A efectuat: Guțu Daniela, gr.

SP1602
Profesor: Donos Ala
Alimentaţia copilului sănătos. Nevoi energetice, nutritive, hidrice, metabolism
la copii în funcţie de vârstă. Alimentaţia naturală şi avantajele ei. Cerinţele
privind alimentaţia la san. Mecanismele secreţiei lactate, stimularea secreţiei
lactate. Compoziţia şi caracteristicile colostrului, laptelui matur uman.
Tehnica alăptării la sân (poziţionare, aplicare). Metodele de estimare a
alimentării adecvate la sân. Alimentaţia mamei care alăptează. Diversificarea
alimentaţiei sugarului: indicaţii, reguli şi cronologia de introducere a
alimentelor de diversificare. Ablactarea. Principiile întocmirii raţiei
alimentare pentru copii sugari.
Alimentaţia cu formule de lapte-praf pentru copii. Reguli şi tehnici în
alimentaţia suplimentară. Produse lactate adaptate (lapte praf) - clasificarea,
caracteristici. Raţia alimentară, necesităţi nutritive şi calcularea lor, regimul
alimentar. Incidente în alimentaţia cu formule de lapte-praf. Evaluarea
alimentaţiei sugarilor şi elaborarea raţiei/regimului alimentar corect.
Principiile de alimentare a copiilor preşcolari, şcolari: constituirea raţiei
alimentare, necesităţile fiziologice, spectrul de produse, volum, regimul.
Alimente interzise. Efectuarea calculului alimentar.

Alimentaţia naturală reprezintă forma ideală de nutriţie a nou-născutului şi

sugarului sănătos, laptele de mamă fiind alimentul cu compoziţia perfect adaptată
nevoilor nutritive şi capacităţii digestive a organismului sugarului.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă alăptarea exclusivă până la
vârsta de 6 luni şi continuarea alăptării, pe lângă o alimentație complementară până
la 2 ani sau peste.
Este important de precizat că doar un procent redus de mămici nu pot alăpta,
majoritatea (aproximativ 97-98%) pot să alăpteze, indiferent de vârstă, numărul de
sarcini sau dimensiunea sânilor. Fiecare mamă sănătoasă are oportunitatea de a-i
oferi copilului ei o alimentație complexă şi personalizată, cu o compoziţie adaptată
nevoilor acestuia. Lăuza trebuie să fie informată şi consiliată corect, să fie
sprijinită de familie, de personalul medical şi comunitate.
Alimentația naturală exclusivă reprezintă alimentația exclusivă cu lapte matern
(inclusiv laptele de mamă muls) fără substituenți de lapte matern, fără alte lichide
(ceai sau apă) sau alimente solide
În 1990, la întâlnirea comună OMS/UNICEF cu tema „Alăptarea în 1990: o
iniţiativă globală”, organizată în Italia, la Spedale degli Innocenti, a fost adoptată
„Declaraţia Innocenti pentru protecţia, promovarea şi sprijinul alăptării”. La
Adunarea Generală a OMS din 1991, această declaraţie a fost considerată baza
politicii internaţionale de sănătate.
Echipa medicului de familie are un rol-cheie în promovarea şi susţinerea alăptării
în cadrul consultaţiilor prenatale, precum şi pe parcursul supravegherii active a
copilului. Părinţii au oportunitatea de a primi informaţii corecte, bazate pe dovezi
ştiinţifice, legate de alimentaţia naturală, având posibilitatea să cunoască avantajele
și dezavantajele alaptării atât pentru copil, cât şi pentru mamă şi familie.
Beneficiile laptelui matern pentru copil, mamă, familie şi societate sunt
indiscutabile.
Laptele de mamă este alimentul ideal pentru nou-născut şi sugar, având o
compoziţie perfect adaptată nevoilor nutritive ale copilului aflat într-un proces
accelerat de creştere şi dezvoltare.
Nici un alt lapte nu poate imita complexitatea şi avantajele incontestabile ale
laptelui de mamă. Componentele sale bioactive facilitează adaptarea la viaţa
extrauterină şi asigură creşterea şi dezvoltarea psihomotorie şi afectivă
corespunzătoare. Laptele matern asigură toate nevoile nutriţionale ale copilului
până la 6 luni și rămâne sursa nutritivă principală până la vârsta de 1 an.
Calitaţile laptelui matern sunt net superioare oricărei alternative:

