CURS

PEDIATRIE
 VACCINURILE “OBLIGATORII”
Ce este vaccinul?
 substanta imunobiologica ce contine microorganisme vii sau inactivate care se administreaza in
scopul inducerii imunitatii(formarea de anticorpi) pentru a preveni astfel dezvoltarea bolilor
respective; din pacate, nici un vaccin nu ofera protectie totala, existand astfel riscul de a
dezvolta boala respectiva chiar daca copilul a fost vaccinat.
Calendarul vaccinarilor:
maternitate:
1. BCG(antituberculoza);
2. antihepatita B(suplimentar, copilasii proveniti din mame cu infectie cu virus hepatitic B primesc
imunoglobulina pentru protectie suplimentara)
6saptamani-2luni:
1. vaccin hexavalent: DTP,antiHep B,antipoliomielita (VPI), antihaemophilus(Hib);
2. vaccin antipneumococic(valabila administrarea gratuita doar pentru copilasii nascuti dupa data
de 1 august 2017); concret sunt doua injectii efectuate la nivelul copasei;
4luni:
1. vaccin hexavalent
2. antipneumococic
9 luni:
1. vaccin anti rujeola/oreion/rubeola(ROR)-inclus in contextul epidemiei de rujeola
11luni:
1. vaccin hexavalent
2. antipneumococic:
12 luni:
1. ROR;
5/7 ani:
1. ROR(varsta de 5 ani se aplica dupa anul 2016, toti copilasii care implinesc 7 ani in 2015,respectiv
2016 vor fi vaccinati la varsta de 7 ani);
6 ani:
1. vaccin tetravalent: DTP,VPI-difterie,tetanos,pertusis,poliomielita(pentru cei care au fost vaccinati
dupa schema anterioara si au primit la 4 ani vaccinul DTP, se va efectua doar vaccinarea VPI);
14 ani:
1. DT(difterie/tetanos)
 REFLUXUL GASTROESOFAGIAN

Refluxul gastroesofagian, altfel spus intoarcerea involuntara a unei parti din alimentele ingerate din
stomac in esofag, poate afecta orice copilas, de la nou-nascut pana la varsta de adult.De la inceput
trebuie facuta o diferentiere clara intre refluxul propriu-zis si boala de reflux gastroesofagian care include
pe langa reflux si simptomele tipice, precum si eventualele complicatii ce pot sa apara prin refluarea
continutului stomacului in esofag.
Care sunt tipurile de reflux?
1. Refluxul gastroesofagian fiziologic:

este prezent la aproape toti bebelusii, si consta in mici regurgitari care apar tipic imediat dupa
alimentare(frecvent odata cu eliminarea aerului inghitit prin eructatie=ragait);are durata scurta si o
evolutie autolimitanta(dispare la cateva saptamani, luni, cel mai adesea dupa debutul diversificarii) chiar
daca mai sunt situatii (indeosebi dupa mese abundente) in care mai apar mici regurgitari si dupa varsta
de 6-7 luni;
nu influenteaza ritmul de crestere al bebelusului;
nu este insotit de plans, colici, refuzul laptelui;
2. Refluxul gastroesofagian functional :

– prezent la aproape 50% dintre bebelusi, cu debut imediat dupa-nastere sau in primele saptamani;

– apare tipic imediat dupa mancare si se manifesta prin:

regurgitari :
– eliminarea alimentelor ingerate, in speta a laptelui imediat dupa masa( postprandial), fara greata si fara
efort; chiar daca sunt frecvente, uneori dupa fiecare masa nu influenteaza curba de crestere a
bebelusului, acesta luand bine in greutate;

-sunt favorizate de :

alimentarea in pozitie culcata a copilului;

cantitatea si durata unei mese(mesele rare si abundente sunt un factor favorizant);
manipularea bebelusului imediat dupa masa;
anomalii ale mameloamelor(retractia lor) sau folosirea unei tetine cu un orificiu prea larg ce favorizeaza
inghitirea de mult aer in timpul suptului
3. Refluxul gastroesofagian patologic(boala de reflux gastroesofagian)
Cum se manifesta refluxul/boala de reflux?
a) Bebelusi:
 simptome generale:
– plans imediat dupa masa sau chiar in timpul mesei;
– agitatiei(refuzul sanului, tetinei), iritabilitate;
– tulburari de somn;
 manifestari digestive:
– regurgitari/varsaturi, hipersalivatie;
– dureri abdominale in timpul sau la scurt timp dupa masa;
– inapetenta, dificultati de alimentare;
– varsaturi cu sange( hematemeza) sau scaune cu sange “digerat”,de culoare negru inchis( asemanator
cu pacura);
Datorita tulburarilor de alimentatie precum si pierderilor prin regurgitari si varsaturi frecvente apare
o stagnare in greutate, in cazurile severe chiar scadere ponderala.
b) copii si adolescenti:
Simptomele sunt mult mai bine conturate si se apropie foarte mult de cele ale adultului, la care se adauga
posibilitatea de comunicare, copilasii descriind exact caracterul durerii.
  simptome gastrointestinale:
– dureri, frecvent toracice cu senzatie de arsura(pirozis);
– dificultati la inghitirea alimentelor;
– varsaturi cu sange(hematemeza),
Cum se diagnosticheaza?
Ecografia
Endoscopia digestive
Determinarea ph-ului esofagian
Radiografie pulmonara

Cum se trateaza?
Tratamentul refluxului include 3 categorii principale de masuri:
1.tratamentul postural;
2.tratamentul igieno-dietetic;
3. tratamentul medicamentos.

Tratamentul refluxului functional:

 fractionarea meselor(mese mai reduse cantitativ dar administrate la intervale de timp mai mici);
pentru copilasii ce consuma formule de lapte praf se indica o formula AR(antireflux), acestea
regasindu-se printre produsele tuturor marilor firme producatoare de lapte praf; pentru cei
alimentati cu biberonul, atentie la dimensiunile tetinei(daca orificiul este prea larg, favorizeaza
inghitirea de aer);in cazul celor alaptati nu se renunta la alimentatia naturala;
 evitarea supraalimentarii;

 in functie de fiecare bebelus in parte medicul poate decide o diversificare precoce cu introducerea
fainosului(faina de orez, faina de roscove)-se adauga o cantitate mica la fiecare masa, scopul fiind acela
de a “ingrosa” putin laptele, situatie in care regurgitarile/varsaturile nu mai apar;
 tratament postural:

– foarte important este evitarea alimentarii copilului in pozitie culcata, ideal inclinatia ar trebui sa fie intre
30-45 grade(pentru bebelusii care nu isi sustin inca capul), respectiv pozitie verticala pentru sugarul mai
mare capabil sa stea in scaunel;
– dupa fiecare masa e indicat sa se evite manipularea sugarului, cel putin 30 minute; culcarea acestuia
pe burtica imediat dupa mancare este iarasi un factor ce favorizeaza refluxul prin cresterea presiunii
intraabdominale; ajuta tinerea la verticala minim 15-30minute, purtarea in sisteme ergonomice, inclinarea
patului la 30-45 grade;
In general pentru acest reflux nu este necesar un tratament medicamentos, cel mult se pot folosi
prokinetice care “strang” orificiul ce face legatura intre stomac si esofag de tipul domperidon(Motilium)
sau Metoclopramid care datorita efectelor adverse sunt din ce in ce mai rar prescrise; utila este
administrarea de Trimebutina(Debridat) care este un reglator al motilitatii intestinale si are avantajul ca
poate fi administrat chiar si nou-nascuilor incepand cu a 7-a zi de viata. Asa cum am mentionat in toate
articolele este foarte important sa nu administrati medicamentele decat la indicatia pediatrului singurul in
masura sa stabileasca doza, ritmul si durata tratamentului.
O importanta tot mai mare se acorda Eritromicinei(in doza de 1/4-1/3 din cea administrata in infectii) in
tratamentul refluxului, fiind incadrata in categoria medicamentelor prokinetice cu rezultate foarte bune.
Tratamentul refluxului patologic
Pe langa tratamentul postural si cel igieno-dietetic in cazul refluxului patologic este absoluta nevoie de
tratamentul medicamentos pentru a preveni, respectiv a vindeca eventualele manifestari si/sau
complicatii.
In cazul copiilor mai mari este importanta evitarea cofeinei, ciocolatei, dulciurilor mentolate, bauturile
carbogazoase, alimentelor cu continut bogat in grasimi, precum si a rosiilor.
Se folosesc diferite medicamente, pornind de la antiacide(pansamente pe baza de saruri de aluminiu,
respectiv magneziu) la care se adauga alte doua categorii de medicamente subimpartite in clase, in
functie de modul de actiune; as mentiona doar denumirea acestora (Ranitidina, respectiv Omeprazol)
subliniind inca o data importanta prescrierii lor de catre medic in urma investigatiilor realizate.
 BOALA CELIACA – INTOLERANTA LA GLUTEN
Ce este boala celiaca?

 intoleranta la gluten sau boala celiaca sau enteropatia gluten sensibilia este o boala CRONICA a
intestinului subtire, multifactoriala(in aparitia careia sunt implicati factori genetici,imunologici dar si
factori de mediu) cu rasunet asupra intregului organism si care se datoreaza unui raspuns
imunologic anormal al organismului la gluten o proteina de origine vegetala care se regaseste in
faina graminaceelor(grau, secara, orz, ovaz);practic, nu este o alergie, este o boala autoimuna.
 organismul celor afectati, detecteaza glutenul ca substanta straina si astfel se produc anticorpi
impotriva glutenului, anticorpi care determina o serie de modificari, in special la nivelul
intestinului subtire care, fiind organul principal de absorbtie a nutrientilor va suferi si, in
consecinta apare un grav sindrom de malabsorbtie manifestat cel mai frecvent prin diaree
cronica iar secundar multiple carente si consecutiv tulburari de crestere;
 exista uneori asocieri cu alte boli, cel mai frecvent cu Diabetul Zaharat tip I(insulino-dependent)-
de 50 de ori mai frecvent la cei cu boala celiaca decat in populatia generala, tiroidita
Hashimoto(o afectiune autoimuna a tiroidei),deficit selectiv de IgA(deficit
imun), trombocitopenie autoimuna, etc;
 nu este o boala foarte frecventa, incidenta este variabila 1 caz la 100- 300-10.000 locuitori in
functie de zona geografica;
 poate sa apara in orice moment al vietii, insa de cele mai multe ori apare in copilarie, intervalul 8
luni-2 ani fiind cel mai frecvent, dupa introducerea fainoaselor in alimentatia copiilor.

INTOLERANTA LA LACTOZA

Ce este intoleranta la lactoza?

 incapacitatea de a digera si implicit de a absorbi LACTOZA(secundara consumului de lapte si

derivate din lapte);
 se datoreaza insuficientei sau lipsei enzimei care digera lactoza; mai exact, lactoza ajunsa in
intestin este scindata(divizata) in doi compusi: glucoza si galactoza sub actiunea unei enzime-
LACTAZA; doar sub aceste forme se poate produce absorbtia in intestin; in absenta acestei
scindari, lactoza nu poate fi procesata, ajunge in forma “bruta” in intestinul gros unde determina
un intens proces de fermentatie, raspunzator in mare parte de simptomele digestive
caracteristice;
 exista o importanta componenta genetica, fiind considerata cea mai frecventa insuficienta
enzimatica(per total, incluzand si patologia adultului);

ANEMIA NUTRITIONALA

Ce este anemia?
 este definita ca si scaderea numarului de globule rosii (hematii), respectiv a hemoglobinei
produsa de o multitudine de cauze, de departe cea mai frecventa dintre ele fiind deficitul de
fier;hemoglobina, pigmentul rosu este o molecula ce are in componenta ei fier;rolul principal este
de a trasnporta oxigenul de la plamani spre toate organele din corp;daca fierul este deficitar, si
hemoglobina va fi redusa, astfel ca o cantitate mai mica de oxigen va ajunge la tesuturi si organe,
determinand astfel aparitia simptomelor caracteristice anemiei;
Cauzele anemiei:
a)nou – nascut :
 prematuritate, gemelaritate;
 cefalhematom, bose(in urma traumatismului la nastere);
 copii proveniti din mame multipare(cu multe nasteri);
  hemoragii materne, sarcini apropiate intre ele;
 ligatura precoce a cordonului ombilical.
b)sugar si copil mic:
 anemia prin deficit de fier, acid folic;
 malformatii cardiace congenitale;
 deficite enzimatice, anemii hemolitice ereditare,autoimune;
 anemii prin pierderi acute(hemoragii, traumatisme) sau cronice(cantitati mici de sange care se
pierd constant, asa-numitele hemoragii oculte) caracteristice diareilor cronice cu prezenta
sindromului de malabsorbtie;
 infectii severe(septicemii),infectii repetate,infectii cronice;
 unele tratamente medicamentoase;
 leucemii, limfoame
c)scolari si adolescenti:
 practic sunt aceleasi cauze de anemie ca si la copilasii mai mici cu mentiunea ca anemia prin
deficit de fier este mai putin prezenta decat in primii 3 ani de viata iar la adolescente apare
anemia posthemoragica(in urma aparitiei ciclurilor menstruale)
Surse alimentare bogate in fier:
 ficat pui, vita, carne de pui, vita, curcan, peste, galbenus de ou; spanac, brocoli, mazare, fasole
rosie, linte, paine integrala, cereale, orez brun;
Absorbtia fierului e influentata si de alti factori:
 vitamina C(portocale, kiwi, lamai, grapefruit, avocado, catina, fructe de padure) creste
absorbtia fierului, aceeasi influenta avand-o si
 Vitamina A dar si cuprul;
Cum se manifesta?
Printre cele mai frecvnte simptome se numara:
 paloarea(tegumente palide) mai evidenta la nivelul unghiilor si palmelor; nu se aprecieaza in
functie de culoarea lobului urechii(mai ales la sugar datorita excesului de morcovi in alimentatie
poate sa apara o hiperpigmentare-o coloratie in portocaliu , asa numita carotenodermie in
termeni medicali);
 astenie,adinamie(copilul devine apatic, mofturos, plangacois, mereu indispus),oboseala;
 creste susceptibilitatea la infectii, fierul avand un rol important in functionarea optima a
sistemului imunitar; se creeaza astfel un cerc vicios, infectiile repetate agravand deficitul de
fier(anemia intrainfectioasa);
 inapetanta, consecinta fiind o curba ponderala nesatisfacatoare, chiar stationara;
 tahicardie(accelerarea batailor inimii), uneori chiar suflu sistolic(un “zgomot” suplimentar
perceput atunci cand medicul asculta inima copilasului cu stetoscopul). De multe ori in practica
prezenta suflului sistolic duce la diagnosticarea anemiei, celelalte semne si simptome fiind minore
sau chiar absente;
 mai rar sunt prezente la copii cheilita angulara(leziuni situate la nivelul unghiului format de buza
superioara cu cea inferioara), unghii fragile, casante;
 prezenta altor deficite nutritionale:semne de rahitism evolutiv, respectiv sechelar;mult mai rar
este prezenta malnutritia;
Cum se diagnosticheaza?
 hemoleucograma-precizeaza numarul, marimea, culoarea hematiilor, valoarea hemoglobinei,
respectiv a hematocritului;
 fierul seric(sideremia) si feritina (fierul existent in organism sub forma de depozite in ficat si
splina);
 numarul de reticulocite(hematii tinere)-folosit mai ales pentru a aprecia eficienta tratamentului
substitutiv cu fier, numarul lor incepand sa creasca dupa 3- 7 zile de tratament cu fier;
 BRONSIOLITA ACUTA

Ce este bronsiolita acuta?

Este o infectie virala produsa in peste 70% din cazuri de Virusul Sincitial Respirator ( VSR) care
afecteaza in special caile respiratorii inferioare (bronhiolele) determinand astfel inflamarea lor cu
scaderea calibrului si implicit aparitia dificultatilor de respiratie. Mai poate fi determinata de virusul
paragripal tip 3, unele adenovirusuri si chiar Mycoplasma.
Afecteaza in special copii sub 2 ani cu un varf al incidentei in primele 3 – 6 luni iar dintre acestia un risc
mai crescut il prezinta copiii care nu au fost alaptati, cei nascuti prematur si cei care sunt constant expusi
fumului de tigara; de asemenea este mai frecventa la sexul masculin si la copii paratrofici ( cei
grasuti, pufosi)
Apare cu predilectie in anotimpul rece, putand evolua in mici epidemii.
Clasic se caracterizeaza prin : respiratie suieratoare ( weezing) si dificila ( dispnee in special
expiratorie), tuse ineficienta, cianoza si chiar refuzul alimentatiei cu aparitia deshidratarii.
Cum se transmite?
Fiind cauzata de unul din cei mai prezenti virusi in mediu, se transmite cu usurinta, in special pe cale
aeriana dar si prin contactul cu obiecte contaminate ( jucarii) cu secretii infectante.
In general imunitatea nu este de durata insa reinfectiile evolueaza mai putin sever; prezenta mai multor
episoade de bronsiolita acuta din care cel putin una de severitate crescuta ( care a necesitat spitalizare)
constituie unul din criteriile majore de diagnostic al astmului bronsic ( sunt necesare mai multe criterii
pentru a stabili acest diagnostic – despre relatia bronsiolita – astm intr-un articol viitor)
Cum se manifesta?
Debutul
– este frecvent sub forma unei infectii de cai respiratorii superioare ( de tip rinofaringita – raceala)
cu febra de cele mai multe ori moderata ( sub 39C), obstructie nazala sau secretii apoase care se
scurg in gurita si determina tuse; aceste secretii in timp devin mai ” groase” si necesita sa fie fluidificate ;
in cateva zile, pot sa apara dificultati de respiratie ( de la forme usoare pana la forme foarte severe
care necesita spitalizare), respiratie zgomotoasa, suieratoare ( weezing) cu folosirea muchilor accesori
pentru a usura respiratia.
Perioada de stare :
– respiratie rapida ( polipnee) – de la 40 – 50 respiratii/minut dar care poate ajunge pana la 60 -80
respiratii / minut in formele severe si dificila in special cand este vorba despre expir ( dispnee
expiratorie) – adica aerul existent in plamani nu mai poate fi expirat secundar inflamatiei de la nivelul
bronhiolelor
– prezenta weezingului – respiratie suieratoare ( haraiala)
– pentru a-si usura respiratia incerca sa foloseasca mai multi muschi , mai ales cei de la gat, dintre si sub
coaste; in termeni medicali se numeste tiraj ( substernal, intercostal, subcostal); se poate observa cum
respira mai mult cu burtica
– tuse iritativa, chinuitoare care in zilele urmatoare devine productiva
– durata este in medie de 5-7 zile, uneori chiar 10-14 zile insa perioada critica este reprezentata de
primele 2-3 zile; dupa remisia simptomelor poate persista tusea chiar pana la 3 saptamani.
De asemenea sunt cazuri in care persista weezingul ( respiratia suieratoare) mult diminuat fata de
perioada acuta insa care se poate exacerba daca se produce o noua infectie a cailor respiratorii,
conducand catre ceea ce in termeni medicali se numeste weezing recurent ( voi detalia pe larg acest
subiect intr-un articol viitor).
– prezenta secretiilor in caile respiratorii poate determina aparitia varsaturilor si a mucusului in scaun
Complicatii :
1. Insuficienta respiratorie
2. Acidoza metabolica ( hipoxie = scaderea oxigenarii si hipercapnie = cresterea nivelului dioxidului de
carbon)
3. Sindrom de deshidratare acuta
4. Suprainfectie bacteriana cu aparitia pneumoniei/bronhopneumoniei
5. Convulsii febrile ( in ascensiunile termice bruste)
Cum se trateaza ?
In privinta tratamentului sunt doua aspecte pe care le voi trata separat si anume, tratamentul si urmarirea
la domiciliu ( pentru cazurile usoare) si tratamentul in cazurile severe care necesita spitalizare.
Fiind vorba de o infectie virala nu se administreaza antibiotice; acestea nu scad durata infectiei si nici
nu previn suprainfectia bacteriana.
Tratamentul la domiciliu :
Aceta este tratamentul uzual…NU ADMINISTRATI MEDICAMENTE decat daca au fost prescrise de un
medic pediatru si daca acesta decide ca este vorba de o infectie usoara si poate fi tratata acasa ( sub
supraveghere permanenta)
Masuri generale :
– temperatura ambientala : 20 C; aer umed ( ideal umidificator) daca nu …vas cu apa pus pe calorifer
sau un prosop in permanenta umed
– evitarea expunerii copilului la fumul de tigara ( prin efectul iritant mentine inflamatia si obstructia
bronsica)
– hidratare corespunzatoare ( cantitati mici de lichide administrare la intervale scurte) nu fortati copilul
sa bea sau sa manance pentru ca atunci pot sa apara varsaturi care vor accentua sindromul de
deshidratare; puteti sa administrati lapte, ceai, supe, sucuri de fructe, apa, compot
– usurarea respiratiei prin ridicarea capatului patului unde copilul doarme sau plasarea unei perne in
plus sub capul acestuia.
Tratament medicamentos:
 nu voi insista foarte mult asupra lui intrucat vreau sa descurajez practicile din ce in ce mai
frecvente de administrare a medicamentelor fara avizul unui medic ( medicul care consulta
copilul).
 Scopul acestui blog nu este de a va da tratamente in absenta examinarii clinice sau de a
combate tratamentele prescrise de medici, acest lucru fiind imposibil. Medicul care
examineaza copilul este suveran in ceea ce priveste diagnosticul si tratamentul. Scopul acestui
blog este de a va explica anumite lucruri, anumite investigatii medicale si tratamente.
– antitermice daca exista febra ( alternativ Paracetamol si Ibuprofen in dozele recomandate de medicul
pediatru) – nu administrati Aspirina copiilor cu varsta sub 12 ani
– aspirarea mecanica a secretiilor de la nivelul nasului – in special inainte de mese si de somn pentru a
ameliora respiratia si a usura alimentatia, respectiv somnul
– picaturi in nasuc ( ser fiziologic sau apa de mare sterilizata ) daca acesta este infundat pentru a
facilita respiratia
– medicatie fluidifianta ( sub forma de sirop sau mult mai eficient sub forma de aerosoli) pentru tuse
productiva (ATENTIE! Tusea nu se inhiba, nu se administreaza antitusive!! secretiile trebuiesc
eliminate deoarece prin stagnarea lor in caile respiratorii se poate produce suprainfectia bacteriana)
Aparatul de aerosoli este foarte benefic si ar fi util sa achizitionati unul, acesta fiind eficient si in alte
situatii decat bronsiolita acuta; aerosolii sunt substante medicamentoase sub forma unor fine picaturi care
ajung direct la locul inflamatiei, respectiv in caiele respiratorii; sunt diferite tipuri de medicamente ce pot fi
administrate sub forma de aerosoli; deosebit de eficient este administrarea de Adrenalina diluata cu ser
fiziologic sub forma de aerosoli insa numai strict sub supraveghere medicala deoarece pot sa apara
efecte adverse severe.
Formele moderate si severe necesita internare in spital si supraveghere permanenta cu administrarea
de tratament suportiv, de sustinere si bronhodilatator, corticoterapie. Parerile sunt contradictorii in ceea
ce priveste eficienta administrarii Salbutamolului (Ventolin, Albuterol ) desi la noi este destul de
frecvent prescris. La fel parerile sunt impartite in ceea ce priveste corticoterapia ( hemisuccinat de
hidrocortizon administrat intravenos sau Prednison administrat oral, inhalator Flixotide) insa in unele
cazuri si-a dovedit eficienta. Oricum tipul medicatiei administratata in spital ramane strict la latitudinea
medicului curant, in functie de forma de boala, eventualele boli asociate.
Voi atasa mai jos Recomandarile Ghidulului American de Diagnostic si Tratament in Bronsiolita:
1. Evitarea contactului cu alti copii bolnavi de boli respiratorii in timpul internarii.
2. Diagnosticul radiologic si de laborator este necesar doar pentru identifcarea situatiilor de
comorbiditate ( boli asociate)
3. Aspirarea secretiilor nazale este importanta inainte de alimentare sau de administrarea medicatiei
inhalatorii.
4. Continuarea tratamentului inhalator doar la acei pacienti la care se demonstreaza ameliorarea
raspunsului clinic (compararea scorului respirator inainte si dupa aerosoli bronhodilatatori).
5. Efectuarea pulsoximetriei ( determinarea nivelului de oxigen) atunci cand examenul clinic
sugereaza o posibila hipoxie.
 6. Suplimentarea cu oxigen ori de cate ori copilul devine cianotic si saturatia oxigen este sub 91%.
7. Incurajarea aportului oral de lichide, administrarea lichidelor parenterale ( prin perfuzii) fiind
utilizata doar daca este absolut necesar.
8. Minimalizand utilizarea rehidratarii parenterale, a oxigenoterapiei sau a monitorizarii continue a
functiilor vitale, se reduce durata internarii.
9. Educarea parintilor referitor la necesitatea aspiratiei secretiilor nazale, a semnelor si simptomelor
de aparitie a sindromului de deshidratare sau de agravare a conditiei respiratorii. Este necesara,
de asemenea, avizarea lor cu privire la normalitatea prelungirii simptomatologiei respiratorii in
bronsiolita.

