Abdomenul- Împărțire topografică,

stratigrafie
Student : Chiric Diana-Elena
Specializarea: Medicină generală
Titular curs: Conf.dr.Berbece Ion Sorin Anul : II
Asistent: dr. Toma Alexandra
Grupa: I
• Abdomenul este partea trunchiului interpusă între
torace și pelvis, fiind situate înaintea porțiunii lombare
a regiunii.
• El conține cavitatea abdominală în care se află cea mai
mare parte al aparatului digestiv , o parte al aparatului
urinar ,precum și importante vase sangvine, vase și
noduri limfatice și nervi.
 Împărțirea clinic-topografică a peretelui abdominal anterior

• În clinică se utilizează o diviziune tradițională clinic-

topografică (sau parieto-viscerală) a pereților antero-
laterali ai abdomenului, ținându-se seama de viscerele
abdominale care răspund pereților. Ea este utilă pentru
a efectua proiectarea într-un perimetru parietal relativ
bine delimitat, atât localizării viscerelor , cât și a unor
simptome caracteristice îmbolnăvirilor acestora
( durerea) .
 Topografia abdomenului
• Această subdiviziune se face cu ajutorul
unor linii convenționale.
• Două linii sunt verticale ( în dreapta și
stânga) ridicate prin mijlocul plicelor
inghinale
• Două linii sunt orizontale :
-una superioră care trece prin extremitatea
anterioară a coastelor X
-una inferioară ce trece prin punctual cel mai
înalt al crestelor iliace.

• Se obțin astfel 3 etaje , fiecare cu cate 3

cadrane . [fig.1] Fig.1 Cadranele abdomenului
 Etajul superior:
A) Hipocondrul drept –Este zona dreaptă
subcostală; aici se află : lobul drept
al ficatului , colecistul (vezica biliara) ,
iar mai în profunzime se situează
rinichiul drept. [fig.2]
B) Epigastrul –Este zona corespunzatoare
în popor "furcii pieptului", iar aici se
află: stomacul și  lobul stang
al ficatului , pancreasul şi duodenul.
[fig.2]
C) Hipocondrul stang- Aici se
află: splina , o parte
din stomac,  flexura splenică a
colonului , o parte din rinichiul stâng şi Fig.2 Regiunile abdominale
 Etajul mijlociu:
• A) Flancul drept- Este zona in care se
afla: Cecum, colonul ascendent, flexura
hepatică a colonului, o parte din rinichiul
drept şi din intestinul subtire. [fig3]

B)  Mezogastrul sau regiunea mijlocie a

abdomenului; aici sunt localizate : 
pancreasul , colonul transvers  si intestinul
subtire. Jejunul, ileonul, o parte din duoden, din
colon şi din rinichi şi vasele sanguine abdominale
principale. [fig.3]

C) Flancul stang- Este zona lateral stângă a

abdomenului, în care sunt localizate  :colonul
descendent  si  ureterul stang (canalul prin care
urina de la rinichiul stang ajunge la vezica
urinara), portiuni din rinichiul stâng şi din Fig.3 Regiunile abdomenului
intestinul subtire. [fig3]
 Etajul inferior:
• A) Fosa iliaca sau zona din partea dreaptă
inferioară a abdomenului; aici se
află : apendicele , cecul (fundul intestinului
gros)  ,  ovarul drept si  intestinul subţire .
[fig4]

• B) Hipogastrul- Regiunea situata sub ombilic;

aici se află :vezica urinara , rectul (terminatia
intestinului gros) , colonul sigmoid , uterul  si  o
parte din intestinul subţire. [fig.4]          

• C) Fosa iliaca stanga aici  se află:   ovarul

stang. porţiuni din intestinul subţire, colonul
descendent şi sigmoid. [fig.4]
Fig.4 Regiunile abdomenului
 Regiunile topografice parietale ale abdomenului

• Unele regiuni parietale abdominale sunt mediene:

 Regiunea sterno-costo-pubiană cu dependența sa
 Regiunea ombilicală, în partea anterioară
 Porțiunile lombare a coloanei vertebrale și a regiunii
retrohidiene, în partea posterioara
Între regiunile mediene anterioare si cele posterioare se gasesc
regiunile laterale perechi:
 costo-iliaca
 regiunea inghinala
 lombo-iliaca.
În ceea ce priveste peretele superior al abdomenului , el este
alcatuit de regiunea diafragmatică. Fig.5 Regiunile abdomenului
 Regiunea sterno-costo-pubiană
• Este regiunea mediană a peretelui anterior al
abdomenului . Ea raspunde muschilor drepti ai
abdomenului si tecilor lor.
• Importanța regiunii : existența liniei albe, la
nivelul careia se executa laparatomiile
mediene si paramediene , si in posibilitatea
instalarii unor hernia,maiales ale liniei albe.
[fig.6]
• Limite: - superior: procesxifoid + arcuricostale
• - inferior margine superioara oase pubiene,
intre tuberculii pubieni
• - lateral: marginile dreptilor abdominali Fig.6 Regiunea sterno-costo-pubiana
• - în profunzime: peritoneul parietal anterior
Stratigrafie: - 1/3 inferioara: aponevroz eleanterioare ale celor 3 muschiabdominalilaterali
Liniaarcuata (Douglas)
1. piele
- locul unde vasele epigastrice inferioare perforeaza dreptii abdominali
2. plansubcutanat - limta dintre 1/3 inferioara si 2/3 superioare ale tecii dreptilor abdominali
- are 2 straturi: *fascia Camper (grasoasa) - la ½ distantei ombilico-pubiene
*fascia Scarpa (membranoasa) *linia alba– peliniamediana, mailatasupraombilical
- inferiorva forma, princondensareafibrelor, ligamentul fundiform al - are multiple orificii (pt vase sinervi)→ hernia de linie alba
penisului - are cateva particularitati in regiunea ombilicala
- continut: 4. planul muscular = muschii drepti abdominali
- de la simfiza pubiana si creasta pubiana, pana la apendice xifoid si cartilaje costale 5-7
*artere: - ramuri cutanate ale aa epigastrice superioare/inferioare
- anterior se afla m. piramidal *nefunctional, inconstant
- a. epigastrica superficiala (din a. femurala) *de la pube la liniaalba
- a. rusinoasa externasuperficiala (din a. femurala) - in grosimea sa are loc anastomoza dintre aa epigastrice superioare si inferioare (AIE)
*vene: formeaza o retea venoasa toraco-abdominala 5. Planul aponevrotic profund = lama posterioara a teciid reptilor abdominali
- v. toraco-epigastrica - 2/3 superioare: *lama posterioara a aponevrozei m. oblic intern
- vvparaombilicale *aponevroza m. transvers
- 1/3 inferioara = fascia transversalis
- v. epigastricasuperficiala
Cele doua lame se unesc pe linia mediana, participand la formarea liniei albe.
- v. rusinoasaexterna 6. fascia transversalis (membrana aponevrotica)
*nervi: ramuri cutanate anterioare ale: 7. Plan preperitoneal
- nn intercostali 7-11 - tesut celular preperitoneal (se continua pe toata suprafata cavitatii abdominal-
- n. subcostal pelvine)
- fascia ombilico-prevezicala (condensare subombilicala a tesutului lax, limitata lateral
- n. iliohipogastric
de ligamentele ombilicale); contine uraca
- n. ilioinghinal 8. plan peritoneal = peritoneu parietal anterior
*limfatice: - supraombilicale→ noduriaxilare - ridicat de: *uraca→plica ombilicala mediana
subombilicale→noduri inghinale superficiale *lig gombilicale mediale→plice ombilicale mediale
3. Plan aponevrotic superficial *vase epigastrice inferioare→plice ombilicalelaterale
*lama anterioara a tecii dreptilor abdominali
- 2/3 superioare: *aponevroza m. oblic extern
*lama anterioara a aponevrozei m. oblic intern
Regiunea ombilicală