 Este ușor de digerat, are un raport optim benefic pentru copil de proteine -
lipide - glucide - microelemente - substanţe imunomodulatoare. Laptele de
mamă are valoarea energetică ideală pentru copil, de 67 kcal/100 ml.
 Este un aliment viu - compoziţia laptelui de mamă se schimbă, se modifică
pe parcursul aceleiași mese, aceleiași zile, în funcție de anotimp, de vârstă,
de starea de boală sau de sănătatea mamei, ceea ce reprezintă conceptul de
biodisponibilitate și adaptabilitate.
 Laptele de mamă are componente antiinfecţioase şi antiinflamatorii,
favorizează dominanţa bifidobacteriilor în flora intestinală, iar prin
conţinutul de imunoglobuline, de prebiotice și probiotice stimulează
dezvoltarea imunității locale și scade incidenţa infecţiilor digestive,
respiratorii și alergice. Laptele de mamă nu este alergizant și nu produce
intoleranțe, având un rol protectiv pentru copil.
 Laptele de mamă este produs instant, nu necesită pregătire prealabilă, are
temperatura optimă, este proaspăt și disponibil 24 de ore din 24 și 7 zile din
7, gratuit, ideal „transportabil”, ideal „depozitabil”.

a) Avantajele alimentației naturale

 Pentru copil:

 oferă condiții optime pentru dezvoltarea și maturarea sistemului imunitar;

 scade incidenţa infecţiilor gastrointestinale, respiratorii superioare şi otice;
 scade incidenţa sindromului de moarte subită a sugarului;
 reduce riscul apariţiei alergiilor, bolilor cronice - diabet zaharat,
hipercolesterolemie, obezitate, cancere, tulburări vizuale, neurologice, boala
 Crohn;
 stimulează dezvoltarea cognitivă, emoțională și intelectuală a copilului;
 previne malnutriția;
 oferă sentimente de siguranță pentru sugar și un mijloc de liniștire;
 este ușor de digerat și utilizat eficient de către organismul copilului.

 Pentru mamă:

 favorizează involuţia uterină rapidă după naştere şi previne hemoragiile în

post-partum;
 întârzie reapariţia menstruaţiei;
 reduce riscul de anemie şi necesarul de fier pentru mamă;
 accelerează pierderea în greutate;
 protejează împotriva cancerului de sân şi ovar;
 oferă protecţie împotriva osteoporozei post-menopauză;
 scade riscul de diabet zaharat de tip 2 şi scade necesarul de insulină la
mamele diabetice;
 scade riscul de apariție a depresiei post-partum și a psihozelor;
 alăptarea este mai comodă şi mai puţin obositoare.

 Pentru familie:

 raport cost/eficienţă net favorabil pentru familie; dispar costurile legate de

trecerea la alimentația artificială;
 asigură legătura afectivă între mamă şi copil, cu implicaţii în dezvoltarea
neuropsihică ulterioară a copilului.

 Pentru societate:

 scad costurile sociale ale alimentaţiei artificiale - costuri legate de procesul

de fabricaţie, transport, depozitare deşeuri rezultate, soluții pentru
dezinfecţie recipiente, care ajung ulterior în mediul înconjurător şi nu sunt
tocmai prietenoase cu mediul ambient;
 scad costurile legate de îngrijirea medicală în caz de îmbolnăviri mai dese la
copilul alimentat artificial.

