Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Colegiul de Medicină Orhei

Catedra de Discipline Terapeutice

Suport de curs:
ALIMENTAȚIA NATURALĂ.
Alimentație naturală reprezinta alimentația exclusivă cu lapte matern (inclusiv
laptele de mamă stors) fără substituenți de lapte matern, alte lichide sau alimente
solide.
Alimentație exclusivă la sân este alimentarea numai la sân, fara ceai sau apă.
Alăptarea eficientă reprezintă situaţia de creştere şi dezvoltare armonioasă,
corespunzătoare curbelor de creştere şi dezvoltare ale copilului alimentat la sân.
Alăptarea ineficientă reprezintă situaţia în care creşterea şi dezvoltarea copilului
sunt necorespunzătoare vârstei acestuia.
Contact piele la piele este plasarea copilului pe burta mamei cu scopul de a
prelungi contactul biologic.
Îngrijirea în sistem rooming-in reprezintă îngrijirea copilului în același salon cu
mama sa, 24 de ore din 24.
Prerogativa Organizației Mondiale a Sănătății față de alimentația naturală:
OMS și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă a copilului până la vârsta de 6
luni și continuarea alăptării, pe lângă o alimentație complementară până la vârsta
de 2 ani sau peste.

Date epidemiologice:
Alimentaţia naturală reprezintă forma ideală de nutriţie a nou-născutului şi
sugarului sănătos, laptele de mamă fiind alimentul cu compoziţia perfect adaptată
nevoilor nutritive şi capacităţii digestive a organismului sugarului și este cea mai
bună modalitate de a oferi nou- născuților hrana necesară pentru creștere și
dezvoltare.
Alăptarea exclusivă este definită ca practică de alăptare în primele 6 luni de
viață, fără alte produse alimentare sau apă. Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă a copilului până la vârsta de 6
luni și continuarea alăptării, pe lângă o alimentație complementară până la vârsta
de 2 ani sau peste.
Conform datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică în anul 2018,
până la 3 luni au fost alăptați 89,3% copii, până la 6 luni au fost alăptați 81,3%
copii și până la 1 an au fost alăptați – 69,4% copii. Potrivit studiului MICS (2012)
în Republica Moldova doar 36% din copii au fost alăptați exclusiv în primele 6
luni de viață, doar jumătate din copii (48%) au fost alăptați continuu până la vârsta
de 1 an, și numai 12% - alăptați continuu până la vârsta de 2 ani.
Ministerul Sănătății Republicii Moldova a inclus nutriția copilului în cadrul
Politicii naționale de sănătate pentru anii 2007-2021, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 886 din 06.08.2007, care prevede alimentația corectă și inofensivă a
copiilor din primele zile de viață asigurată în conformitate cu recomandările
Organizației Mondiale a Sănătății privind alăptarea precoce a nou-născuților în
maternități și promovarea alăptării exclusive până la 6 luni pentru toți copiii.
Totodată, prin Hotărârea nr. 730 din 08.09.2014 Guvernul Republicii Moldova a
aprobat Programul Național în domeniul alimentației și nutriției pentru anii 2014-
2020, care include un număr de obiective, inclusiv: creșterea până în anul 2020 a
procentului de alăptare exclusivă în primele 6 luni până la 70% și a duratei
mediane a alăptării până la cel puțin 4 luni.
Alimentația naturală oferă beneficii multiple, dovedite științific și este o
măsură preventivă extrem de eficientă atât pentru copii, cât și pentru mame. Cu
excepția a unor situații medicale specifice, alăptarea la sân trebie încurajată
universal. Pentu a ameliora inițierea alăptării la nivel global, în anul 1991 OMS și
UNICEF au lansat ”Baby-friendly initiative” (Inițiativa prietenoasă copiilor).
Scopul a fost protejarea, promovarea și susținerea alăptari la sân prin loialitate la
”Cei 10 pași ai unei alăptări de succes”. De atunci, în jur de 20,000 de spitale în
156 de țări au primit statutul de ”Spital prietenos copiilor”. Ca rezultat, atât rata de
inițiere a lactației, cât și durata de alăptare la sân au crescut considerabil.
Începând cu anul 1994, Ministerul Sănătății Republicii Moldova a susținut
inițiativa mondială Spital Prietenos Copilului pentru a crea un mediu adecvat
pentru protejarea, promovarea și susținerea alăptării. Mai târziu, a fost aprobat un
nou concept – conceptul Spitalului Prietenos Familiei, fiind implementat prin