Se evidentiază în centrul regiunii sterno-costo-pubiene, dovedind importanta ontogenetică și clinică. O linie orizontală
supraombilicală și una orizontală infraombilicala, trasate la 2 cm de ombilic reprezinta limitele superioara si
respectiv inferioara ale regiunii ombilicale, intinsa lateral, de-o parte si de alta, pana la nivelul marginilor mediale ale
muschilor drepti abdominali.

1.Pielea este mobilă, în special la nivelul cadrului cutanat ce circumscrie depresiunea ombilicală, și aderența la nivelul
șanțului și cicatricei ombilicale.
2 stratul subcutanat este dominat de elementele venoase ale retelei subcutanate abdominale, care la acest nivel prin
intermediul venelor paraombilicale, stabilesc comunicari cu sistemul port si devin vizibile in sindromul de hipertensiune
portala cand se evidentiaza printr-un desen caracteristic, cunoscut sub denumirea de „cap de meduza”.
3.Linia albă constituie planul aponevrotic  si prezinta la mijlocul distantei xifo-pubiene inelul ombilical, de periferia caruia
se prind superior ligamentul rotund al ficatului, ce reprezinta un rest al venei ombilicale, inferior, in partea
mediana, uraculul, iar de-o parte si de alta a acestuia, cordoanele fibroase ale arterei ombilicale. 4.tesutul celular
preperitoneal ce contine in grosimea sa, in mod inconstant insa, o dependinta a fasciei transversalis, cu margine inferioara
libera si margini superioara si laterale ce adera in jurul inelului ombilical, purtand denumirea de fascia ombilicala. Aceasta,
impreuna cu fata profunda a liniei albe constituie canalul ombilical, prin care se pot angaja viscere abdominale in formarea
unor hernii ombilicale.
5. peritoneul parietal se prezinta depresionat la nivelul inelului ombilical.
 Regiunea costo-iliacă

Se întinde pe cea mai mare parte a pereților abdominali,

este pereche si are forma neregulat patrulatera. [fig 7]

Dinspre superior catre inferior se intinde de la rebordul

costal pana la o linie orizontala ce se suprapune cu linia
bispinoasă si se continua către posterior cu creasta iliacă
iar anterior si posterior este limitată de marginea laterală a
muschiului drept abdominal și respectiv marginea laterală a
muschilor proprii ai rahisului.

În mod normal, regiunea este convexă în sens antero-

posterior și usor excavată în sens vertical, aceste aspecte
morfologice fiind influențate însă, de starea ponderală a
individului.