FEBRA

De ce apare febra?

– este o reactie de raspuns a organismului care apare in urmatoarele situatii

 infectii – virale sau bacterine cu diferite localizari : respiratorii, digestive, urinare, osteo -
articulare, ale sistemului nervos, etc.; acestea sunt cazurile cele mai frecvente de febra la
copii. Febra in sine nu reprezinta o indicatie de instituire a tratamentului antibiotic;
 boli infecto – contagioase: varicela, rubeola, rujeola, oreion(mai rar in ultima vreme datorita
introducerii vaccinarii), etc;exista doua infectii destul de frecvente care din pacate deseori sunt
diagnosticate gresit: roseola infantum frecvent diagnosticata ca si rubeola si, boala “gura-
mana-picior“ interpretata ca si varicela;
 tumori, leucemii, afectiuni neurologice, endocrine, metabolice, boli inflamatorii ale tesutului
conjunctiv(artrita idiopatica juvenila, lupus eritematos sistemic, etc.), infarct, arsuri, interventii
chirurgicale, reactii alergice;
 iatrogena(medicala) – ex: dupa adminstrarea vaccinurilor;
 insolatie-obligatoriu sa poarte palariuta de soare si sa-i protejati pielea cu creme cu factor de
protectie mare( 35-50) si sa evitati expunerea la soare in intervalul 10.00-16.00 pe timp de vara;
 febra de sete-copii prea ” infofoliti” , in camere supraincalzite, insuficient hidratati.
Cum masuram temperatura?
La sugari se masoara in general intrarectal desi in prezent sunt multe termometre ce permit
determinarea temperaturii la nivelul fruntii, pavilioanelor auriculare. Se considera ca un sugar are febra
atunci cand temperatura intrarectala depaseste 38C; destul de util, cel putin in prima faza este si testul
atingerii cu o sensibilitate de 75 %; nu se recomanda ca si metoda de urmarire a temperaturii mai ales
daca va veti adresa unui medic, caruia ii este necesara o ” istorie” a evolutiei febrei. Este foarte important
atunci cand copilasul dumneavoastra are temperatura sa o determinati, pentru a sti cu exactitate care au
fost valorile acesteia, precum si evolutia sub tratamentul antitermic.
In prezent nu se mai recomnda termometrele cu mercur datorita riscului de accidente; la sugari si copii
mici ( 1-3 ani) se recomanda masurarea intrarectala a temperaturii; dupa varsta de 3 ani se poate recurge
la termometrele ” de ureche” sau la metoda clasica de masurare la nivelul axilei.
Trebuie stiut faptul ca, in cursul zilei temperatura corpului variaza, inregistrand valori mai mari in cursul
serii( uneori diferenta de temperatura poate fi si de 1C intre valorile matinale, respetiv cele vesperale).
Ce anunta febra?
De cele mai multe ori anunta o infectie la nivel
respirator(adenoidita, rinofaringita, amigdalite, otite,etc) dar sa nu va mire faptul ca alte
simptome(nasuc infundat, secretii nazale, tuse, diferite eruptii la nivelul pielii) pot sa apara abia dupa 2-3
zile. Acesta este motivul pentru care de multe ori un bebelus este examinat de medic si acesta nu
identifica nici o cauza a cresterii temperaturii.
Alte simptome de “acompaniament”:
 inapetenta, apatie, somnolenta/agitatie, irascibilitate;
 adinamie, astenie; facies palid, incercanat;
 eruptii cutanate;
 dureri de cap(cefalee), dureri musculare, articulare;
In timpul febrei apar si alte reactii din partea organismului :
 bataile inimii sunt mai rapide(tahicardie);
 respiratia este mult accelerata;
 transpiratii, frison;
 facies “vultuos” – rosu intens, cu buze uscate.
Cand anuntam medicul?
In principiu orice crestere a temperaturii ar trebui sa constituie un imperativ pentru o vizita la medic, mai
ales daca e vorba despre copii sub un an sau daca febra e insotita de modificarea starii genearle,
varsaturi, diaree, dificultati de respiratie.
1. daca e vorba de un bebelus sub 3 luni care prezinta temperatura peste 38C; nu-i administrati nici un
fel de antitermice pana nu luati legatura cu medicul; sunt medicamente care pot provoca grave efecte
secundare daca se admnistreaza in doze mai mari; la copii toate dozele de medicamente sunt calculate
in functie de greutate(acesta este motivul pentru care doi copilasi de aceeasi varsta dar cu greutati
diferite, vor primi doze diferite de medicamente);
2. daca febra e insotita de alterarea starii generale, somnolenta, frison sau nu raspunde la
administarea de antitermice(paracetamol, ibuprofen, algocalmin);
3.daca se produce o crestere brusca a temperaturii peste 39 ,5C este un motiv sa va prezentati la
camera de garda intrucat necesita examinare de specialitate.
Foarte des am intalnit in practica interpetarea cresterii temepraturii pe seama eruptiei dentare, intarziind
astfel prezentarea la medic si tratarea “dupa ureche”; intr-adevar eruptia dentara constituie o cauza de
crestere a temperaturii insa frecvent valorile se incadreaza intre 37-38C, interval
denumit subfebrilitate si niciodata peste 38,5C; de aceea, ori de cate ori apare o crestere a
temperaturii, mai ales in primul an de viata trebuie sa va adresati medicului, febra cauzata de
aparitia dintisorilor fiind practic un diagnostic de excludere(se elimina, de catre medic, in urma consultului
medical alte cauze ce ar putea determina cresterea temeperaturii).

La valori ale febrei care depasesc 38 C pot sa apara asa numitele convulsii febrile care sunt secundare
unei hiperexcitabilitati a creierului determinata de cresterea temperaturii; au o componenta genetica
importanta(riscul de a prezenta aceste convulsii febrile este mai mare la copilasii ai caror parinti, frati au
avut asemenea episoade). Convulsiile febrile reprezinta o urgenta medicala!!!
Cum tratam febra?

1.Daca este vorba de bebelus mic, sub 3 luni nu adminstrati nici un fel de medicament decat la indicatia
medicului; sunt medicamente care pot determina efecte adverse severe de tipul sangerarilor la nivelul
stomacului sau afectari ale ficatului.Orice crestere a temepraturii la un bebelus sub 3 luni constituie
un imperativ pentru un consult medical!
2.Pentru copilasii peste 3 luni foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol (Panadol,
Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen(Nurofen,Ibalgin,Algin,Paduden, Ibugesic,
Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta(nu
adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si
s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este
important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in
practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul
cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia datorita duratei insuficiente de administrare.
3. Aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
4. Nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
5. Dati-i sa bea cat de multe lichide ( apa, ceai, sucuri de fructe, supe) in cantitati mici si dese pentru a
preveni deshidratarea;
6. Puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta ( 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la
temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu
alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica
comprese reci (pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari (un prosop ud cu care se
inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
7. Nu-l duceti in coletivitate daca are febra.
Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava (
Sindrom Reye)
 COLICILE ABDOMINALE

Ce sunt de fapt aceste colici abdominale?

 spasme(contractii) ale stomacului si intestinului, secundare acumularii de gaze(dispepsie de
fermentatie) in exces si care apar pe fondul unei imaturitati a tubului digestiv(necesita o
perioada de adaptare, secundara trecerii de la viata intrauterina, cand nu a fost solicitat la cea
extrauterina);
 un mic rol in aparitia/accentuarea lor o are si alimentatia mamei(rosii, vinete, citrice, prajeli,
alimente procesate, maioneza, varza, fiind cel mai adesea incriminate) si mai ales consumul de
alcool, tutun, cofeina, alte toxice(medicamente administrate fara avizul medicului); numeroase
studii au aratat insa ca, rolul alimentatiei materne nu este unul major, deoarece colicile
abdominale apar si la copilasii cu alimentatie artificiala exclusiva(lapte praf);
 pot fi secundare si unor inflamatii ale mucoasei intestinale sau pasajului unor substante
hormonale(provenite din laptele matern).
CUM RECUNOASTEM COLICILE ABDOMINALE ?
 apar la cateva zile dupa nastere, cel mai frecvent la 2-3 saptamani postnatal, ating un punct
culminant in jurul varstei de 5-6 saptamani si dureaza in medie pana la varsta de 3 – 4 luni;
 apar brusc, in plina stare de sanatate, la un copil ce mananca si creste bine, cu predilectie in a
doua jumatate a zilei, sau chiar seara tarziu si se manifesta printr-un plans violent, cu tipete,
insotit de congestia( inrosirea) fetei, frecarea picioruselor cu flectarea(indoirea) acestora pe
burtica; copilasul se strâmbă din cauza durerii, se
zvârcoleşte, strânge pumnişorii şi evacuează gaze; de asemenea are abdomenul
destins(burtica umflată)din cauza gazelor acumulate, iar din cauza durerii deschide ochii
brusc, îşi încruntă sprâncenele şi chiar îşi ţine respiraţia pentru câteva secunde;
 crizele durează aproximativ 10-20 de minute, uneori insa mult mai mult(chiar 1-2 ore) şi se
pot repeta in cursul aceleiasi zile;
 nu apar in timpul alimentatiei, ci in medie la 1-2 ore dupa-masa frecvent fiind determinate si de o
alimentatie excesiva si frecventa (sub 1-2 ore interval intre mese);exista si exceptii cand aceste
colici pot sa apara in timpul mesei , fiind recunoscute prin faptul ca, brusc refuza sanul sau
biberonul dupa ce a supt cu pofta si incepe sa tipe; in aceasta situatie este dificil de determinat
daca este vorba de colici abdominale sau de discomfortul determinat de refluxul
gastroesofagian(articol detaliat)
CUM PUTEM PREVENI APARITIA LOR?
1. informarea mamei cu privire la apritia lor, importanta fiind recunoasterea acestora(mai dificila in
primele zile, ulterior mama recunoscand debutul episodului prin modul de manifestare al copilasului);
2. orarul meselor, chiar daca in prezent se recomanda alaptarea la cerere, totusi trebuie sa existe un
interval liber intre doua mese consecutive de macar 1-2 ore. De asemenea mama nu trebuie sa
foloseasca nici un fel de medicament fara avizul medicului, sa nu consume alcool, cafea, sucuri din
comert(chiar daca se specifica faptul ca sunt naturale) iar alimentatia trebuie sa fie una echilibrata cu
evitarea grasimilor, prajelilor, afumaturilor, mezelurilor(in general o alimentatie usoara care insa sa
acopere nevoile nutritionale). Precautie pentru varza, conopida,rosii, fasole(in special cea uscata),
ciocolata, oua, capsuni, fragi, prune, struguri; este indicat usor, usor sa fie introdus cate un aliment nou in
fiecare zi si, sa se monitorizeze “reactia” bebelusului la alimentul respectiv;
3. pozitia in timpul alaptarii – ideal ar fi sa-l alaptati tinut in brate, pe un plan usor inclinat, alaptarea in
pat, favorizand acumularea aerului ; aveţi grijă ca năsucul să nu-i fie acoperit(apăsaţi sânul cu două
degete), astfel ca micuţul să poată respira bine; nu-l lasati sa adoarma la san pana masa nu s-a sfarsit
deoarece in urmatoarea ora ii va fi din nou foame(mangaiati-l usor pe obraz atunci cand vedeti ca nu mai
suge). Important este sa nu îi daţi prea mult micuţului să mănânce, mesele abundente fiind recunoscute
ca “activatoare” a durerilor de burtica. După alăptare, copilul trebuie ridicat la verticala minim 15-30
minute si bătut uşor pe spate pentru a elimina aerul înghiţit. Pentru aceasta ridicaţi-l şi sprijiniţi-l de
umărul dumneavoastra cu capul uşor înclinat într-o parte si aşteptaţi apoi sa eructeze(“râgâie”);
4. alimentatia cu biberonul – intotdeauna copilul va fi tinut in brate sau pe un plan inclinat si nu i se va
administra laptele in timp de sta culcat pe spate; trebuie sa fiti atenti dacă vedeţi că laptele din sticlă este
pe terminate si să nu lăsaţi micuţul să bea în gol pentru că astfel înghite mult aer odată cu puţinul lichid
rămas.
CUM TRATAM COLICILE ABDOMINALE?
 la aparitia crizei de plans luaţi-l în braţe şi legănaţi-l sau asezati-l cu burtica peste pieptul
dumneavoastra(caldura si batatile inimii il pot calma si poate adormi linistit); o paturica
calda sau o pernita aplicata la nivelul abdomenului poate sa fie de ajutor, caldura fiind
recunoscuta ca si un remediu antispastic; pe acelasi principiu functioneaza si foenul care in plus
si prin zgomotul monoton pe care-l emite contribuie la calmarea crizelor de plans. Am mentionat
foenul stiind ca este o metoda frecventa la care apeleaza parintii insa, cu recomandarea de mare
prudenta avand in vedere caldura pe care o degaja si care poate produce arsuri la nivelul pielii
bebelusului.Puteti incerca să distrageţi atenţia copilului dându-i o jucărie sau punand
putina muzica(va fi fascinat daca aude sunete noi, melodioase). De asemenea un masaj usor la
burtica(in sensul acelor de ceasornic) are efecte benefice, eventual folosirea unei creme special
destinate ce ajuta la diminuarea balonarii(flatulin); se pot obtine rezultate bune si prin flectarea
coapselor pe abdomen(un fel de “mici abdomene”), miscari care prin compresia asupra
intestinelor ajuta la evacuarea gazelor in exces; o plimbare in aer liber, mai ales iarna ajuta si ea
la calmarea durerilor, aerul rece ii face adesea sa se linisteasca; de asemenea, dispozitivele de
purtare(wrap-ul, manduca, boba, etc) pot fi utile, functionand pe acelasi principiu al caldurii si
vibratiei;
 foarte utile sunt si ceaiurile de plante(fara adaos de zahar, miere sau alti indulcitori) in special
cele de musetel, chimen, fenicul, anason(exista in diferite combinatii si denumiri comerciale pe
piata ), ceaiuri care pot fi consumate atat de mamica(au si efect de stimulare a lactatiei); o
mentiune importanta este ceaiul babydrink(dar si altele) care are in compozitie zahar si care nu ar
trebui administrate bebelusilor, deoarece aduc calorii “goale”(prin zaharurile adaugate) si pot
duce la diminuarea cantitatii de lapte. Ceaiurile se pot administra pe durata intregii zile, insa
intotdeauna folosind lingurita(in special la cei alaptati) si neindulcite.Sub nici o forma sa nu
administrati medicamente cu efect sedativ de tipul Romergan doar pentru a linsiti copilul;
 pe langa aceste metode “empirice” exista si asa numitele medicamente simptomatice pe care
ar trebui sa le administrati doar la indicatia si in dozele recomandate de medicul de familie sau
pediatru; se gasesc sub diferite denumiri comerciale(Infacol, Espumisan, Sab Simplex,etc); unele
au la baza simeticona(Espumisan,Sabsimplex,Infacol); exista si un supliment
enzimatic(Colief) care contine lactaza, o enzima ce ajuta la digestia lactozei(“zaharul” din lapte),
contibuind astfel la o mai buna digestie si la diminuarea semnificativa a disconfortului abdominal;
uneori este util Debridatul(trimebutina), un medicament care actioneaza asupra muschilor tubului
digestiv; la acestea se adauga diverse produse pe baza de plante sub diferite forme de
prezentare(ceaiuri, siropele, etc); nu este indicat sa le administrati fara sa va sfatuiti cu medicul
curant si, in niciun caz sa le asociati, multe dintre ele continand aceeasi substanta
activa(simeticona).

CONJUNCTIVITA ACUTA
Ce este conjunctivita?
 inflamatie a mucoasei conjunctivale, un tesut foarte subtire ce acopera “albul” ochilor si fata
interna a pleoapelor;
 este foarte frecventa la copii, in special la varstele mici si evolueaza in adevarate epidemii
datorita modalitatii facile de transmitere;
Care sunt cauzele conjunctivitei?
 infectii: virale( in special virusurile respiratorii dar si virusul varicelei, rujeolei, virusul
herpetic) sau bacteriene;
 factori iritanti: sampon, gel de dus, fum de tigara, gaze si substante volatile, clorul(atentie la
piscine);la varste mai mari, in special la domnisoare fardurile, lentilele de contact;
 alergeni: praf, polen,par de animale dar si diverse alimente, medicamente;
Cum se transmite?
 transmiterea este una foarte facila, in special prin contact direct(mana-ochi) dar si prin intermediul
particulelor respiratorii sau prin apa de piscina insuficient clorinata( trebuie facuta diferentere intre
conjunctivita determinata de clor care are o evolutie scurta si cea determinata de apa infectata
din piscina); de asemenea exista si posibilitatea infectarii indirecte prin intermediul obiectelor
contaminate( prosoape, lenjerie de pat, jucarii, etc);
 perioada de incubatie(durata din momentul infectarii si pana la aparitia simptomelor) este
variabila in functie de cauza; astfel in cazul celor bacteriene sunt necesare 2-3 zile pana la
aparitia simpomelor, pe cand in cazul conjuctivitelor virale perioada de incubatie este in medie de
7-10 zile;
Cum se manifesta?

