Alimentația naturală.

 Alimentația este componenta de

bază,recunoscută de toți a dreptului copilului la
sănătate, stipulat în Convenția Drepturilor
Copilului.
 Copiii au dreptul la alimentație adecvată și la
accesul către produse nutritive și inofensive,
ambele influiențând direct realizarea dreptului la
un nivel de sănătate cât mai înalt
Realităţi şi corelaţii statistice mondiale
 Alimentația insufucientă
sau neadecvată reprezintă
cauza directă sau indirectă
de deces la 60% din 10,9
mln. copii de 0-5 ani.
 Mai mult de 2/3 din
acestea sunt legate de
practici incorecte de
alimentare și au loc în
primul an de viață.
Alimentația la sân în
primele luni de viață
în întreaga lume nu
depășeșete 35%,
complementul începe
prea devreeme sau
prea târziu, iar
produsele acestea nu
întotdeauna sunt
nutritive și inofensive.
Mai mult decât atât,
copiii alimentați
insuficient sau
neadecvat sunt
frecvent bolnavi și
suferă de tulburări de
nutriție și creștere.
 În an.2000 mai mult
1/3 din decesele
infantile erau legate
cu o tulburare de
nutriție.
 Mai mult de 50 mln de copii în lume sunt
cu distrofie, iar în țările sărace (cu
venituri mici) unul din cinci în vârstă de
până la 5 ani are retard statural.
 Asocierea alimentației deficiente și a
patologiei ifecțioase sau parazitare
cauzează anemie la doi din cinci copii sub
2 ani.
Copiii, care nu sunt alimentați la sân au un risc de deces până
la împlinirea vârstei de 1 lună de șase ori mai mare decât cei
care sunt alimentați , macar parțial cu lapte matern.
Începând cu vârsta de 6 luni și mai mult , când laptele matern
nu mai satisface toate nevoile alimentare, copiii intră în
perioada deosebit de vulnerabilă a diversificării, în care se
realizează trecerea la alimentarea din masa familiei.
Incidența alimentării incorecte crește semnificativ în
intervalul de vârstă 6 – 18 luni, fapt characteristic majorității
țărilor, iar afecțiunile dobândite în această perioadă pot fi
compensate destul de greu mai târziu.
 (“ Strategia globală privind alimentația copiilor sugari și de
vârstă fragedă”,OMS,UNICEF,2003)
Realităţi şi corelaţii statistice pentru
Republica Moldova
Studiul Demografic și de Sănătate (SDS) din
anul 2005 indica, că chintila cea mai săracă
de 13% suferă de retard statural, iar 7% au
greutatea sub normă, în timp ce anemia
atingea rata de 60% la sugari (10-12luni) sau
sea mai mare rată în CSI.
 Deși rata alăptării până la vârsta de 6 luni a
atins 86%, alăptatul exclusiv constituie doar
45% și doar 59% sunt alăptați până la vârsta
de 15 luni.
Practicile nutriționale rămân nesatisfăcătoare:
doar 27% din copii mănâncă zilnic carne sau
peste (Date preliminare din partea studiului
ECCD, 2009) și mai puțin de 2/3 consumă
lapte zilnic.
 Mesajele educative sunt transmise în cadrul
programelor MS; totuși sărăcia pune o povară
grea pe consumul familiei:în anul 2006 o
treime din populație nu era în stare să asigure
minimumul consumului de energie
 Importanţa alimentaţiei naturale
Laptele matern este cel mai bun aliment
pentru copiii sugari, asigurând toate
necesităţile nutritive ale lor în primele 6 luni
(26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar
copilului pînă în al 2 -lea an de viaţă.
 Laptelematern este mai mult
decât o simplă colecţie de
nutrienţi şi o protecţie unică
împotriva infecţiilor şi alergiei,
alăptarea la sân asigură nişte
efecte considerabile de
protecţie asănătăţii mamei.
 Necesităţile nutriţionale şi
energetice crescute ale femeii
ce alăptează pot fi uşor
acoperite prin respectarea
recomandărilor privind
alimentaşia sănătoasă.
 Totodată un regim alimentar
adecvat al mamei este mai
puţin costisitor decât
amestecurile lactate pentru
copii.
Alăptarea la sân are efecte de lungă durată,
având în vedere creşterea şi dezvoltarea.
Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă
ea este începută cât mai devreme., adică
chiar in primele 1-2 ore după naştere,
copilul va fi hrănit la cerere şi exclusiv
natural în primele 6 luni de viaţă.
 E preferabilă continuarea alimentaţiei la
sân şi în al doilea an de viaţă, mai cu seamă
la categoriile de populaţie cu risc crescut de
boli infecţioase.
Importanţa laptelui matern şi
avantajele lui faţă de alte tipuri de lapte

1.Factorul alimentarreprezintă conţinutul şi

calitatea componenţilor nutritivi ai laptelui
matern şi este destul de bine studiat.
În funcţie de gradul de adaptare formulele de
lapte artificiale imită mai mult sau mai puţin
conţinutul factorilor nutritivi ai laptelui uman
care diferă de laptele de vaci sau laptele altor
mamifere, folosit uneori pentru alimentaţia
sugarilor.
Este demonstrat, că laptele matern după conţinut este net
superior faţă de toţi înlocuitorii, chiar şi de cele mai
avansate formule adaptate.
Conţinutul laptelui matern nu este constant, schimbându-
se pe parcursul celor 24h şi a unui ciclu de lactaţie.
Volumul total de producţie a laptelui şi de consumare a
lui este foarte variabil (100-300-850ml-1L) depinzând în
cea mai mare parte de frecvenţa şi eficacitatea suptului.
Conţinutul comparativ al laptelui matern, amestecului
lactat industrial (adaptat şi a celui preparat în condiţii
casnice – neadaptat ) este reprezentat în tabelul de mai
jos (la 100ml).
Proteinele laptelui matern
Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate
raportată la ml sau litru, dar şi după caliatatea lor.
Astfel, laptele matern conţine proteine specifice umane,
majoritar fiind proteine din zer şi mai puţin cazeină, iar spectrul
de aminoacizi diferă foarte mult de cel al laptelui de vaci, în
special fiind bogat în cisteină şi taurină, responsabile de prosele
de maturizare a celulelor nervoase.
Datorită celor enumerate proteina laptelui matern este mai şor
şi practic în totalitate digerată de către sugar, nu provoacă
alergie ( spre deosebire de proteina laptelui de vaci, care,
inducând o gastroenteropatie alergică poate provoca chiar şi
microhemoragii intestinale) asigură necesităţile sugarului în
primele 6 luni de viaţă şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:
 Proteinele
 Conținutul de proteine în
laptele matern corespunde
necesităților copiilor sugari 5
 Laptele matern conține
preponderent proteine serică,
comparativ cu laptele de vaci, în
care proteina majoritară este
cazeina și doar 20% reprezintă
fracția serică
 O parte din proteinele serice
ale laptelui matern sunt
reprezentate de α lactalbumină,
lactoferină, care reprezintă sursa
tutror aminoacizilor esențiali
pentru organismul copilului sugar
În laptele de vaci, respectiv și în
formulele preparate în baza
acestuia,spre deosebire laptele matern,
proteina majoritară este β-lacto-
globulina, care lipsește în laptele
matern și poate induce reacții alergice
la copii
 Cazeina laptelui matern posedă
proprietăți chimice deosebite de
cazeina laptelui de vaci, fapt care-i
ușurează digestia
 Cazeina laptelui matern este
reprezentată și prin factorii imuni de
origine proteică – imunoglobulina A,
lactoferina, lizozima și alte
macromolecule, implicate in apărarea
specifică și nespecifică a organismului
copilului
Lipidele
Lipidele laptelui matur constitue circa 4 – 4,5 g/100 ml. Deşi
concentraţia de acod linoleic şi alţi acizi graşi polinesaturaţi
depinde de regimul alimentar matern şi de rezerva
ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat în acizi graşi
polinesaturaţi policatenari care sunt indispensabili pentru
dezvoltarea şi mielinizarea creierului.
Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături
fine , fiind practic în totalitate (circa 98%) constituite de
trigliceride. Cantitatea de lipide în laptele matern poate varia
pe parcursul zilei: concentraţii maxime sunt constatate de
obicei între orele 10 şi 12 ziua.
Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută în
porţia finală de lapte de la sfîrşitul alăptării.
 Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50%
din totalul de calorii
 Laptele anterior, care se scurge la începutul
alimentării la sân, este mai apos, conține mai multă
lactoză și mai puține lipide, acestea fiind mai multe în
laptele posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se
scurge la sfârșitul alimentării
 Laptele posterior în acest fel joacă un rol important
în asimilarea de energie și, deși se dobândește mai
greu, este esențial ca să nu se întrerupă alimentarea
când fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai puțin
activ
Glucidele
Glucidele laptelui matern în mare parte sunt
reprezentate prin lactoză ( ca şi în laptele de vaci, de
altfel). Din punct de vedere cantitativ în laptele
matern sunt mai multe glucide decît în laptele de vaci
şi cel adaptat, diferă şi calitatea glucidelor în tipurile
de lapte enumerate.
Laptele matern în afară de lactoză, care este
preponderent de tip beta ( care favorizează activitatea
florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o
cantitate mică de galactoză, fructoză şi oligozaharide.
Laptele de vaci este mai sărac în glucide, iar lactoza
este majoritar de tip alfa.
Glucidele laptelui matern
sunt reprezentate de
lactoză, care acoperă 40
% din caloriile furnizate
și care se
digerează/asimilează ușor
(>90%) în intestinul
subțire
Lactoza neasimilată a
laptelui matern ajunge
în intestinul gros, unde
sub acțiunea bacteriilor
se fermentează și se
transformă în acizi grași
cu lanțuri scurte și acid
lactic, - compuși, care, la
rândul lor se asimilează,
contribuind la
acumularea de energie
O altă acţiune benefică este micșorarea
valorii PH-ului intestinal şi
îmbunătățirea absorbția Ca
 Lactoza laptelui matern favorizează
creșterea lactobacilelor și celorlalți
reprezentanți ai microbiocenozei
normale a intestinului, care-l apără pe
sugar de gastroenterită
 În timpul infecției intestinale la copiii, alimentați
cu lapte-praf, uneori se dezvoltă intoleranța de
lactoză, ca rezultat al afectării epiteliului și scăderii
activității lactazei, ceea ce impune necesitatea
administrării formulelor speciale, fără lactoză
 Copii, alimentați natural, își mențin toleranța
față de conținutul sporit de lactoză din laptele
matern, de aceea trebuie să fie alimentați în
continuare natural
 Laptele matern conţine cantităţi semnificative de
oligozaharide
Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să
comparăm laptele matern cu alte tipuri de lapte, în
special laptele de vaci . Mai cuseamă asta se referă la
cantitatea comparativ exagerată de natriu , caliu, calciu
şi fosfor în laptele de vaci.
 Acest fapt determinnă o suprasolicitare osmotică
renală a sugarului, sistemul lui reno-urinar nefiind
încă suficient de matur pentru un aşa efort.
 Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi
acceptabile în laptele de vaci nu au o biodisponibilitate
suficient de bună, precum aceleaşi elemente din laptele
matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier şi zinc.
Vitaminele laptelui matern , de regulă,
corespund necesităţilor copilului, dar
depind şi de regimul alimentar al mamei.
Oricum laptele matern este întotdeauna
adecvat după conţinutul de vitamine, spre
deosebire de laptele de vaci, care, după
prelucrarea termică,este practic lipsit şi de
puţinul ce-l conţinea.
2.Factorii de protecţie şi imunomodulatori
ai laptelui uman
Imunoglobiline A-secretoare (SIgA) active anti-E. coli,
C. tetani, K. pneumoniae, Salmonela, Shigela,
Streptococcus, S. pneumoniae, C. tetani, H.Influenzae,
V.Holerae, Campilobacteria, Candida albicans.
 Anticorpii antivirus: rota-, RS-, polio-, entero-,
citomegalovirus, HIV, rubeola-, herpes.
 SIgA anti- G. Lamlia, E. Histolytica, S.mansoni.
 Immunoglobuline G,A,M,D.
 Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza
peretelui celular)
 Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
2.Factorii de protecţie şi imunomodulatori
ai laptelui uman
Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui
celular)
 Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
 Interleukina-6
 Limfocite T-,B-
 Interferonii ( agrnţi antivirali)
 Macrofagi (fagocitează bacterii)
 Complement C3, C4
 Factori nespecifici antistafilococici( lipide ce posedă
acţiune antistafilocociă)
Factorul Bifidum (stimulează bacteriile bifidum, acido-
lactice din intestin)
2.Factorii de protecţie şi imunomodulatori
ai laptelui uman
Factori biochimici (lipide, glucide)
 Ribonucleaza ( agent antiviral)
 Inhibitorii proteazelor
 Proteinele ce leagă vitamina B 12 şi folaţii
 Factorul antilambliozic(lipide ce
posedăacţiune antilambliozică)
Oligozaharide (inhibitori de alipire a
bacteriilor de epiteliu).
Rolul imunoprotector al laptelui matern
se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor
diareice
 copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
protejează contra enterocolitei necrotice,
bacteriemiei,meningitei,botulizmului,infecţiilor
urinare
este posibil micşorarea riscului de maladii
autoimune (diabet zaharat tip I, colită nespecifică
ulceroasă etc.)
micşorează riscul morţii subite a sugarului.
3. Factorul reglator al funcţiilor
specifice umane la nou- născuţi şi
sugari
care nu sunt alteceva, decât enzimele, unii
componenţi speciali, hormonii şi factorii
de creştere, prezenţi în laptele matern
(vezi tabelul de mai jos) şi care determină
creşterea şi dezvoltarea fizică, dezvoltarea
şi maturizarea tuturor organelor şi
sistemelor.
Hormonii din laptele matern:
-steroizi adrenali
- calcitonina eritropoietina
- insulina
- oxitocina
- prolactina
- somatostatina
- triiodtironina
- tiroxina
- TRH
- TSH
- Neurotenzina
(vazopresina)steroizii ovarieni.
Factorii de creşteredin laptele matern:
-factorii de creştere epidermali (FCE)
- factorii de creştere ai nervilor (FCN)
- factorii de stimulare a coloanei
- factorii de creştere Bifidum.
4. Laptele matern ca factor de dezvoltare a
reacţiilor adecvate
psihomotorii, intelectuale şi a capacităţilor de
cunoaştere:

Laptele matern conține neurohormoni ce

favorizează dezvoltarea intelectuală a
copilului.
Copii alimentați natural au un
comportament psihoemoțional mult mai
echilibrat.
 Avantalele alimentaţiei naturale pentru
copil şi pentru mama care alăptează
Pentru copil:
 Reduce frecvenţa şi durata patologiilor dispeptice.;
 se micşorează răspîndirea şi durata afecţiunilor diareice
 copilul e protejat contra infecţiilor respiratorii
 scade frecvenţa otitelor medii şi recidivarea lor
 protejează contra enterocolitei necrotice,
bacteriemiei,meningitei,botulizmului,infecţiilor urinare
 este posibil micşorarea riscului de maladii autoimune (diabet zaharat tip I, colită
nespecifică ulceroasă etc.)
 micşorează riscul morţii subite a sugarului.
 Reduce riscul de dezvoltare a alergiei faţă de laptele de vaci;
 E posibilă reducerea riscului de dezvoltare a obezităţii ulterior;
 Imbunătăţeşte acuitatea vizuală şi nivelul dezvoltării neuropsihice;
 Reduce riscul de dezvoltare a anomaliilor de muşcătură datărită stimulării dezvoltării
adecvate a mandibulei.
Pentru mamă:
Stabilirea precoce a lactaţiei după naştere reface mai devreme
puterile mamei ;
 Grăbeşte involuţia uterului şi micşorează riscul patologiilor post-
partum, micşorând mortalitatea maternă;Micşorân hemoragiile
contribuie la menţinerea pierderilor de hemoglobină ( scăzând
pierderile), îmbunătăţind, astfel, nivelul fierului;
Prelungeşte perioada de amenoree, protejând de apariţia unei
sarcini;
 Accelerează perderile de greutate, acumulate pe parcursul sarcinii,
femeea revenind mai repede la greutatea corporală de înainte de
sarcină;
 Reduce riscul dezvoltării cancerului mamar preclimateric
 Reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian.
₺O condiţie obligatorie pentru
stabilirea, dezvoltarea şi
menţinerea lactaţiei este şi
aplicarea şi poziţionarea
corectă a copilului la sân₺
Semnele poziţionării corectea
copilului în timpul alimentării la sân:
Copilul este întors cu tot
corpul spre mama şi e strâns
lipit cu burtica de burta mamei
 Faţa copilului se află aproape
de piept
 Corpul şi capul copilului
formează o linie dreaptă
 Mama susţine cu ambele
mâini capul şi corpul copilului.