Ordinul Ministerului Sănătății nr. 327 din 04.10.2005 "Cu privire la implementarea
tehnologiilor oportune în îngrijirea perinatală și îmbunătățirea măsurilor
antiepidemice și controlul infecțiilor nosocomiale în maternitățile prietenoase
familiei".
La începutul anului 2000 în Republica Moldova a fost implementată
inițiativa "Baby Friendly Hospital/Spital Prietenos Copilului" în 24 de spitale cu
unităţi pentru naştere (din 38 existente).
Alăptarea la sân are multiple avantaje pentru sănătatea sugarilor, mamelor,
familiillor și societății la general. Laptele matern oferă o matrice de componente
bioactive, care nu pot fi înlocuite de amestecuri lactate. El conține componente
celulare vii, substanțe imunoreactive, hormoni și alte componente nutriționale
pentru o creștere și dezvoltare optimă a nou-năsucutului. Astfel, laptele matern este
alimentația ideală pentru sugar.
Laptele matern scade incidența multor boli infecțioase ale copilăriei precum:
diareea, bacteriemia, meningita bacteriană, infecții ale sistemului respirator, otita
medie, infecții de tract urinar. Alimentația naturală, de asemenea, s-a dovedit a fi o
măsură importantă pentru prevenirea sindromului morții subite la sugar. Alăptarea
la sân este asociată cu rezultate mai bune la testări neurocognitive. De asemenea,
este o metodă preventivă eficientă pentru mama care alăptează, fiind asociată cu
reducerea riscului cancerului mamar, ovarian și pierdere ponderală post-partum
mai mare. Alăptarea la sân este economă pentru familii, nefiind necesar de
procurat sticluțe și formule adaptate. Analiza costurilor demonstrează beneficii
pentru societate la general prin îmbunătățirea stării de sănătate a mamei și
copilului, reducând pierderea capacității de muncă din motiv de boală.
Având în vedere avantajele alăptării la sân, OMS recomandă alăptarea
exclusivă la sân până la 6 luni și continuarea alăptării după această vârstă cu
diversificare adecvată până la 2 ani și mai mult.
 Odată cu lansarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în 2015, este
abordată sarcina ambițioasă de a eradica la nivel mondial toate formele de
malnutriție până în 2030. În acest context, alăptarea copiilor, inclusiv alăptarea
exclusiv la piept pînă la vârsta de 6 luni, își are impactul favorabil pe parcursul
întregii vieți. Există dovezi științifice, conform cărora alimentația maternă
echilibrată, alăptarea optimă și bunele practici de alimentare a sugarilor și copiilor
de vărstă mică sunt cruciale pentru a asigura o creștere și dezvoltare armonioasă,
precum și pentru a reduce riscul de a dezvolta boli noncomunicabile, atât pentru
mame, cât și pentru copii.
În regiunea Europei și Asiei Centrale cca 12% copii sunt depistați cu diverse
retenții în creștere, iar în unele țări cca 25% din copii suferă de anemie. Totodată,
s-a majorat și rata obezității în rîndul copiilor sub 5 ani, cu cca 80% în anul 2018,
comparativ cu anul 2000. Rata copiilor alimentați exclusiv la sân în Europa și Asia
Centrală este foarte mică (32%), iar alăptarea copiilor pînă la 2 ani constituie doar
28%. Iar cca 50% din țările Europei și Asiei Centrale nu au aprobată o lege ce ar
regula Marketing-ul substituienților de lapte matern, iar publicitatea produselor
alimentare pentru sugari și copiii de vărstă fragedă, inclusiv a celor ce conțin în
exces sare, zahăr și grășimi cresc riscul unei alimentații nesănătoase și induc riscul
dezvoltării obezității la copii. Totodată, împlementarea în diferite țări a inițiativei
„Spital Prieten al Copilului”, inclusiv realizarea celor 10 pași pentru protejarea,
promovarea și susținerea alimentației la sân, au demonstrat o majorare sigură a
ratei alimentației la piept a copiilor.
În scopul îmbunătățirii situației la nivel mondial, sesiunea saptezeci și unu a
Adunării Generle a OMS din mai 2018, a adoptat rezoluția cu privire la susținerea
alimentației eficiente a sugarilor și copiilor de vîrstă fragedă. Rezoluția prevede ca
toate statele membre ONU să efectuieze un șir de activități în susținerea
alimentației la piept, inclusiv să promoveze alimentația la sân, să intensifice
activitățile în cadrul inițiativei ”Spital prieten al copilului”, să adapteze la legislația
națională Codul Internaţional de Marketing a substituenţior de lapte matern, etc.

Caracteristica generala a laptelui matern.

