Universitatea “ Dunarea de Jos” Galati

Facultatea de Medicina si Farmacie

Azitromicina
Farmacologie

Student :Chiric Diana –Elena

Specializarea :Medicina
generala
anul 3 , grupa 1
 Cuprins

• 1.Clasa terapeutica
• 2.Mecanism de actiune
• 3.Farmacocientica
• 4.Farmacodinamia
• 5.Forme farmaceutice
• 6.Indicatii
• 7.Contraindicatii
• 8.Interactiuni medicamentoase
• 9.Bibliografie
 Clasa terapeutică
• Azitromicina- aparţine unui grup de antibiotice denumite macrolide.
 este utilizată în tratamentul următoarelor infecţii provocate de
microorganisme sensibile la azitromicină, care includ:
- infecţii la nivelul pieptului, gâtului sau nasului (cum sunt bronşite, pneumonie,
amigdalite, dureri de gât (faringite) şi sinuzite)
- infecţii la nivelul urechii
- infecţii la nivelul pielii şi ale ţesuturilor moi (cum sunt abcese, pustule cu puroi)
- infecţii cu transmitere sexuală determinate de microorganisme numite
Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoea.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide

şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10
 Mecanism de actiune
 Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din
grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin
adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic
al eritromicinei A.
 Denumirea chimică a azitromicinei este 9-
dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina
A.
 Greutatea moleculară este de 749.
 Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează
pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin
legarea de subunitatea ribozomală 50 S,
împiedicând translocarea peptidelor.
 Mecanismul rezistenţei

 Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită.

 Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană:
alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi
modificări ale antibioticului.
 Azitromicina demonstrează rezistență încrucişată cu tulpini
gram pozitive rezistente la eritromicină. Antibiograma-rezistenta
 O scădere a sensibilității la macrolide de-a lungul timpului a S.pneumoniae

fost observată în special la Streptococcus pneumoniae și

Staphylococcus aureus.
 În mod similar, sensibilitatea scăzută a fost observată la
Streptococcus viridans și Streptococcus agalactiae (grup B)
împotriva altor macrolide și lincosamide.

Antibiograma-rezistenta S.aureus
 Specii frecvent sensibile
 Microorganisme aerobe Gram-pozitiv ( S.aureus, S.pneumonia)
 Microorganisme aerobe Gram-negative ( Haemophilus influenza)
 Microorganisme anaerobe ( Clostridium perfringens)
 Alte microorganism ( Chlamydia trachomatis)
 Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o
problemă

 Microorganisme aerobe Gram-pozitiv( Streptococcus pneumonie)

 Microorganisme rezistente natural
 Microorganisme aerobe Gram-pozitiv ( Enterococcus faecalis)
 Microorganisme anaerobe( grupul Bacteroides fragilis)
 Farmacocinetica
 Absorbţie
Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrată pe cale orală
este de aproximativ 37%. Valorile maxime ale concentraţiilor
plasmatice sunt atinse în 2-3 ore.

 Distribuţie
După administrare pe cale orală azitromicina se distribuie rapid în
ţesuturi. Studiile farmacocinetice au raportat concentraţii tisulare
ale azitromicinei semnificativ mai mari decât cele plasmatice (de
50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime),
aceasta sugerând că medicamentul se leagă puternic în ţesuturi.
Legarea de proteinele plasmatice variază în funcţie de
concentraţia în plasmă şi variază de la 12% la 0,5 micrograme/ml
până la 52% la 0,05 micrograme azitromicină/ml ser. Volumul
mediu de distribuţie la starea de echilibru (VVss) a fost calculat la
31,1 l/kg.
 Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă
timpul de înjumătăţire prin eliminare de la nivelul
ţesuturilor de 2 până la 4 zile. Aproximativ 12% din doza
administrată pe cale intravenoasă este excretată prin
urină timp de 3 zile sub formă nemetabolizată.
Concentraţii deosebit de mari de azitromicină
nemodificată au fost găsite şi în bilă umană. De
asemenea, în bilă, au fost depistaţi zece metaboliţi, care
s-au format prin N-şi Odemetilare, hidroxilarea
desosaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea
cladinozei conjugate.
Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi a
analizelor microbiologice a arătat că metaboliţii de
azitromicină nu sunt microbiologic activi.
 Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