b) Contraindicațiile alimentației naturale sunt rare. Acestea pot fi temporare sau

definitive, din partea mamei sau a nou-născutului(
 Contraindicații temporare:

 infecții puerperale, mastite acute severe;

 tratamentul medicamentos administrat mamei, care poate fi nociv pentru
sugar: se evaluează riscurile în raport cu beneficiile (se recomandă ca
medicul să aleagă cu prudenţă medicamentele necesare pentru tratarea
mamelor care alăptează, indicând mai ales medicamentele cu profil limitat
 de reacţii adverse). Majoritatea medicamentelor sunt transferate în laptele de
mamă, dar de cele mai multe ori în cantităţi subclinice, fiind sigure pentru
alăptare. În situaţiile în care mama care alăptează necesită un anumit
tratament, se recomandă să îşi administreze medicaţia prescrisă imediat după
o alăptare sau cu puţin timp înaintea unei perioade mai îndelungate de somn
a copilului. Acest mod de administrare a medicației permite metabolizarea
unei cantităţi mai mari de medicament, scăderea concentraţiei serice a
acestuia şi limitează cantitatea de drog care trece în laptele matern;
 post-anestezie: se va evita alăptarea între 2 și 6 ore după administrarea
anestezicului; durata depinde de tipul anestezicului utilizat.

Contraindicația temporară este adaptată fiecărui caz în parte și se recomandă

reluarea alăptării cât mai repede posibil după rezolvarea problemei. Pe perioada cât
nu alăptează, mama va fi consiliată să se mulgă la 3 ore interval, pentru a menține
astfel secreția lactată.
 Contraindicații definitive:
Din partea mamei:

 chimioterapie;
 consum de droguri recreaţionale de uz intravenos;
 utilizarea de izotopi radioactivi la mamă în scop terapeutic (temporar);
 ingestia de alcool în cantitate mai mare de 0,5 g/kgc/zi;
 infecţie cu HIV;
 infecţie TBC activă;
 infecţie cu virus herpes simplex cu leziuni active la nivelul sânului;
 infecţia cu virus hepatitic B cu viremie prezentă;
 anemii grave, cardiopatii decompensate, nefropatii severe, psihopatii
puerperale;
 plastiile mamare cu autotransplant de mamelon.

Din partea nou-născutului:

 galactozemie;
 deficitul congenital de lactază;
 boala urinelor cu miros de sirop de arţar;
 fenilcetonurie.

a) Monitorizarea alimentaţiei naturale(2,4,5)

Alăptarea eficientă asigură un aport nutritiv optim pentru o creştere şi dezvoltare
corespunzătoare a sugarului.

Pentru a evalua eficienţa suptului şi alăptării se recomandă utilizarea scorului

LATCH (tabelul 1) şi a formularului pentru observarea alimentaţiei naturale B-R-
E-A-S-T-Feeding Observation Form (tabelul 2). Mama va fi consiliată şi educată
pentru a dobândi abilitaţi de alăptare şi îngrijire a copilului. Deprinderea rapidă a
abilităţilor de alăptare reprezintă premisa continuării cu succes a alăptării şi
contribuie la creşterea duratei alăptării.

Alăptarea eficientă asigură menţinerea secreţiei lactate şi nutriţia adecvată a

copilului, de aceea sunt necesare instruirea mamelor privind tehnica alăptării şi
cunoaşterea semnelor unei alăptări eficiente, precum şi depistarea precoce a
problemelor legate de alăptare şi rezolvarea lor.
 Semnele unei alăptări eficiente
Semne majore:

 mama este capabilă să așeze copilul la sân, astfel încât atașarea la sân să fie
corectă;
 copilul suge și înghite într-un ritm regulat și susținut (10 până la 20 de
cicluri de supt în cursul unui alăptat);
 după supt, copilul este mulțumit;
 curba de creștere a copilului este corespunzătoare vârstei;
 comunicarea afectivă mamă - copil este eficientă.

Semne minore:

 pot fi observate semnele funcționării reflexului de ejecție;

 eliminările de urină și fecale sunt corespunzătoare vârstei;
 copilul este dornic să mănânce;
 satisfacție evidentă a mamei care alăptează.

 Semnele unei alăptări ineficiente

 incapacitatea copilului de a se atașa corect la sân;

 nu se observă semne ale reflexului de ejecţie a laptelui;
 apar semnele unei alimentații insuficiente a copilului;
 lipsa suptului susţinut la sân;
 golirea insuficientă a fiecărui sân la fiecare masă;
 persistența ragadelor și după prima săptămână de la naștere;
 copilul plânge repede după alăptare și poate fi liniștit prin alte metode;
 copilul plânge la sân și refuză sânul.