 Semnele aplicării corecte la sân:
Bărbia copilului atinge pieptul mamei
Guriţa este larg deschisă
Buza de jos este curbată către exterior
Deasupra buzei superioare se observă o fâşie
mai mare a areolei decât sub buza inferioară
Aplicarea la sân incorectă cauzează:
Inflamări şi fisuri ale
mameloanelor
Aflux nesatisfăcător al
laptelui şi creştere lentă a
copilului
 Stări de foame
permanentă a copilului,
care nu este satisfăcut de
alimentare
Induraţie a mamelonului
Semnele poziției incorecte în timpul
alptării:
Corpul copilului este opus corpului mamei şi nu e
lipit de el
 Bărbia nu atinge sânul mamei
Se observă o fişie mare a areolei chiar şi sub buza
inferioară
 Copilul face mişcări rapide şi scurte
În timpul alimentării obrajii copilului sânt traşi
înăuntru
 Copilul este excitat şi refuză pieptul
Copilul poate emite sunete specifice
Mama simte dureri în timpul sugerii
 Metodele de estimare a alimentaţiei
adecvate a copilului
1.Semnele alimentaţiei adecvate la sân
 Glutiţia auzită în timpul suptului
Scutece umede mai multe de 6 în 24 ore
Scaun fiziologic ( de regulă după fiecare
alimentaţie)
Starea sânului „comparativ gol” după
alimentare
 Starea satesfăcătoare a copilului între
perioadele de alimentare
 Adaosul în masă 18-30 g/zi sau 125-
210 g/săptămînăn în prima lună de viaţă
2.Simtomele foamei copilului sugar
 Curba ponderală plată
 Micţiuni rare ale urinei
Schimbări ale scaunului (constipaţii sau
diaree, scaun instabil )
 Copilul este neliniştit, agitat
 Copilul suge degetele
3.Semne care indică că greutatea copilului nu creşte
suficiente de repede
 Câştigul în greutate este sub18 g/zi şi la 3 săptămâni nu a
recuperat greutatea sa de naştere
 Pare somnolent , are un plâns slab sau scâncit şi doarme
mult
 Poate avea urinări reduse, concentrate, sau o eliminare
urinară normală
 Are scaun des, sau nu-l are deloc
Poate suge incontinuu
 Poate avea privirea anxioasă şi piele cu riduri pe tot
corpul.
4.Aprecierea alimentaţiei copilului
Eficienţa alimentaţiei se estimează prin aprecierea
următoarelor indici:
 starea generală a copilului
 dinamica indicilor dezvoltării fizice (masa, talia),
nivelul dezvoltării neuropsihice
 nivelul morbidităţii prin aprecierea indicelui sănătăţii
 rezulatele analizelor de laborator (hemoglobina,
proteinograma, imunograma, ionograma, echilibrul
acido-bazic al sângelui).
Din ce motive un copil poate să nu primească
cantitatea necesară de lapte
Copilul are: Mama: factori
Dificultăţi la alăptare psihologici
Alimentări rare. Lipsa de încredere.
Copilul nu este alăptat Griji, stres.
noaptea.
Alăptări scurte.
Alăptări scurte.
Respingerea
Poziţionare greşită.
Consum parţial. copilului.
Sticluţe, tetine. Oboseala.
Alimente complimentare
Probleme / contraindicaţii pentru
alăptarea la sân
Din partea mamei:
 a) absolută – infecţia cu HIV
 b)temporare: - patologie infecţioasă gravă
perioada acută ( tuberculoză, alte infecţii
deosebit de periculoase);
 Decompensarea maladiilor somatice ale mamei;
Cancer la mamă şi mama primeşte citostatice
Diabet zaharat tratat cu antidiabetice orale
 Boli psihice la mamă în acutizarecandidiza
mamelonului şi a areolei
Din partea copilului:
 a)absolute – erori de
metabolizm (fenilcetonuria,
galactozemia);
 b)temporare- afecţiuni
grave ale nou-născutului şi
sugarului ce necesită
respiraţie asistată ţi
alimentare parenterală.