Pe criterii clinico-toporgafice, regiunea costo-iliacă este

divizată de linia medio-axilara in două regiuni, anterioară si
posterioară.
Fig.7 Regiunea costo-iliaca
Regiunea costo-iliacă anterioară
1.Pielea  este subtire si aluneca cu usurinta pe planurile subiacente
2.stratul subcutanat - numeroase elemente neuro-vasculare. Arterele de la acest nivel, provin din arterele intercostale si circumflexa
iliaca superficiala, iar venele se prelungesc in regiunile din vecinatate, organizandu-se sub forma retelei venoase superficiale a peretelui
toraco-abdominal, in ochiurile careia isi fac aparitia venele toraco-epigastrice, tributare venelor axilare, formand si anastomoze cu
venele epigastrice superficiale, afluente venelor femurale. Se realizeaza astfel, o anastomoza cavo-cava, iar prin intermediul venelor
paraombilicale, se stabileste legatura cu vena porta, evidentiindu-se anastomoza porto-cava. Limfa este colectata in partea superioara
de nodurile axilare pectorale, iar in partea inferioara de nodurile inghinale superficiale supero-laterale. Nervii sunt reprezentati de
ramurile perforante laterale din ultimii 5 intercostali si subcostal, i de ramuri cu originea in plexul lombar,.
3.stratul fascial superficial  fascia muschiului oblic extern,
4.planul musculo-aponevrotic , tristratificat. Astfel, dinspre suprafata spre profunzime se succed oblicul extern,  oblicul
intern,; transversul abdominal, .
Linia semilunară Spiegel, intre cele două compartimente ale sale, muscular si aponevrotic. La nivelul acestei linii se produc hernii,
printr-un orificiu situat la intersecția acestei linii cu linia ce unește spina iliaca antero-superioara cu ombilicul. In mod normal, prin acest
orificiu se angajeaza in profunzime ramuri din artera circumflexa iliaca profunda si artera epigastrica inferioara. Vascularizatia arteriala
a acestor planuri musculare este asigurata si de arterele intercostala 11, subcostala si lombare, pe traiectul carora se identifica atat de
vene cat si de limfatice, care vor drena catre nodurile iliace externe si lombare
5. fascia transversală
6. fascia extraperitoneală
7. peritoneul parietal 
 Regiunea costo-iliacă posterioară
1.Pielea  este mai groasa comparativ cu cea din regiunea costo-iliaca anterioara si aproximativ la fel de mobila.
2. stratul subcutanat un tesut conjunctiv lax ce prezinta infiltratii cantitativ variabile de grasime. Acest plan este strabatut de o serie
de elemente vasculo-nervoase, dintre care se remarca ramurile arteriale din arterele lombare si circumflexa iliaca superficiala, vene satelite
arterelor prin intermediul carora se extinde la acest nivel reteaua venoasa superficiala a peretelui toraco-abdominal, limfatice tributare
limfonodurilor axilare pectorale si nervi care se desprind din ramurile perforante ale ultimilor nervi intercostali, iliohipogastric si cluneali
superiori. 
3.Planul fascial superficial este reprezentat de fasciile muschilor oblic extern si latissimus dorsi,
4. planul musculo-fascial superficial , din constituirea caruia face parte si portiunea laterala a fasciei toracolombare. La acest nivel, marginea
laterala a marelui dorsal, marginea posterioara a oblicului extern si creasta iliaca delimiteaza un spatiu triunghiular, cu baza inferior, cunoscut
sub denumirea de triunghi lombar Petit, prin care pot avea loc hernii lombare
5. planul musculo-aponevrotic mijlociu  la nivelul caruia se distinge un alt spatiu, tetragonul lombar Grynefelt, prin care se pot produce hernii
lombare.
6. plan aponevrotic  in care se remarca prezenta lamei mijlocii a aponevrozei posterioare a muschiului transvers abdominal, intarita in partea
superioara de ligamentul lombocostal, care se fixeaza intre apofizele costiforme ale primelor doua vertebre lombare si coasta 12. Importanta
chirurgicala a acestuia rezida in faptul ca prin sectionare este permis accesul care recesul pleural costodiafragmatic in timpul lombotomiilor.
7. patratul lombar  inconjurat de o atmosfera de tesut celulo-adipos si situat intr-o loja osteo-fibroasa, delimitata de lamele anterioara si
mijlocie ale aponevrozei posterioare a transversului abdominal, precum si de procesele costiforme pe care acestea se insera.
8.Planul fascial profund  intarit in partea superioara de ligamentul arcuat lateral cunoscut si sub denumirea de arcada patratului lombar,
9.fascia transversalis , confundabila cu fascia patratului lombar
10.stratul retroperitoneal  mai bine reprezentat la nivelul rinichilor unde se identifica cu grasimea pararenala Gerota, prin care, nervii subcostal,
iliohipogastric si ilioinghinal, trec transversal si paralel intre ei, in traiectul lor catre regiunea antero-laterala a peretelui abdominal
11. peritoneul parietal  substituit la nivelul colonului ascendent si descendent, in partea dreapta si respectiv, stanga, de fascia de coalescenta
retrocolica Toldt.
Regiunea inghinala

Este situată între regiunea costo-iliacă anterioară si regiunea anterioară a coapsei, limitată superior de linia bispinoasă, infero-lateral de plica inghinală
și medial de marginea laterală a dreptului abdominal, descriind astfel o formă triunghiulară.