b) Monitorizarea stării de bine a copilului alimentat la sân:

 atinge greutatea de la naştere la maximum două săptămâni;

 creşte 115-220 g/săptămână până la 3 luni;
 prezintă până la 5-8 scaune/zi, cu aspect galben auriu, semiconsistente, fiind
adesea eliminate în timpul sau imediat după alăptare;
 prezintă 6-10 micţiuni/ zi.
Ritmul de creştere în greutate al copiilor alimentaţi la sân diferă de al celor
alimentaţi cu formule: copii alimentaţi la sân cresc mai rapid în primele 2-3 luni,
apoi ritmul de creştere încetineşte.
Pentru evaluarea creşterii în greutate a copilului alăptat se folosesc curbele
ponderale specifice copiilor alimentaţi la sân.
Punctele-cheie ale strategiei naţionale de promovare a alăptării sunt:
1. Dezvoltarea unui cadru legislativ şi administrativ favorabil promovării alăptării.
2. Promovarea şi susţinerea alăptării în maternităţi şi spitale de pediatrie.
3. Protecţia, promovarea şi menţinerea alăptării la nivelul medicinei primare.
4. Instruirea tuturor categoriilor de personal implicate în îngrijirea femeii gravide şi
a copilului mic, referitor la problemele legate de promovarea şi menţinerea
alăptării.
5. Mobilizarea comunităţii pentru promovarea şi susţinerea alăptării.
6. Interdicţia de a se da nou-născuţilor alte alimente sau alte lichide decât laptele
matern, cu excepţia celor indicate medical.
7. Practicarea sistemului rooming-in, permiţând mamei şi nou-născutului să
rămână împreună 24 de ore pe zi.
8. Încurajarea alăptării la cerere a sugarului.
9. Restricţionarea utilizării de biberoane, suzete sau tetine la nou-născuţii
alimentaţi la sân.
10. Încurajarea constituirii de grupuri de susţinere a alimentaţiei la sân şi
îndrumarea mamelor spre acestea după externarea din maternitate.
Alimentația naturală exclusivă reprezintă gold-standardul de alimentație a copilului
în primele 6 luni de viață.
Promovarea şi încurajarea alimentaţiei naturale la nivelul asistenţei medicale
primare presupun instruirea periodică a personalului medical şi însuşirea
competenţelor necesare pentru consilierea gravidei şi lăuzei, monitorizarea
alimentaţiei naturale, precum şi depistarea problemelor legate de alăptare şi
tratamentul acestora. Prin susţinerea alimentaţiei naturale, echipa medicului de
familie asigură primii paşi în educaţia pentru o viaţă sănătoasă, pentru dezvoltarea
armonioasă a copilului, a viitorului adult. 