Tipurile laptelui matern.
A. Colostrul-laptele produs de glandele mamare in primele 5-7zile dupa nasterea
copilului.Este un lichid alb-galbui,opalescent,in cantitate de 5-7 ml.Are un continut
bogat de protein,asemanatoare cu protein serului sangvin.Este bogat in saruri si
vitamine(Na,Zn,Fe,Cu,Se,Mn sunt in concentratii maxime;Ca,K se majoreaza
temporar cu stabilizarea ulterioara constanta).Valoarea energetica este de 2 ori mai
 mare ca a celui matur alcatuind 1000-1500kcal.Continut bogat net superior de IgA
secretorii
B. Laptele de tranzitie-laptele produs de glandele mamare in perioada 6-10 zile
dupa nastere.Contine proteine (15g/l),lipide (36g/l),glucide (80g/l).Scade treptat
cantitatea de saruri minerale si oligozaharide,iar fosforul si biotina atesta o
crestere.
C.Laptele matur-laptele produs de glandele mamare din ziua a 11-a dupa
nasterea copilului,Laptele matur contine tot spectrul de microelemente,vitamine,
proteine,lipide,glucide ,Ig A,M,G;toate tipurile de enzime.
Proteinele laptelui matern
 Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate raportată la ml sau
litru, dar şi după caliatatea lor. Astfel, laptele matern conţine proteine specifice
umane, majoritar fiind proteine din zer şi mai puţin cazeină, iar spectrul de
aminoacizi diferă foarte mult de cel al laptelui de vaci, în special fiind bogat în
cisteină şi taurină, responsabile de prosele de maturizare a celulelor nervoase.
 Datorită celor enumerate proteina laptelui matern este mai şor şi practic în
totalitate digerată de către sugar, nu provoacă alergie ( spre deosebire de proteina
laptelui de vaci, care, inducând o gastroenteropatie alergică poate provoca chiar şi
microhemoragii intestinale) asigură necesităţile sugarului în primele 6 luni de viaţă
şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:
 Conținutul de proteine în laptele matern corespunde necesităților copiilor
sugari
 Laptele matern conține preponderent proteine serică, comparativ cu laptele
de vaci, în care proteina majoritară este cazeina și doar 20% reprezintă fracția
serică
 O parte din proteinele serice ale laptelui matern sunt reprezentate de α
lactalbumină, lactoferină, care reprezintă sursa tutror aminoacizilor esențiali pentru
organismul copilului sugar
 În laptele de vaci, respectiv și în formulele preparate în baza acestuia,spre
deosebire laptele matern, proteina majoritară este β-lacto-globulina, care lipsește în
laptele matern și poate induce reacții alergice la copii
 Cazeina laptelui matern posedă proprietăți chimice deosebite de cazeina
laptelui de vaci, fapt care-i ușurează digestia
 Cazeina laptelui matern este reprezentată și prin factorii imuni de origine
proteică – imunoglobulina A, lactoferina, lizozima și alte macromolecule,
implicate in apărarea specifică și nespecifică a organismului copilului
Lipidele
 Lipidele laptelui matur constitue circa 4 – 4,5 g/100 ml. Deşi concentraţia de
acod linoleic şi alţi acizi graşi polinesaturaţi depinde de regimul alimentar matern
 şi de rezerva ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat în acizi graşi
polinesaturaţi policatenari care sunt indispensabili pentru dezvoltarea şi
mielinizarea creierului.
 Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături fine , fiind
practic în totalitate (circa 98%) constituite de trigliceride. Cantitatea de lipide în
laptele matern poate varia pe parcursul zilei: concentraţii maxime sunt constatate
de obicei între orele 10 şi 12 ziua.
 Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută în porţia finală de lapte
de la sfîrşitul alăptării.
 Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50% din totalul de calorii
 Laptele anterior, care se scurge la începutul alimentării la sân, este mai apos,
conține mai multă lactoză și mai puține lipide, acestea fiind mai multe în laptele
posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se scurge la sfârșitul alimentării
 Laptele posterior în acest fel joacă un rol important în asimilarea de energie
și, deși se dobândește mai greu, este esențial ca să nu se întrerupă alimentarea când
fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai puțin activ
Glucidele
 Glucidele laptelui matern în mare parte sunt reprezentate prin lactoză ( ca şi
în laptele de vaci, de altfel). Din punct de vedere cantitativ în laptele matern sunt
mai multe glucide decît în laptele de vaci şi cel adaptat, diferă şi calitatea
glucidelor în tipurile de lapte enumerate.
 Laptele matern în afară de lactoză, care este preponderent de tip beta ( care
favorizează activitatea florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o
cantitate mică de galactoză, fructoză şi oligozaharide. Laptele de vaci este mai
sărac în glucide, iar lactoza este majoritar de tip alfa.
 Glucidele laptelui matern sunt reprezentate de lactoză, care acoperă 40 %
din caloriile furnizate și care se digerează/asimilează ușor (>90%) în intestinul
subțire Lactoza neasimilată a laptelui matern ajunge în intestinul gros, unde sub
acțiunea bacteriilor se fermentează și se transformă în acizi grași cu lanțuri scurte
și acid lactic, - compuși, care, la rândul lor se asimilează, contribuind la
acumularea de energie
 O altă acţiune benefică este micșorarea valorii PH-ului intestinal şi
îmbunătățirea absorbția Ca
 Lactoza laptelui matern favorizează creșterea lactobacilelor și celorlalți
reprezentanți ai microbiocenozei normale a intestinului, care-l apără pe sugar de
gastroenterită
 În timpul infecției intestinale la copiii, alimentați cu lapte-praf, uneori se
dezvoltă intoleranța de lactoză, ca rezultat al afectării epiteliului și scăderii
 activității lactazei, ceea ce impune necesitatea administrării formulelor speciale,
fără lactoză
 Copii, alimentați natural, își mențin toleranța față de conținutul sporit de
lactoză din laptele matern, de aceea trebuie să fie alimentați în continuare natural
 Laptele matern conţine cantităţi semnificative de oligozaharide
 Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să comparăm laptele matern cu
alte tipuri de lapte, în special laptele de vaci . Mai cuseamă asta se referă la
cantitatea comparativ exagerată de natriu , caliu, calciu şi fosfor în laptele de vaci.
 Acest fapt determinnă o suprasolicitare osmotică renală a sugarului,
sistemul lui reno-urinar nefiind încă suficient de matur pentru un aşa efort.
 Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi acceptabile în laptele de
vaci nu au o biodisponibilitate suficient de bună, precum aceleaşi elemente din
laptele matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier şi zinc.
 Vitaminele laptelui matern , de regulă, corespund necesităţilor copilului, dar
depind şi de regimul alimentar al mamei.
 Oricum laptele matern este întotdeauna adecvat după conţinutul de vitamine,
spre deosebire de laptele de vaci, care, după prelucrarea termică,este practic lipsit
şi de puţinul ce-l conţinea.