₺Cei zece paşi ai unei
alăptări de succes
Declaraţia comună a
OMS/UNICEF (1989)₺
1. Să aibă o politică scrisă referitor la alimentaţia
naturală, care să fie comunicată frecvent întregului
personal de îngrijire a sănătăţii.
2. Să pregătească întregul personal de îngrijire a
sănătăţii privind capacităţile necesare implementării
acestei politici.
3. Să informeze toate femeile gravide referitor la
beneficiile şi condiuta alimentaţiei naturale.
4. Să ajute mamele să iniţieze alimentaţia naturală în
prima jumătate de oră după naştere.
5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină
lactaţia chiar şi atunci când ele sunt separate de copii lor.
6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau alte
lichide decât laptele matern, cu excepţia
cazurilor, când este indicat medical.
7. Să practice rooming-ul, permiţând mamelor şi
copiilor lor să stea împreună 24 de ore din 24.
8. Să încurajeze alimentaţia naturală la cerere.
9. Să nu ofere suzete, tetine copiilor care sug.
10.Să susţină crearea grupurilor de sprijin pentru
alimentaţia naturală şi să orienteze mamele către
aceasta după externarea lor din spital sau clinică.
În mediu necesităţile în energie pentru copii
primului an de viaţă pot fi reprezentate
astfel:
- până la 4 luni :120 – 125 ккаl/kg;
- 4 – 9 luni: 115 – 125 ккаl/kg;
- 9 – 12 luni: 105 – 120 ккаl/kg.
Necesităţi proteine:
 1-3 luni: 2,5 -2,25g/kg/zi
4-12 luni: 2,0 -1,5 g/kg/zi
 1 -5 ani: 1,2 -1,1 g/kg/zi
Sugarul necesită 43% din proteine sub
formă de aminoacizi esențiali, copiii mai
mari – 36%
Necesităţi lipide
 Pentru sugar: 3,5-6g/kg/zi
1-3 ani: 4,5g/kg/zi
 4 ani și mai mult – 2g/kg/zi.
 Se recomandă ca minimum 30%, optimal 40-
50% din necesități energetice ale sugarului și
copilului mic să fie satisfăcute pe contul
lipidelor, iar după 2 ani nivelul optim să fie
30% din care mai mult de 10% pe contul
lipidelor nesaturate sau polinesaturate.
Necesităţi glucide
Pentru sugar: 12g/kg/zi
Celelate vârste:10g/kg/zi
 După vârsta de 2 ani 60% din
necesitățile energetice trebuie satisfăcute
pe contul glucidelor, din care 10% să fie
carbohidrate simple. Cetoza rezultă în
cazul când densitatea energetică a
glucidelor este sub 10%
Diversificarea alimentaţiei
( alimentaţia complementară )
Administrarea la timp a alimentelor
complementare, adecvat selectate, are o
mare importanţă: fortifică starea
sănătăţii, starea de nutriţie, dezvoltarea
fizică a copiilor sugari şi de vârstă
fragedă în perioada de creştere intensă,
deaceea necesită o atenţie deosebită din
partea sistemului de ocrotire a
sănătăţii.
E indiscutabil faptul, că către vârsta de 6 luni copilul are
nevoie şi de alte alimente decât laptele (matern sau formula)
 Aceasta este legat de faptul, că laptele matern sau formula
nu mai acoperă nevoile crescânde de ingrediente alimentare
Către vârsta de 6 luni “se maturizează” fermenţii de bază,
implicaţi în digestia proteinelor, lipididelor şi glucidelor
scade permeabilitatea mucoasei intestinale, cşe puterea
motorie a tractului digestiv, factori, care argumentează
introducerea noilor alimente anume la acestă vârstă
 Este necesar de menţionat, că introducerea neargumentată a
complementului la o vârstă mai mică sporeşte incidenţa
reacţiilor alergice şi tulburărilor din partea tractului digestiv
Pe parcursul întregii perioade de întroducere a
complimentului, laptele matern trebuie să
rămână principalul tip de lapte, consumat de
către copil.
Alimentele complementare se recomandă a fi
întroduse către vârsta de 6 luni.