1. Conjunctivita virala:

 este cea mai frecventa forma de conjunctivita si deseori este acompaniata de simptome tipice de
raceala(rinofaringita acuta);
 de cele mai multe ori este bilaterala, afectand ambii ochi;
 simptomul cel mai frecvent este inrosirea ochilor(albul ochilor devine roz/rosu),
eventual umflarea acestora; se asociaza o hipersecretie lacrimala, mancarime intensa(care
accentueaza roseata), senzatie de corp strain la clipire (“nisip in ochi”), usturime, vedere
incetosata, fotofobie(sensibilitate crescuta la lumina);
 secretiile in general sunt incolore insa aspectul acestora se poate modifica daca survine
suprainfectarea bacteriana(devin galbui, uneori chiar verzui si se “aglomereaza” la nivelul genelor
si in coltul intern al ochiului, mai ales dupa somn cand pleoapele se pot lipi);
 evolutia in general este una favorabila, durata infectiei fiind in medie de 7-10zile, rar insa poate
depasi chiar si 2 saptamani.

2. Conjunctivita bacteriana:

 cele mai frecvente bacterii implicate sunt stafilococul(aureu si epidermidis), streptococul si

haemophilus;
 simptomele sunt comune cu cele din conjunctivita virala insa secretiile sunt galbene, verzui si
mult mai vascoase; frecvent se acumuleaza la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului(langa
radacina nasului); dimineata la trezire, pleoapele sunt lipite iar ochisorii vizibil “umflati”;
 de cele mai multe ori debutul este unilateral insa in 24-48 de ore infectia se transmite si la celalalt
ochi;
 evolutia este favorabila sub tratament antibiotic, durata infectiei fiind in medie de 7 zile;

3.Conjunctivita alergica:

 apare frecvent in cazul celor cu teren atopic sau alergii cunoscute si se datoreaza unei
sensibilitati crescute a conjunctivei la diferiti factori alergeni;
 simptomul predominant este mancarimea si secretia lacrimala in exces; nu se asociaza semne
si simptome de infectie virala/bacteriana;se asociaza sensibilitatea la lumina
puternica si intepaturile la nivelul ochiului; de cele mai multe ori este acompaniata si de alte
simptome de alergie: stranut, secretii nazale apoase, frecvente(rinita alergica);
 frecvent apare sezonier, in functie de factorii de mediu implicati(praf, polen, par de animale, etc);
 nu este contagioasa;
Cum se trateaza?

a) masuri generale:

 spalarea frecventa pe maini cu apa si sapun in special inainte si dupa administrarea picaturilor;
 educarea pe cat posibil a copilului cu evitarea ducerii manutei la ochi;
 izolarea la domiciliu cel putin pe durata prezentei secretiilor la nivel ocular;
 spalarea frecventa pe maini a copiilor, taierea scurta a unghiilor;
 schimbarea zilnica a fetei de perna si a prosopului cel putin pana la terminarea tratamentului;
 inainte de aplicarea picaturilor, este indicata toaleta ochilor, mai ales daca sunt secretii vascoase
sau pleoapele s-au lipit; pentru asta aveti nevoie de comprese sterile si ser fiziologic; incercati sa
atingeti cat mai putin cu mana compresele respective si sa folositi cate o compresa pentru fiecare
ochi in parte; dupa aceasta operatiune spalati-va bine pe maini si abia apoi aplicati picaturile;
 evitarea expunerii copiilor la fumul de tigara sau la alti agenti iritanti (praf, produse de curatat,
etc);

b)tratament etiologic(al cauzei):

 se prescrie in functie de cauza infectiei; daca este vorba despre o infectie bacteriana atunci vor
fi indicate picaturi(colir) oftalmice pe baza de antibiotic si/sau antiinflamatoare sau eventual
unguente in functie de varsta copilului; medicatia trebuie administrata strict la indicatia
pediatrului/oftalmologului; chiar daca multe din picaturi se elibereaza de la farmacie fara reteta nu
este indicat sa le procurati fara o recomandare medicala, unele dintre ele fiind contraindicate la
varste mici; de obicei se recomanda administrarea picaturilor de 4-5 ori pe zi, dupa toaleta locala
a ochiului; durata tratamentului este variabila, in medie 7-10 zile; in cazul conjunctivitelor
bacteriene pericolul de transmitere a infectiei se reduce semnificativ dupa 48 de ore de la
instituirea tratamentului, astfel incat copilasul poate fi reintegrat in colectivitate. Tratamentul
trebuie continuat chiar daca simptomatologia s-a remis, deoarece exista riscul unei recidive.
Daca nu sunt ameliorari in primele 48 de ore, adresati-va din nou medicului pentru a evalua
raspunsul la tratament. In cazurile grave cand se asociaza si o infectie sistemica(otita,
pneumonie, etc) este necesar tratament antibiotic sistemic(oral sau injectabil in functie de
severitate).
 in cazul conjunctivitelor virale, in general se recomanda picaturi oftalmice pe baza de
substante antiinflamatorii; rar se asociaza picaturi pe baza de antibiotic, mai ales pentru a
preveni suprainfectarea bacteriana care poate sa apara pe fondul unei afectari prealabile a
conjunctivei, mult mai vulnerabila la bacteriile din mediul inconjurator; tratamentul antiviral se
recomanda mai rar la varste mici si este recomandat de obicei atunci cand agentul cauzal este
virusul herpetic(tip 1si 2).
 daca se asociaza si alte semne si simptome atunci tratamentul va fi mai complex, in functie de
simptomatologia prezenta.
 in cazul conjunctivitelor alergice, pe langa metodele de profilaxie(evitarea factorilor cunoscuti ca
fiind declansatori) frecvent se recurge la tratament antihistaminic si antiinflamator local sau
sistemic in functie de fiecare forma in parte.
 in niciuna din formele de conjunctivita nu se aplica pansamente la nivel ocular deoarece exista
riscul de multiplicare a agentului infectios intr-un mediu de cultura benefic, ceea ce duce la
prelungirea duratei de evolutie si la aparitia unor eventuale complicatii.

Cum prevenim imbolnavirea?

Masurile de igiena sunt principala metoda de prevenire a imbolnavirii la care se adauga evitarea factorilor
alergeni daca este vorba de conjunctivita alergica.

 spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun;

 evitarea folosirii in comun a obiectelor personale: prosop, lenjerie de pat, etc;
  evitarea expunerii la factori iritanti (praf, gaze volatile, produse de curatat, fum de tigara, etc);
 in cazul copiilor ce frecventeaza colectivitati este indicat ca pe durata prezentei simptomelor sa
nu frecventeze cresa/gradinita/scoala evitand astfel expunerea indirecta a celorlalti copilasi;
oricum reintrarea in colectivitate trebuie facuta abia dupa avizul medicului avand in vedere
usurinta cu care se transmite.

CONSTIPATIA
Ce este constipatia?
Eliminarea rara si dificila, dureroasa a unor scaune de consistenta crescuta pe o durata ce depasete 2
saptamani cu repercursiuni locale (fisuri anale, sangerari, etc) dar si generale (dureri abdominale,
indispozitie, etc).
Printre cei mai frecventi factori favorizanti se numara :
 antecedente familiale de constipatie;
 erori in regimul alimentar;
 factori psiho-afectivi si socio-educativi.
Care sunt cauzele constipatiei?
 Sunt doua categorii: prima, cea mai frecventa, asa numita constipatie functionala care nu are la
baza o boala ci se datoreaza dietei si eventualelor circumstante de ordin psihic care impiedeca
defecatia (frica de durere, teama de a fi certat, rusinea fata de educatoare/ingrijitoare, etc). A
doua categorie, mult mai rara, este cea a constipatiei secundare unor afectiuni (boli) ale tubului
digestiv, ale sistemului nervos, precum si unor boli endocrine si metabolice. Voi insista initial
asupra constipatiei secundare, urmand a detalia pe larg forma cea mai frecventa si anume
constipatia functionala.
Cauze de constipatie la sugari :

 erorile din alimentatie (cele mai frecvente) care pot fi usor combatute respectand regulile unei
alimentatii echilibrate care sa ofere toate principiile nutritive;
 mecanice – si acestea foarte frecvente si, din pacate de multe ori indicate de medic; aceste manevre de
stimulare cum ar fi utilizarea termometrului, respectiv a supozitoareleor cu glicerina sunt foarte nocive
deoarece in timp pot altera motilitatea globala a intestinului si totodata pot determina leziuni ale fibrelor
musculare ce alcatuiesc sfincterul anal, raspunzatoare pe mai tarziu de aparitia encoprezisului ( pierderi
involuntare de materii fecale la copilasii care au dobandit controlul sfincterian);
 botulism – prin consum de alimente conservate nu numai miere de albine;
 hipotiroidism – exista si alte simptome asociate: hipotonie musculara, protruzia limbii, retard psiho-
motor;
 stenoza hipertrofica de pilor – o afectiune ce necesita de cele mai multe ori intreventie chirurgicala si a
carei manifestare cardinala consta in varsaturi in jet, la 15-30 minute dupa masa cu stagnare in greutate
sau chiar curba ponderala descendenta;
 intoxicatie cu Vitamina D – se suspecteaza la un bebelus care primeste cantitati mari de Vitamina D, in
doze terapeutice nu profilactice;
 mucoviscidoza ( fibroza chistica) – exista si alte semne asociate, in primul rand un retard de crestere si
eventual infectii respiratorii recidivante; sugestiv este eliminare tardiva a meconiului…peste 48 ore de la
nastere.

Constipatia la copii peste 1 an

Cauzele de constipatie din perioada de sugar, se regasesc si la copilasii mai mari, de departe cea mai
frecventa forma de constipatie fiind cea cronica habituala in relatie directa cu alimentatia; la aceasta
contribuie insa si suprimarea voluntara ( in timpul jocului, la gradinita sau la scoala); un rol deosebit de
important il au manevrele mecanice “de stimulare” din perioada de sugar care uneori determina
incetinirea tranzitului intestinal , eventual chiar distrugerea fibrelor musculare de la nivelul anusului.
Simptome asociate constipatiei :
 dureri abdominale mai accentuate dupa mancare , ceea ce conduce la scaderea apetitului,
senzatie de satietate precoce;
 iritabilitate;
 encoprezis (eliminare involuntara de materii fecale) cu consecinte in primul rand de natura
psihologica, cu izolarea, stigmatizarea copilului mai ales daca frecventeaza o colectivitate;
Complicatiile constipatiei :
 fisuri anale cu sangerare rectala, cu agravarea constipatiei prin “frica de defecare” datorita
durerii; de asemenea prin sangerari repetate ( hemoragii oculte) determina aparitia anemiei care
necesita suplimentare cu fier, cu agravarea constipatiei , stiut fiind faptul ca administrarea fierului
incetineste tranzitul intestinal;
 abcese perianale datorita fisurilor existente si contaminarii acestora;
 encoprezis – printre altele favorizeaza aparitia infectiilor urinare repetate;
 prolaps rectal prin prolabarea ( iesirea) mucoasei anale spre exterior;
 hemoroizi.
Cum se trateaza constipatia?
 alaptare exclusiva pana la 6 luni;
 diversificare corecta incepand cu varsta de 6 luni cu introducere treptata a fructelor si legumelor;
 evitarea manevrelor mecanice de “stimulare” de tipul termomentrului, respectiv supozitoarelor cu
glicerina;
 prezenta in alimentatie a tuturor principiilor alimentare cu evitarea fainoaselor si a dulciurilor
concentrate;;
 cresterea aportului de fibre prin consum de fructe si legume ( orientativ cantitatea de fibre/zi =
varsta copilului ( ani) + 5);
 consum crescut de lichide ( de evitat insa bauturile carbogazoase).
 alimentatie corecta;
 exercitiu fizic ( in cazul bebelusului foarte eficient este masajul burticii in sensul acelor de
ceasornic);
 educarea refexului de defecatie ( inlaturarea temerilor, “rusinilor”); foarte important in momentul
folosirii olieti este ca timpul “petrecut” sa nu depaseasca 5, maxim 10 minute;
 tratament psihologic – pentru copilasii mai mari la care este prezenta teama de defecatie
datorita unor accidente sau unor afectiuni locale care inhiba astfel defecatia;
 tratament medicamentos – de multe ori asociat cu dieta si activitatea fizica, mai ales in formele
mai severe unde nu se obtine normalizarea tranzitului intestinal numai prin corectarea
alimentatiei.Nu administrati ceaiuri laxative copiilor!!!
 In urma cu cativa ani foarte folosit era uleiul de parafina ( 1ml pentru fiecare kg) care insa este
contraindicat la sugari datorita riscului de aspiratie pulmonara; totodata inhiba absorbtia unor
vitamine ( liposolubile) : A, D, E,K.
 Rezultate bune se obtin prin asocierea Debridat (1ml pentru fiecare kg cu 15 minute inainte de
masa) cu Probiotice ( Biotics, Ecoflorina, Linex,etc), eventual administrare de Magneziu (fiole
buvabile) In cazurile mai rezistente se administreaza lactuloza (Duphalac) de preferinta in doza
unica, pana la normalizarea consistentei, numarului si aspectului scaunelor.
 O terapie din ce in ce mai folosita de pediatri in cazurile de constipatie prin hipomotilitate (
incetinirea contractiilor musculaturii intestinale si implicit a tranzitului intestinal)
este ERITROMICINA in doze mult mai mici ( 1/4- 1/8) decat cele administrate in infectii (in care
se utilizeaza datorita proprietatilor antimicrobiene); din pacate multi parinti sunt reticenti la acesta
terapie in ciuda recomandarii ei de catre pediatri.
 CONVULSIILE FEBRILE
Ce sunt convulsiile?
Sunt niste miscari necoordonate ale corpului care in cazul convulsiilor febrile sunt determinate de un
dezechilibru intre procesele de excitatie/inhibitie de la nivel cerebral, dezechilibru favorizat de imaturitatea
sistemului nervos central care nu e capabil sa raspunda la cresterea temperaturii corpului determinand
scaderea ” pragului convulsivant” cu aparitia acestor crize tonico – clonice generalizate (aspectul cel mai
frecvent intalnit).
Care sunt cauzele febrei?
1. Frecvente :
 rinofaringite
 amigdalite, faringite acute
 otite
 adenoidite acute
Convulsiile care apar atunci cand este vorba de o infectie la nivelul sistemului nervos central(
meningita, encefalita) sunt determinate de ” leziunile”(uinfectia) ce apar la nivel cerebral
secundare infectiei.
Cand se manifesta?
 in intervalul de varsta cuprins intre 6 luni si 5 ani , fiind foarte rare in afara acestui interval, cu o
incidenta maxima intre 12 – 18 luni. Raportat la populatia generala, incidenta este variabila, in
functie de studiile citate, aceasta fiind cuprinsa in intervalul 2 pana la 5% din populatia
generala. Sunt foarte rare dupa varsta de 5 ani datorita pe de o parte maturarii sistemului nervos
iar pe de alta parte scaderii dramatice a infectiilor prin consolidarea imunitatii.
 in general apar la temperaturi ce depasesc 38,5 C dar s-au inregistrat si la temperaturi sub 38
C(cel mai frecvent in cadrul febrei ce insoteste infectiile virale determinate de virusul gripal A,
adenovirusuri sau virusurile paragripale) ;
 de obicei apar in primele ore dupa cresterea temperaturii si se pot repeta in cadrul aceluiasi
episod febril (convulsii complexe) sau cu ocazia altei infectii ce evolueaza cu cresteri ale
temperaturii (recidive)
 sunt mai frecvente la copii ai caror parinti au avut convulsii febrile,reflectand astfel existenta unei
imporatante componente genetice( risc de pana la 50% de a prezenta convulsii febrile daca
unul dintre parinti sau un frate/sora a prezentat convulsii)
Cum se manifesta?
 sunt miscari necoordonate, spastice(asemanatoare unor tremuraturi), copilul fiind
foarte incordat
si inconstient;(copilul pare ca se zbate ritmic, fiind foarte incordat);
 ochii sunt mariti, ficsi, uneori ” dati peste cap” sau pot prezenta miscari ritmice foarte rapide;
 pot sa apara pierderi involuntare de urina sau materii fecale ( mai greu de cuantificat la
sugari);
 cianoza peri-oro-nazala(copilul se invineteste mai ales in jurul guritei/nasului); alteori este foarte
palid sau fata este rosie/vanata(facies vultuos);
 diminuarea sau chiar oprirea respiratiilor ;
 dupa terminarea episoului somnolenta, iritabilitate, amnezie retrograda (nu-si aminteste ce s-a
intamplat)
In desfasurarea unei crize convulsive se descriu 3 etape:
1. faza preconvulsiva:
– nu este obligatorie
– copilul poate fi anxios, agitat sau poate prezenta halucinatii auditive, vizuale
2. criza propiru – zisa
 exista o rigiditate accentuata cu capul in extensie(dat pe spate), cu gurita inclestata, manutele
sunt contractate iar picoarele sunt in exetensie (intinse) , faza ce dureaza cateva secunde
pana la maxim 1 minut, urmata de perioada cea mai dramatica in care intreaga musculatura
prezinta contractii foarte rapide (tremuraturi), ochii au miscari ritmice sau dimpotriva
sunt imobili, la nivelul fetei exista grimase iar respiratia este neregulata(uneori chiar se poate
opri), toate aceste manifestari avand o durata variabila de la 1-2 minute pana la 10-15 minute,
 uneori chiar mai mult, urmate fiind de o stare de relaxare generalizata(hipotonie) in care copilul
este foarte ” moale”
3. Faza postconvulsiva:
 somnolenta, iritabilitate cu amnezie completa (nu stie ce s-a intamplat)
De cele mai multe ori durata este de ordinul minutelor, cu revenire spontana insa, cu toate acestea
trebuie neaparat sa solicitati un consult medical de specialitate, medicul trebuind in primul rand sa
excluda o eventuala meningita/encefalita (boli severe, amenintatoare de viata), ulterior sa stabileasca
un diagnostic si eventual un tratament si, foarte important sa va ” invete” cum sa procedati pe viitor in
cazul aparitiei febrei.
Ce trebuie sa faceti?
 sa va asigurati ca, copilul nu este in pericol sa se loveasca in timpul convulsiilor – ideal ar fi
sa-l asezati pe podea, ferit de contactul cu obiecte dure(gen mobilier);
 sa-l intoarceti intr-o parte pentru a preveni sufocarea(prin blocarea cailor respiratorii de catre
baza limbii);
 nu-i administrati apa, mancare sau medicamente….nu este constient si exista riscul sufocarii;
 nu-l scuturati, nu-l loviti, nu-l strigati;
 daca se invineteste(in special la nivelul buzelor) solicitati un consult medical de urgenta si
incercati sa-i aplicati manevre de resuscitare (respiratie gura la gura).
– daca este vorba de primul episod, adresati-va unui medic de specialitate; subliniez inca o data
necesitatea unui consult medical. chiar daca episodul a trecut si, teoretic stiti ce trebuie sa faceti. Medicul
este singurul in masura sa stabileasca diagnosticul si sa va recomande tratament.
In cazul convulsiilor febrile se fac investigatii pentru a stabili diagnosticul afectiunii care a declansat febra.
EEG-ul (electoencefalograma) nu aduce informatii suplimentare chiar daca poate prezenta modificari in
general in primele zile dupa convulsii; aceste modificari nu au valoare predictiva in ceea ce priveste
evolutia(nu pot prezice daca astfel de episoade se vor repeta).
Dupa consult, medicul va stabili tratamentul care in general se adreseaza FEBREI si eventual afectiunii
care a declansat febra(daca este vorba de o infectie bacteriana va indica un tratament antibiotic). Febra
se trateaza cu antitermice, de mare utilitate fiind asocierea PARACETAMOL/IBUPROFEN(sirop,
supozitor) Nu administrati ASPIRINA copiilor sub 12 ani.( pentru mai multe detalii Ce trebuie sa stiti
despre febra).
Pentru tratamentul convulsiei febrile se indica DIAZEPAM(intrarectal) – DESITIN sau in caz de
esec(convulsii complexe) se administreaza intravenos sub supraveghere in spital.