2.Factorii de protecţie şi imunomodulatori ai laptelui uman

Imunoglobiline A-secretoare (SIgA) active anti-E. coli, C. tetani, K.
pneumoniae, Salmonela, Shigela, Streptococcus, S. pneumoniae, C. tetani,
H.Influenzae, V.Holerae, Campilobacteria, Candida albicans.
Anticorpii antivirus: rota-, RS-, polio-, entero-, citomegalovirus, HIV,
rubeola-, herpes.
SIgA anti- G. Lamlia, E. Histolytica, S.mansoni.
Immunoglobuline G,A,M,D.
Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui celular)
Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui celular)
Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
Interleukina-6
Limfocite T-,B-
Interferonii ( agrnţi antivirali)
Macrofagi (fagocitează bacterii)
Complement C3, C4
Factori nespecifici antistafilococici( lipide ce posedă acţiune
antistafilocociă)
Factorul Bifidum (stimulează bacteriile bifidum, acido-lactice din intestin
 Factori biochimici (lipide, glucide)
Ribonucleaza ( agent antiviral)
Inhibitorii proteazelor
Proteinele ce leagă vitamina B 12 şi folaţii
Factorul antilambliozic(lipide ce posedăacţiune antilambliozică)
Oligozaharide (inhibitori de alipire a bacteriilor de epiteliu).

Rolul imunoprotector al laptelui matern

 se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
 copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
 scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
 protejează contra enterocolitei necrotice,
bacteriemiei,meningitei,botulizmului,infecţiilor urinare
 este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip I, colită
nespecifică ulceroasă etc.)
 micşorează riscul morţii subite a sugarului.

3. Factorul reglator al funcţiilor specifice umane la nou- născuţi şi sugari care

nu sunt alteceva, decât enzimele, unii componenţi speciali, hormonii şi factorii de
creştere, prezenţi în laptele matern (vezi tabelul de mai jos) şi care determină
creşterea şi dezvoltarea fizică, dezvoltarea şi maturizarea tuturor organelor şi
sistemelor.
Hormonii din laptele matern:
-steroizi adrenali
- calcitonina eritropoietina
- insulina
- oxitocina
- prolactina
- somatostatina
- triiodtironina
- tiroxina
- TRH
- TSH
- Neurotenzina (vazopresina)steroizii ovarieni.
Factorii de creşteredin laptele matern:
 factorii de creştere epidermali (FCE)
 factorii de creştere ai nervilor (FCN)
 factorii de stimulare a coloanei
 factorii de creştere Bifidum.

4. Laptele matern ca factor de dezvoltare a reacţiilor adecvate

psihomotorii, intelectuale şi a capacităţilor de cunoaştere:
 Laptele matern conține neurohormoni ce favorizează dezvoltarea
intelectuală a copilului.
 Copii alimentați natural au un comportament psihoemoțional mult mai
echilibrat.

Cei zece paşi ai unei alăptări de succes Declaraţia comună a

OMS/UNICEF (1989)
 1. Să aibă o politică scrisă referitor la alimentaţia naturală, care să fie
comunicată frecvent întregului personal de îngrijire a sănătăţii.
 2. Să pregătească întregul personal de îngrijire a sănătăţii privind capacităţile
necesare implementării acestei politici.
 3. Să informeze toate femeile gravide referitor la beneficiile şi condiuta
alimentaţiei naturale.
 4. Să ajute mamele să iniţieze alimentaţia naturală în prima jumătate de oră
după naştere.
 5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia chiar şi
atunci când ele sunt separate de copii lor.
 6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau alte lichide decât laptele matern,
cu excepţia cazurilor, când este indicat medical.
 7. Să practice rooming-ul, permiţând mamelor şi copiilor lor să stea
împreună 24 de ore din 24.
 8. Să încurajeze alimentaţia naturală la cerere.
 9. Să nu ofere suzete, tetine copiilor care sug.
 10.Să susţină crearea grupurilor de sprijin pentru alimentaţia naturală şi să
orienteze mamele către aceasta după externarea lor din spital sau clinică.
În mediu necesităţile în energie pentru copii primului an de viaţă pot fi
reprezentate astfel:
o până la 4 luni :120 – 125 ккаl/kg;
o 4 – 9 luni: 115 – 125 ккаl/kg;
o 9 – 12 luni: 105 – 120 ккаl/kg. \
Necesităţi proteine:
o 1-3 luni: 2,5 -2,25g/kg/zi
o 4-12 luni: 2,0 -1,5 g/kg/zi
o 1 -5 ani: 1,2 -1,1 g/kg/zi
 Sugarul necesită 43% din proteine sub formă de aminoacizi esențiali, copiii mai
mari – 36%
Necesităţi lipide
o Pentru sugar: 3,5-6g/kg/zi
o 1-3 ani: 4,5g/kg/zi
o 4 ani și mai mult – 2g/kg/zi.
Se recomandă ca minimum 30%, optimal 40-50% din necesități energetice ale
sugarului și copilului mic să fie satisfăcute pe contul lipidelor, iar după 2 ani
nivelul optim să fie 30% din care mai mult de 10% pe contul lipidelor nesaturate
sau polinesaturate.
Necesităţi glucide
 Pentru sugar: 12g/kg/zi
 Celelate vârste:10g/kg/zi
După vârsta de 2 ani 60% din necesitățile energetice trebuie satisfăcute pe contul
glucidelor, din care 10% să fie carbohidrate simple. Cetoza rezultă în cazul când
densitatea energetică a glucidelor este sub 10%