 
Componenţa colostrului, laptelui de tranziţie şi a celui definitiv. Însemnătatea
colostrului, pentru sănătatea copilului.
COMPOZIŢIA LAPTELUI UMAN
Secreţia glandei mamare cuprinde stadiul de colostru, lapte de tranziţie şi lapte
matur, care diferă prin compoziţie, valoare calorică şi cantitate.
Colostrul este secreţia lactată în primele 5 zile după naştere.
Colostrul este un lichid galben opac, mai bogat în proteine şi imunoglobuline (Ig)
decât laptele uman matur.
Proteinele variază între 27-41 g/l şi diminuă odată cu stabilirea fluxului laptelui.
Imunoglobulinele din laptele colostral au iniţial valori foarte mari, care scad în
primele zile după naştere. Din cantitatea totală de Ig 90% sunt IgA, care înglobează
anticorpii (Ac) antipoliomielitici, anticoli, antistafilococici, anticoxakie.
Ac din colostru rezistă la acţiunea fermenţilor digestivi şi împreună cu Ac secretaţi
de intestin distrug germenii patogeni din tractusul digestiv, oferind un grad crescut
de imunitate locală. Lactoferina, imunoglobulinele A secretorii (IgAs), proteinele
care leagă vitamina B12, corticosteroizii, zincul, lipaza (stimulată de sărurile
biliare), alfa-amilaza, fosfatazele, proteazele şi inhibitorii lor, precum şi unii acizi
aminaţi (taurina) ating nivelul cel mai mare în colostru acesta fiind adaptat astfel la
necesităţile noului născut din primele zile de viaţă.
Glucidele sunt în cantitate totală de 55-60 g/l. Lactoza este în proporţie mică (37
g/l). Oligozaharidele sunt bogat reprezentate (23g/l) şi favorizează implantarea
bacilului bifidus în intestinul nou-născutului.
Lipidele totale sunt iniţial în cantitate de 30g/l, în corelaţie cu activitatea redusă a
lipazelor intestinale ale n.n., iar nivelul lor creşte ulterior. Acizii graşi nesaturaţi
mai ales cei esenţiali sunt în cantitate mare şi au rol în dezvoltarea sistemului
nervos.
Sărurile minerale sunt în cantitate de 3,9g/l. Nivelul sodiului, fosforului, calciului,
fierului, zincului, cuprului este mare în colostru fiind în concordanţă cu cel al
proteinelor.
Vitaminele A, E, C, B12 sunt bine reprezentate în colostru comparativ cu laptele
matur.
Valoarea calorică a colostrului este de 58 kcal/100ml.
Laptele de tranziţie
Stadiul de lapte de tranziţie este delimitat de ziua a 6-a şi a 10-a postpartum cu
toate că modificarea constituienţilor biochimici şi imunologici încă mai continuă
până la o lună.
În această perioadă scade conţinutul de proteine, săruri minerale şi pH-ul, şi creşte
nivelul lipidelor şi al lactozei.
Laptele uman matur
Laptele uman matur are un conţinut în apă de 87%.
Proteinele totale se găsesc în cantitate de 10g/l din care 4g/l cazeina şi 6g/l
proteinele din lactoser (lactalbumine şi lactoglobuline). Laptele uman (l.u.) este un
lapte de tip albuminos în comparaţie cu laptele de vacă (l.v.) care este bogat în
cazeină.
Cazeina umană este sintetizată de glanda mamară din acizii aminaţi din sânge şi
are trei fracţiuni (alfa, beta şi kappa-cazeina), ultima având rol în colonizarea cu
Bacilus Bifidus a intestinului sugarului alimentat natural.
Proteinele din lactoser au un rol fiziologic major: Alfalactalbumina conţine
lactosintetaza, enzimă implicată în sinteza lactozei, ceea ce explică nivelul ridicat
al lactozei din laptele uman;
Lactoferina este o glicoproteină capabilă să fixeze reversibil fierul şi
participă la absorbţia acestuia din lapte la nivelul intestinului şi stomacului. Ea
joacă rol de chelator de fier sustrăgând elementul indispensabil multiplicării unor
germeni patogeni de la nivelul intestinului şi astfel are acţiune bacteriostatică.
Lactoferina reprezintă pentru sugar un factor suplimentar de protecţie al
intestinului faţă de agenţii patogeni, alături de IgAs, lizozim şi Lactobacilus
bifidus. Betalactoglobulina este absentă în laptele uman şi prezentă în laptele de
vacă de aceea laptele uman este un aliment nealergizant. Albuminele serice (din
lactoser) îndeplinesc rol de liganzi pentru folaţi, vitamina B12, tirozină, zinc.
Imunoglobulinele:
- IgAs aglutinează antigenii de origine alimentară, virusurile şi enterotoxinele
