Clasificarea gastritelor se face după următoarele etiologii posibile :

A. Infecţioasă: Bacterii:
H Pylori,
Helicobacter Heilmannii,
Streptococ alfa-hemolitic,
Stafilococ,
Proteus,
BK,
Treponema Palidum
Clostridium Perfringens(ex.Welchi)
Bacillus Cereus – cereale, orez
Campylobacter (artrita) si Yersinia(oua, lapte, pui) - Pseudoapendicite
Aeromonas, Plesiomonas, Listeria – carne, branzeturi contaminate
ETEC -diareea calatorului – Bismut, Rifaximina - empiric
Salmonella
Shigella

Virusuri:
Citomegalo-virus - culturi virale din piese biopsii colon, serologie
Herpes-virus

Fungi: Candida
Histoplasma Capsulatum – Antigen Histo urina/ser
Cryptococcus neoformans – Ag ser/ LCR ( Se/Sp scazuta pe pulmonar)
Blastomicoza – Blastomyces Dermatitis – uretrite
Aspergiloza – Aspergillus - Antigen Galactomanan
Coccidioidomicoza - Ser

Paraziţi:
Strongiloides,
Toxoplasma
Criptosporidium
Leishmania
E. histolyca - apa/alimente contaminate – Abces hepatic - SER
Giardia ELISA, imunocromatografic
Cyclospora - TMP/SMX
Plasmodium spp – nu apare in scaun

Lactoferina/calprotectina - DD SII/BII, iritabil/inflamatorii RUH, Crohn

Proliferare bacteriana - teste C-xiloza si test respirator H+ - MNZ, FQ, Rifaximina

Pot începe cu Candida CH5, 3 granule o dată pe zi, zilnic, 2-3 săptămâni, apoi Candida CH7, 3 granule o dată pe zi,
zilnic, alte 3 săptămâni şi Candida CH9, 3 granule o dată pe zi, alte 3 săptămâni.
În cazul unei infestări masive, cu simptome supărătoare, se poate continua cu diluţiile mai mari, Candida CH15 şi
Candida CH30 , pentru alte 3 săptămâni fiecare.
Dacă lipsesc unele dintre diluţiile de mai sus din farmacie, pot alege oricare trei diluţii succesive disponibile (7, 9,
15 sau 9, 15, 30). Rezultate bune se obţin cu oricare dintre aceste combinaţii.
Dacă această schemă homeopată se asociază cu remediul homeopatic de constituţie sau de stare al persoanei,
selectat în urma unei consultaţii medicale minuţioase, şansele de succes sunt cele mai mari.
Tratamentul homeopat se poate asocia foarte bine cu schemele de Extracte gemoterapice sau cu preparate
fitoterapice tip Mira sau Plantagingival (Plantextrakt) în situaţia localizării bucale a Candidozei.

Dilutiile sunt Candida CH5, CH9, CH15, CH30. In dilutiile progresive se incepe cu Candida CH5 si se administreaza
3-5 granule o data pe zi, timp de 2-3 saptamani. Daca simptomatologia persista sau candidoza recidiveaza (ori se
cunoaste a fi recidivanta frecvent) se continua tratamentul cu dilutiile Candida CH7 sub aceeasi forma de
administrare ca mai sus si apoi dilutia CH9.

Se poate administra si un singur tip de dilutii pentru 2-3 saptamani, aproximativ 5 bilute pe zi. De obicei dilutia
este aleasa de medicul homeopat in functie de gravitatea candidozei vaginale, de simptomatologia acesteia.

Remediu homeopatic numit Candida, din care se poate administra o schema in scara, impreuna cu remediul de
constitutie sau de stare al persoanei. Schema propune 3 granule de Candida CH 5, 14 zile, apoi 3 granule de
Candida CH 7, 14 zile si apoi 3 granule de Candida CH 9, 14 zile. Se poate continua cu Candida CH15 si eventual
Candida CH 30, functie de evolutie si reactia persoanei.