Consilierea mamei privind poziționarea și aplicarea

corectă la sînul mamei
Semnele poziţionării corectea copilului în timpul alimentării la sân:
Copilul este întors cu tot corpul spre mama şi e strâns lipit cu burtica de
burta mamei
Faţa copilului se află aproape de piept
Corpul şi capul copilului formează o linie dreaptă
Mama susţine cu ambele mâini capul şi corpul copilului.
Semnele aplicării corecte la sân:
Bărbia copilului atinge pieptul mamei
Guriţa este larg deschisă
Buza de jos este curbată către exterior
Deasupra buzei superioare se observă o fâşie mai mare a areolei decât sub
buza inferioară

ALĂPTAREA OPTIMĂ
Iniţierea alăptării în prima ½ oră de la naştere.
Alăptarea frecventă, la cererea copilului, inclusiv noaptea.
Alăptarea exclusivă până la 6 luni de viaţă.
Diversificarea alimentaţiei cu alimente potrivite atunci când copilul are
aproximativ 6 luni de viaţă.
 Menţinerea alimentaţiei la sân până la doi ani
Referiri la poziţie
 Aşezat bine, copilul prinde fără nici un efort, cu ajutorul buzelor, o parte din
areolă.
 Gura copilului trebuie să fie larg deschisă, iar buzele – întoarse în exterior.
 Limba copilului trebuie să se afle în zona maxilarului inferior, astfel ca împreună
cu el să facă o mişcare văluroasă de stoarcere a laptelui, prin comprimarea
rezervelor de lapte contra palatului gurii.
 Limba trebuie să se vadă în spaţiul dintre buze şi sân.
 Copilul suge încet şi profund. Înghiţiturile lui pot fi văzute sau auzite.
 Ţinut prea aproape de mamă, copilul poate atinge sânul cu bărbia sau năsucul.
Mama nu trebuie să-şi facă griji în privinţa respiraţiei copilului. Nasul copilului are
o astfel de structură, care îi permite să respire anume dintr-o astfel de poziţie. Doar
în cazuri de excepţie, copilul va respira cu greu, începând să fie agitat din cauza
imposibilităţii de aşi mişca liber capul: (de exemplu – copilul este blocat într-o
anumită poziţie de către mâna mamei).
 Când copilul este bine poziţionat, laptele curge bine, iar alăptarea nu provoacă
dureri

Aplicarea la sân incorectă cauzează:

 Inflamări şi fisuri ale mameloanelor
 Aflux nesatisfăcător al laptelui şi creştere lentă a copilului
 Stări de foame permanentă a copilului, care nu este satisfăcut de alimentare
 Induraţie a mamelonului
Semnele poziiei incorecte în timpul alptării:
Corpul copilului este opus corpului mamei şi nu e lipit de el
Bărbia nu atinge sânul mamei
Se observă o fişie mare a areolei chiar şi sub buza inferioară
Copilul face mişcări rapide şi scurte
În timpul alimentării obrajii copilului sânt traşi înăuntru
Copilul este excitat şi refuză pieptul
Copilul poate emite sunete specifice
Mama simte dureri în timpul sugerii

Metodele de estimare a alimentaţiei adecvate a copilului

1.Semnele alimentaţiei adecvate la sân
Glutiţia auzită în timpul suptului
Scutece umede mai multe de 6 în 24 ore
Scaun fiziologic ( de regulă după fiecare alimentaţie)
 Starea sânului „comparativ gol” după alimentare
Starea satesfăcătoare a copilului între perioadele de alimentare
Adaosul în masă 18-30 g/zi sau 125-210 g/săptămînăn în prima lună de
viaţă
2.Simtomele foamei copilului sugar
Curba ponderală plată
Micţiuni rare ale urinei
Schimbări ale scaunului (constipaţii sau diaree, scaun instabil )
Copilul este neliniştit, agitat
Copilul suge degete

3.Semne care indică că greutatea copilului nu creşte suficiente de repede

Câştigul în greutate este sub18 g/zi şi la 3 săptămâni nu a recuperat
greutatea sa de naştere
Pare somnolent , are un plâns slab sau scâncit şi doarme mult
Poate avea urinări reduse, concentrate, sau o eliminare urinară normală
Are scaun des, sau nu-l are deloc
Poate suge incontinuu
Poate avea privirea anxioasă şi piele cu riduri pe tot corpul.