Nu este recomandabilă administrarea laptelui
de vaci nemodificat pâna la împlinirea vârstei
de 12-24 luni ca băutură, dar, poate fi folosit,
în cantităţi mici la prepararea hranei
Întroducerea complementului
(diversificarea alimentaţiei)
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea
copilului sugar cu alimente şi lichide noi suplimentar
la laptele matern. Hrana comlementară poate fi
divizată în felul următor:
1. Hrana perioadei de tranziţie – acestea sunt
produsele (alimentele) complementare , destinate
satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice,
specifice organizmului copilului sugar;
2. Hrana din masa familiei – acestea sunt produsele
complementare , care se dau copilului de vârstă
fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de
întreaga familie .
Produsele( în gr.) / vârsta în luni 6luni 7luni 8luni 9luni 10-12
luni

Suc de fructe 50 50 50 50 50
Pireu de fructe 50 50 50 50 50
Brânză()caşcaval 40 40 40 40 50
Gălbenuş 1/2 1/2 1/2 1/2
Pirei de legume 60-80 130 150 160 160
Unt 2 3 4 5 5
Ulei vegetal 1-1,5 2 2,5 2,5 3
Terci de crupe 10-60 150 160 180 180
Carne tocată 5-20 20 20 20
Ficat 5-20 20 20 30
Pâine 3-5 5 10
Pesmeţi 3-5 5 10
Biscuiţi 3-5 5 10
 Principiile generale ale diversificării
alimentaţiei sugarului
1. Diversificarea va începe
numai dacă sugarul este sănătos.
2. Se va întroduce numai câte un
singur aliment nou, la un singur
prânz, în cantitate mică (20-30
gr ) , care se va mări treptat în
zilele următoare la acelaşi
prânz, reducând proporţional
laptele, astfel încât in 7-8 zile să
se înlocuiască complet prânzul
de lapte cu noul aliment.
3.Nu se introduc simultan mai multe alimente noi,ci la intervale de
minim 5 zile.Aceastaeste necesar pentru adaptarea copilului la
noul produs și monitarizarea toleranței față de acesta.La cele mai
mici semne de intoleranță(vome,diaree) se exclude alimentulnou
introdus pe un timp de 1-2 săptămîini,pînă la refacerea
digestivă,după care se va încerca reîntroducerea lui cu mai multă
prudență.
4.Alimentul nou complimentar se va administra de preferință cu
lingurița și nici într-un caz prin biberon.Astfel se vor dezvolta
deprinderile alimentare,pe de altă parte veți avea siguranța că
copilul a primit o hrană consistentă din punc de vedere nutritiv și
caloric.
5. Consistenţa alimentelor complementare se va schimba
treptat de la o masă bine omogenizată la pireu,
tocătură,apoi bucăţele mici.
6. Nu este raţional de a administra două prânzuri de
acelaşi fel pe zi. De obicei primul complement în zi se
administrează la a doua priză alimentară, prima fiind cu
lapte.
7. Alimentul nou complementar se administrează
înaintea laptelui pe care îl înlocuieşte, dacă copilul este
alimentat artificial şi după aplicarea la sân , dacă este
alimentat natural.
8. Alegerea primului aliment nou se face în funcţie de starea
de nutriţie a sugarului: pentru sugarul eutrofic – pireu de
legume, iar pentru cel de nutriţie scăzută – terci făinos fără
gluten , preferabil pregătit pe un amestec adaptat, iar în lipsa
lui - pe lapte de vaci diluat, apoi integral.
9. Toate prânzurile de diversificare trebuie să aibă o valoare
calorică mai mare decât prânzurile de lapte, care se scot din
alimentaţie. Dacă copilul beneficiază de alimentaţie la sân,
conform recomandaţiilor OMS, produsul complementar se
administrează după aplicarea la sân.
10.Dacă sugarul refuză sistematic alimentul nou întrodus, se
renunţă temporar la administrarea lui, deoarece există riscul
apariţiei anorexiei psihogene la sugar.
11.Pe măsura creşterii copilului oferiţi-i
psibilitatea de a se alimenta singur, să ia alimente
cu mânuţa de exemplu, dar continuaţi să-l
alimentaţi activ şi să-l încurajaţi să mănânce.
12.Diversificarea urmăreşte scoaterea treptată a
prânzurilor de lapte în scopul obişnuirii sugarului
cu alimente asemănătoare alimentaţiei adultului.
13.Pe parcursul diversificării se efectuiază un
continuu monitoring al stării sănătăţii copilului.
Mamă sănătoasă,copil
sănătos.