Remedii homeopate generale:

Candida albicans CH30 cate o granula de 2-3 ori pe zi (dimineata, la pranz si seara) pe zi timp de 5 zile.
Tratamentul se incepe dupa 2-3 zile de dupa ce s-a inceput dieta.

dupa aceea timp de 10-12 zile:

1. Acidum nitricum CH15 o granula la 2 zile (zilele pare)

2. Ammonium carbonicum CH15 la zilele impare, o granula

Medicina naturala propune combinatia de 3 macerate glicerinice: Extract din mladite de Cimisir -
Buxus sempervirens MG=D1 pentru intarirea imunitatii mucoasei, cu Extract din mladite de Lemn
cainesc - Ligustrum vulgare MG=D1 cu efect cicatrizant asupra mucoaselor bucala si vaginala si
Extract din mladite de Mur - Rubus fructicosus MG=D1 in special in candidoza bucala.

Cele trei macerate se folosesc in doze de 35-40 pic in apa, fiecare odata pe zi, unul dimineata, altul la
pranz si al treilea seara, atunci cand sunt indicate toate trei (candidoza bucala), sau unul dimineata
(Extract din mladite de Cimisir - Buxus sempervirens MG=D1) si celalalt seara (Extract din mladite
de Lemn cainesc- Ligustrum vulgare MG=D1), in candidoza vaginala

 Saccharomyces boulardii previne diareea.

 Lactobacillus acidophilus și Streptococcus thermophilus produc o enzimă care ajută la digestie și
la absorbția lactozei.
 Bifidobacterium infantis 35624, Lactobacillus plantarum 299V sau Bifidobacterium bifidum
MIMBb75 ajută la reglarea tranzitului intestinal, previn balonarea, durerile de burtă și gazelle.

 Lactobacillus rhamnosus GG și Saccharomyces boulardii se iau după tratamentul cu antibiotice.

  Lactobacillus rhamnosus HN001 și Lactobacillus fermentum VRI-003 PCC ajută în cazul
iritațiilor sau al altor alergii ale pielii.

Lactobacillus reuteri RC-14 și Lactobacillus rhamnosus GR-1 previn și tratează vaginita For Irritable
Bowel Syndrome (IBS): Bifidobacterium infantis 35624 has the most research behind it, showing it
improves abdominal pain and bloating in sufferers of IBS.

Vaginal health: Studies indicate that certain strains of Lactobacillus (acidophilus, rhamnosus GR-1 and
reuteri RC-14) may help treat bacterial vaginosis (an infection).

After antibiotics: The same probiotics that help prevent AAD in kids – Lactobacillus rhamnosus and
Saccharomyces boulardii – help adults repatriate their gut flora.

 bacteriană și infecția urinară.

Așadar, în momentul în care procurați un flacon cu probiotice, uitați-vă dacă sunt menționate
probioticele de mai sus, în funcție de afecțiunea dvs. sau de beneficiile pe care doriți să le obțineți

4.Antibioticoterapie (→ gram +, gram -, anaerobi)

--lactamină + aminoglicozidă + metronidazol

(ampicilină) (gentamicină)