bacteriilor, blocând aderarea lor la suprafeţele epiteliale. IgAs conţin anticorpi anti
E. coli, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Coxackie, Echo, virus poliomielitic, virus
hepatitic B şi virus rujeolic.
- Ig G şi Ig M sunt în cantităţi mici în lapte şi nu diferă structural de
imunoglobulinele serice.
 Enzimele laptelui uman au rol în digestia componentelor laptelui şi în apărarea
antiinfecţioasă. Dintre acestea cele mai importante sunt:
- lizozimul - contribuie la liza unor germeni intestinali, potenţează formarea
anticorpilor;
- lipazele - rol în digestia trigliceridelor laptelui uman;
- alfaamilaza - catalizează hidroliza amidonului în maltoză şi compensează
deficitul amilazei pancreatice şi intestinale la sugar;
- proteaze şi inhibitorii proteazelor - în cantitate mai mare comparativ cu laptele de
vacă, catalizează hidroliza proteinelor.
În afara acestor componente laptele uman mai conţine şi aminoacizi liberi, dintre
care taurina, cu rol în resorbţia lipidelor şi dezvoltarea creierului. Proteinele
laptelui uman sunt absorbite şi utilizate de către sugar cu un randament optim. Nici
un procedeu fizic sau chimic nu permite obţinerea unor proteine similare cu cele
din laptele uman.
Glucidele, în cantitate de 70 g/l, sunt reprezentate de lactoză (beta lactoză - 60 g/l,
versus alfa lactoză în laptele de vacă) şi oligozaharide (10 g/l).
 Lactoza este sursă de galactoză care intră în compoziţia cerebrozidelor
creierului.
 Oligozaharidele au rol în apărarea antiinfecţioasă nespecifică, favorizând
colonizarea intestinului cu Lactobacilus bifidus. Acesta determină acidifierea
mediului intestinal, inhibând creşterea germenilor patogeni, are rol antianemic şi
antirahitic (favorizează absorbţia de Fe, Ca, vit. D şi lipide) şi intervine în sinteza
de vit. B şi K.
Lipidele în cantitate de 36-40 g/l, sunt reprezentate mai ales de acizi graşi
nesaturaţi, dintre care acidul linoleic are rolul cel mai important. Trigliceridele
conţin un raport egal între acizii graşi nesaturaţi şi cei saturaţi. Acizii graşi mono şi
polinesaturaţi (acid oleic, palmitoleic şi linoleic) reprezintă peste 1/2 din totalul de
acizi graşi din laptele uman şi au rol în maturarea sistemului nervos în perioada
neonatală. Colesterolul şi lecitina sunt în cantităţi mai mari în laptele uman decât în
laptele de vacă. Prezenţa lipazei în laptele uman facilitează hidrolizarea lipidelor şi
favorizează eliberarea de acizi graşi rapid utilizabili pentru metabolismul energetic.
Sărurile minerale Laptele uman are un conţinut de 4 ori mai scăzut în săruri
minerale şi oligoelemente comparativ cu laptele de vacă. Conţinutul de sodiu fiind
mai redus, este evitată suprasolicitarea funcţiei renale.
Deşi laptele uman conţine de 4 ori mai puţin calciu şi de 6-7 ori mai puţin fosfor
decât laptele de vacă, raportul dintre cele două elemente (Ca : P = 2 : 1) este
favorabil pentru buna lor utilizare.
Fierul se găseşte în cantitate de două ori mai mare în laptele uman, iar utilizarea sa
este net superioară la sugarul alimentat natural, atât în ceea ce priveşte absorbţia
intestinală cât şi încorporarea în molecula de hemoglobină.
Conţinutul în minerale al laptelui uman este puţin influenţat de aportul alimentar
matern, el fiind asigurat de depozitele materne. Astfel, dacă fosforul şi calciul sunt
insuficiente în dieta mamei, ele sunt obţinute prin mobilizarea din depozitele
osoase ale acesteia.
Vitaminele. Laptele uman conţine atât vitamine liposolubile (A, D, E, K) cât şi
hidrosolubile (C, acid folic, complexul vitaminelor B) în proporţii variabile, în
raport cu aportul alimentar. O dietă echilibrată a mamei asigură aportul adecvat al
acestor vitamine, cu excepţia vitaminei D. Cantitatea de vitamină D din laptele
uman nu asigură necesităţile sugarului chiar în condiţiile unei expuneri solare
corecte, dar este mai mare comparativ cu cea din laptele de vacă, ceea ce explică
incidenţa mai mică a rahitismului la sugarul alimentat natural.
Valoarea energetică a laptelui uman matur este de 65-68 kcal/100ml