DERMATITA ATOPICA
Ce este dermatita atopica?
Dermatita atopica este prin definitie o boala inflamatorie cronica (evolutie oscilanta cu perioade de
acutizare alternand cu perioade de remisie) a pielii care are ca si manifestari principale prezenta unor
leziuni rosiatice la nivelul pielii, leziuni care provoaca un prurit intens (mancarime) responsabil de
manifestarile clinice : scarpinare, iritabilitate cu un risc crescut de suprainfectie a leziunilor respective; de
asemenea pielea este uscata.
Cuvantul dermatita inseamna inflamatie a pielii iar atopia este definita ca si o susceptibilitate
genetica crescuta a unui individ de a dezvolta in cursul vietii una sau mai multe afectiuni alergice
(conjunctivita, rinita, astm bronsic). Important de specificat este faptul ca dermatita atopica nu este o
boala contagioasa, copilasii cu dermatita atopica putand fi incadrati in colectivitate ( crese, gradinite).
Afecteaza mai frecvent sexul feminin iar numarul cazurilor este de departe mai crescut in mediul urban si
in tarile dezvoltate ( secundar poluarii si factorilor de mediu).
De ce apare?
1. Factorii genetici
2. Anomalii imonologice
3. Factori de mediu:
Cei mai importanti factori sunt:
 umiditatea scazuta
 supraincalzire ( temperatura in casa prea mare, imbracamintea prea groasa sau stramta, bai cu
apa fierbinte)
 contact cu animale, polen, acarienii din praful de casa,mucegai, pene, puf
  produse de curatare pe baza de clor, detergenti si sapunuri agresive
 haine din lana si fibre sintetice ( atentie si la hainele din bumbac insa colorate)
 produse de curatare a hainelor ( detergenti, agenti de inalbire, balsam de rufe)
 toxine produse de anumite bacterii care se gasesc la nivelul pielii
 alimente alergenice : lapte de vaca, oua, fructe de padure, capsuni, peste, fructe de mare, nuci,
arahide, alune, rosii, citrice, ciocolata
 agitatia din jur, nervozitatea mamei si a celor din anturaj
 expunere constanta la fumul de tigara(fumat pasiv)
Cum se manifesta?
1. Forma infantila ( 0-2 ani):
– debutul este frecvent in primele luni de viata ( varful incidentei fiind la sfarsitul celei de-a doua luni si
inceputul celei de-a treia luni de viata);
-prezenta leziunile exudative ( umede) sub forma unor papulo-vezicule, zemuinde (placarde, pete rosii,
slab delimitate acoperite cu mici vezicule care se usuca si cad) pe un fond aspru al tegumentelor;
-piele aspra, lipsita de elasticitate;
-localizarea este tipica afectand in special fata (scalpul-pielea capului, obrajii-pometii, fruntea si
regiunea din spatele urechilor) dar si suprafetele de extensie ale membrelor (cot, genunchi); sunt
insa si forme in care localizarea este atipica de exemplu afectand zona din spatele genunchiului ( zona
poplitee); mai rar leziunile apar la nivelul trunchiului;
-prurit intens, responsabil de agitatia, iritabilitatea bebelusului; acesta se accentueaza noaptea
determinand treziri frecvente din somn, insomnie care duce la iritabilitate, indispozitie;
–leziunile de grataj( apar in urma scarpinatului) sunt caracteristice la varste putin mai mari (in general
peste 4-5 luni) cand bebelusul dobandeste abilitatea de a-si folosi manutele pentru a se scarpina; aceste
leziuni sunt foarte periculoase, existand sanse mari de aparitie a suprainfectiei ( cu virusi, bacterii sau
chiar ciuperci);
-nu exista febra, apetitul copilasului nu este influentat.
2. Forma copilului mic ( intre 2 si 12 ani):
– este de cele mai multe ori o continuare a formei infantile, insa cu un aspect si cu o distributie
modificata a leziunilor, desi ca si element central persisita pruritul ( mancarimea) ;
-frecvent pielea devine ingrosata, lichenificata iar leziunile sunt cu precadere la nivelul liniilor de flexie
(genunchi, cot, glezne) dar si la nivelul gatului si chiar la nivel facial unde cu precadere sunt afectate
pleoapele si regiunea din jurul ochilor ( eritem, edem in jurul ochilor); leziunile sunt sub forma unor papule
uscate, pe un fond eritematos ( roseata), indurat, ingrosat; se produc descumari ale pileii, fisuri sau chiar
formarea de cruste sau solzi, precum si cicatrici sau zone hiperpigmentate secundare scarpinatului
cronic.
– sunt posibile si alte manifestari alergice : rinite, conjunctivite, astm bronsic
3. Forma adolescentului/adultului:
– dispozitia leziunilor este la nivelul fetei, in special la nivelul pleopelor si in jurul gurii dar si la nivelul
zonelor de flexie ( cot, genunchi,etc);
-leziunile sunt reprezentate de pete, placarde uscate, ingrosate (lichenificate), hiperpigmentate cu
descumari si fisurari frecvente;
-de cele mai multe ori este prezneta si o alta afectiune alergica ( rinita, conjunctivita, astm bronsic);
Nu exista un marker de laborator specific pentru diagnostic desi sunt analize care pot sugera prezenta
unor manifestari alergice; cel mai frecvent se detrmina eozinofilele si IgE totale, respectiv specifice;
acestea din urma sunt utile pentru identificarea factorilor declansatori sau agravanti (ex: IgE specifice pt
capsuni, ou, etc); IgE specifice sunt de fapt niste anticorpi (produsi de organism in urma contactului cu o
substanta straina, pe care organsimul o percepe ca si nociva) care sunt implicati in aceste reactii alergice
si care actioneaza ca niste mediatori intre sistemul imunitar si factorii de mediu.
Care este tratamentul?
Masuri generale:
 alaptare exclusiva pana la varsta de 6 luni
 evitarea supraincalzirii camerei; umidificarea aerului
 folosirea hainutelor din bumbac de culoare alba; acestea trebuie sa nu fie foarte stramte, sa fie
spalate cu un detergent balnd, fara inalbitori, fara balsam cu clatiri suplimentare
 inlaturarea prafului, mucegaiului; aerisire frecventa a camerei
  evitarea bailor lungi si cu apa fierbinte- una pe zi, cu temepratura de 37C, cu durata de maxim 10
minute; dupa baie nu se sterge, se aplica direct unguentul emolient pentru a “sechestra”apa la
nivelul pielii
 efectuarea vaccinarilor doar in afara puseelor
Tratament local :
 se foloseste zilnic, alegandu-se (la sfatul medicului) un emolient pentru utilizare continua, chiar si
in afara puseelor de minim 2 ori pe zi;
Corticoterapia:
 sta la baza reducerii inflamatiei in situatiile de exacerbare a leziunilor
 se foloseste strict la recomandarea medicului
 sunt mai multe clase de substante in functie de potenta ( nu voi detalia denumirile
comerciale, tratamentul cu unguente, creme sau solutii pe baza de cortizon trebuie
administrat doar la indicatia medicului ( pediatru/dermatolog/alergolog).
Antibioticele:
 se aplica local, tot la indicatia medicului atunci cand sunt semne de suprainfectie bacteriana
Tratament sistemic ( oral):
1. Antihistaminice:
2. Corticoterapia:
3. Antibioticele:

ERITEMUL FESIER-DERMATITA DE SCUTEC

Ce este eritemul fesier?

 iritatie(inrosire) a pielii din zona feselor dar si a santului interfesier, uneori cu extindere in zona
genitala, inghinala iar in formele severe si pe abdomen/zona lombara, precum si pe fata interna a
coapselor;
 in formele severe pot sa apara rani deschise, ulcerande, existand un mare pericol de
suprainfectare;
De ce apare?
 aciditatea crescuta a urinii dar mai ales a scaunelor, asociata cu contactul prelungit al scutecului
cu tegumentul respectiv, mai ales daca bebelusul urineaza sau are scaun pe parcursul noptii si
schimbarea scutecului se produce dupa un interval de timp mai mare;
 folosirea in exces a servetelelor umede pentru toaleta, in detrimentul apei si sapunului;
 exces de produse cosmetice in ingrijirea bebelusului; chiar daca multe din aceste produse sunt
special concepute pentru copii, la unii dintre ei, pot sa apara reactii iritative din cauza
ingredientelor;
 transpiratia in exces(atentie la cum imbracati bebelusii), materialele sintetice, scutece de calitate
precara;atentie la scutecele textile: acestea trebuie schimbate mult mai des iar substanele
folosite la spalarea/dezinfectarea lor trebuie sa fie atent alese;
 infectii bacteriene: urinare/digestive(enterocolita bacteriana);
 infectii virale: enterocolita virala;
 infectii micotice: disbioza intestinala(in urma diverselor tratamente antibiotice), prezenta candidei
sau a altor ciuperci in scaun sau la nivelul tractului genital(mai ales la fetite, vulvovaginite de
diferite cauze);
 poate fi favorizat de boli preexistente: dermatita atopica, dermatita seboreica, psoriazis(foarte rar
la copii);
 este foarte frecvent dupa inceperea diversificarii, aparand cu predilectie dupa consumul de
citrice, rosii, vinete, etc; de asemenea, la cei alaptati, unele alimente consumate de mamica pot fi
raspunzatoare;
 folosirea in exces a cremelor de protectie,aplicate in strat foarte gros; desi aceste creme sunt
special concepute pentru prevenirea iritatiei de scutec, sunt bebelusi care nu le tolereaza si la
care sa apara efectul invers;
Care este tratamentul?
a) remedii “babesti”:
 musetel, flori de soc: se fac bai, spalaturi cu ceai concentrat;
 solutie de bicarbonat:concentratia difera in functie de severitatea leziunilor; personal folosesc o
lingura la 1 l de apa/ceai de musetel;
 apa cu fulgi de ovaz sau tarate de grau: se fac bai de sezut amestecand fie fulgii de ovaz, fie
taratele de grau cu ceai de musetel si/sau bicarbonat asociat;
 unguent de galbenele, tataneasa, catina: se aplica in strat foarte subtire, dupa spalare si
uscare;
 ulei de masline fiert si racit, aplicat in strat foarte subtire;
 castravete crud sau suc de castravete: se aplica direct pe leziuni 5-10minute, avand un
excelent efect astringent si cicatricizant;
b) tratament medicamentos:
 daca este vorba despre o infectie digestiva sau una urinara, se trateaza aceste infectii conform
recomandarii medicale; in diaree, pe langa tratamentul recomandat un rol esential il are regimul
alimentar(detalii gasiti aici);
 unguente bazate pe oxid de zinc(Reviken, Lanozinc, Sudocrem)/ihtiol(Vitella Ictamo),
pantenol(Bepanthene), etc; acestea se administreaza strict la indicatia medicului, nu haotic,
incercand diverse preparate;
 unguent cu antibiotic daca se constata o suprainfectare a leziunilor initiale; exista situatii cand e
necesara asocierea antibioticului cu un preparat pe baza de cortizon, in functie de severitatea
leziunilor;
 unguente antimicotice daca se suspicioneaza o candida sau o alta micoza;
 pe durata tratamentului, pe langa igiena riguroasa, se recomanda cel putin 5-10 minute de cateva
ori pe zi in fundicul gol, aerul ajuta foarte mult la vindecare; de evitat servetelele umede si
aplicarea cremelor in start foarte gros;
Cum putem preveni?
 schimbarea la timp a scutecelor murdare, mai ales atunci cand copilasul prezinta o forma de
diaree(enterocolita, disbioza in cursul unui tratament antibiotic);
 evitarea folosirii servetelelor umede, punand accent pe toaleta locala cu apa si sapun;
 spalarea pe maini cu apa calda si sapun atat inainte cat si dupa schimbarea scutecului;
 evitarea excesului de crema protectoare(aceasta se aplica in start foarte subtire si se maseaza
pana patrunde in piele); sunt foarte eficiente cremele bazate pe oxid de zinc iar clasica pasta
petrini ramane un aliat de nadejde;
 folosirea scutecelor de buna calitate; in cazul scutecelor textile, se recomanda prudenta,
acestea nu absorb suficient de bine, necesitand astfel schimbarea mult mai frecventa a
scutecului;
 stergerea pielii bebelusului prin tamponare si nu prin frecare;
 in cazul in care eritemul apare dupa consumul anumitor alimente, acestea se exclud temporar din
alimentatie, fiind ulterior introduse in cantitati foarte mici, crescute progresiv, in functie de cum
evolueaza pielea bebelusului;
 tratamentul corect al oricarei infectii urinare/digestive cu asociere obligatorie de probiotice in
cursul oricarui tratament antibiotic(probioticele se adminsitreaza pe toata durata antibioterapiei si,
cel putin inca 5 zile dupa terminarea acesteia);
 ERUPTIA DENTARA
Ordinea aparitiei dintisorilor

Copilasii prezinta dentitia de lapte ce totalizeaza 20 de dintisori care se definitiveaza in jurul varstei de 2-
3 ani cu aparitia ultimelor maselute(cea de-a doua pereche de molari de “lapte”).
Ordinea eruptiei dentitiei :
 6 – 8 luni: incisivii mediani inferiori(cu variatii absolut normale de 2-3 luni);
 apoi, aproximativ 1 dinte pe luna, in general cei inferiori si apoi cei superiori astfel incat
majoritatea copilasilor au la varsta de 1 an 8 dintisori(4 inferiori si 4 superiori);
 16 – 18 luni: apar primele maselute;
 18 – 24 luni:caninii;
 2-3 ani – ultimele maselute
Ce manifestari poate determina eruptia dentara?

Multe din starile copilasului sunt puse pe seama eruptiei dentare. Mai semnificative sunt urmatoarele :
 iritabilitate, plans facil, ” fara cauza”;
 salivatie crescuta(sialoree);
 tendinta de introducere a degetelor sau jucariilor in gurita’;
 apetit capricios/selectiv,redus(refuza alimente pe care inainte le primea cu placere, preferand
alimentele lichide/semilichide);
 tulburari ale somnului:treziri frecvente, insomnii;
 tumefierea(umflarea ) gingiilor; aparitia unor zone albicioase la nivelul gingiilor, unoeori mici
sangerari la acest nivel;
 subfebrilitati (cresteri ale temperaturii intre 37-38); prezenta unor valori mai mari de 38C impune
un consult medical, frecvent in context de eruptie dentara se pot suprapune diverse infectii;
 prezenta varsaturilor si diareei sau a simptomelor respiratorii nu poate fi pusa pe seama eurptiei
dentare, de aceea daca acestea aparestre absolut obligatoriu sa va adresati medicului pentru
diagnostic si tratament;
Cum putem sa-i ajutam?

 pentru durere si subfebrilitati sunt medicamente antitermice, antialgice care trebuiesc

administrate doar la indicatia medicului si in dozele recomandate de acesta;
 masarea gingiilor cu geluri specifice de tipul Calgel, Dentinox, gengigel, glicerina cu anestezina,
etc;
 oferirea unor jucarii special concepute(inele de dentitie)
 ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Ce este diareea?
Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel
cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus,
puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai
mult in decursul a 24 de ore.
Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome
incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea si este
determinata de inflamarea mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul
este de gastroenterocolita acuta.
Care sunt cauzele diareei acute?
a)infectii:
 virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat
este rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul
Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori acestia nu pot fi identificati in urma
analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
 bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic,
etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
 parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
 micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);
b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de diaree cronica(durata de peste doua
saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;
c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;
d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;
e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente
contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;
Cum se transmite?
 in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor
murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor
contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de
consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse
potabile(atentie la fantani, izvoare);
 este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci,
sobolani,etc);
Cum se manifesta?
a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :
 inapetenta;
 greturi/varsaturi;
 dureri abdominale;
 febra/frison;
b) perioada de stare:
 scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar
15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne
orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau
frison;
 dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de
scaun;
 greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se
amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de

deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):
  piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de
sete;
 deprimarea fontanelei(la bebelusi);
 cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
 apatie, somnolenta, adinamie;
 dureri de cap, ameteli;
 extremitati reci;
 scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
 scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);
Cum se diagnosticheaza?
 coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) – ofera detalii despre prezenta
leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-
ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
 coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care
acestea sunt sensibile;
 examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
 ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza,
substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.
Cum se trateaza?
a) Rehidratare:
 sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita
conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile
inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in
functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt
si sucuri pentru rehidratare orala ( Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii,
avand adaugat orez , morcov,mar;
 apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de
morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;
b) Regim igieno-dietetic:
 foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se
poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte
praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane,
afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne
slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si
consistentei scaunelor;
 la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara
lactoza!!!
 formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul
cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel
cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare intoleranta secundara la
lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru
care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.
c) Tratament simptomatic:
 antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament
antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare difera in functie de varsta,cauze
si simptomele prezente;
 probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad
durata de evolutie a bolii;
 antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
 antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen
Cum putem preveni?
 spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa
folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa
rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati
personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
 spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem
alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
 depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate
“perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
 spalarea riguroasa a fructelor si legumelor;
 prepararea termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la
temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
 dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
 spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;

INFECTIA URINARA
Ce este infectia urinara?
Se impune o clasificare clara deoarece termenul de infectie urinara este foarte vag, semnificand practic
existenta unei infectii la nivelul tractului urinar de la simple uretrite,cistite(infectii joase, ale uretrei,
respectiv vezicii urinare) pana la pielonefrite(infectie la nivelul rinichiului) care netratate corespunzator pot
duce la formarea de cicatrici renale cu risc de hipertensiune arteriala sau chiar insuficienta renala cronica
la varste mai mari.Astfel :
Uretrita:
 infectie strict localizata la nivelul uretrei(locul pe unde se elimina urina),fara afectarea vezicii
urinare(locul de stocare a urinii) si care frecvent evolueaza fara febra, eventual usturimi la
urinare si urinari mai dese;
Cistita:
 infectie la nivelul vezicii urinare cu inflamatie consecutiva si simptome caracteristice(usturimi la
urinare, urinari dese, durere sub ombilic,uneori chiar colorarea urinii in rosu pal(hematurie
macroscopica), asemanator cu “zeama de carne”;de cele mai multe ori febra este absenta.
Pielonefrita:
 infectie la nivelul parenchimului renal; este o infectie grava ce afecteaza rinichii: evolueaza cu
febra, dureri lombare, simptome urinare specifice, uneori chiar simptome digestive(greturi,
varsaturi).
Bacteriuria asimptomatica:
 urocultura pozitiva(frecvent descoperita cu ocazia unor analize de rutina) in abesenta oricaror
simptome; apare aproape exclusiv la sexul feminin.
De ce apare infectia urinara?
Sunt doua categorii de factori care intervin, cei determinanti reprezentati de agenti infectiosi(bacterii,
ciuperci, virusuri, paraziti) si respectiv favorizanti care permit “atacatorilor” sa se multiplice si sa
actioneze la acest nivel.
 factori determinanti – cel mai frecvent bacterii dar pot fi si virusuri, fungi(ciuperci) sau paraziti
Dintre bacterii, de departe, cel mai frecvent implicata este Escherichia coli(75 – 90%) dar si alti germeni
cum ar fi Enterobacter(5-10%), Klebsiella, Proteus iar dintre fungi primul loc este ocupat de Candida;
Calea de infectare este cel mai frecvent ascendenta(bacteriile practic “urcand” pe traseul urinar) dinspre
uretra, vezica urinara spre rinichi . Mult mai rar infectia se produce descendent, in cazul unor infectii
grave generalizate, microbii ajungand pe calea sangelui la nivelul rinichiului(apar la nou-nascuti,
prematuri, copii cu alterari ale sistemului imun sau cu alte probleme grave de sanatate).
 factori favorizanti – cei care permit bacteriilor sa invadeze tractul urinar “dotat” cu sisteme
complexe de aparare; persistenta lor duce la aparitia unor infectii recurente, cronice, crescand
astfel riscul complicatiilor; de aceea este important de identificat acesti factori si acolo unde este
posibil inlaturarea acestora.
Cei mai frecventi factori favorizanti sunt :