-o cefalosporină de generaţia a 3-a

Asemanator oricarui proces infectios, fundamentul tratamentului in infectia cu E. coli este dublu: terapia
antimicrobiana si eliminarea puroiului, tesutului necrotic si corpilor straini. Vor fi discutate principiile generale de
tratament. Pentru tratamentul infectiilor specifice si pentru informatii despre antibioticele specifice, Cateva clase
de antibiotice si diferite antibiotice din aceste clase au devenit recent disponibile pentru tratamentul infectiilor
produse de membrii clasei enterobacteriaceelor, inclusiE. Coli (el 155-l). Alegerea antibioticului, a dozelor si a
duratei de tratament depinde de: (1) locul infectiei, (2) prezenta sau absenta afectiunilor ce pot favoriza
complicatiile, (3) sensibilitatea sau rezistenta tulpinilor izolate, (4) severitatea bolii, (5) un istoric - sau lipsa
acestuia - de alergie la un antibiotic posibil util, (6) costul regimului de tratament, (7) alti factori (daca pacienta
este sau nu gravida sau varsta pacientului). Infectiile tractului urinar servesc drept exemplu pentru a arata cum
influenteaza acesti factori tratamentul. Cistita necomplicata la femei sanatoase se trateaza 3 zile cu trimetoprim-
sulfametoxazol oral. Un pacient alergic la sulfonamide poate fi tratat cu fluorochinolone 3 zile. Un pacient
diabetic sau o gravida ce are o astfel de infectie are nevoie de 7 zile de tratament. Pentru gravide, alegerea
antibioticului este limitata la amoxicilina, nitrofurantoin macrocristalin sau cefpodoxim proxetil. Pacientii cu
pielonefrita usoara, necomplicata, pot fi tratati cu trimetoprim-sulfametoxazol sau fluorochinolone oral timp de
10-l4 zile. Gravidele cu pielonefrita si orice pacient cu pielonefrita severa trebuie sa primeasca antibiotice
intravenos in spital; se alege intre ceftriaxon, ciprofloxacin, gentamicina cu sau fara ampicilina, aztreonam,
imipenem/cilastatin, sau o penicilina cu spectru larg. Dupa rezolvarea simptomelor acute, un antibiotic oral va
inlocui antibioticul intravenos pentru o durata totala a tratamentului de 14-21 zile. Din nou, alegerea este dictata
de factorii mentionati mai sus - de ex. evitarea aminoglicozidelor la diabetici, evitarea imipenemului daca
pacientul are insuficienta renala si, la gravide, evitarea fluorochinolonelor si precautie pentru gentamicina (ce
poate produce la fat afectarea toxica a celui de al optulea nercranian).
Sumar urina + Urocultura + Sediment Addis+ Proteinurie 24 ore+Anticorpi anti membrana bazala
glomerulara GBM IgG ( nefropatie prin depozitari de amiloid si IgA= GLOMERULOPATIE sau
Glomerulonephritis)

Hemoleucograma completa + PCR+Fibrinogen +GOT + GPT+GamaGT+Fosfataza alc+

Creatinina+Electroforeza

Germenii cu poartă de intrare enterală sunt reprezentaţi de: Shigella flexneri, Salmonella typhi şi
paratyphi, Yersinia enterocolitica, Yersinia pseudotuberculosis, Champylobacter jejuni.
Agenţii infecţioşi cu poartă de intrare urogenitală implicaţi în apariţia artritelor reactive sunt Chlamydia
trachomatis şi Ureoplasma ureoliticum.
Pentru ca germenii menţionaţi să inducă artrită reactivă ei trebuie să fie patogeni intracelulari şi să
persiste mult în organism. Marea majoritate sunt germeni gram negativ şi au membrane celulare care
conţin polizaharide şi proteoglicani. Aceste componente sunt rezistente la degradare şi contribuie la
peristenţa lor. Antigenele microbiene diseminează la distanţă şi au fost identificate la nivelul structurilor
articulare (vezi etiopatogenia spondilartropatiilor sero-negative).

Aceasta boala a articulatiilor apare ca o complicatie a unei afectiuni inflamatorii bacteriene sau virale.
Daca ai o infectie la nivelul intestinului subtire sau la nivelul aparatului urogenital si nu o tratezi
corespunzator, este posibil ca aceasta sa evolueze spre o artrita reactiva.

S-a observat ca aceasta boala are si o componenta genetica, deci daca ai in familie rude cu artrita trebuie
sa fii precauta atunci cand ai simptomele unei infectii.

Poti face artrita reactiva dupa o toxiinfectie alimentara cu Shigella, Salmonella, Yersinia sau
Campylobacter ori dupa o infectie genitala cu bacteria Chlamydia trachomatis.

Analize serologice pentru identificarea infectiei declansatoare – se testeaza anticorpii

indreptati impotriva: Salmonella, Shigella, Yersinia, Chlamydia

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba - 2 mL ser3.

Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian3.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7zile la 2-8°C si 1 luna la -20°C3.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – reactie de aglutinare in tub sau pe microplaca3.

Valori de referinta

Rezultatele se exprima sub forma de titru.

Anticorpi Shigella flexneri: < 1/100

Anticorpi Shigella sonnei: < 1/100

Anticorpi Shigella dysenteriae tip 1: < 1/100

Anticorpi Shigella dysenteriae tip 2: < 1/1003.

