cu efect hipoglicemiant.
*glicemie = cantitatea de glucoza din sange.
*hormon cu efect hipoglicemiant = hormon care duce la scaderea cantitatii de
glucoza din sange.
Alimentele pe care le mancam contin glucide, glucidele fiind de foarte multe
forme (amidon, celuloza, glicogen, etc.). In momentul in care ele ajung in
tubul digestiv acestea sunt digerate si absorbite. Majoritatea glucidelor ajung
sa fie descompuse in glucoza. Glucoza este forma de glucide care ajunge sa fie
absorbita la nivelul tubului digestiv. Majoritatea glucidelor sunt descompuse
pana la glucoza (monozaharid). Cand este absorbit, glucoza ajunge in sange,
determinand hiperglicemia (cresterea cantitatii de glucoza din sange). Cand
avem hiperglicemie pancreasul este informat de acest lucru, si atunci va
secreta insulina. Factorul care duce la secretia de insulina este
hiperglicemia. Cand insulina este secretata ajunge in sange unde se intalneste
cu glucoza, acestea fiind transportate catre celulele tinta specifice.
Efectele insulinei pe cele 3 metabolsime:

Metabolismul glucidic:
1.La nivelul ficatului: a) Creste glicogenogeneza: sangele cu tot cu insulina
si glucoza ajunge la nivelul ficatului unde o va transforma in glicogen
(polizaharid), iar glucoza din sange o baga in celule si o transforma in
glicogen (forma de depozit), glicogenogeneza.
b) Scade gluconeogeneza: insulina va duce si la scaderea gluconeogenezei
(formarea glucozei din substante neglucidice, Ex= aminoacizii, produsi
lipidici.) deoarece exista deja foarte multa glucoza in sange si nu este nevoie
sa se formeze mai mult.
2.La nivelul tesutului adipos:
Creste transportul de glucoza: insulina va lua glucoza si o va baga in celulele
adipoase.
In celulele adipoase va creste sinteza de glicerol (compus care intra in
alcatuirea lipidelor).
3.La nivelul muschiului: a) Creste transportul de glucoza: insulina ia glucoza
din sange si o baga in muschi. Muschii folosesc glucoza pentru energie.
b) Creste glicoliza: odata ce glucoza intra in muschi ea va fi descompusa,
fiind folosita pentru energie.
c) Creste sinteza de glicogen (glicogenogeneza): dupa ce muschiul a descompus
suficienta glucoza si a produs suficienta energie, surplusul de glucoza care a
intrat in muschi se va transforma in glicogen.

Metabolsimul lipidic:
La nivelul ficatului: insulina duce la cresterea de lipogeneza (producerea de
lipide).
La nivelul tesutului adipos: insulina duce la: a) cresterea sintezei de
trigliceride si acizi grasi (sintetizati din glucoza).
b) cresterea sintezei enzimelor lipogenice (enzime care participa in acest
proces de formare a lipidelor).
c) scaderea lipolizei (descompunerea lipidelor).
La nivelul muschiului pe metabolismul lipidic insulina nu actioneaza.

Metabolismul proteic:
La nivelul ficatului: insulina va scadea proteoliza (distrugerea proteinelor)
favorizand formarea lor.
La nivelul tesutului adipos pe metabolismul proteic insulina nu actioneaza.
La nivelul muschiului: a) Creste captarea aminoacizilor: aminoacizii care sunt
in sange si care au fost absorbiti de la nivelul tubului digestiv in urma
digestiei, sunt introdusi in muschi.
b) Creste sinteza proteica: odata aminoacizii intrati in muschi se vor lega
unii de altii pentru a se forma proteine (sinteza proteica).
Aceste sunt efectele insulinei pe cele 3 metabolisme.

Hiposecretia de insulina duce la diabetul zaharat constituind o boala

metabolica complexa, caracterizata prin prezenta valorilor crescute ale
glicemiei la determinãri repetate si care, în evolutia ei prezintã
hiperglicemie, glicozurie, poliurie, polidipsie, polifagie, dezechilibre acido-
bazice si electrolitice. Complicatiile bolii provoaca si compromiterea
morfofunctionalã a unor tesuturi si organe de importantã vitalã, cum ar fi
sistemele nervos, cardiovascular sau excretor.
*glicozurie = prezenta glucozei in urina eliminata, in mod normal urina nu
contine glucoza. In cazul diabetului zaharat deoarece in sange este foarte
multa glucoza care incepe sa fie toxica in cantitati mari pentru organism si
atunci organismul incearca sa elimine surplusul de glucoza la nivelul
rinichiului prin eliminarea de glucoza din sange in urina.
*polifagie = persoana afectata mananca foarte mult, au mereu senzatia de foame.
Celulele persoanelor cu diabet zaharat sunt mereu lipsite de energie deoarece
sunt lipsite de glucoza.
Hipersecretia de insulina se caracterizeazã prin hipoglicemie severã, care
poate compromite dramatic functia sistemului nervos.

Glucagonul: hormon secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Efectele

glucagonului sunt opuse efectelor insulinei.
Efectele metabolice ale glucagonului.
Creste forta de contractie a inimii.
Creste secretia biliara, (bila este produsa de ficat, ceea ce secreta ficatul
se numeste bila).
Scade secretia gastrica (sucului gastric).
Stimulul pentru secretia de glucagon este hipoglicemia.
Glucagonul nu este singurul hormon care duce la cresterea cantitatii de glucoza
din sange (hiperglicemie).

Sistemul osos