 sexul feminin;
 igiena perineala deficitara;
 prezenta fimozei patologice la baietei;
 fuziunea(coalescenta labiilor mici) labiilor la fetite, vulvo-vaginita;
 reflux vezico-ureteral ( “intoarcerea” urinii din vezica urinara spre uretere);
 malformatii congenitale ale rinichilor(rinichi polichistic, displazii renale, hidronefroza), uropatii
obstructive (diferite “obstacole” care favorizeaza stationarea urinii cu risc crescut de infectie)
 litiaza urinara(“pietre” la rinichi);
 afectare renala secundara altor boli(glomerulonefrite);
 deficite imunologice(congenitale sau dobandite) care interfera cu mecanismul de aparare;
 constipatia cronica;
 diabet zaharat si alte boli metabolice.
Cum se manifesta?
Nou-nascut :
 predominant afectati copilasii de sex masculin;
 frecvent nu exista factori favorizanti;
 caracteristic este lipsa oricaror simprome urinare, pe primul loc aflandu-se cele digestive cu
inapetenta, varsaturi, diaree cu iminenta instalarii unui sindrom de deshidratare acuta deosebit de
periculos la aceasta varsta;
 febra nu este obligatorie; de cele mai multe ori sunt prezente subfebrilitati(temperatura sub 38 C)
dar pot fi si cresteri mai mari ale temperaturii, dupa cum pot exista chiar valori mai reduse ale
temperaturii(hipotermie);
 particular pentru aceasta varsta este persistenta icterului sau accentuarea acestuia dupa o
remisie anterioara; apare datorita efectului toxic al bacteriilor asupra ficatului
– data fiind varsta sunt posibile complicatii severe amenintatoare de viata cum ar fi diseminarea infectiei
la nivelul meningelui, plamanului;
Sugari si copii sub 3 ani:
 la aceasta varsta simptomele urinare inca lipsesc dar apar cele generale si aici un loc important il
ocupa cresterea temperaturii, aparent fara o cauza; uneori pot sa apara chiar si convulsii
febrile de aceea daca copilasul prezinta temepratura fara nici un alt simptom, adresati-va
medicului deoarece poate fi vorba de o infectie urinara care necesita investigatii suplimentare si
tratament specific;
 poate totusi fi prezenta disuria(usturimea la urinare) care declanseaza crize de plans ce nu pot
fi explicate de anturaj;
 simptomele de ordin digestiv sunt minore dar se pot exterioriza sub forma refuzului mancarii, al
varsaturilor si, mai rar al diareei; mentionez din nou pericolul deshidratarii mai ales la copilasii sub
1 an;
– pe masura cresterii, apar si simptomele urinare, acestea devenind o componenta obligatorie; cel mai
frecvent este vorba despre usturimi la urinare(disurie), polachiurie(urinari dese, si reduse cantitativ) sau
chiar instalarea globului vezical(nu se mai elimina urina, aceasta stagnand in vezica urinara a carei
capacitate este depasita)
Copii peste 3 ani :
– simptomele se aseamana din ce in ce mai mult cu ale adultului si locul principal este ocupat de cele
urinare:
 disurie(disconfort la urinare);
 polachiurie(urinari dese);
 enurezis nocturn(eliminare involuntara de urina noaptea, in pat, la un copil la care anterior se
instalase controlul sfincterian);
 modificarea aspectului urinii, aceasta devein tulbure si cu un miros patrunzator;
 stare generala alterata, febra mare cu frison, dureri lombare;
 inapetenta, greturi, varsaturi
Cum se diagnosticheaza?
Examenul de urina : poate identifica prezenta :
– leucocitelor, eventual cilindrii leucocitari(specifici pentru diagnosticul de pielonefrita);absenta
leucocitelor nu infirma diagnosticul mai ale daca copilasul a beneficiat de tratament antibiotic inaintea
recoltarii urinii
– hematiilor(globulelor rosii)-mai frecvent in cistita hemoragica;
– proteinelor
Urocultura
– precizeaza tipul microbului prezenta sa cuantificandu-se in UFC(unitati formatoare de colonii); in
general este vorba despre un singur microb; prezenta a 2-3 microbi sugereaza mai degraba o
contaminare a probei in momentul recoltarii, necesitand de cele mai multe ori repetarea uroculturii.
– prezenta a peste 100.000 UFC(unitati formatoare de colonii) este certa pentru diagnosticul
de PIELONEFRITA
 Pe langa examenul urinii se mai efectueaza teste din sange pentru a “controla” functia
rinichiului(uree, creatinina, acid uric) la care se adauga alte teste in primul rand vizand sindromul
inflamator(reactia organismului fata de “intrusi”) si anume:VSH, Fibrinogen, PCR- proteina C, un
indicator foarte sensibil si fidel, la care se adauga alte examinari decise de medic in functie de
simptomatologia copilului si eventualele boli asociate.
 Este obligatorie efectuarea unei ecografii a aparatului renal, metoda neinvaziva care poate
evidentia precoce prezenta unor factori favorizanti(anomalii ale rinichiului, cailor urinare, prezenta
refluxului vezico-ureteral sau a litiazaei renale), evitand astfel multiple episoade de infectii
urinare.
Cum se trateaza ?
1. Tratamentul antibiotic
2. Regim igieno-dietetic
 aport crescut de lichide pentru a realiza “spalarea” cailor urinare;
 alimentatie in functie de toleranta digestiva;
 educarea mictionala(a urinarilor) cu evacuare ritmica si completa a vezicii urinare(valabila pentru
copilasii mai mari);
3. Tratament simptomatic
a) antitermice(pentru scaderea temperaturii);
b) corectarea sindromului de deshidratare(aport suplimentar de lichide pentru a inlocui pierderile, saruri
de rehidratare); la sugari uneori este necesara internarea pentru perfuzii endovenoase;
c) tratament complementar(nu exclude tratatmentul antibiotic): ceaiuri, sirop pe baza de meriosoare,
acestea avand un efect tonic asupra aparatului renal

INSOLATIA

Ce este insolatia?
 crestere brusca a temperaturii corporale( peste 39C – hipertermie/hiperpirexie) care apare dupa
expunere la temperaturi crescute si care este insotita de o serie de alte simptome ce pot
determina afectarea sistemului nervos, reprezentand o urgenta medicala;
 este secundara incapacitatii organismului de a-si regla temperatura atunci cand temperatura
ambientala este crescuta iar umiditatea redusa(40%); in lipsa unei hidratari corespunzatoare,
organismul nu-si mai poate regla singur temperatura(nu se poate adapta la temperaturi crescute),
situatie care apare cu atat mai frecvent cu cat varsta copilasului este mai mica;
 nu este obligatorie expunerea la soare, poate sa apara si atunci cand copilasii sunt la
umbra(parc, umbrela, etc) insa temperatura exterioara depaseste 28-30C; poate fi prezenta si in
cazul in care copilasii stau in camere supraincalzite sau in masina cu geamurile inchise, de frica
“curentului” sau a aerului conditionat;
 poate fi complicata de asocierea arsurilor solare(in diferite grade) mai ales daca nu s-a aplicat
crema de protectie solara;
Cum se manifesta?
1. semne de deshidratare(incipiente):
 inrosirea fetei, piele calda la atingere;
 buze uscate, piele uscata, pliu cutantat lenes;
 iritabilitate, agitatie;
 deprimarea fontanelei la sugari;
 ochi infundati in orbite;
 lipsa mictiunilor(urinii), urina in cantitate mica, concentrata(culoare galbena/maronie);
 respiratie accelerata;
2. semne de supraincalzire:
 greturi si varsaturi;
 piele rece si umeda(inca este prezenta transpiratia);
 oboseala, apatie;
 crampe musculare;
 dureri de cap(cefalee);
3. semne de insolatie:
 absenta transpiratiei(mecanismul de aparare a organismului, de adaptare la temperaturi crescute
este depasit);
 cefalee(dureri de cap);
 greturi, varsaturi cu risc de aparitie a sindromului de deshidratare;
 apatie, somnolenta, in cazurile mai grave dezorientare, incoerenta in vorbire, halucinatii, coma in
situatii foarte grave;
 convulsii secundare atat depasirii pragului convulsivant(convulsiile febrile) al creierului cat si
deshidratarii;
 respiratie accelerata, puls rapid;
 edeme(umflarea) de caldura in special la nivelul mainilor, picioarelor;
Cum actionam?

 dezbracarea completa a copilasului si expunerea intr-un loc racoros, ideal intr-un spatiu cu aer
conditionat;
 hidratare cu apa sau suc natural in cantitati mici si dese;
 masaj al extremitatilor(maini si picoare) pentru a favoriza circulatia optima a sangelui; eventual
picioarele pot fi usor ridicate;
 comprese cu apa calduta(nu foarte rece mai ales daca copilasul este supraincalzit), impachetari,
o baie racita progresiv;
 daca sunt prezente si arsuri solare se poate aplica apa termala, lotiuni pe baza de aloe vera, bai
cu bicarbonat, lotiuni speciale pentru arsuri solare; atunci cand arsura soalara este severa(apar
vezicule, suprafata pielii afectate este extinsa) un consult medical este obligatoriu!!!
 nu administrati niciun fel de medicament fara sfatul medicului;
Care sunt masurile de preventie?

 expunere la soare doar in intervalul recomandat cu evitarea intervalului 10.00-17.00/18.00;

 protectie solara permanenta, folosind creme de protectie solara cu factor mare; crema se va
aplica si dupa iesirea din apa, in strat gros, chiar daca este specificat faptul ca este rezistenta la
apa;
 purtarea unei palarii din material cat mai subtire si de culoare deschisa(este indicat sa fie purtata
si in apa, mai ales daca copilasul petrece mult timp in apa);
 hidratare corespunzatoare;
 haine din fibre naturale, subtiri, deschide la culoare care sa acopere cat mai mult din suprafata
pielii;
 in spatii inchise se va incerca mentinerea unor temperaturi optime(ideal 20-22C); aplicati la
ferestre draperii, jaluzele, folie de aluminiu; daca locuinta este expusa direct actiunii razelor
 solare se recomanda inchiderea geamurilor mai ales daca locuinta este izolata termic; atunci
cand soarele nu actioneaza direct asupra incaperii, geamurile pot fi deschise(nu exista curent!!!);
 calatoriile cu masina pot fi facute cu aer conditionat, indiferent de varsta copilasului avand insa
grija ca diferenta de tenperatura dintre interior si exterior sa nu fie prea mare; ca si o masura
suplimentara, curatati anual instalatia de clima, fie ca este vorba de cea din masina sau cea din
locuinta.

LARINGITA ACUTA
Ce este laringita?
Laringele este un organ tubular ce apartine arborelui respirator si care contine corzile vocale; inflamarea
acestei regiuni duce la aparitia brusca a unor simptome zgomotoase, impresionante pentru anturaj.
In functie de zona afectata exista mai multe tipuri de laringita cu grade diferite de severitate, formele cele
mai severe fiind epiglotita si laringotraheobronsita maligna, forme care necesita obligatoriu supraveghere
si internare in spital.
Frecvent se asociaza si cu alte inflamatii ale cailor respiratorii:rinite, faringite,rinofaringite, traheite.
De cine este produsa?
 virusi: parainfluentzae tip 1, virusul sincitial respirator, adenovirusurile,virusul rujeolei, virusurile
gripale;
 bacterii: haemophilus influentzae(determina epiglotita, o forma severa de laringita), streptococul
beta hemolitic grup A,pneumococul, bacilul difteric(foarte rar datorita vaccinarii antidifterice);
 factori fizici si chimici: gaze iritante, substante volatile, alergiile la factori de mediu(praf, polen,
praf, etc), fumat(activ si pasiv);
 suprasolicitarea corzilor vocale: strigate, tipete(frecvente atunci cand bebelusul isi descopera
vocea), “boala profesionala”(profesori, cantareti,etc);
 refluxul gastro-esofagian: prin refluarea continutului gastric se produce o iritare chimica(suc
gastric) la nivel laringian;
 laringita tuberculoasa:cazuri foarte rare datorita vaccinarii BCG;
 stari precanceroase: in special la populatia adulta
1. Laringita acuta simpla:
 una dintre cele mai frecvente si mai “banale” forme de laringita, determinata de infectii virale care
initial afecteaza mucoasa nazala/faringiana(rinofaringita acuta) cu evolutie favorabila,
tratamentul putand fi efectuat si la domiciliu dupa un consult medical in prealabil;
a)simptome:
 absenta febrei, eventual subfebrilitati(37-38C);
 raguseala(disfonie);
 dureri la inghitire(disfagie);
 simptomul cel mai pregnant este tusea foarte frecventa, iritativa, cu caracter “latrator”;
b)tratament: – fiind o infectie virala, tratamentul se adreseza doar simptomelor:
 repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
 antiinflamatoare(ibuprofen), antitusive, eventual aerosoloterapie(nu folositi aerosoli cu
ADRENALINA decat la indicatia precisa a unui medic, chiar daca anterior, pentru aceleasi
simptome ati primit recomandarea utilizarii adrenalinei);
 toaleta cailor nazale daca sunt prezente secretii nazale(cu ser fiziologic sau apa de mare) cu
aspirarea acestora;
 evitarea expunerii la aer rece, fumat pasiv, umezeala excesiva(“mucegai”);
Evolutia este in general favorabila, complicatiile fiind foarte rare.
2. Laringita acuta striduloasa-spastica:
Este un tip de laringita care apare in special la grupa de varsta 1-3 ani, cauzele fiind infectiile
virale; exista factori predispozanti ce pot favoriza acest tip de laringita:
 prezenta polipilor(adenoidita cronica);
 teren atopic(predispozitie catre afectiuni alergice);
 paratrofie(greutate mult peste media corespunzatoare varstei si lungimii);
 expunerea constanta la fumat pasiv, mucegai, alti factori iritanti.
Frecvent apare in repetitie, fiind copii care, la fiecare viroza respiratorie prezinta afectare
laringiana, un rol important avandu-l factorii predispozanti mentionati.
 a)simptome:
 debut brusc, de cele mai multe ori noaptea, in contextul unei infectii respiratorii
preexistente(rinofaringita) cu senzatie de sufocare-dispnee inspiratorie(nu pot trage aer in
plamani);
 raguseala(disfonie) pana la disparitia vocii, tuse spastica, epuizanta, latratoare;
 stridor laringian(este un sunet asemanator celui care apare secundar suflarii print-un tub) care
se datoreaza trecerii aerului printr-un spatiu ingust(calibrul laringelui este mult diminuat din cauza
inflamatiei);
 se pot asocia semne de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal(o
forma de adaptare a organismului prin care incearca sa aduca aer suficient in plamani);poate sa
apara o stare de agitatie extrema din cauza senzatiei de sufocare, putand sa se asocieze
si transpiratii reci; in formele severe este prezenta cianoza(“albastrirea” in special in jurul
guritei);
 o caracteristica importanta este absenta febrei;
b)tratament:
 repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
 antiinflamatorii(ibuprofen), aerosoloterapie(ser fiziologic, adrenalina,etc) la indicatia medicului;
 toaleta cailor nazale cu aspirarea secretiilor in exces.
Consultul medical este obligatoriu in aceasta forma de laringita deoarece tratamentul de
electie este reprezentat de aerosolii cu Adrenalina iar dozele trebuie stabilite de medic in functie
de severitate.

OTITA MEDIE ACUTA

Ce este otita?
 infectie la nivelul urechii care netratata corect poate duce la complicatii severe, dificil de tratat;
 apare cel mai frecvent ca si o complicatie a unei infectii de cai respiratorii superioare de
tipul rinofaringitei acute(raceala) sau adenoiditei acute/adenoiditei cronice acutizate(in
limbaj popular “polipii”);
 infectia urechii se produce prin trompa lui Eustachio (realizeaza legatura intre nazofaringe si
ureche) fiind favorizata de anatomia acesteia care la sugar si copilul mic are o conformatie
“imatura” fiind mai scurta si mai larga si avand o dispozitie orizontala permitand astfel microbilor
din nas si gurita sa ajunga cu usurinta la nivelul urechii.
De cine e produsa?
Sunt 3 bacterii mai frecvente implicate in aparitia otitei:
 Streptococcus pneumoniae – aproximativ 30% din cazuri
 Haemophilus influenzae – in jur de 25% din cazuri
 Moraxella catarahalis – 15 % din cazuri
Mult mai rar este vorba despre Streptococcus pyogenes( sub 5%), Pseudomonas aeruginosa iar
in aproximativ 20% nu se poate identifica prezenta unei bacterii.
Care sunt factorii favorizanti?
 varsta mica (bebelusi, copii mici, datorita particularitatilor anatomice);
 copiii nascuti prematur sau cu deficite imune;
 sexul masculin;
 malformatii la nivelul guritei sau nasului;
 distrofia(deficit ponderal, copii cu greutate sub valorile normale);
 expunerea copiilor la fumatul pasiv(chiar daca nu se fumeaza in camera copilului);
 lipsa alimentatiei naturale;
 alimentarea in pozitie culcata a copilului;
 raceala, nasuc infundat (secretiile trebuie permanent aspirate );
 colectivitate; frati, surori cu infectii de cai respiratoare;
 infectii repetate ale cailor respiratorii superioare;
 prezenta adenoiditei cronice ( polipii – factor de intretinere a infectiilor);
 factori alergici;
 se discuta si despre o predispozitie genetica (disfunctie genetica a trompei lui Eustachio) care
favorizeaza acumularea de lichid la nivelul urechii medii si care, in contextul unei infectii banale
(raceala) se poate infecta;
Cum se manifesta?
1.Bebelusii :
 agitatie, indispozitie, plans incontrolabil, tipete, frecarea capului de perna;
 refuzul alimentatiei (prin punerea la san a bebelusului, simptomele se exacerbeaza acesta
refuzand sanul si continuand sa planga); consecutiv cu stagnarea in greutate sau chiar pierdere
in greutate si aparitia pericolului deshidratarii cu atat mai important cu cat varsta este mai mica;
 febra (orice febra fara o cauza stabilita impune consult ORL!!! – subliniez importanta acestui
consult intrucat de multe ori diagnostiul este formulat incorect de catre medicul de familie/pediatru
care nu are experienta ORL- istului pediatric);
 perturbarea somnului;
 varsaturi, diaree;
 convulsii febrile ( mai frecvente la sugar);
2. copiii mai mari
 simptomatologia este mai bine conturata iar micii pacienti pot comunica, deseori aratand cu
degetul sau prinzandu-se de urechiuse;
 febra este de asemenea un simptom destul de frecvent;
 zgomote, pocnituri la nivelul urechii, senzatie pulsatila sau de ureche infundata (copilul
spune ca nu mai aude bine), senzatie de plenitudine;
 dureri la nivelul urechii (otalgie) sau scurgerea de lichid purulent (otoree);
 ameteli, uneori tulburari de echilibru ( ataxie);
 stare generala alterata;
Cum se trateaza ?
a) regim igieno dietetic:
 consum crescut de lichide : ceaiuri, sucuri de fructe, supe de legume;
 caldura locala (comprese calde la nivelul urechii afectate);
 atmosfera umeda in casa pentru a favoriza desfundarea nasucului (factor de intretinere);
 evitarea fumatului in casa, nu numai in camera copilasului.
b) tratament etiologic (impotriva cauzei declansatoare):
Vindecarea unei otite poate sa se realizeze si in absenta tratamentului antibiotic prin perforarea
membranei timpanului si eliminarea lichidului infectat (evolutie naturala, fara tratament). Dar, in
acest caz exista un risc major de complicatii : vindecare cu sechele, supuratii
cronice, afectarea in timp a auzului (cu cat apare mai devreme cu atat este mai mare riscul de
a aparea tulburari de vorbire si dificultati scolare).
Tipul de antibiotic si durata tratamentului sunt indicate de medicul ORL, de electie fiind
Amoxicilina sau Augmentinul(Amoxicilina cu acid clavulanic); sunt si alte antibiotice eficiente
insa alegerea tratamentului ramane strict la latitudinea medicului ORL. In medie durata
tratamentului este de 7-10 zile; nu opriti adminstrarea antibioticului mai repede decat a fost
recomandat chiar daca starea generala este buna si copilasul nu mai prezinta nici un fel de
simptom.
La sfarsitul tratamentului sau pe parcursul acestuia daca nu sunt semne de ameliorare se
impune un nou consult ORL pentru evaluarea raspunsului la antibiotic.
c) tratament simptomatic( pentru febra, durere, nas infundat):
 tratamentul febrei este un deziderat important, normalizarea acesteia constituind un ” semn
bun”;se pot folosi : Paracetamol (Panadol,Calpol, Eferalgan,etc) alternativ
cu Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin,Larofen,, Marcofen,etc) la 4 ore pana se obtin 24 de ore fara febra
dupa care se renunta la Paracetamol ramanand doar cu ibuprofenul care are atat
actiune antialgica ( de calmare a durerii) cat si antiinflamatorie. Dozele se stabilesc de catre
medicul ORL sau medicul pediatru. Nu administrati aceste medicamente in alte doze decat
cele recomandate de medici;
  pentru calmarea durerilor se pot administra antialgice,antiinflamatorii pe gurita (de tipul
ibuprofen) sau picaturi la nivelul urechilor ( de tip otocalm). Atentie insa ….daca din ureche se
scurg secretii purulente atunci nu administrati solutii la acest nivel;
 picaturi in nasuc/aerosoli pentru desfundarea acesteia si a trompei lui Eustachio.