Synevo

Analizele de  laborator  au  evidentiat: sindrom inflamator

important (VSH=81mm/h, CRP=316mg/l, fibrinogen=668mg/dl),
leucocitoza (10.600/mm3), trombocitoza (477.000/mm3), anemie
usoara de tip feripriv (Hb=12,5g/dl,  sideremie=14ug/dl). De
mentionat ca FR  si Ac anti-peptid ciclic citrulinat (CCP) sunt
negativi. Investigatiile imunologice specifice  evidentiaza  Ac anti-
Shigella flexneri pozitivi in titru mare(1/400). Ac anti-Chlamydia
trachomatis (tip Ig M si IgG), Ac anti-Yersinia enterocolitica (tip
IgM si IgG) si  Ac anti Klebsiella (tip IgG) sunt negativi.  De 
mentionat  ca  terenul  genetic  al  pacientului  este  de  tip  Ag
HLA B27  pozitiv.
Cauze - de cele mai multe ori - infectii cu Chlamidia, Ureaplasma, Yersinia, Shigella,
Salmonella, Campylobacter, Clostridium, Borelia, Neisseria, HIV.

La nivelul tractului gastrointestinal, agentii infectiosi cu ce mai frecvent asociati cu

artrita reactiva sunt : Yersinia, Salmonella, Shigella si Campylobacter. În trecut,
Shigella flexneri era considerat ca si Shigella sonnei si Shigella dysenteriae pot fi
de asemenea implicate.

HLA B27 poate fi întâlnit la aproximativ 60-80% din bolnavi.

Identificarea agenţilor infecţioşi responsabili de producerea bolii se face atât în secreţia
uretrală sau în scaun cât şi în ser, prin evidenţierea de anticorpi în titruri semnificative
faţă de Chlamydia, Yersinia, Shigella, Salmonella. Recent s-au putut identifica în lichidul
sinovial antigene bacteriene de Yersinie,
Chlamydie şi Salmonella prin reacţii de hibridizare moleculară, imunofluorescenţă,
microscopie electronică.

Cauzele de aparitie a glomerulonefritei acute sunt grupate in postinfectioase, renale si

sistemice. Acestea sunt descrise in cele ce urmeaza.
- Cauzele postinfectioase: cel mai adesea este vorba de infectii cu specii de Streptococ
(de exemplu Streptococ de grup A, beta-hemolitic), dar si alte bacterii au fost implicate
(Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema pallidum, actinobacili). Pot sa apara
si dupa infectii virale (cu Cytomegalovirus, virusuri Coxsakie, virus Epstein Barr, virus
hepatitic B) sau parazitice (cel mai adesea cu Plasmodium malariae, Plasmodium
falciparum, Schistosoma, Toxoplasma), dupa abcese viscerale, endocardite,
pneumonie;
- Cauzele sistemice: in principal vasculite (granulomatoza Wegener), boli de colagen
(lupus eritematos sistemic), vasculita de hipersensibiltate, crioglobulinemia, poliarterita
nodoasa, purpura Henoch Schonlein, sindromul Goodpasture. Glomerulonefrita poate sa
apara si ca urmare a unor tratamente sistemice cu peniciline, sau compusi cu aur;
- Afectiuni renale: boli glomerulare primare (glomerulonefrita membranoproliferativa,
boala Berger, glomerulonefrita mezangiala proliferativa pura).

Examenul fizic al pacientilor pare uneori normal, insa in majoritatea cazurilor este dominat de
prezenta edemului, hipertesiunii si oliguriei:
- Edemul este localizat cel mai adesea la nivelul fetei, in special in regiunea periorbitala;
- Hipertensiunea apare la peste 80% dintre pacienti;
- Hematuria este si ea observata;
- Eruptii cutanate: in cazul nefritei lupice apare in mod clasic rashul malar;
- Artrita;
- Examenul neurologic poate sa apara anormal, pacientul manifestand o stare generala de confuzie (mai
ales daca au aparut complicatii precum encefalopatia hipertensiva).

Alte semne care pot fi inregistrate la examenul fizic, dar care nu sunt foarte specifice si nici foarte
frecvente includ: faringita, impetigo, infectii respiratorii acute, durere abdominala, castig ponderal,
paloare cutanata, ulcere orale, purpura palpabila. In urma efectuarii anamnezei si a examenului fizic se
poate ridica suspiciunea clinica de glomerulonefrita acuta.