1.Pielea este elastică și mobilă, iar in portiunea sa infero-medială este prevazuta cu peri, la ambele sexe. 
2.Planul subcutanat sau stratul celular adipos subcutanat este strabatut de vasele epigastrice inferioare, ramuri ale rusinoaselor
externe, limfatice colectate in nodurile inghinale superficiale supero-laterale si filete nervoase din iliohipogastric si ilioinghinal.
3. Planul fascial superficial  este reprezentat de fascia oblicului extern
4. planului tristratificat musculo-aponevrotic . Aponevroza anterioara a oblicului extern se condenseaza catre infero-lateral formand ligamentul
inghinal. Imediat profund de oblicul extern, se disting fasciculele inferioare ale oblicului intern, care pleaca din treimea laterala a ligamentului inghinal
si se orienteaza infero-medial pentru ca o parte din acestea sa se imbine cu fibrele aponevrotice ale muschiului transvers abdominal formand tendonul
conjunct, iar o parte sa constituie aponevroza anterioara a muschiului
5. fascia transversalis care se remarca la acest nivel prin prezenta fibrelor sale de intarire ce se organizeaza in partea mediala sub forma ligamentului
Henle, iar in partea laterala sub forma ligamentului interfoveolar Hesselbach.

In planurile profunde ale topografiei inghinale, musculo-aponevrotic si fascial profund, la barbat se gaseste funiculul spermatic, iar la
femeie, ligamentul rotund al uterului. La fiecare se adauga nervul ilioinghinal si astfel, se descriu elementele continute de canalul inghinal.

6. fascia extraperitoneala - cu vasele epigastrice inferioare

7. peritoneul parietal  este ridicat pe rand de uracul, cordonul fibros al arterei ombilicale si artera epigastrica inferioara, constituind cele trei plice
peritoneale ombilicare, mediana, mediala si laterala, care delimiteaza depresiuni peritoneale, cunoscute sub denumirea de fosa supravezicala,
corespunzatoare inelului inghinal superficial, fosa inghinala mediala, corespunzatoare canalului inghinal si fosa inghinala laterala, corespunzatoare
inelului inghinal profund.
 Regiunea lombo-iliacă
Este regiunea profunda, corespunzatoare muschilor psoas si iliac, pereche, de-o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare.
Arcada psoasului constituie limita superioara a regiunii, delimitand-o de regiunea diafragmatica, in timp ce in partea inferioara, planul care trece
prin plica inghinala si marginea anterioara a osului coxal o separa de planurile profunde ale regiunii anterioare a coapsei.  Medial, regiunea lombo-
iliaca se intinde pana la fata laterala a coloanei lombare, iar in partea inferioara, linia terminala a osului coxal o delimiteaza de pelvis. In
partea laterala se afla regiunea costo-iliaca posterioara, de la nivelul marginii laterale a muschiului psoas mare, limita ce se continua ulterior cu
creasta iliaca.