PARAZITOZELE DIGESTIVE( “viermisorii”)

1. LAMBLIAZA ( GIARDIAZA)
Ce este?
O infectie la nivelul tubului digestiv determinata de un parazit unicelular fiind o cazua frecventa de diaree
acuta/cronica cu repercursiuni asupra dezvoltarii staturo-ponderale.
Cum se transmite?
Modul de transmitere este fecal – orala : prin contact intre oameni ( se raspandeste cu usurinta mai ales
in colectivitatile de copii), prin intermediul fructelor si legumelor contaminate cu chiste de lamblii dar si
prin intermediul apei contamninate, Giardia avand o preferinta pentru mediul apos; astfel baltile,
fantanile constituie adevarate izvoare ( focare)ce pot determina epidemii; atentie la apa pe care o
consumati, din ce in ce mai rare adevaratele izvoare. Giardia nu este distrusa prin clorinarea apei doar
prin fierberea acesteia; de aceea mare atentie la piscinele folosite unde contaminarea este extrem de
facila.
Pentru a se produce infectia sunt necesare minim 10 chiste de giardia care dupa ingerare ajung in
intestin unde din fiecare chist iau nastere cate 4 trofozoiti ( din care se vor dezvolta alte chiste). Chistele
se elimina prin scaun iar daca beneficiaza de un mediu umed, pot supravietui timp indelungat ( in medie
2-3 luni).
Perioada de incubatie adica timpul necesar din momentul producerii infectiei pana la aparitia
simptomelor este in medie de 8 zile.
Cum se manifesta?
In medie, la 8 zile de la momentul infestarii apar simptomele care in cazul bebelusilor si copiilor mici ( sub
5 ani) sunt mai zgomotoase decat in cazul copilasilor mai mari la care manifestarile sunt fruste ( dureri
abdominale difuze, nesistematizate, cu inapetenta si sensatie de satietate precoce) ; la adult pot chiar sa
lipseasca.
Astfel, cele mai frecvente manifestari sunt:
 inapetenta, greturi, varsaturi, consecinta fiind stagnare in greutate sau, in cazurile severe scadere
in greutate
 tulburari ale tranzitului intestinal de cele mai multe ori sub forma unor scaune diareice, apoase (
in cazuri severe cu cronicizare si afectarea proceselor de absorbtie a glucidelor, lipidelor)
 dureri abdominale localizate in special periombilical ( in jurul buricului) cu meteorism ( balonari)
 rar, datorita localizarii in duoden pot migra in caile biliare determinand colecistite, angiocolite
In formele severe, cu evolutie prelungita datorita afectarii mucoasei intestinului apar tulburari in absorbtia
diferitelor principii nutritionale cu anemie prin deficit de fier si acid folic, tulburari in absorbtia lipidelor (
grasimilor) si dizaharidelor ( zaharurilor), care afecteaza dezvoltarea staturo-ponderala, copilasul avand o
susceptibilitate crescuta fata de infectii ( virale/bacteriene).
Cum se diagnosticheaza?
Pe baza simptoemelor se ridica suspiciunea unei parazitoze digestive care necesita confirmare prin teste
specifice de laborator.
 examen coproparazitologic ( examinare microscopica a scaunului ce evidentiaza chistele de
lamblii); de cele mai multe ori sunt necesare mai multe asemenea examinari si asta deoarece
eliminarea chistelor este intermitenta iar numarul lor depinde de gradul invaziei. Pentru a creste
probabilitatea de detectie este important sa recoltati din 3 portiuni diferite ale scaunului; un
rezultat negativ nu exclude cu certitudine prezenta infectiei.
 antigen Giradia – determinarea prin tehnici specifice a unor portiuni din parazit; este o metoda
mai sensibila decat simpla examinare la microscop deorece detecteaza si chistele fragmentate
 anticorpi anti Giradia – sunt doua categorii de anticorpi ( IgM , respectiv IgG )care se determina
din sange si care daca apartin categoriei IgM – reflecta o infectie acuta; valori crescute pentru
anticorpii de tip IgG reflecta o “trecere” prin infectie la un anumit moment care insa nu a fost
diagnosticata ( frecvent datorita absentei simptomelor)
  alte investigatii :
hemoleucograma :
– uneori cresterea eozinofilelor ( nu este specifica pentru diagnostic, cresteri ale numarului de eozinofile
aparand in multe alte afectiuni in special in cele de natura alergica)
– scaderea hemoglobinei ( anemie prin carenta de fier si acid folic)
Cum se trateaza?
– se folosesc asa numitele medicamente antiparazitare, de electie fiind derivatii de imidazol
( Metronidazol, Tinidazol – Fasygin, Albendazol – Zentel); doza este diferita pentru fiecare copil in
parte, calculandu-se in functie de greutatea corporala; in general este necesara o repetare a tratamenului
la interval de 7-10 zile.
– pentru sugari si copilasii sub 3 ani datorita efectelor secundare ( varsaturi, dureri abdominale, tulburari
de vedere, convulsii) se poate administra Furazolidon timp de 10 zile, vindecarea in acest caz
nedepasinad 80% din cazuri.
Cum putem preveni infectia?
 masuri igienico-sanitare :
– spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun in special dupa
folosirea toaletei sau inainte de masa
– taierea scurta a unghiilor
– identificarea si tratarea tuturor contactilor
 spalarea fructelor si legumelor chiar daca provin din gradina bunicii , ouale de giardia putand
supravietui un timp indelungat mai ales intr-un mediu propice ( uneori chiar si 3 luni)
 evitarea consumului de apa din surse nesigure ( fantani, izvoare) ; de asemenea evitarea
imbaierii in lacuri, rauri, chiar si piscine publice giardia putand fi cu usurinta transmisa prin
inghitirea unor cantitati mici de apa;
 in cazul diagnosticarii unui membru al familiei, spalarea si fierberea in special a lenjeriei de pat,
de corp dar si a prosoapelor.
2.ASCARIDIAZA ( Ascaris lumbricoides)
Ascaris lumbricoides este un vierme ce poate parazita organismul insa simptomele lipsesc de cele mai
multe ori , infectia manifestandu-se doar atunci cand gradul de infestare este masiv; exista si forme
cronice de infectie ( infectia dureaza de mult timp insa fara simptome sugestive) care in timp pot
determina retard in cresterea si dezvoltarea copilului.
nfectia se poate localiza la nivelul intestinului unde determina :
 dureri abdominale difuze, rar sistematizate;
 meteorism ( balonare);
 greturi, varsaturi;
 diaree ( inconstant)
Mai rar localizarea poate fi la nivel pulmonar, pe primul loc fiind simptomele sugestive pentru o infectie
respiratorie, uneori chiar de natura alergica:
 tuse spastica, weezing ( suierat)
 semne de insuficienta respiratorie : dispnee ( dificultati in respiratie),tiraj
Datorita dimensiunii mari a viermilor, acestia pot forma conglomerate ce pot obtura diferite orificii din
organsim, conducand astfel la aparitia unor complicatii : icter mecanic, pancreatita acuta, ocluzie
intestinala, apendicita acuta.
Evidentierea prezentei ascarizilor se face in primul rand prin examen coproparazitologic; pentru
diagnosticul complicatiilor uneori este nevoie de radiografie pulmonara, ecografie abdominala eventual si
alte investigatii in functie de simptomatologia copilului.
Tratamentul este bazat pe derivatii de imidazol ( Albendazol, Flubendazol) care in general se
administreaza in doza unica si se repeta la 2-3 saptamani de la prima administrare.
3. ENTEROBIOZA – OXIUROZA ( OXIURII)
Infectia este produsa de Enterobius vermicularis, un parazit ce atinge dimensiuni de aproximativ 1 cm si
care afecteaza preponderent grupul de varsta 5 -12 ani; transmiterea se realizeaza prin intermediul
oualor depuse la nivelul regiunii perianale, ouale rezistand in mediul extern in medie 10-20 de zile.
Cum se manifesta?
 anorexie ( inapetenta) cu stagnare respectiv scadere in greutate
 prurit( mancarime) anal in special nocturn ( femelele depun ouale la nivelul pliurilor anale) cu
agitatie, insomnii, iritabilitate
 dureri abominale difuze, senzatie de satietate precoce
 rar, la fetite – vulvovaginite prin migrarea parazitilor la nivelul regiunii genitale
Cum se diagnosticheaza?
 examen coproparazitologic – ce evidentiaza fie viermii adulti fie ouale; trebuie efectuate mai
multe examinari daca exista suspiciunea de infestare
 amprenta anala – prin care, cu ajutorul unei bande adezive se recolteaza de la nivelul regiunii
perianale eventualele oua depuse in pliuri si se examineaza microscopic.
In cazul confirmarii infectiei trebuie investigati toti membrii familiei; un examen coproparazitologic negativ
nu exclude infectia, acesta necesitand repetare.
Tratamentul are la baza antiparazitarele mentionate : Albendazol – Zentel, Flubendazol cu repetarea
tratamentului dupa 2-3 saptamani de la prima doza.

POLIPII sau ADENOIDITA CRONICA

Adenoidita cronica in limbaj popular polipii (vegetatiile adenoidiene) este o afectiune foarte frecventa in
perioada copilariei si care constituie una din cauzele principale de infectii respiratorii recidivante, fiind cea
care favorizeaza si intretine aceste infectii respiratorii. Mai mult poate predispune si la alte afectiuni
mergand de la otite recidivante (in cazuri severe chiar cu afectarea auzului) pana la tulburari de vorbire
care apar secundar respiratiei permanente cu gurita deschisa.
ADENOIDITA ACUTA:
Este o boala infectioasa produsa fie de virusi, fie de bacterii care afecteaza in special copiii de varsta
mica (sub 5 ani), cu predilectie bebelusii, insa poate sa apara si la varste mai mari.
Cum se manifesta?
a)debutul:
– brusc, cu subfebrilitati/febra(uneori mare, depasind 39C);in cazuri rare debutul poate fi sub
forma convulsiilor febrile (detalii aici)
-iritabilitate, indispozitie
-obstructie nazala(nas infundat)
b)perioada de stare:
 obstructie nazala (nas infundat), respiratie orala (cu gura deschisa) mai ales in timpul
somnului, determinand si aparitia sforaitului;
 respiratie zgomotoasa, cresterea frecventei respiratiilor;
 dificultati de alimentatie, mai ales in cazul bebelusilor; obstructia nazala interfera cu suptul,
facand practic imposibila alimentarea ceea ce determina stagnare sau chiar scadere in greutate;
 secretii muco-purulente pe peretele posterior al faringelui vizibile atunci cand se examineaza
cavitatea bucala;
 tuse chinuitoare, care se accentueaza noaptea; tusea apare fie prin uscarea mucoasei bucale
ca si consecinta a repiratiei pe gura fie prin scurgerea secretiilor din nas in gurita;
 varsaturi declansate de secretiile care se scurg din nas in gurita; poate chiar sa apara sindromul
de deshidratare mai ales daca se asociaza febra mare si refuzul alimentatiei.
Cum se diagnosticheaza?
Pe langa examinarea clinica uneori sunt necesare investigatii suplimentare :
 consult ORL: stabileste cu certitudine diagnosticul prin masurarea dimensiunii vegetatiilor; de
asemenea se recomanda atunci cand exista suspiciunea de otita;
 analize de sange: hemoleucograma, VSH,PCR
 alte investigatii : in cazurile in care se asociza si alte complicatii
 Cum se trateaza?
1. Masuri generale:
 temperatura ambientala de confort (20-21C) cu umiditate intre60-70%
 hidratare corespunzatoare (lapte, ceaiuri, apa, sucuri naturale, supe de legume)
 evitarea infofolirii; copilasul trebuie imbracat normal; de asemenea baia este permisa, chiar
indicata atunci cand exista cresteri mari ale temperaturii(bai racite progresiv)
2. Tratament antitermic :
Ibuprofen(Nurofen, Marcofen, Ibalgin, etc), Paracetamol(Panadol,Eferalgan, Calpol, supozitoare
Paracetamol) iar in cazul in care temperatura depaseste 39C se pot utiliza supozitoare
cu Algocalmin(Novocalmin);
Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic in functie de greutatea fiecarui copilas; nu administrati
ASPIRINA sub varsta de 12 ani deoarece poate sa apara un sindrom rar (Reye) insa cu complicatii
severe, chiar deces. Detalii despre febra gasiti si aici.
3. Dezobstructie nazala:
 instilatii cu substante vasoconstrictoare (ser, ser efedrinat) sau chiar nebulizari cu diferite
substante (la recomandarea medicului in functie de varsta si alte simptome asociate)
 aspirarea secretiilor nazale( de recomandat inainte de masa, mai ales daca este vorba despre un
bebelus)
4. Tratament antibiotic:
 este necesar in formele produse de bacterii si se face strict la indicatia pediatrului sau medicului
specialist ORL
ADENOIDITA CRONICA-POLIPII:
Este consecinta hipertrofierii(cresterii in volum) a vegetatiilor adenoidiene si are o evolutie cronica care
poate determina complicatii severe, unele pentru toata viata.
Simptomele sunt cam acelasi ca si in forma acuta cu deosebirea ca sunt permanente si, mai mult
predispun la alte infectii, fiind focarul ce intretine infectiile respiratorii recidivante din perioada de copil.
Spre deosebire de forma acuta care se vindeca, in forma cronica simptomele persista, pe primul plan
fiind obstructia nazala permanenta.
Cum se manifesta?

 obstructie nazala : initial incompleta, doar in timpul somnului insa cu timpul apare si pe parcursul zilei,
insotita de respiratie zgomotoasa, sforait;
 respiratie pe gurita; antreneaza si alte simptome: tuse seaca, chinuitoare, uscarea mucoasei bucale
crescand astfel predispozitia spre diferite infectii, chiar favorizand aparitia cariilor dentare
 timbru vocal modificat, voce nazonata
 tulburari de somn: secundare obstructiei nazale care au ca si consecinta iritabilitatea, deficitul de
atentie, somnolenta diurna cu efecte asupra performantei fizice(scaderea capacitatii de efort) si
intelectuale(scaderea performantelor la scoala)
 facies adenoidian: aspect de copil cu retard,palid, cu deformare a boltei palatine(cerul gurii),buza
superioara ridicata, cu implantare vicioasa a dentitiei definitive, cu aparitia precoce a cariilor dentare;
 rinite, sinuzite, laringite, bronsite cornice
 incetinirea ritmului de crestere staturo-ponderala
 alterarea mirosului si gustului prin uscarea mucoasei nazale, respectiv linguale

Cand trebuie operat?(adenoidectomie)

Interventia chirurgicala trebuie efectuata cat mai repede dupa ce apare simptomatologia si se stabileste
cu certitudine diagnosticul pentru a preveni instalarea complicatiilor. Se poate efectua dupa varsta de 1
an; cu cat interventia se face la o varsta mai mica cu atat exista riscul de recidiva;aceasta insa nu trebuie
sa constituie un impediment ci, dimpotriva.
Astfel prezenta:

 obstructiei nazale permanente si a respiratiei orale

 respiratiei zgomotoase, sforaitului
 otitelor recurente sau chiar hipoacuziei
 episoadelor frecvente de adenoidita acuta

RINOFARINGITA ACUTA ( RACEALA)

Raceala ( rinofaringita acuta) este cea mai frecventa boala a copilului mai ales in primii ani de viata.
Majoritatea copiilor fac in medie 6-8 episoade/an, iar cei din colectivitati ( crese, gradinite) pot ajunge
chiar la 10 -12 episoade pe an. Aceasta se intampla datorita imaturitatii sistemului imun ( lupta impotirva
infectiilor) si datorita unui contact prelungit cu alti copii din colectivitate.
Cum se manifesta ?

Debutul este in general la 1- 3 zile dupa contactul cu virusul; acesta patrunde la nivelul mucoasei nazale
iar organismul raspunde prin cresterea cantitatii de mucus, prin congestia ( inrosirea) si edemul (
umflarea) mucoasei nazale, ceea ce determina aparitia simptomatologiei :
– febra ( rar depaseste 38,5 C)
– rinoree ( secretii seroase, mucoase la nivelul nasului)
– obstructie nazala ( nas infundat) care determina respiratia orala ( copilul respira cu gurita deschisa)
– tuse – se datoreaza scurgerii secretiilor din nas in gurita;
– la sugari datorita obstructiei nazale apar dificultati in alimentatie, tulburari de somn
– copii mai mari acuza dureri la nivelul gatului ( disfagie)
– aparitia unor ganglioni mariti de volum sub barbie ( submandibulari) si de o parte si de alta a gatului (
laterocervicali), asa – numita adenopatie satelita care apare ca si o reactie a organismului la patrunderea
virusului
Durata medie de evolutie este de 7 – 10 zile iar tusea poate persista pana la 2-3 saptamani. Nu exista
medicamente care vindeca sau scurteaza evolutia bolii; Antibioticele se administreaza doar in formele
complicate si strict la indicatia medicului specialist.
Semne de severitate :
– sugar sub 3 luni :
– febra ( ce depaste 39C)
– respiratie dificila, suieratoare
– alimentatie dificila ( exista risc de deshidratare prin absenta alimentatiei)
– somnolenta marcata, adinamie
– peste 4 luni :
– febra mai mare de 39C ce dureaza de peste 3 zile sau care reapare dupa o perioada de acalmie
– agravarea simptomelor, eventual aparitia altora ( somnolenta, varsaturi, diaree)
– dureri la nivelul urechii ( otalgie) sau scurgerea de lichid din ureche ( otoree)
– persistenta simptomatologiei mai mult de 10 zile, indiferent de varsta copilului
Complicatii :
1. Otita medie acuta – este cea mai frecventa complicatie
– sugerata de prezenta durerilor auriculare, agitatie, iritabilitate
– necesita consult ORL de specialitate
– impune administrarea de antibiotice
2. Infectii sinusale – cu diferite localizari in functie de varsta copilasului
– impun de asemenea consult ORL si tratament antibiotic
3. Pneumoniile– sugerate de persistenta/agravarea simptomatologiei; prezenta tusei nu indica neaparat
o afectare pulmonara, de cele mai multe ori aceasta datorandu-se scurgerii secretiilor din nas in
gurita;totusi daca simptomele nu se amelioreaza dupa 7-10 zile, e necesara o noua evaluare medicala si
in functie de aceasta prescrierea sau nu a unor investigatii suplimentare.
Tratament :
In majoritatea cazurilor se poate face ambulator( la domiciliu) insa in urma unei evaluari medicale. Nu
administrati medicamente decat dupa un consult medical. Administrarea antibioticelor nu scurteaza
evolutia bolii si nici nu previne suprainfectia bacteriana. Daca evolutia sub tratamentul indicat nu este
favorabila adresati-va din nou medicului.
Principalele modalitati de tratament sunt:
– hidratare corespunzatoare : consum de multe lichide ( ceaiuri caldute, sucuri de fructe, supe)
– instilatii cu ser fiziologic, apa de mare cu aspirarea secretiilor ( cu ajutorul pompitelor, batistei
bebelusului); nu sunt indicate decongestionantele nazale mai mult de 2-3 zile intrucat exista riscul
dezvoltarii rinitei chimice( iritarea mucoasei nazale)
– mentinerea unei temperaturi normale ( 20-22C) cu evitarea supraincalzirii si “infofolirii” copilului
– umiditate corespunzatoare, mai ales iarna cand aerul este prea uscat ( prosoape ude pe calorifer,
vase cu apa, eventual umidificatoare)
– combaterea febrei cu antitermice ( de tipuil ibuprofen, paracetamol); am detaliat acest subiect in cadrul
articolului despre febra (Ce trebuie sa stiti despre febra)
Chiar daca copilul este racit se poate face baie, contrar “obiceiurilor” din popor.
Foarte important este sa nu duceti copilul in colectivitate pentru a preintampina imbolnavirea celorlalti
copii. De asemenea daca aveti mai multi copii, atunci incercati pe cat posibil ” izolarea” celui bolnav.