Medicul trebuie insa sa acorde foarte mare atentie tuturor detaliilor deoarece exista 4 sindroame
renale care pot mima foarte bine simptomele din etapele initiale ale glomerulonefritei:
- Purpura anafilactoida cu nefrita;
- Glomerulonefrita cronica cu acutizare;
- Hematurie idiopatica;
- Nefrita familiala.

In vederea stabilirii diagnosticului de certitudine se pot realiza o serie de investigatii paraclinice

precum:
1. Hemoleucograma completa: poate evidentia o reducere a hematocritului;
2. Electroliti, uree, creatinina: apar modificate ca urmare a compromiterii functiei renale;
3. Analiza urinii: aspectul urinii este modificat, osmolaritatea este mai crescuta (exista mai multe
elemente figurate si proteine), sunt prezente proteine, eritrocite si un sediment urinar alcatuit din
fragmente celulare;
4. Testul la antistreptolizina O: titrul este crescut la aproximativ 80% dintre pacienti;
5. Determinarea markerilor inflamatiei: adesea acestia sunt crescuti, in special viteza de sedimentare a
hematiilor;
6. Hemoculturi: sunt indicate a fi realizate in cazul pacientilor cu febra, stare imunodeprimata, istoric de
abuz de droguri intravenoase. Investigatiile imagistice presupun realizarea:
7. Radiografiilor: sunt necesare in cazul pacientilor cu tuse cronica, cu sau fara hemoptizie (in vederea
stabilirii unei eventuale congestii pulmonare, sindrom Goodpasture, granulomatoza Wegener);
8. Ecocardiografiilor: pot fi realizate pacientilor cu murmur cardiac anormal sau cu hemoculturi
pozitive, deoarece pot folosi la excluderea unor valvulopatii, endocardite sau revarsat pericardic;
9. Ecografiilor renale: pot evalua marimea rinichilor si pot evalua gradul fibrozei. Un rinichi cu
dimensiuni mai mici de 9 cm este sugestiv pentru o fibroza intraparenhimatoasa avansata. Adesea, o
astfel de dimensiune semnifica ireversibilitatea leziunilor;
10. Tomografiilor computerizate: sunt recomandate pacientilor cu status mental alterat, sau celor cu
hipertensiune cu valori foarte mari (maligne).
Una din cele mai utile proceduri in vederea stabilirii diagnosticului de certitudine este biopsia renala.
Candidatii potriviti pentru biopsie sunt pacientii cu istoric familial de afectiuni renale si pacientii cu
simptome atipice, inclusiv proteinurie masiva, sindrom nefrotic si o crestere foarte rapida a nivelurilor
creatininei.

Tratament
Tratamentul glomerulonefritei se face in functie de afectiunea pe fondul careia a aparut (daca
aceasta a fost identificata), schemele terapeutice incluzand urmatoarele:
- Corectarea anumitor anomalii electrolitice (daca au aparut), in principal hipocalcemiei, hiperkalemiei si
acidozei;
- Pentru glomerulonefrita poststreptococica: se insista asupra eradicarii infectiei prin tratament antibiotic.
Se poate administra penicilina la pacientii care nu au alergie la aceasta;
- Pentru pacientii cu sindrom nefritic acut: se va restrictiona aportul de lichide, daca pacientul are edeme.
Se pot administra diuretice de ansa daca pacientii au proteinurie;
- Pentru encefalopatia hipertensiva: se recomanda tratamentul in regim de urgenta. Pacientul trebuie
adesea intubat pentru a se preveni dezechilbrarea sa. Tratamentul trebuie apoi orientat in functie de
organul care a fost implicat in mod specific.

Glomerulonefrita acuta poate beneficia de tratament pe baza de corticosteroizi si agenti citotoxici

in urmatoarele conditii:
- Glomerulonefrita aparuta prin hipersensibilitate;
- Vasculite;
- Purpura Henoch Schonlein;
- Boala serului;
- Lupus eritematos sistemic;
- Sindrom Goodpasture.

