Zatolosnii Abigeala , gr.

30

Exercitiul 1

Anii 1990-Mondialiazarea economiei

1996-prima reuniune economica a sefilor de state Europa-Asia

20 iunie 1948- Ludwig Erhard , in Germania a introdus simultan o noua moneda, marca germana si a abolit
aproape toate controalele asupra preturilor si salariilor

Exercitiul 2 =10 ani

1948

d.
Hr. 1940 1990 1996

Exercitiul 3
1) Criza din 1929-1933 a orientat societatea spre alte modele economice decât cel liberal.

2) După parerea multor specialosti , criza economica a fost de conjunctură in Apusul Europei, unde societatea
a inregistratprogrese evidente , și de repercusiune in estul si sud-estul Europei ,unde procesul respective s-a
aflat pe alte coordonate

3)Temerile politice au impiedicat cooperarea economica , esentiala in redresarea si restaurarea increderii

Exercitiul 4
1) Jean Monnet a propus un „plan global de modernizare si dezvoltare economică” guvernului francez. În
1949, Monnet a realizat că divergența dintre Franța și Germania pentru controlul regiunii de cărbune atingea
cote alarmante, presimțind o posibilă reîntoarcere la ostilități, așa cum s-a întâmplat după primul Război
Mondial. Monnet și asociații săi au conceput ideea de Comunitate Europeană.

2) Consilier pe probleme economice şi om politic francez, Jean Monnet şi-a dedicat viaţa cauzei integrării
europene. A fost sursa de inspiraţie a planului Schuman, care prevedea unificarea industriei grele a Europei
occidentale

3) După ce crearea unei Comunități Europene de Apărare a eşuat în 1954, Monnet a fondat „Comitetul de
Acţiune pentru Statele Unite ale Europei”. Comitetul a fost înfiinţat pentru a revigora spiritul integrării
europene şi s-a aflat la originea multor progrese făcute în direcţia integrării europene, printre care se numără
crearea pieţei comune, a sistemului monetar european, a summiturilor Consiliului European şi organizarea de
alegeri prin vot universal pentru Parlamentul European.
Exercitiul 5
1) Urmarile politice ale crizei au fost mai puternice sim ai nefaste pentru omenire -în Germania ea a dus la
dictatura nazistă

2) O altă consecinta politica a crizei este ca în Franta s-a produs dezagregarea executivului si instabilitate
ministerală

3) In Anglia , Londra criza a dus la un reflux electoral in favoarea conservatorilor

Exercitiul 6
1) Scopul cel mai înalt a fost menţinerea păcii în Europa, declaraţia Schumann, adoptată la 9 mai 1950 este
cât se poate clară în această privinţă: „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare
proporţionale cu pericolele care o ameninţă.  

2) După două războaie mondiale care a avut în prim-plan statele europene, Europa se transformase din
continentul prosper ce se afla în fruntea civilizaţiei şi politicii mondiale, o ruină şi un câmp de înfruntare între
două mari puteri extra-europene, Statele Unite ale Americii şi URSS deaceea constituire Uniunii Europene era
esențială

3) Un alt motiv care a stat la baza procesului de integrare europeană a fost dorinţa statelor Europei
Occidentale de a-şi restabili poziţiile economice afectate de război. În plus, o necesitate vitală pentru statele
care au suferit înfrângere (în primul rând Germania, împărţită în câteva zone de ocupaţie) a devenit
restabilirea propriilor poziţii politice şi a autorităţii pe plan international.

Execitiul 7
1) Integrarea economică interstatală constituie una din trăsăturile caracteristice esenţiale ale economiei
mondiale în perioada postbelică. Ea a determinat formarea unor noi centre de putere, care exercitau o
influenţă tot mai mare asupra raportului de forţe din lumea contemporană

2) Economia comunistă – economie dirijată de stat, este un sistem economic în care statul fixează preţul
produselor şi producţia, având următoarele cara cteristici: aproape toate mijloacele de producţie sunt în
proprietatea statului; bunurile nu sunt produse în raport cu cererea, ci pe baza unor planuri economice
întocmite de birocraţi funcţionari de stat;industrializarea forţată, cu accent pe dezvoltarea industriei
grele; colectivizarea în agricultură.