RUBEOLA

Rubeola este o boala infecto-contagioasa din categoria bolilor eruptive a carei frecventa s-a redus
considerabil de cand s-a introdus vaccinarea in programul national(vaccinul ROR efectuat la implinirea
varstei de 1 an si apoi rapeluri-revaccinari periodice).Cu toate acestea, in ultimul an au aparut numeroase
cazuri de rubeola, mai ales in colectivitati si la bebelusii sub 1 anisor care inca nu au fost vaccinati. In
general este o boala cu evolutie usoara insa pot sa apara diverse complicatii.Situatia cea mai severa este
in cazul femeilor insarcinate deoarece infectia cu virusul rubeolei poate determina malformatii grave ale
fatului.
Cum se transmite?
Calea cea mai frecventa de transmitere este cea aeriana prin tuse, stranut, vorbire dar si prin contactul
cu suprafete contaminate (jucarii, vesela,); in cazuri exceptionale exista si posibilitatea transmiterii pe
cale sangvina(de exemplu daca exista rani deschise) ; de asemenea exista riscul de transmitere de la
mama la fat (rubeola congenitala) daca infectia s-a produs in timpul sarcinii.
Perioada de incubatie (timpul scurs din momentul contactului cu virusul pana la aparitia primelor
simptome) este in medie de 14-21 de zile.
Cum se manifesta?
a)perioada de invazie:perioada in care virusul se inmulteste si determina simptome nespecifice, de
multe ori sugestive pentru o infectie respiratorie si care in medie dureaza 2-3 zile:
 febra in general usoara (38-38,5C);
 cefalee (dureri de cap);
 indispozitie, iritabilitate,oboseala;
 dureri de gat, refuzul alimentatiei, tuse;
 inflamarea ganglionilor care devine maxima in momentul in care apare eruptia insa cresterea
lor in dimensiuni apare cu 4-10 zile inainte de aparitia eruptiei; in general sunt afectati ganglionii
din zona capului, cei submandibulari (de sub barbie), cei din partea laterala a gatului, din spatele
urechilor, precum si cei din spatele gatului (occipitali), acestia din urma fiind cei mai sugestivi
pentru diagnosticul de rubeola; ganglionii cresc in dimensiuni si sunt durerosi.Cresterea in
dimensiuni a ganglionilor poate persista 2-4, uneori chiar 6 saptamani fiind considerati “primul si
ultimul semn al bolii”
b)perioada de stare(eruptiva):
De obicei cand apare eruptia febra dispare iar simptomele se amelioreaza de la o zi la alta.
 Eruptia nu este una foarte caracteristica, debuteaza la nivelul fetei( prima date pe frunte si in
spatele urechilor) si apoi se extinde progresiv pe trunchi(este foarte accentuata) si membre(mai
difuza, nu foarte exprimata);sunt pete (macule) de culoare roz, de diferite dimensiuni, rotunde
sau ovalare si care nu conflueaza decat in situatii rare cand sunt foarte numeroase; poate sa
 dispara in decurs de cateva ore insa frecvent persista 2-3 zile, rar 5 zile; dispar in ordinea in
care au aparut.
Artralgii (dureri articulare) prezente mai ales la femei iar rareori se asociaza o crestere usoara in
dimensiuni a splinei sau chiar o hepatita tranzitorie.
Analize de laborator:
-cele mai specifice care confirma prezenta rubeolei sunt cele prin care se detecteaza
prezenta anticorpilor de tip IgM sugetivi pentru o infectie acuta;
Care este tratamentul?
a) Masuri generale:
 izolare la domiciliu 7-10 zile;
 repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
 hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
 evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.
b) Tratament simptomatic :
Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand
a febrei.
Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen)
sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se
poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a
temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca
o data atentia asupra ASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye
(apare foarte rar insa poate fi letal).
Care sunt modalitatile de prevenire?
Vaccinarea este singura masura profilactica si de aceea vaccinul impotriva rubeolei s-a inclus in
programul national, prima doza administrandu-se la varsta de 1 an impreuna cu vaccinarea antirujeolica
si antioreion(ROR); rapelul (revaccinarea) se efectueaza in campanii scolare in clasa I-a iar in clasa a
VIII-a se revaccineaza doar fetele tocmai datorita efectelor secundare ale rubeolei in cazul in care apare
la o femeie insarcinata. Subliniez inca o data: vaccinul ROR nu se asociaza cu autismul!!!

RUJEOLA SAU POJARUL

Rujeola sau in limbaj popular pojarul este una din cele mai contagioase boli infectioase, raspunzatoare de
adevarate epidemii pana la introducerea vaccinarii in programul national. Inainte de vaccinare aparea cu
predilectie la varstele mici, in special sub varsta de 8-9 ani, cu un varf de incidenta intre 2 si 5 ani. In
prezent adultii sunt mai susceptibili de a dezvolta boala datorita “epuizarii” anticorpilor indusi prin
vaccinare.
Cum se transmite?
Transmiterea se realizeaza prin intermediul picaturilor de saliva si a secretiilor nazale (tuse,
stranut) dar si indirect prin aerul contaminat, contactul cu diferite suprafete contaminate(jucarii,
obiecte de mobilier, etc).
Sursa de infectie este omul bonav, perioada de contagiozitate incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia
simptomelor si pana la 5-7 zile de la momentul aparitiei eruptiei.
Perioada de incubatie, timpul scurs intre momentul infectarii (contactul cu un bolnav) si aparitia
simptomelor : este in medie de 8-12 zile.
Receptivitatea este generala, cei mai expusi fiind copiii nevaccinati, contagiozitatea fiind foarte mare
(peste 95% din cei expusi virusului fac diferite forme de rujeola); bebelusii sub 6 luni sunt protejati de
anticorpii transmisi de la mama in timpul sarcinii, cu conditia ca mama sa fi dezvoltat boala la un moment
dat.
Cum se manifesta?
a) Debutul : – in general brusc cu febra ce poate depasi uneori 39-39,5C, la care se adauga
: indispozitie, inapetenta, dureri de cap(cefalee) iar, in scurt timp apar semnele unei infectii
respiratorii:
 secretii nazale abundente, mucoase, stranut
 hiperlacrimare, inrosirea mucoasei conjunctivale(albul ochiului), fotofobie( nu suporta lumina),
umflarea (edemul) pleoapelor
  dureri de gat(disfagie), amigdale crescute in volum, rosii(congestionate)
 raguseala (disfonie), tuse uscata, iritativa sau, dimpotriva productiva
Datorita acestor simptome, fata copilasului are un aspect “buhait”, “plans”.
b) Perioada de stare: apare dupa 24-48 de ore de la debutul febrei si are in prim plan accentuarea
simptomelor tipice unei infectii respiratorii :
 congestie (roseata) intensa la nivelul mucoasei bucale, uneori cu aparitia a mici pete, puncte
sangerande (pichete) care fac foarte dificila alimentarea; aceasta congestie poate afecta intreg
tubul digestiv, astfel putand aparea varsaturi, diaree; in unele cazuri chiar si mucoasa
genitala(vulvovaginita) este afectata (intens eritematoasa, provocand usturimi la urinare si
accentuand disconfortul creat de celelalte simptome);
 limba incarcata, cu depozite albicioase si cu marginile rosii;
 tipic pentru rujeola este semnul Koplik: pe fata interna a obrajilor dar si la nivelul gingiilor apar
niste depozite albicioase uneori chiar albastrui inconjurate de o zona foarte rosie; acestea pot fi
unice sau grupate; trec dupa 2-3 zile de la aparitia eruptiei insa ramane o mica depresiune in
locul lor, intens eritematoasa(rosie)
 inflamarea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a celor din zona gatului (sub
barbie, de o parte si de alta a gatului)
 persista febra, uneori cu valori mari, existand chiar riscul de convulsii febrile.
c) perioada eruptiva:
 tipic este o accentuare a febrei(39-40C) si chiar a semnelor generale (raceala pare ca se
exacerbeaza) imediat inainte de aparitia eruptiei, dupa care temperatura scade usor, ajungand in
2-3 zile la valori normale. De obicei apare noaptea, inital la limita dintre urechi si pielea paroasa
a capului, apoi pe fata(in prima zi) si coboara inspre gat( a doua zi), in 2-3 zile generalizandu-se
la nivelul intregului corp; in momentul in care apare la nivelul membrelor, la nivelul fetei incepe sa
paleasca, retragandu-se in ordinea in care a aparut;
 sunt pete(macule) de difeite dimensiuni ( mici, cat gamalia unui ac sau mai mari pana la 1-3 cm),
de culoare roz/rosu, neregulate usor iesite in relief insa la palpare sunt catifelate si au tendinta
de confluenta; dispar prin apasare (digitopresiune);
 in general persista 3-4 zile iar dupa disparitie la nivelul pielii ramane o zona de culoare cafeniu-
galbui (“piele de vagabond”);
 in formele severe eruptia poate fi cu vezicule/bule, cu hemoragii (in formele toxice, amenintatoare
de viata) sau chiar cianotica (albastruie) atunci cand se complica cu afectare pulmonara.
d)Perioada posteruptiva(convalescenta):
 normalizarea temperaturii (pe masura ce eruptia dispare); daca febra nu dispare sau reaapare
dupa retragerea eruptiei se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana;
 ameliorarea celorlalte simptome;
 imunitate scazuta, existand astfel riscul de suprainfectii bacteriene.
Ce complicatii pot sa apara?
Complicatiile sunt produse atat de virusul rujeolic cat si de suprainfectia bacteriana favorizata de
scaderea imunitatii pe fondul infectiei virale.
 angina (rosu in gat) acuta eritemato-pultacee, laringita, bronsita, bronsiolita, pneumonie,
bronhopneumonie
 miocardita, pericardita
 conjunctivite purulente, stomatite, otite, oto-mastoidite
 encefalita ( virusul ajunge inclusiv la nivelul sistemului nervos)
O complicatie la distanta, foarte rara ( 1 caz la 100.000 de infectii) este panencefalita sclerozanta, care
apare la cativa ani (3-7 ani) distanta dupa infectia cu virusul rujeolic prin persistenta acestuia la nivelul
sistemului nervos; evolutia este una severa(afectarea comportamentului, tulburari de mers, ameteli,
deteriorare neurologica si fizica progresiva) de cele mai multe ori cu deces in lunile/anii ce urmeaza.
Cum se diagnosticheaza?
Cel mai important element sugestiv este contactul cu o persoana infectata in ultimele 7-14 zile, la care se
adauga febra inalta, semnele de infectie respratorie, semnul Koplic si apoi eruptia.
Diagnosticul de certitudine este insa dovedit de prezenta anticorpilor impotriva virusului rujeolic de
tip IgM.
Trebuie diferentiata de infectiile virale respiratorii, roseola infantum, rubeola, scarlatina, mononucleoza
infectioasa, etc.
Cum se trateaza?
a) Masuri generale:
 izolare la domiciliu 7-10 zile; spitalizare in caz de forme severe
 repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
 hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
 evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.
b) Tratament simptomatic :
Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a
febrei care este inalta, putand determina chiar aparitia convulsiilor febrile.
Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen)
sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se
poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a
temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele si ritmul de administrare se stabilesc
intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupraASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii
din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).
Daca sunt prezente complicatii de tipul suprainfectiilor bacteriene medicul va va recomanda tratament
antibiotic eventual spitalizare cu atat mai necesara cu cat varsta copilului este mai mica. De asemenea
spitalizarea se impune in cazul afectarii sistemului nervos (encefalita). Asadar nu refuzati internarea,
riscul ca aceste complicatii sa puna in pericol viata copilului fiind foarte mare.
Suplimentarea dietei cu Vitamina A are un efect foarte benefic asupra evolutiei bolii, reducand durata
acesteia si scazand riscul de complicatii.
Cum putem preveni infectia?
Vaccinarea este singura metoda certa de prevenire, vaccinul impotriva rujeolei administrandu-se sub
forma vaccinului ROR la varsta de 1 an cu rapel(revaccinare) la 7-8 ani, in clasa intai(campanii scolare).
Ca si orice vaccin administrat, si acesta poate determina efecte secundare ( durere locala, febra < 38,5C,
eruptii cutanate,manifestari ale unei raceli, foarte rar chiar convulsii, encefalita), insa subliniez ca nu
exista nici o asociere intre vaccinare si autism.Este un vaccin sigur ce ofera o protectie mare de peste
95%.

EPISTAXISUL – SANGERAREA NAZALA

De ce apare?
Hemoragia apare prin lezarea vaselor de sange de la acest nivel, vase foarte subtiri care pot fi agresate
cu usurinta. Cele mai frecvente cauze de sangerare nazala sunt:
 mici traumatisme determinate de “explorarea” nasului cu degetul sau suflarea nasului;
 inflamarea mucoasei nazale care apare in infectiile respiratorii( rinofaringita
acuta, adenoidita, etc) dar si in alergii;
 tusea frecventa, paroxistica;
 folosirea in exces a decongestionantelor nazale;
 aspirarea prea frecventa/brutala a secretiilor nazale;
 introducerea diferitelor obiecte in fosele nazale(atentie la jucarii, nasturi, monede, etc);
 deviatia de sept;
 efortul fizic, emotii intense;
 altitudinea ridicata, aer uscat sau prea umed(atentie la umiditatea din camera);
 expunere la substante chimice iritante;
 tulburari de coagulare, tombocitopenii(infectioase sau medicamentoase);
 afectiuni hepatice, renale, boli genetice;
 tumori beningne sau maligne(foarte rare la copii);
Cum se manifesta?
In functie de localizarea vasului lezat, exista epistaxis anterior(cel mai frecvent la copii) si epistaxis
posterior.
a) epistaxisul anterior:
 apare atunci cand sunt lezate vasele de sange de la nivelul septului inferior, peretele ce desparte
cele doua nari si care are o vascularizatie foarte bogata acolo fiind situata asa numita pata
vasculara- zona Little;
 sangele curge din fosele nazale, mai incet sau mai rapid, in cantitate mica/moderata, durata fiind
variabila de la cateva zeci de secunde pana la 10 minute in functie de severitatea agresiunii;
uneori se scurge si in gura mai ales daca copilasul este in pozitie culcata(intotdeauna cand apare
o astfel de hemoragie e important ca pozitia sa fie una verticala cu capul foarte usor aplecat pe
spate sau chiar usor in fatapentru a preveni inecarea sau voma);
 in general se opreste spontan si poate fi tratat la domiciliu; daca insa episoadele se repeta este
indicat un consult medical de specialitate;

Cum oprim sangerarea nazala?

Inainte de orice manevra este bine sa va linistiti si de asemnea sa linistiti si copilasul deoarece mai ales
la prima hemoragie va fi extrem de speriat. Pentru a-i creste complianta spuneti-i pas cu pas ce urmeaza
sa-i faceti si asigurati-l ca nu va resimti niciun disconfort.
 pozitia corecta nu este cea intinsa ci cea verticala cu capul foarte usor aplecat pe spate sau
chiar aplecat usor in fata;capul nu trebuie foarte mult extins deoarece poate favoriza scurgerea
sangelui in gurita care poate declansa varsaturi; se recomanda “scuiparea” sangelui care se
aduna in gura si nu inghitirea acestuia; in situatia in care copilasul se simte rau si nu poate sta in
pozitie verticala poate fi asezat pe un scaun sau poate fi tinut in brate de un adult; in situatia cand
se simte foarte rau poate fi asezat pe pat insa cu trunchiul si capul ridicate;
 strangeti intre degetul mare si cel aratator partile moi(narile) pentru o durata de 10 minute
continuu, incurajand copilasul sa respire pe gura; nu intrerupeti compresiunea pentru a vedea
daca sangerarea s-a oprit; este de mare folos o compresa rece sau o punga cu gheata aplicata la
acest nivel; daca dupa 10 minute de compresiune continua sangerarea nu s-a oprit, reluati
procesul; marea majoritate a hemoragiile se opresc in intervalul de 10-20 de minute;
 incercati sa nu va panicati, anxietatea dumneavoastra va agita suplimentar copilul si interventia
poate fi mai delicata;
 daca sangerarea este masiva si nu se opreste dupa 20 de minute de compresiune este necesar
un consult medical; repetarea hemoragiei la intervale mai mici de 7 zile impune de asemenea un
consult medical;
 sangerarea poate sa reapara daca dupa oprirea ei nasul este din nou suflat cu putere;
sangerarea se opreste prin formarea unor cheaguri de sange iar prin presiunea exercitata in
timpul suflarii nasului, aceste cruste se pot desprine si sangerarea reapare; de aceea este
recomandata prudenta in suflarea nasului si se indica evitarea eforturilor mari si a expunerii la
soare in primele 12-24 de ore de la producerea acesteia;eventual se umezeste usor mucoasa
nazala cu ajutorul serului fiziologic sau efedrinat sau prin aplicarea unui unguent emolient, chiar
vaselina medicinala; in camera copilului este bine sa plasati un umidificator sau un vas cu apa
pentru a creste umiditatea din incapere; nu se administreaza medicamente antiinflamatoare
de tipul ibuprofen (Nurofen, IBalgin, Marcofen) sau aspirina(este contraindicata utilizarea ei
la copii!!!)
 exista pe piata un produs GELASPON care poate fi folosit cu succes pentru oprirea sangerarilor
nazale; acesta este de fapt un burete resorbabil, steril, cu gelatina ce favorizeaza oprirea
sangerarilor si care este util mai ales in cazul celor cu hemoragii repetate;
Cum putem preveni sangerarile nazale?

In situatiile cand acestea deja au aparut e bine sa existe cateva masuri profilactice pentru a preveni
repetarea lor. Astfel:

 umiditate corespunzatoare in camera;

 evitarea administrarii decongestionantelor nazale fara recomandarea medicului;
 educarea pe cat posibil a copilului in ceea ce priveste “explorarea” nasului;
  evitarea expunerii la factori alergeni in situatiile in care este vorba despre o alergie la
factori de mediu care intretine aceasta sensibilitate;
 daca copilasul este mai mare, este indicat sa-l sfatuim cum sa procedeze atunci cand se
produce sangerarea si nu suntem langa el;
 uneori se recomanda suplimente alimentare administrate in cure repetate care pot “intari”
vasele de sange(acestea se administreaza strict la recomandarea medicului)

SCARLATINA

Ce este scarlatina ?
Boala infecto-contagioasa ce evolueaza in mai multe stadii, caracteristice fiind eruptia tipica si angina
eritematoasa ( “rosu in gat”), de foarte multe ori si cu depozite pultacee ( puroi), cu adenopatie satelita (
tumefierea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor din zona gatului) insotita de febra , frison, dureri
abdominale si care in absenta unui tratament curativ si profilactic corespunzator poate evolua cu
complicatii severe.
De cine este produsa?
 este vorba de streptococul hemolitic grup A insa doar unele serotipuri de streptococ si anume
cele ce contin toxina eritrogena produc scarlatina; restul de cele mai multe ori determina angina
streptococica.
Cum se transmite?
 avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor
prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de
mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul
rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios cu 24 de ore inaintea debutului
simptomelor si in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic;
 sursa de infectie este reprezentata fie de bolnavi ( angina, scarlatina,impetigo = infectie cutanata
cu streptococ) fie de purtatorii sanatosi de streptococ ( au streptococ la nivelul faringelui insa fara
nici o manifestare clinica);
 receptivitatea este generala, mai ales dupa epuizarea anticorpilor proveniti de la mama ( dupa
varsta de 6-12 luni), insa, sub varsta de 2-3 ani predomina infectiile cutanate cu streptococ
(impetigo);
 imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila insa, ea confera protectie doar pentru
scarlatina nu si pentru alte infectii cu streptococ; in 2-3% din cazuri poate sa apara din nou
scarlatina insa aceasta este produsa de un alt serotip de streptococ.
Cum se manifesta?
1.Incubatia: perioada din momentul infectarii pana la aparitia simptomatologiei este variabila intre 3 si 6
zile de la momentul infectarii;
2.Debutul:- brusc, in plina stare de sanatate cu:
 febra mare (39-40C);
 cefalee (dureri de cap);
 stare generala alterata, somnolenta, apatie;
 dureri de gat (influenteaza alimentatia) determinate de angina;
 varsaturi sau chiar dureri abdominale ( de multe ori orienteaza diagnosticul spre o infectie
digestiva tergiversand instituirea tratamentului antibiotic),
Cum se diagnosticheaza?
1. criterii epidemiologice : contact cu bolnav/purtator de streptococ ( existenta de cazuri de scarlatina
in colectivitate, familie);
2. criterii clinice : aspectul sugestiv pentru o infectie cu streptococ ( angina cu eruptia caracteristica si
modificarile starii generale);
3. confirmarea diagnosticului prin date de laborator:
 prezenta sindromului inflamator, sugestiv pentru o infectie bacteriana:
a)leucocitoza cu neutrofilie ( cresterea numarului globulelor albe);
b)VSH, PCR – pozitive ( confirma prezenta unei infectii bacteriene);
  izolarea streptococcului din secretia faringiana ( cu efectuarea antibiogramei pentru tratament
antibiotic specific); uneori rezultate negative care insa nu exclud diagnosticul mai ales daca
secretia a fost efectuata dupa instituirea unui tratament antibiotic;
 testul ASLO ( anticorpii antistreptolizina) nu este un test utilizat pentru infectia acuta, acesti
anticorpi se formeaza in timpul infectiei, crescand progresiv astfel incat in a 3-a saptamana ating
un titru (valoare) protector pentru ca in saptamanile 4-5 sa atinga valoarea maxima; acesti
anticorpi asigura imunitate specifica antiscarlatinoasa.

Care este tratamentul?