4.Aprecierea alimentaţiei copilului

Eficienţa alimentaţiei se estimează prin aprecierea următoarelor indici:
starea generală a copilului
dinamica indicilor dezvoltării fizice (masa, talia),
nivelul dezvoltării neuropsihice
nivelul morbidităţii prin aprecierea indicelui sănătăţii
rezulatele analizelor de laborator (hemoglobina, proteinograma, imunograma,
ionograma, echilibrul acido-bazic al sângelui).

Avantalele alimentaţiei naturale pentru copil şi pentru

mama care alăptează
Pentru copil:
 Reduce frecvenţa şi durata patologiilor dispeptice.;
 se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
 copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
 scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
 protejează contra enterocolitei necrotice,
bacteriemiei,meningitei,botulizmului,infecţiilor urinare
 este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip I,
colită nespecifică ulceroasă etc.)
 micşorează riscul morţii subite a sugarului.
 Reduce riscul de dezvoltare a alergiei faţă de laptele de vaci;
 E posibilă reducerea riscului de dezvoltare a obezităţii ulterior;
 Imbunătăţeşte acuitatea vizuală şi nivelul dezvoltării neuropsihice;
 Reduce riscul de dezvoltare a anomaliilor de muşcătură datărită stimulării
dezvoltării adecvate a mandibulei

Pentru mamă:
 Stabilirea precoce a lactaţiei după naştere reface mai devreme puterile
mamei ;
 Grăbeşte involuţia uterului şi micşorează riscul patologiilor post-partum,
micşorând mortalitatea maternă;Micşorân hemoragiile contribuie la menţinerea
pierderilor de hemoglobină ( scăzând pierderile), îmbunătăţind, astfel, nivelul
fierului;
 Prelungeşte perioada de amenoree, protejând de apariţia unei sarcini;
 Accelerează perderile de greutate, acumulate pe parcursul sarcinii, femeea
revenind mai repede la greutatea corporală de înainte de sarcină;
 Reduce riscul dezvoltării cancerului mamar preclimateric
 Reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian.
O condiţie obligatorie pentru stabilirea, dezvoltarea şi menţinerea lactaţiei este şi
aplicarea şi poziţionarea corectă a copilului la sân

Calcularea necesarului unic și zilnic de hrană

Calcularea rației de lapte .Calculul se face prin metode clasice bine cunoscute
energetica și volumetrică.
Pentru nou nascutii in primele 7zile de viață poate fi folosită formula Finkelștein
L=( N-I)*70 sau 80 -L cantitatea de lapte /zi
-N vîrsta copilului în zile.
Coeficientul 70 se folosește pentru sugarii născuți cu greutatea sub 3250 gr,iar 80
pentru sugarii născuți cu greutatea peste 3250 gr.
De la ziua a 7-a pînă la a 14-zi de viață se poate folosi formula lui Apert
L=I/10 din greutatea copilului +200
După ziua 14-a rația alimentară se poate calcula prin metoda volumetrică.
Metoda volumetrică
2 săptămîini-2 luni 1/5 din masa corpului
2 luni-4 luni 1/6 din masa corpului
 4 luni-6 luni 1/7 din masa corpului
6 luni-9 luni 1/8 din masa corpului
9 luni-12 luni 1/9 din masa corpului
După 4 luni rația alimentară va constitui 900-1000 ml pînă la vîrsta de 1 an, fără a
depăși de obicei cantitatea de 1 litru.
Dacă se va folosi metoda volumetrică care e mai fidelă ,dar mai pretențioasă ,se va
reieși din următoarele necesități energetice la kilocorp/zi.
-I timestru 110-120 kkcal
-II trimestru 100-110 kkcal
-III trimestru 90-100 kkcal
-IV trimestru 80-90 kkcal.