3) Începând cu anii `50 economia mondială a fost divizată în două sisteme diametral opuse: pe de o parte cel
al economiei de piață denumită , ideologic, sistem capitalist și pe de altă parte sistemul socialist.

Exercitiul 9

Deng Xiaoping a fost un lider al Partidului Comunist din China. Deși niciodată nu a avut titlul de șef de stat sau
șef de guvern, Deng a fost liderul de facto al Republicii Populare Chineze de la sfârșitul anilor 1970 până la
începutul anilor 1990. A fost fondatorul "socialismului cu caracteristici chinezești" și a reformei economice din
China, cunoscută ca "economia de piața socialistă". Este creditat cu faptul că a adus China mai aproape de
capitalism și a determinat creșterea foarte rapidă a economiei chineze timp de peste trei decenii.
Îmbunatățirea relațiilor cu lumea exterioară a fost al doilea țel important al programului de reforme al lui
Deng. Dar cele mai importante schimbări au fost în planul intern, și anume: sociale, politice, și cel mai evident,
economice. Scopul reformelor lui Deng a fost exprimat prin „Cele patru direcții de modernizare”: agricultura,
industria, știința – tehnologia și armata. Strategia pentru atingerea nivelului de națiune industrializată de tip
modern a fost numită „economie socialistă de piață”

Reformele lui Deng includ introducerea managementului centralizat de tip planificat al economiei de către
tehnocrați cu studii economice, abandonându-se stilul economiei de campanie a lui Mao. Acest tip de
management era bazat pe mecanismele pieței, spre deosebire de modelul sovietic.
Deng a încurajat descentralizarea în agricultură și dezvoltarea gospodăriilor individuale. La nivel local,
stimulentele materiale și nu discursurile politice au fost folosite pentru motivarea forței de muncă, fiind chiar
permis țăranilor să-și vândă produsele obținute din recolta proprie pe piața liberă.
Aceste reforme au avut un real succes, realizând o adevărată revoluție industrială a Chinei. Ele au reprezentat
reversul politicii economice izolaționiste a lui Mao. China a decis să accelereze procesul de modernizare prin
mărirea volumului de tranzacții cu exteriorul, în special în scopul obținerii de tehnologie de la țările dezvoltate
(Japonia și lumea occidentală). Consecința a fost atingerea țelurilor propuse în Cele patru direcții de
modernizare prin atragerea de fonduri de investiții străine și trimiterea de oameni la specializare în
management, marketing și tehnologie, ceea ce duce la accelerarea dezvoltării economice.
Deng a înființat o serie de zone economice speciale, unde investițiile străine și liberalizarea pieței au fost
încurajate, atrăgând astfel multe companii străine.
Reformele s-au concentrat de asemenea pe îmbunătățirea productivității muncii. Au fost încurajate acordarea
de prime în natura și au fost introduse sisteme de prime. Țăranii au fost încurajați să-și vândă surplusul de
producție din gospodărie, ceea ce duce la creșterea consumului casnic deci la creșterea nivelului de trai, ceea
ce constituie un suport politic pentru viitoarele reforme.
În urma dezvoltării constante a economiei, China a depășit etapa economiei marcate de penurie și a intrat
într-o perioadă de abundență materială, fiind soluționate probleme importante pentru sute de milioane de
persoane: hrana și îmbrăcămintea.
Deng s-a retras din Biroul Politic în 1987 și a părăsit ultimul său post oficial (președinte al Comisiei Militare de
Stat) în martie 1990.
Ca urmare a reformelor lui Deng, China a avut și după moartea sa o creștere economică anuală de 8% având
una dintre cele mai mari rate de creștere economică din lume. Inflația din anii de după reprimarea
demonstrației de la Tiananmen a fost și ea combătută. Instituțiile politice au devenit o garanție a stabilității
după ce Deng a înlocuit în rândul acestora pe țăranii-revoluționari cu tehnocrați cu studii superioare.
Problemele sociale s-au atenuat odată cu creșterea nivelului de trai.