Obiectivele principale sunt :
 eradicarea infectiei ( antibioterapie);
 controlul temperaturii si al durerii ( antitermice, antiinflamatoare);
 regim igieno-dietetic cu repaus la pat 7-10 zile;
 dispensarizare activa pentru urmatoarele 3 luni pentru detectarea eventualelor complicatii.
1. Tratamentul antibiotic:
– este obligatoriu, de electie fiind PENICILINA G ( injectabil) cel putin pentru o perioada de 3-5 zile
urmand apoi administrarea orala de Penicilina V (Ospen) pana la 7-10 zile; dozele si ritmul de
administrare se stabilesc de catre medicul pediatru/infectionist;
In practica exista 2 situatii:
a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea
infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu
acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza
alt antibiotic, conform antibiogramei.
b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu
streptococ fara a administra un tratament antibiotic.
– pentru cei alergici la penicilina exista alte antibiotice ce pot fi utilizate ( Eritromicina, Claritromicina,
Azitromicina) sau cefalosporine de generatia I/II.
In functie de fiecare forma in parte, de antecedentele copilasului se recomanda administrarea de
penicilina retard ( benzatinpenicilina), MOLDAMIN, injectii intramusculare pentru o protectie
antiinfectioasa eficienta.
2. Tratamentul simptomatic:
– are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen (
Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare
se gasesc in articolul dedicat febrei.
3. Dispensarizare activa:
– fostul bolnav se dispensarizeaza timp de 3 luni cu control clinic ( examen medical) lunar si examinari de
laborator ( examen de urina saptamanal in prima luna, ASLO, VSH,PCR lunar) pentru a certifica
vindecarea si a depista eventualele sechele poststreptococice;
Cum putem preveni infectia cu streptococ/scarlatina?
 evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
 izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite,
scoli; contactii din familie si din colectivitati trebuie “cercetati” bacteriologic ( efectuarea de secretii
faringiene);
 evitarea contactului cu persoane bolnave;
 tratamentul ( antibiotic) purtatorilor sanatosi;
 spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
 evitarea fumatului in preajma copiilor;
 dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
 educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la
obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei
ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au
semne de boala dar care transmit infectia.
 VARICELA

VARICELA sau, in limbaj popular, VARSATUL de VANT, o boala infecto-contagioasa ce face parte din
categoria ” bolilor copilariei”, fiind foarte frecventa printre copilasi, mai ales sub varsta de 10 ani. Astfel
daca copilul frecventeaza o colectivitate ( cresa/gradinita) probabilitatea de infectie este foarte mare,
adesea existand adevarate epidemii odata cu venirea primaverii; in sezonul rece infectia este mai rara,
dar poate exista.
In copilarie varicela se prezinta de obicei ca si o boala cu evolutie usoara care confera imunitate
durabila, reinfectia fiind totusi posibila in conditii de imunodeficienta. ( reactivarea infectiei poarta numele
de Zona Zoster si are o evolutie mai severa decat varicela). Forme mai grave apar la femeile gravide (
virusul poate determina in 1-2 % din cazuri varicela neo-natala cu evolutie severa), nou – nascuti, copii
cu afectiuni asociate, persoane cu imunitatea compromisa, adolescenti peste 15 ani.

Boala este determinata de Virusul Varicello – Zosterian si reprezinta primoinfectia acestuia.

Virusul VARICELO – ZOSTERIAN

– face parte din categoria virusurilor herpetice si determina 2 infectii diferite
: VARICELA si ZONA ZOSTER
– este extrem de contagios, afectand in special copii intre 2 si 10 ani ( infectia este rara sub varsta de
6 luni, bebelusul fiind protejat de anticorpii materni)
 modul de transmitere
– pe cale respiratorie – mucoasa bucala, nas ( tuse, stanut, saliva)
– prin intermediul obiectelor contaminate sau a curentilor de aer
( de unde si numele de varsat de vant)
– prin ruperea veziulelor cu lichid si contactul cu acesta
 rezervor
– persoanele bolnave – perioada de contagiozitate incepe cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei !!!!!!
 incubatie :
– perioada de timp scursa din momentul infectarii pana la aparitia primelor semne de boala
– in general 14 – 21 zile
 imunitatea – durabila, rar reactivari in conditii speciale ( imunodeprimare, stress, varstnici);
reactivarea se produce datorita faptului ca virusul ramane in ganglionii sistemului nervos in stare
latenta, putandu-se ” manifesta” daca sunt indeplinite acele conditii speciale si atunci determina
zona zoster ( nu voi detalia intrucat esre rara la copil)

Cum se manifesta ?

Sunt doua categorii de simptome, unele nespecifice ( comune multor altor boli infectioase) care au in
prim plan febra si eventual simptome tipice unei raceli, altele specifice care constau in aparitia eruptiei
caracteristice. Sunt copii la care infectia poate evolua fara simptomele nespecifice, aparand direct
eruptia, la fel cum sunt copii la care infectia se manifesta foarte usor , cu o eruptie minima sau chiar
absenta.
Se descriu mai multe faze in evolutia varicelei. Astfel:

1. perioada de invazie
– inaintea eruptiei, dureaza 1-2 zile;
– indispozitie, inapetenta, astenie ( oboseala), dureri de cap ( cefalee);
– febra ( de obicei in jur de 38 – 38,5C); sunt cazuri cand febra poate depasi 39; – 39,5C cu frison,
cu agitatie sau chiar cu convulsii;
– adenopatie ( cresterea in dimensiuni a ganglionilor) – reactia fireasca de raspuns a organismului;
– in unele cazuri poate lipsi sau este foarte usoara, nefiind sesizata.

2. perioada de stare ( eruptia propriu-zisa)

– dureaza in medie 7 – 10 zile; poate evolua in valuri ( adica apar noi si noi eruptii, fiecare val
eruptiv insotindu-se de febra); de obicei dupa aparitia bubitelor febra dispare;
– afecteaza toate portiunile pielii, inclusiv pielea paroasa a capului si mucoasele (
bucala, conjunctivala, genitala);
– initial sunt niste bubite ( asemanatoare celor din urticarie) care evolueaza spre aspectul tipic, acela
de vezicula ( bula) care se aseamana in primele zile cu niste picaturi de roua; ulterior lichidul continut
se tulbura si se resoarbe, ramanand acele cruste, moment in care teoretic se considera ca persoana nu
mai este infectioasa ( nu mai transmite boala ); numarul de vezicule variaza, de cateva pana la zeci, sute;
– prezenta veziculelor la nivelul guritei poate determina dificultati de alimentatie, asa cum la nivel
genital,poate determina usturimi la urinare
– dupa aproximativ 7 zile, crustele cad, ramanand o zona usor hiperpigmentata ( culoare mai
inchisa decat a restului pielii) care va disparea in cateva zile;
– ce este caracteristic este faptul ca la nivelul pielii exista diferite faze de evolutie, de la vezicule, la
cruste sau la zone hiperpigmentate;
– eruptia este insotita de mancarime ( prurit).

Evolutia este usoara in cele mai multe cazuri, boala fiind urmata de o imunitate durabila.

Sunt cateva forme atipice care sunt rare insa merita mentionate, datorita evolutiei severe:

a) varicela congenitala – apare daca infectia mamei cu virus s-a produs in timpul sarcinii si poate
determina malformatii grave; se pot preveni prin vaccinarea femeilor care nu au facut varicela in
copilarie si-si doresc o sarcina;

b) varicela neo-natala – apare daca infectia mamei se produce in ultimele zile de sarcina, cu 3-4 zile
inainte de nastere; fatul este afectat datorita lipsei anticorpilor protectori ai mamei dar si
datorita imaturitatii sistemului imunitar; fiind foarte vulnerabil, nou – nascutul infectat, face forme grave
de boala, cu complicatii serioase de tipul bronhopneumoniei, meningitei/encefalitei, hepatitei.

Complicatiile varicelei:
 suprainfectarea – veziculele se infecteaza cel mai frecvent cu stafilococ, streptococ, putand
evolua cu abcese, flegmoane ( determinate de stafilococ), erizipel, scarlatina ( infectii provocate
de streptococ) daca nu se iau masuri corespunzatoare de igiena.
 pneumonie – mai frecventa la copii cu deficit imun si la adult ( foarte rara la un copil sanatos
anterior infectiei)
 encefalita – rara, in general in primele zile de boala; daca copilul dumneavoastra
acuza...tulburari de vedere, mers nesigur, nu tolereaza lumina, sau
apar varsaturi, somnolenta, adresati-va de urgenta unui medic pediatru.
Cum se diagnosticheaza?

– diagnosticul se bazeaza pe doua aspecte importante si anume…prezenta contactului cu o persoana

infectata , alaturi de eruptia caracteristica
– se pot efectua si alte teste suplimentare insa de cele mai multe ori nu este necesar datorita evolutiei
blande si diagnosticului sugestiv

Tratament

– obligatoriu IZOLARE la domiciliu; rar copii sunt internati in spital pentru supraveghere permanenta si
tratament specific ( formele grave); copilasii trebuie sa stea izolati cel putin 7 zile, ideal ar fi pana in
momentul in care nu mai sunt vezicule ci doar cruste;
– pe durata febrei se vor administra antitermice de tipul Paracetamolului in asociere cu Nurofen ( pentru
detalii suplimentare Ce trebuie sa stiti despre febra);
– nu sunt necesare masuri dietetice suplimentare ( copilul poate manca orice ii face placere, insistandu-
se asupra consumului de lichide);
– pana la eliminarea crustelor nu se va face baie generala ( este permisa toaleta zilnica, aceasta
prevenind suprainfectarea veziculelor respective); tot pentru a preveni suprainfectarea prin scarpinare se
recomanda taierea scurta a unghiilor si spalarea frecventa cu apa calduta si sapun a mainilor;
-fiind vorba despre o infectie virala, tratamentul cazuei vizeaza virusul si consta in administrarea
de ACICLOVIR dar acesta se administreaza strict la indicatia medicului pediatru sau specialist in
boli infectioase, fiind rezervat cazurilor severe;
– pentru prurit ( mancarimea ce insoteste eruptia) se recomanda medicamente din
categoria antihistaminicelor ( ex. Fenystil) sau lotiune cu calamina;
– daca sunt prezente vezicule la nivelul guritei atunci ingestia alimentelor va produce disconfort, motiv
pentru care se recomanda evitarea sucurilor, prajelilor; se recomanda pasarea alimentelor pana la
vindecarea leziunilor;
– in cazul suprainfectarii se recomanda unguente cu antibiotice sau, dupa caz antibioterapie
sistemica ( antibiotice administrate oral sau intravenos, in functie de severitate).

Cum putem preveni?

Avand in vedere larga raspandire a virusului precum si marea lui putere de infectare, metodele de
prevenire sunt aproape nule, exceptand vaccinarea care, de cativa ani este disponibila si in tara noastra
desi, nu este inclusa pe lista vaccinurilor obligatorii/gratuite.

Vaccinarea
– ofera o protectie variabila intre 70 pana la 90% ( copii vaccinati care ulterior se infecteaza cu virusul
varicelei fac forme usoare de boala deoarece au anticorpi impotriva virusului, dobanditi prin imunizare);
– se realizeaza in jurul varstei de 1 an dar poate fi facut si copiilor cu varste de peste 10 ani care nu au
dezvoltat inca infectia pentru a preveni formele mai severe caracteristice adolescentilor; in general se
recomanda inainte de intrarea in colectivitate unde sansele sa contacteze virusul sunt extem de mari;
– de asemenea se recomanda vaccinarea femeilor care nu au contactat varicela si doresc sa-si
programeze o sarcina pentru a preveni aparitia infectiei in timpul sarcinii( vaccinarea trebuie facuta cu
minim 3 luni inainte de aparitia sarcinii);
Pe piata in momentul de fata exista 2 tipuri de vaccinuri, cel clasic VARILRIX si unul mai nou,
tertravalent, care combina virusul varicelei cu cel al rubeolei, oreionului si rubeolei ( PRIORIX – TETRA)

APENDICITA ACUTA LA COPII

Cine sau ce determina aparitia apendicitei?

Apendicita apare cand interiorul apendicelui se umple cu ceva strain ce determina „umflarea”
acestuia, cum ar fi mucus, materii fecale sau paraziti; apoi o serie de evenimente se succed:
1. apendicele devine iritat si inflamat;
2.aportul sanguin al apendicelui este intrerupt pe masura ce edemul si iritatia cresc.
3.cand fluxul sanguin este mult redus apendicele incepe sa „moara”;
4.ruptura(sau perforatia) se produce cand apar gauri in peretele apendicelui permitand materiilor fecale,
mucusului si altor substante sa patrunda in cavitatea abdominala;
5. prin perforarea apendicelui se produce o infectie grava abdominala: peritonita
Cat de frecventa este apendicita acuta?
 majoritatea cazurilor apar cand pacientul are intre 6 si 20 de ani;
 apare rar la copilasi sub varsta de 4 ani , dar rata de perforatie este mare in acest grup deoarece
copii nu pot spune exact cum se simt si „unde doare”;
 apendicita apare cu aceeasi frecventa si la fetite si la baietei;
 statistic, se efectueaza 4 apendicectomii (indepartarea chirurgicala a apendicelui) la fiecare 1000
de copii pana la varsta de 14 ani.
Care sunt simptomele din apendicita?
Fiecare copil poate experimenta simptome diferite, dar iata o lista cu cele mai frecvente:
 dureri abdominale care:
 pot debuta in epigastru(zona stomacului) sau in jurul ombilicului, ca mai apoi sa se
localizeze in dreapta jos sau pot sa inceapa direct in cadranul abdominal inferior drept;
 de regula cresc in intensitate pe masura ce trece timpul;
 pot sa se agraveze la miscare, respir profund, la atingere, la tuse sau stranut;
 se raspandesc in intreg abdomenul daca apendicele perforeaza.
  greturi si varsaturi;
 lipsa poftei de mancare;
 febra sau frisoane;
 schimbari de comportament;
 diaree sau constipatie.
Cum se diagnosticheaza apendicita acuta?
Pe langa un istoric medical complet si o examinare clinica, pentru diagnosticul apendicitei mai avem la
dispozitie:
 Ecografia abdominala– o procedura care foloseste ultrasunetele si un computer pentru a crea
imagini ale vaselor sanguine, tesuturilor si organelor.Ecografia se utilizeaza pentru a vizualiza
organele interne si fluxul sanguin prin acestea;
 Tomografia computerizata– destul de rar folosita in tara noastra , dar care ofera imagini mai
detaliate ale organelor interne;
 Analize de sange– pentru a evalua prezenta infectiei sau pentru a determina daca sunt
probleme cu alte organe intraabdominale cum ar fi pancreasul sau ficatul;
 Analiza de urina– pentru a detecta o infectie a aparatului genito-urinar, care poate avea uneori
simptome asemanatoare cu ale apendicitei.
Care este tratamentul?:
 datorita probabilitatii ca apendicele sa perforeze si sa determine o infectie severa, medicii
recomanda indepartarea chirurgicala a acestuia:
 exista doua metode chirurgicale:
 Metoda clasica – in anestezie generala, se practica o incizie in cadranul abdominal
inferior drept.Chirurgul identifica apendicul si il indeparteaza.Daca este perforat, un mic
tub de dren poate fi montat pentru a se elimina puroiul si alte fluide din abdomen.Tubul
se indeparteaza dupa cateva zile, cand chirurgul este convins ca infectia a cedat;
 Metoda laparoscopica – procedeu care foloseste cateva mici incizii prin care se
introduc o camera(laparoscop) si instrumente pe care chirurgul le foloseste la
indepartarea apendicelui.In apendicita perforata se foloseste rar.

BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese,
gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta
infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate
exista riscul de a transmite infectia virala fatului recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu
persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE.
Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16.
Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu
manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu
supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost
inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.
Cum se transmite?
 se transmite foarte usor, fiind responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite,
fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
 calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un
enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in
intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut,
prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor
contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante masurile de igiena,
spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor
aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea
infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri
publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)
Cum se manifesta?
Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si
simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.
Debutul:
– necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:
 stare generala alterata;
 indispozitie, astenie, adinamie;
 cefalee(dureri de cap);
 anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
 mai rar varsaturi si dureri abdominale;
 febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este usoara/moderata : 38-39C
Perioada de stare:
-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:
 initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba,
gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore
in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou
eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de
lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare
endovenoasa.
 leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila
alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina
usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
 pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si
denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate
in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe
trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu
sunt insotie de prurit ( mancarime).
 leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7 maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se
intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele
respective).
Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a
elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca
diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.
Cum se diagnosticheaza?
 diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si
pe aspectul clinic al leziunilor;
 sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii
severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;
Cum se trateaza?
Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate
simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie
virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele
insa strict la racomandarea medicului.
Obiectivele majore sunt:
 tratamentul febrei;
 hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau
servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
 calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si
anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
 badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina,
lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice
(difenhidramina);
  probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
 diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

ERITEMUL INFECTIOS -BOALA “OBRAJILOR PALMUITI”

Ce este eritemul infectios?

 o infectie virala, determinata de PARVOVIRUSUL B19- foarte frecvent, peste 80% din adulti
prezinta anticorpi specifici;
 afecteaza in special copiii de varsta scolara(5-14ani);
 apare cu predilectie iarna si primavara;
Cum se transmite?
 aerogen, prin intermediul stranutului, tusei dar si a obiectelor contaminate cu aceste secretii;
 de la mama la fat, femeile insarcinate au un risc mai mare de a face forme severe;
 prin intermediul sangelui sau produselor din sange;
Perioada de incubatie:
 durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor;
 variabila, intre 4 si 14 de zile(media 7-10 zile) de la momentul contactarii virusului;
Perioada de contagiozitate:
 1-3 zile inaintea aparitiei simptomatologiei(febrei); practic copilul este aparent sanatos insa
transmite infectia;
 pe toata durata febrei, momentul eruptiei fiind faza finala a bolii, perioada in care copilasul nu mai
este contagios chiar daca eruptia poate persisita si 2-3 saptamani, uneori chiar luni;
Cum se manifesta?
debut:
 stare generala alterata;
 indispozitie, somnolenta;
 inapetenta, oboseala;
 mialgii(dureri musculare);
perioada de stare:
 tipica pentru o viroza respiratorie, mai rar digestiva;
 cefalee(durere de cap);
 subfebrilitati(37-38C)/febra(38-39, rar peste 39);
 obstructie nazala sau rinoree(secretii nazale seroase);
 dureri de gat secundare inflamarii si congestiei faringo-amigdaliene;
 rar simptome digestive:greturi, varsaturi, diaree;
 dureri articulare: lipesc la copii insa la adult pot fi singura modalitate de manifestare a bolii, cel
mai frecvent fiind implicate articulatia mainii, genunchiului si gleznei; afecteaza preponderent
sexul feminin si pot fi prezente saptamani in sir, manifestandu-se in special dimineata la trezire;
tipic este afectarea simetrica a articulatiilor
perioada eruptiva:
 se manifesta la cateva zile, uneori chiar la o saptamana de la debutul simptomelor;
 initial apare la nivelul fetei, acestia avand aspectul de “obraji palmuiti”, culoarea fiind rosu aprins,
cu tenta stralucitoare;
 poate sa fie prezent pruritul(mancarimea), mai ales la copilasii mai mari si adulti;
 concomitent cu eruptia faciala sau chiar la cateva zile dupa apare o eruptie fina, mai rozalie, cu
aspect dantelat si in restul corpului, cel mai adesea la nivelul trunchiului si membrelor superioare;

 eruptia persista cateva zile dar poate sa reapara in conditii de efort fizic, emotii, bai
fierbinti,expunere la soare pana la 2-3 saptamani(foarte rar chiar si pe durata a 1-2 luni);
 din momentul aparitiei eruptiei, copilasul nu mai este contagios si poate fi integrat in
colectivitate(chiar daca eruptia persisita);
Cum se diagnosticheaza?
 clinic, pe baza simptomelor caracteristice(a eruptiei mai exact, restul simptomatologiei nefiind
tipica ci mai degraba prezenta in marea majoritate a infectiilor virale) si a contactului cu o
persoana infectata;
 se pot efectua analize de sange ce evidentiaza o infectie virala(cresterea leucocitelor cu
predominanta limfocitelor si absenta reactantilor de faza acuta:PCR, specifici pentru o infectie
bacteriana);
 confirmarea necesita dozarea anticorpilor de tip IgM(antivirus B19)care reflecta o infectie acuta-
incep sa apara in sange la 10 zile dupa infectare si persisita cateva luni; anticorpii de
tip IgG reflecta trecerea la un moment dat prin infectie si sunt prezenti incepand cu 14-21 de zile
de la infectare si persisita toata viata;

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala tratamentul este simptomatic, antibioticele nu se regasesc printre recomandari;
atrag inca o data atentia asupra excesului de antibiotice si a obiceiului de a indica antibiotic dupa 1-2 zile
de febra, fara a se stabili cu certitudine daca este sau nu o infectie bacteriana(analize de sange, secretie
faringiana, etc);
 antitermice: se adaministreaza in functie de evolutia temperaturii, fie la 8 ore, fie la 4-6 ore,
alternand preparatele de ibuprofen cu cele de paracetamol; articol detaliat despre febra;
 dezinfectante bucale: albastru de metil, tantum verde, gatulet fericit, etc;
 dezobstrunate nazale: ser fiziologic, apa de mare hipertona, etc;
 antihistaminice(aerius, zyrtec, etc) daca este prezent pruritul(mancarimea);
 izolare la domiciliu pentru a preveni raspandirea infectiei;
 hidratare corespunzatoare;