Frecvența alăptărilor la sîn

de la 1-6 luni va fi alimentat aproximativ de 8 ori ziua și de 3-4 ori noaptea.
6-12 luni se menține frecvența alimentației la sîn de 5-6 ori pe zi.
Exemplu:
Studiul de caz:
Copilul în vîrstă de 3 luni. Masa la naștere 3600 g,talia 52 cm.Masa actuală 6000
g,talia 61 cm,perimetrul cranian 39 cm.,perimetrul toracic 38 cm.Se află la
alimentaţie naturală .
1. Alcătuiți rația pe o zi.
2. Efectuați calculul alimentar.
3. Apreciați corectitudinea administrării Vit.D conform CIMC.
Conform metodei volumetrice copilul la vîrsta de 3 luni mănîncă un volum de 1/6
din masa corpului ceea ce constituie 1000ml (masa actuală 6000g) pentru 24 ore.
La vîrsta dată copilul se alimentează de 8 ori timp de 24 ore,astfel la o singură
alimentare va consuma 125ml lapte matern
Calculele efectuate:
6000: 1/6 (din masa actuală a copilulu) =1000ml/24ore
1000ml:8 (alimentări) = 125 ml pentru o alimentare
Raţia diurnă:
6˚˚-125 ml lapte matern
9˚˚-125 ml lapte matern
12˚˚-125 ml lapte matern
15˚˚-125 ml lapte matern
18˚˚-125 ml lapte matern
21˚˚-125 ml lapte matern
24˚˚-125 ml lapte matern
 03˚˚-125 ml lapte matern
Concluzie:Conform calculelor efectuate putem afirma că copilul în vîrstă de 3 luni
la alimentaţie artificială va consuma zilnc un volum de 1000 ml, cîte 125 ml la
fiecare alimentare la interal de 3 ore , inclusiv noaptea.

Consilierea mamei privind complicațiile alăptării la sîn

și acordarea asistenței
COMPLICATIILE IN TIMPUL ALAPTARII
Angorjarea sinilor
Canale galactofore obstruate
Ragade mamelonare
Mastita
Copilul care se opune plasarii la sin
Copilul care piede sinul
Hipogalactia

1.Angorjarea sînilor
• Apare cînd se secretă rapid laptele în glanda mamară şi are loc un aflux
puternic de sînge şi limfă, însă evacuarea sînului se face rar şi incorect. Sînii devin
fierbinţi şi dureroşi, sînt tensionaţi şi lucioşi. Astfel se stagnează eliminarea
laptelui.
Sfaturi
• Poziţionarea corectă şi mai frecventă la sîn.
• Aplicarea pe sîni între alăptări a compreselor reci.
• Înainte de alăptare aplicaţii calde pe areolă.
• După alăptare laptele rămas se stoarce apoi se aplică un prosop rece pentru a
reduce edemul.
2. Canale galactofore obstruate
Cauze
• Evacuarea incompletă sau rară a sînului
• Oprimarea reflexului de evacuare a laptelui
Conduita
Aplicaţii umede calde sau duşul cald înainte de alăptare.
Masarea şi stoarcerea laptelui înainte de aplicarea copilului la sîn.
Copilului i se oferă mai întîi sînul afectat.
Folosirea metodei sticluţelor calde
Netezirea sînului de la bază spre mamelon.
Masajul în regiunea cervicală şi a spatelui mamei.
Comprese reci după alăptare.
 Analgetice slabe (Tylenol).

3.Ragade mamelonare
Cauze .Apare ca o consecinţă a poziţionării incorecte, folosirea frecventă a
antisepticelor şi săpunurilor nepotrivite pentru spălarea mamelonului, prezenţa
infecţiei la prunc.
Conduita
Poziţionarea corectă la sîn.
După alăptare aplicaţi pe mameloane puţin lapte şi expuneţi sînii la aer să se
usuce.
Evitaţi cremele, unguentele.

4. Mastita
Cauza.Este o infecţie a sînului, condiţionată de fisurile mamelonare sau angorjarea
sînului, care evoluează cu o tumefiere locală, eritem, senzaţii de căldură. Mama
acuză febră, astenie, greaţă etc.
Conduita
• Nu se întrerupe alăptarea
• Aplicarea mai frecventă a copilului la sîn
• Stoarcerea sînului după fiecare alăptare.
Terapia cu antibiotice: fluloxacilină – 250 mg, intern, o dată în 6 ore, 7 – 10 zile.
Eritromicină 250 – 500 mg, intern, o dată în 6 ore, 7 – 10 zile.

5. Copilul care se opune plasării la sîn

Cauza.Cînd copilul este ţinut în poziţie ce-i provoacă durere sau i s-a dat deja
suzeta sau a fost alimentat cu biberonul.
Conduita
Se poziţionează corect la sîn.
Se revine la alăptare peste 15 minute, cînd copilul este liniştit.
Nu se utilizează suzeta, biberonul.
Nu se presează pe locurile dureroase.
Pînă la acceptarea sînului de către copil el se va hrăni cu cana.

6.Copilul care pierde sînul

Cauza.Mameloane ombilicate, sîni angorjaţi prea plini, scurgerea prea mare de
lapte, poziţionare incorectă la sîn etc.
Conduita
• Înainte de alăptare se extrage puţin lapte pentru ca la supt scurgerea lui să fie
mai lentă şi mamelonul să aibă o formă mai alungită.
 • Poziţionarea corectă cu capul într-o uşoară extensie, astfel încît bărbia să i se
sprijine pe sîn, iar nasul să nu se înfunde prea tare.
• Mama nu va apăsa capul copilului spre sîn.

Consilierea mamei privind administrarea

hranei complementare sugarilor de diferită vîrstă
Întroducerea complementului (diversificarea alimentaţiei)
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi
lichide noi suplimentar la laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în
felul următor:
 1. Hrana perioadei de tranziţie – acestea sunt produsele (alimentele)
complementare , destinate satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice,
specifice organizmului copilului sugar;
 2. Hrana din masa familiei – acestea sunt produsele complementare , care
se dau copilului de vârstă fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de
întreaga familie .