1. Importanţa şi avantajele alimentaţiei naturale pentru copilul nou-născut şi

sugar.
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurand toate
necesitatile nutritive ale lor in primele 6 luni de viata si ii este necesar copilului
pana in al 2-lea an de viata.
Laptele matern este mai mult decat o simpla colectiee de nutrienti si o protectie
unica impotriva infectiilor si alergiei. Alaptarea la san are efecte de lunga durata,
avand in vedere cresterea si dezvoltarea.
Principalele avantaje ale laptelui matern, pentru copil:
- Contine anticorpi, substante care ajuta la protejarea bebelusului de infectii, pana
ce propriul sau sistem imunitar se maturizeaza;
- Este usor de digerat, ceea ce face ca sugarul sa fie mai ferit de probleme digestive
(dureri abdominale, diaree, constipatie);
- Este lipsit de factori alergizanti, ceea ce reduce riscul aparitiei unor probleme
alergice, cum ar fi astmul, eczemele;
- Studii recente au aratat ca alimentia la san poate ajuta copiilor susceptibili genetic
la prevenirea diabetului zaharat de tip 1 (diabet juvenil);
- Este proaspat si practic lipsit de bacterii, are temperatura optima, nu necesita
preparare si nu costa nimic;
- Sugarii hraniti natural au o dezvoltare dentara mai buna decat cei alimentati
artificial.
Alimentatia la san, pe langa toate avantajele pe care le are pentru sugar, este
benefica si pentru mama. Alaptarea la san poate fi o rasplata suprema pentru
ingrijirea bebelusului, momentele alaptarii ducand la crearea unei relatii profunde
intre mama si copil.
Alimentatia naturala ajuta la retractia uterului si la revenirea lui mai rapida la
normal, precum si la scaderea riscului de aparitie a cancerului de san la mama.
Pentru copil:
 Reduce frecventa si durata patologiilor dispeptice
 Se micsoreaza raspandirea si durata afectiuninilor diareice
 Copilu e protejat contra infectiilor respiratorii
 Scade frecventa otitelor medii si recidivarea lor
 Protejeaza contra enterocolitei necrotice, bacteriemiei, maningitei,
botulismului, infectii urinare
 Este posibil micsorarea riscului de maladii autoimune
 Micsoreaza riscul mortii subite
 Reduce riscul de dezvoltare a alergiei fata de laptele de vaci
 E posibila reducerea riscului de dezvoltare a obezitatii ulterior
 Imbunatateste acuitatea vizuala si nivelul dezvoltarii neuro-psihice
 Reduce riscul de dezvoltare a anomaliilor de muscatura datorita stimularii
dezvoltarii adecvate a mandibulei

2. Avantajele alimentaţiei naturale pentru mamă.

1) Stabilirea precoce a lactatiei dupa nastere reface mai devreme puterile
mamei;
2) Grabeste involutia uterului si micsoreaza riscul patologiilor post-partum,
micsorand mortalitatea materna; micsorand hemoragiile contribuie la
mentinerea pierderilor de hemoglobina (scazand pierderile), imbunatatind,
astfel, nivelul fierului;
3) Prelungeste perioada de amenoree, protejand aparitia unei sarcini;
4) Accelereaza pierderile de greutate, acumulate pe parcursul sarcinii, femeia
revenind mai repede la greutatea corporala de inainte de sarcina;
5) Reduce riscul dezvoltarii cancerului mamar preclimateric;
6) Reduce riscul dezvoltarii cancerului ovarian.

3. Probleme şi obstacole în alăptarea la sân.

Din partea copilului:
- malformaţii ale cavităţii bucale (buza de iepure, gura de lup, retrognatismul);
- infecţii (rinite, otite, pneumopatii);
- boli neurologice (hemoragii meningocerebrale, meningite, encefalite);
- prematuritate;
- boala hemolitică a nou-născutului;
- ictere;
- vărsături.
Din partea mamei:
- furia laptelui;
- hipogalactia temporară a primiparelor;
- mameloane ombilicate;
- ragade mamelonare;
- limfangite, mastite;
Contraindicaţii permanente:
Cauze materne:
- maladii viscerale evolutive grave: TBC, hepatită, SIDA, malarie, septicemii,
neoplazii/tratament cu citostatice, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală;
- boli neuropshice: tulburări psihice grave/psihoza de lactaţie, scleroza în plăci,
epilepsie/tratament cu anticonvulsivante;
- alte situaţii/boli: diabet zaharat, o nouă sarcină cu vârsta de peste 20 săptamâni.
Cauze legate de copil – sunt rare, unele chiar excepţionale:
- galactozemie congenitală;
- intoleranţă ereditară/primară la lactoză;
- fenilcetonurie.