1. Planul muscular : muschii iliopsoas si psoas mic. Muschiul iliopsoas se formeaza la nivelul articulatiei sacroiliace, din psoas mare, pozitionat
medial, care vine de pe vertebrele T12-L4 si iliac, pozitionat lateral, cu originea in fosa iliaca. Muschiul psoas mic este inconstant si se gaseste in
50% din cazuri anterior de psoasul mare. Pe fata profunda a arcadelor de insertie ale psoasului, trec arterele si venele lombare. La acest nivel,
prin intermediul venei lombare ascendente, care se deschide inferior in vena iliaca comuna si superior in vena azygos, se formeaza o importanta
anastomoza cavo-cava.
-,vascularizatia planului muscular : Artera iliolombara , a.circumflexe iliace profunde. Limfa se colecteaza in nodurile iliace si lombare, iar in
grosimea muschiului psoas se gaseste plexul lombar si ramurile sale. 
Nervii iliohipogastric si ilioinghinal ,  Nervul cutanat femural lateral  nervul femural  asigura inervatia .
2.  planul fascial constituit din fascia iliaca fuzionata cu fascia transversalis.. De la aceasta formatiune ligamentara, inaintand catre inferior, se
constata ingrosarea din ce in ce mai evidenta a fasciei iliace, care la nivelul ligamentului inghinal adera de partea laterala a acestuia, dupa care
patrunde in profunzime, fixandu-se pe eminenta iliopectinee, alcatuind arcada iliopectinee.
3. fascia extraperitoneala este stratul de tesut celular, relativ subtire in parea superioara a regiunii si mai gros si abundent in grasime in partea
inferioara. Dintre toate ramurile plexului lombar, doar genitofemuralul traverseaza in traiectul sau acest plan.
4. peritoneul parietal substituit in fosa iliaca stanga de fascia de coalescenta retrocolica Toldt, ce inveleste ansa iliaca a colonului sigmoidian
pe fata posterioara, interpunandu-se intre aceasta si planul fascial al regiunii.
 Organele abdominale:

Principala funcție a abdomenului este de a

găzdui un ansamblu de viscere
mportante ale organismului printre care:
elemente ale sistemului
gastrointestinal precum extremitatea
caudală esofag, stomac, intestin subtire si
gros, ficat si vezica biliară, pancreas;
splina;
componente ale sistemului urinar precum
inichi si uretere;
glande suprarenale;
Fig.8 Organele abdominale
structuri neurovasculare. [fig.8]
 În concluzie
• Abdomenul poate fi împărţit în 4 cadrane (superior drept si stâng, inferior
drept si stâng) trasând două linii imaginare , una orizontală si una verticală, prin
ombilic.
• O altă împărţire topografică se obţine trasând 4 linii imaginare - o linie
orizontală ce uneşte marginile inferioare ale rebordurilor costale - o linie
orizontală ce uneşte spinele iliace antero-superioare - două linii verticale la
nivelul marginilor externe ale muşchilor drepţi abdominali.
• Astfel se obţin 9 regiuni topografice: epigastrul, mezogastrul, hipogastrul,
hipocondrul drept si stâng, flancul drept si stâng, fosa iliacă dreaptă si stângă.
• Cu ajutorul acestei topografii putem realiza examenul obiectiv al abdomenului!
 METODELE EXAMENULUI OBIECTIV ABDOMINAL:
• 1.INSPECTIA:
Se urmăresc:
- modificările cutanate
- implantarea părului
- modificările de contur ale
abdomenului
- participarea abdomenului la
mişcările respiratorii
- mişcări anormale:
peristaltica intensă, pulsaţii
• 2.PALPAREA [fig.9]
Palparea se efectuează cu mâinile calde (pentru a nu
provoca o reacţie de apărare fată de mâinile reci), cu toată
palma aplicată, urmărind mimica bolnavului (durere).
Regiunea relatată de bolnav a fi dureroasă se examinează
ultima.
Palparea poate fi :
-superficială
-profundă
- bimanuală
-mono-manuală.
Fig.9 Palparea
3.PERCUŢIA [fig.10]
Normal: percuţia
abdomenului relevă
timpanism (conţinut gazos
intestinal) si zone de matitate
fiziologică (matitate hepatică,
uter gravid, vezică urinară
plină)
Fig.10 Percutia abdomenului
4.AUSCULTAŢIA [fig.11]
Normal: se aud zgomote hidroaerice (borborigme, garguimente), cu o frecventa de 5-
30/minut, datorate peristalticii intestinale.
Anomalii la auscultatie:
1.absenta zgomotelor intestinale: ileus paralitic
2.garguimente lungi, asociate cu colici si oprirea tranzitului gazos si de materii
fecale: ileus mecanic
3.Frecături peritoneale: - în hipocondrul drept: perihepatită
- în hipocondrul stâng: perisplenită
4.Sufluri abdominale : - în epigastru: aorta abdominală
- paraombilical: artere renale - deasupra arcadei inghinale:
arterele iliace - murmur venos peri-ombilical :în ciroza hepatică
Fig.11 Auscultatia abdomenului
EXPLORAREA PARACLINICĂ A ABDOMENULUI