Principiile generale ale diversificării alimentaţiei sugarului

1. Diversificarea va începe numai dacă sugarul este sănătos.
2. Se va întroduce numai câte un singur aliment nou, la un singur prânz, în cantitate
mică (20-30 gr ) , care se va mări treptat în zilele următoare la acelaşi prânz, reducând
proporţional laptele, astfel încât in 7-8 zile să se înlocuiască complet prânzul de lapte
cu noul aliment.
3.Nu se introduc simultan mai multe alimente noi,ci la intervale de minim 5
zile.Aceastaeste necesar pentru adaptarea copilului la noul produs și monitarizarea
toleranței față de acesta.La cele mai mici semne de intoleranță(vome,diaree) se exclude
alimentulnou introdus pe un timp de 1-2 săptămîini,pînă la refacerea digestivă,după
care se va încerca reîntroducerea lui cu mai multă prudență.
4.Alimentul nou complimentar se va administra de preferință cu lingurița și nici într-un
caz prin biberon.Astfel se vor dezvolta deprinderile alimentare,pe de altă parte veți avea
siguranța că copilul a primit o hrană consistentă din punc de vedere nutritiv și caloric
5. Consistenţa alimentelor complementare se va schimba treptat de la o masă bine
omogenizată la pireu, tocătură,apoi bucăţele mici.
6. Nu este raţional de a administra două prânzuri de acelaşi fel pe zi. De obicei primul
complement în zi se administrează la a doua priză alimentară, prima fiind cu lapte.
7. Alimentul nou complementar se administrează înaintea laptelui pe care îl înlocuieşte,
dacă copilul este alimentat artificial şi după aplicarea la sân , dacă este alimentat
natural.
8. Alegerea primului aliment nou se face în funcţie de starea de nutriţie a sugarului:
pentru sugarul eutrofic – pireu de legume, iar pentru cel de nutriţie scăzută – terci
făinos fără gluten , preferabil pregătit pe un amestec adaptat, iar în lipsa lui - pe lapte de
vaci diluat, apoi integral.
9. Toate prânzurile de diversificare trebuie să aibă o valoare calorică mai mare decât
prânzurile de lapte, care se scot din alimentaţie. Dacă copilul beneficiază de alimentaţie
la sân, conform recomandaţiilor OMS, produsul complementar se administrează după
aplicarea la sân.
10.Dacă sugarul refuză sistematic alimentul nou întrodus, se renunţă temporar la
administrarea lui, deoarece există riscul apariţiei anorexiei psihogene la sugar.
11.Pe măsura creşterii copilului oferiţi-i psibilitatea de a se alimenta singur, să ia
alimente cu mânuţa de exemplu, dar continuaţi să-l alimentaţi activ şi să-l încurajaţi să
mănânce.
12.Diversificarea urmăreşte scoaterea treptată a prânzurilor de lapte în scopul obişnuirii
sugarului cu alimente asemănătoare alimentaţiei adultului.
13.Pe parcursul diversificării se efectuiază un continuu monitoring al stării sănătăţii
copilului.

ABLACTAREA. Consilierea mamei privind ablactarea sugarului

Alimentaţia la sîn este indispensabilă în primele 4 – 6 luni de viaţă cu durata optimă
pînă la 18 – 24 luni. Ablactarea se poate face treptat sau brusc. Ablactarea progresivă se
face prin înlocuirea unui supt, fie cu o masă de diversificare, fie cu un preparat de lapte.
Administrarea hranei diversificate este şi inţierea ablactării treptate. Dacă este efectuată
corect, ablactarea este bine suportată atît de mamă, cît şi de copil.
De obicei se face la vîrsta de 1,5 – 2 ani, cînd copilul este alimentat la sîn mai rar. La
început sînt înlocuite cu un produs lactat artificial alimentaţiile de dimineaţă, spre
exemplu, lapte de vaci, apoi şi alăptările de seară.
Ablactarea bruscă se face numai în caz de îmbolnăvire a mamei (contraindicaţie de
alăptare) sau în caz de deces a copilului şi este uneori suportată foarte greu.
La femei perioada de involuţie după oprirea suptului este mult mai îndelungată decît la
alte mamifere, ajungînd la 40 de zile. Avantajul este, că lactaţia poate fi restabilită după
o întrerupere a alăptării în această perioadă, dacă copilul reia suptul frecvent.
Deazvantajul este că ablactarea bruscă poate fi suportată de către mamă foarte greu,
conducînd la dezvoltarea în glanda mamară a mastitelor.
De multe ori metodele tradiţionale de micşorare a lactaţiei cum ar fi aplicarea unui
bandaj strîns pe glandele mamare, micşorarea cantitţii de lichid, nu sînt suficiente. În
aceste cazuri este necesară administrarea de medicamente, în deosebi antagoniştii
prolactinei, cum ar fi Parlodelul (Bromocriptine mesylate), comprimate de 2,5 mg, cîte
o pastilă de 2/zi în timpul mesei, timp de 2 săptămîini.