• Insuficienţă renală- După administrarea orală a unei doze unice de

azitromicină de 1 g, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% şi,
respectiv cu 4,2% la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară până la
moderată (RFG - rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min)
comparativ cu cei cu funcţia renală normală (RFG >80 ml/min)
• Insuficienţă hepatica- La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată, nu există nicio dovadă a unei modificări
semnificative în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu subiecţii
cu funcţie hepatică normală. La aceşti pacienţi, regăsirea în urină a
azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa scăderea
clearance-ului hepatic.
 Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

• Vârstnici-Farmacocinetica azitromicinei la persoanele vârstnice de sex

masculin a fost similară cu cea de la adulţii tineri; cu toate acestea, deşi au
fost observate concentraţii maxime mai mari (crescute cu 30- 50%) la
persoanele de sex feminin în vârstă, nu a avut loc o acumulare semnificativă.
• Nou-născuţi, copii mici, copii şi adolescenţi- Farmacocinetica a fost
studiată la copii cu vârsta între 4 luni-15 ani, administrându-se capsule,
granule sau suspensie. La o doză de 10 mg/kg în ziua 1, urmată de 5 mg/kg
în zilele 2-5, Cmax atinsă este uşor mai mică decât la adulţi, cu 224 μg/l la
copii în vârstă de 6 luni-5 ani după 3 zile de administrare şi cu 383 μg/l la cei
în vârstă de 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică de 36 h la copiii mai
mari s-a încadrat în intervalul aşteptat de la adulţi.
 Farmacodinamia
• Azitromicina este o azalidă, o sub-clasă de antibiotice macrolide. Prin
legarea la nivelul subunităţii ribozomale 50S, azitromicina evită
translocarea lanţurilor peptidice de pe o parte a ribozomului pe cealaltă
parte. Ca urmare a acestui lucru, este împiedicată sinteza proteinelor
ARN-dependente, în organismele sensibile
• Ca și eritromicina, împiedica dezvoltarea bacteriană.
• La concentrații terapeutice obișnuite, efectul este bacteriostatic, iar la
concentrații mari este bactericid.
• Comprimat filmat
• Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe, de culoare
albă până la aproape albă, prevăzute pe o faţă cu o linie
Forme farmaceutice
mediană şi plane pe cealaltă faţă, ştanţate cu „A“şi cu „6“ de o
parte și de alta a liniei mediane.

• Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub

formă de azitromicină monohidrat.
• Medicamentul este ambalat în cutii cu un blister din PVC-
ACLAR/Al sau din PA-Al-PVC/Al a câte 3 comprimate filmate.
 Indicatii

 Azitromicină Terapia este indicată în tratamentul următoarelor infecţii

cunoscute sau care pot fi determinate de microorganisme sensibile
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită
- otită medie
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate
- infecţii genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis şi
Neisseria gonorrhoeae
 Dozaj

 Adulti- 1500 mg , administrate 3 zile consecutive,cate 500 mg pe

zi
-1500 mg, administrata in prima zi 500 mg, in a doua zi 250
mg pana in ziua a 5a.
 Vârstnici- pentru vârstnici se poate administra aceeaşi doză ca la
adulţi.

 Copii şi adolescenţi - La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, doza

totală este de 30 mg/kg, administrată câte 10 mg/kg o dată pe zi,
timp de trei zile sau, pe o perioadă de cinci zile, începând cu o
singură doză de 10 mg/kg în prima zi, urmată de doze de 5
mg/kg/zi pentru următoarele 4 zile.
 Contraindicatii

• Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu

hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, alte antibiotice din clasa
macrolidelor sau ketolidelor sau la oricare dintre excipienţii urmatori:
Hidroxipropilceluloză , Hidrogenofosfat de calciu anhidru, Amidon
pregelatinizat , Celuloza microcristalină talc, Dioxid de titan etc
 Reactii adverse
 Infecţii şi infestări: Candidoză, candidoză orală, infecţii vaginale
 Tulburări hematologice şi limfatice : Leucopenie, neutropenie
 Tulburări ale sistemului imunitar: Angioedem, hipersensibilitate
 Tulburări metabolice şi de nutriţie: Anorexie
 Tulburări psihice: Nervozitate , Agitatie
 Tulburări ale sistemului nervos: Ameţeli, cefalee, paraestezie, disgeuzie
 Tulburări oculare: tulburari de vedere
 Tulburări acustice şi vestibulare: Surditate
 Tulburări cardiac: Palpitatii
 Tulburări gastrointestinale :Diaree, durere abdominală, greaţă, flatulenţă
 Tulburări hepatobiliae: hepatita
 Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: prurit, eruptii cutanate
 Reactii adverse

 Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv : Artralgie

 Tulburări renale şi ale căilor urinare : Insuficienţă renală acută
 Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : Fatigabilitate
 Investigaţii diagnostic : Scăderea numărului de limfocite, creşterea
numărului de eozinofile, scăderea bicarbonatului sangvin
 Interactiuni medicamentoase
 Antiacide-Pacienţii trataţi atât cu antiacide cât şi cu azitromicină, nu trebuie să
utilizeze ambele medicamente simultan. Nu s-a observant niciun effect asupra
biodisponibilitatii.
 Cetirizină: la starea de echilibru nu s-a observat nicio interacţiune farmacocinetică
 Didanozina (Dideoxinozina): Administrarea concomitentă a 1200 mg/zi de
azitromicină cu 400 mg/zi de didanozină, la 6 subiecţi HIV-pozitiv nu a dus la
afectarea stării de echilibru farmacocinetic a didanozinei comparată cu placebo.
 Digoxină și colchicină: s-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice
macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei P cum sunt digoxina
și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale substraturilor
glicoproteinei P.
Prin urmare, dacă azitromicina și substraturile glicoproteinei P, precum digoxina, sunt
administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a
concentrațiilor plasmatice ale digoxinei. Sunt necesare monitorizarea clinică și
concentrațiile plasmatice posibile ale digoxinei, în timpul tratamentului cu azitromicină
și după întreruperea acestuia.
 Zidovudina: administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile
metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei, metaboliţi activi clinic, în celulele
mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este
încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.
 Derivaţii de ergot: Datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, nu se
recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot
 Atorvastatin: Administrarea concomitentă a atorvastatin (10 mg/zi) şi
azitromicină (500 mg/zi) nu afectează concentraţia plasmatică a
atorvastatinului
 Carbamazepina: Într-un studiu farmacocinetic cu voluntari sănătoşi, nu s-a
observat niciun efect semnificativ al nivelului plasmatic al carbamazepinei sau
a metaboliţilor ei activi, la pacienţii ce au primit azitromicină concomitent
 Cimetidina: Într-un studiu farmacocinetic ce a investigat efectele unei
singure doze de cimetidină administrată cu 2 ore inaintea azitromicinei nu s-a
observat nicio afectare a farmacocineticii azitromicinei.
 Anticoagulante orale de tip cumarinic: Într-un studiu farmacocinetic
de interactiune, azitromicina nu a afectat efectul anticoagulant a unei
doze unice de 15 mg de warfarină administrată la voluntari sănătoşi.
 Ciclosporina: Într-un studiu farmacocinetic cu voluntari sănătoşi la
care s-au administrat oral 500 mg/zi de azitromicină pentru 3 zile şi o
singură doză orală de 10 mg/kg de ciclosporină, s-a observat creşterea
concentraţiei plasmatice maxime de ciclosporină si AUC0-5 semnificativ
crescută (cu 24% şi, respectiv, 21%).
 Nelfinavir: Administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină şi
nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi), la starea de echilibru a dus la creşterea
concentraţiei plasmatice a azitromicinei. Nu s-au observat efecte adverse
semnificative clinic şi nu este necesară ajustarea dozei.
 Bibliografie

FARMACOPEEA Romana Editia X 1993

Farmacologie. Editia a II-a revizuita si adaugita - Ion Fulga

Curs Farmacologie,specializarea Medicina,anul 3-Facultatea de Medicina ,Galati

https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_6397_30.04.14.pdf

https://www.csid.ro/medicamente/azitromicin%C4%83-terapia-600-mg-comprimate-filmate-11649729/