Complicatii
Complicatiile glomerulonefritei acute pot fi numeroase si includ:
- Microhematurie (anomalie prezenta in buletinele de analize ale urinii) care poate persista chiar si ani de
zile;
- Progresie a declinului functiei glomerulare;
- Evolutie spre scleroza;
- Hipoalbuminemie si anasarca (edem generalizat);
- Edem pulmonar.

La pacientii care s-au prezentat inca de la inceput cu hipertensiune severa, encefalopatie si edem
pulmoanr pot sa apara complicatii sugestive pentru insuficiente multiple de organ, precum:
- Retinopatie hipertensiva;
- Encefalopatie hipertensiva;
- Glomerulonefrita rapid progresiva;
- Sindrom nefrotic;
- Insuficienta renala cronica.

Prognostic
Prognosticul pacientilor variaza foarte mult in functie de etiologia glomerulonefritei, de exemplu:
- In glomerulonefrita poststreptococica, prognosticul pe termen lung este in general bun. Majoritatea
pacientilor sunt complet asimptomatici dupa 5 ani de la finalizarea tratamentului, si doar 1-3% dintre ei
au risc de a se confrunta cu insuficienta renala cronica;
- Prognosticul pacientilor cu proteinurie masiva, hipertensiune severa si cresteri semnificative ale
nivelului creatininei este mult mai rezervat;
- Prognosticul este influentat negativ si in situatia in care pacientul are complicatii cardiopulmonare sau
neurologice.

I. Denumirea si incadrarea bolii

Cod CIM
A 00 = Holera
A 00.0 – cu Vibrio cholerae, serogrup O1, biovar ElTor sau clasis/O139
A 02 = Alte salmonelloze (cuprinde infectia sau intoxicatia alimentara cu alte Salmonelle
decat typhi si paratyphi)
A 02.0 – Enterita cu Salmonella (salmonelloze)
A 03 = Shigelloza (dizenteria bacilara)
A 03.0 – Shigelloza cu Shigella dyzenteriae (grupa A)
A 03.1 – Shigelloza cu Shigella flexneri (grupa B)
A 03.2 – Shigelloza cu Shigella boydii (grupa C)
A 03.3 – Shigelloza cu Shigella sonnei(grupa D)
A 04 = Alte infectii intestinale bacteriene
A 04.0 – Infectia enteropatogena prin Escherichia coli patogen
A 04.1 – Infectia enterotoxigena prin Escherichia coli toxigen
A 04.2 – Infectia enteroinvaziva prin Escherichia coli
A 04.3 – Infectia enterohemoragica prin Escherichia coli
A 04.5 – Enterita prin Campylobacter
A 04.6 – Enterita prin Yersinia enterocolitica
A 04.7 – Enterocolita prin Clostridium difficile
A 07 = Alte boli intestinale prin protozoare
A 07.1 – Giardiaza
A 07.2 – Cryptosporidioza
A 08 = Alte infectii virale si intestinale, precizate
A 08.0 – Enterita prin Rotavirus
A 08.3 – Alte enterite virale (pentru Norovirus)

Ac anti-Shigella flexneri pozitivi in titru mare(1/400).

Ac anti-Chlamydia trachomatis (tip Ig M si IgG),
Ac anti-Yersinia enterocolitica (tip IgM si IgG) si 
Ac anti- Klebsiella (tip IgG) sunt negative
Ac anti- Salmonela
ASLO
Antistafilolizina
 Detectie AND staphylococcus si rezistenta la meticilina
Intrucat am fost diagnosticata cu toxocaroza si tratamentele cu albendazol, mebendazol, cele
naturiste(goldenseal) nu au dat rezultate pozitive(de 2 ani), va rog sa ma ajutati sau sa-mi sugerati o cale
de a intra in posesia unui medicament care este recomandat de specialisti desi nu se mai gaseste in
Romania;este vorba de dietilcarbamazina sau Loxuran.Este produs in Ungaria si daca as cunoaste adresa
unei farmacii din Ungaria as incerca si astfel.Toxocara mi-a afectat intr-un mod surprinzator (chiar si
pentru doctori) inima si de aceea incerc orice pentru a scapa de acest parazit.Multumesc
Remicade