 1.RADIOGRAFIA ABDOMINALĂ SIMPLĂ

 2.EXAMINĂRI RADIOLOGICE CU SUBSTANTĂ BARITATĂ
 3.ECOGRAFIA SI TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ ABDOMINALĂ
 4.ENDOSCOPIA
 5.PARACENTEZA : puncţionarea cavităţii peritoneale.
 4.LAPAROSCOPIA
 6.LAPARATOMIA EXPLORATORIE
 Localizarea durerii abdominale
• A. EPIGASTRU
• Boli ale organelor abdominale
 ulcer duodenal,gastrita
 litiaza biliară,colecistita
 pancreatită,carcinom pancreatic
• Boli ale unor organe extra-abdominale
 angina pectorală,infarct miocardic acut
 pneumonie bazală,pleurită,pleurezie
 embolie pulmonară
• B.HIPOCONDRUL DREPT
• Boli ale organelor abdominale
 colica biliară,colecistita
 hepatită,congestie hepatică
 abces subfrenic
 litiază renală dreaptă
 tumori de unghi hepatic al colonului
• Boli ale unor organe extra-abdominale
 pneumonie dreaptă
 pleurită,pleurezie dreaptă
 embolie pulmonară
• C.HIPOCONDRUL STANG • D. MEZOGASTRU
• Boli ale organelor abdominale  boli ale intestinului
 infarct splenic,splenomegalie  suferinte ale aortei abdominale
 abces subfrenic
 ulcer gastric
 pancreatită,carcinom pancreatic
 litiază renală stângă
 tumori de unghi splenic al colonului

• Boli ale unor organe extra-abdominale • E.FLANCUL DREPT SAU STANG

 pneumonie stângă  litiaza renală
 pleurită,pleurezie stângă  suferinte ale colonului ascendent sau
 embolie pulmonară descendent
• E.FOSA ILIACA DREAPTA • G.HIPOGASTRU
 apendicita acută  boli ale colonului
 afectiuni ale cecului (tiflită,neoplasm)
 boli ale vezicii urinare (cistită,glob
 afectiuni ale ileonului terminal
vezical,litiază,tumori)
 afectiuni ale anexelor (anexită,sarcină
ectopică)  boli ale uterului
(endometrită,fibrom,carcinom)
• G. FOSA ILICA STANGA  boli ale prostatei
 diverticulită Meckel (prostatită,adenom,carcinom)
 afectiuni ale sigmoidului  boli ale coloanei vertebrale
 afectiuni ale anexelor lombare
Bibliografie
• 1. Chirurgia peretelui abdominal - prof. dr. doc. C. Caloghera - 1987
• 2. Abdomenul - I. Albu - Anatomie topografica, ed. II, 1998, pag. 129
• 3. Abdomenul - M. Ifrim, G. Niculescu - Compediu de anatomie, 1988,
pag. 584
• 4. Peretele abdominal anterior, Herniile peretelui abdominal - S. I.
Schwartz - Principiile chirurgiei, 2005, pag. 1548, pag. 1582
• 5.Anatomie.romedic.ro
• 6. Vademecum in Examenul Obiectiv , Victoria Ulmeanu , pag 103
• 7.Ghid de examinare clinica si anamneza - Lynn S. Bickley