Incearca sa iei legatura cu cei de aici: www.farmaexpress.ro/ro/ordering

2066 Toxocara canis Ac IgM - Westernblot in ser (TOCMW)* 255 lei

A 14-year-old boy was referred to our hospital for upper endoscopy after two episodes of unexplained anemia
(hemoglobin, 85 g/l) within 2 years. He had never reported abdominal pain, and had had no diarrhoea, anorexia,
malaise, or fever. The family lived in an apartment with a dog and two cats. Occult blood was detected in his
stools; at the time of endoscopy, however-after iron treatment-his hemoglobin had returned to normal (130 g/l).
Helicobacter pylori antibodies were negative as were the results of the 13C urea breath test. On endoscopy, there
was an impressive nodular pattern of the antral mucosa (Fig. 1A). No ulceration could be seen. Histology showed
chronic gastritis with infiltration of granulocytes and the presence of spiral bacteria typical for H. heilmannii (Fig.
1B). H. pylori was not identified. The patient was treated twice daily with 20 mg omeprazole, 1000 mg
amoxycillin, and 500 mg clarithromycin for 2 weeks. After 2 months, a second endoscopy showed improvement
of the gastritis; H. Heilmannii was no longer detected. Hemoglobin has remained normal to date (9 months).

Evenimentul declansator al bolii este o infectie cu localizare la nivel digestiv sau urogenital; Agentii
infectiosi implicati sunt: Salmonella spp., Shigella flexneri, digestivae, sonei, Yersinia enterocolitica,
pseudotuberculosis, Campylobacter, Clostridium difficile, Chlamydia, Ureaplasma, Mycoplasma. De
asemenea, au fost citate cazuri de artrita reactiva dupa infectii cu Escherichia Coli sau Chlamydia
pneumoniae – patogen al tractului respirator.

 Factori de risc: Boala apare la indivizii predispusi genetic care vin in contact cu un agent infectios
bacterian. Predispozitia genetica este in principal legata de prezenta terenului HLA B27 la aproape 80%
dintre pacienti. Terenul genetic explica de ce NU toti pacientii care fac infectii cu germenii mentionati
mai sus, vor dezvolta artrita reactiva.

analize de sange care arata: sindrom inflamator nespecific – VSH, proteina C reactiva crescute, leucocite si
trombocite crescute, anemie in contextul inflamatiei.
- analize serologice pentru identificarea infectiei declansatoare – se testeaza anticorpii indreptati impotriva:
Salmonella, Shigella, Yersinia, Chlamydia
- testarea terenului genetic HLA B27
- analizele lichidului articular – leucocite crescute 5000-50 000/mmc cu predominanta neutrofilelor, glucoza
scazuta usor, complement crescut, culturile negative diferentiaza artrita reactiva de o artrita septica.
- analizele de urina: leucocite crescute in urina dar urocultura foarte rar pozitiva, coproculturile pot identifica
germenul la debutul afectiunii.- examenele imagistice – modificarile radiologice articulare sunt total nespecifice,
nefiind utile in fazele acute ale bolii. In aceasta etapa este mult mai utila ecografia articulara care poate pune in
evidenta prezenta lichidului articular, modificarile inflamatorii la nivelul entezelor. Abia in fazele avansate ale bolii
apar modificari radiologice. RMN-ul de sacroiliace este folosit pentru un diagnostic precoce al sacroiliitei -
inflamatia asimetrica a articulatiilor sacroiliace.
Diagnosticul corect se construieste plecand de la discutia cu pacientul – istoricul recent de infectie (fie
digestiva, fie urogenitala), tabloul tipic de afectarea articulara, trecand printr-un examen clinic atent
pentru a obiectiva suferinta articulara reala si eventualele manifestari extra-articulare, ajungand la testele
de laborator care sa sustina ipoteza unui proces inflamator sistemic, aparut dupa un eveniment infectios
suferit de un pacient cu predispozitie genetica.

Intotdeauna trebuie excluse bolile cu manifestari asemanatoare: artritele infectioase – virale, bacteriene,
boala Lyme, artropatiile cu microcristale –guta, alte spondilartrite – enteropatice, psoriazica, spondilita
anchilozanta, poliartrita reumatoida, reumatismul articular acut, boala Behcet, etc.