Obezitatea la vârsta pediatrică: o realitate

curentă cu impact major asupra viitorului

adult

Cauzele obezităţii sunt multiple şi rezultă din combinarea nefastă a predispoziţiei

genetice cu obiceiurile actuale, care reprezintă caracteristicile mediului obesogen
contemporan. Răspunsurile comportamentale și biologice ale unui copil față de
mediul obesogen actual pot fi modelate încă din perioada intrauterină. Prevenirea
obezității infantile presupune măsuri profilactice specifice celor trei perioade de
timp critice din cursul vieții: preconcepția și sarcina, perioada de sugar și preșcolar,
precum și perioada de școlar și adolescență. Rolul medicului și al personalului
medical este important în prevenția obezității infantile, abordarea multidisciplinară
fiind esențială pentru prevenirea apariției comorbidităților acesteia atât pe termen
scurt, cât și pe termen lung, la vârsta adultă.
În ultimii ani a crescut importanța evaluării nutriţionale datorită unei mai bune
cunoaşteri a relaţiei dintre starea de nutriţie și starea de sănătate, precum şi
capacităţii medicului de a interveni în modificarea statusului nutriţional. Evaluarea
statusului nutriţional a devenit un instrument important al îngrijirii medicale. Orice
alterare a statusului nutriţional, în exces sau în deficit, se însoţeşte de creşterea
morbidităţii şi agravarea prognosticului afecţiunilor intercurente.
Obezitatea este considerată o boală cronică netransmisibilă, caracterizată prin
creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos, din cauza dezechilibrului
dintre aportul caloric crescut şi cheltuielile energetice reduse.
Obezitatea infantilă a atins proporții alarmante în multe țări și reprezintă o
provocare urgentă și serioasă de sănătate publică a secolului 21. Obiectivele de
dezvoltare stabilite de Organizația Națiunilor Unite în 2015 identifică prevenirea și
controlul bolilor cronice netransmisibile ca priorități de bază. Dintre factorii de risc
ai bolilor cronice netransmisibile, obezitatea contribuie la scăderea îngrijorătoare a
speranței de viață. Prevalența obezității la sugari, copii și adolescenți este în
creștere la nivel mondial. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS) publicate în 2015, 43 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani erau
supraponderali sau obezi(1) (figura 1).
 
Spre deosebire de țările puternic industrializate, unde există deja programe
naționale de prevenție, în țările nedezvoltate și în curs de dezvoltare, numărul
copiilor supraponderali și obezi a crescut îngrijorător. Astfel, în Africa, numărul
copiilor supraponderali sau obezi aproape s-a dublat din 1990, în creștere de la 5,4
la 10,3 milioane. În 2014, dintre copiii sub 5 ani care au fost supraponderali, 48%
locuiau în Asia și 25% în Africa.
În acest context, OMS a lansat iniţiativa COSI (European Childhood Obesity
Surveillance Initiative), care se află acum la cea de-a treia etapă (2). Studiul a început
în 2007, în prima etapă fiind implicate 13 ţări, în etapa 2010 s-au alăturat încă 4
ţări, iar în 2012 a început o nouă etapă, la care s-a alăturat şi România. Pe lângă
obţinerea unor date corecte de la nivelul întregii ţări, evaluarea stării de nutriţie
după o metodologie standardizată permite şi realizarea unor comparaţii între ţările
regiunii europene. S-a observat că aproximativ un sfert dintre subiecţii studiaţi sunt
supraponderali sau obezi. Prevalenţa supraponderalităţii (inclusiv obezitatea) la
copiii în vârstă de 8 ani din România este de 26,75%, iar prevalenţa obezităţii este
de 11,6%. La nivel european, prevalenţa supraponderalităţii (inclusiv obezitatea) la
grupa de vârstă de 8 ani, conform raportului primei runde a studiului COSI, a variat
între 19,3% și 49% la băieți şi între 18,4% și 42,5% la fete (3).
Obezitatea poate afecta sănătatea imediată a unui copil, nivelul de educație și
calitatea vieții. Copiii cu obezitate foarte probabil vor rămâne obezi ca adulți, fiind
expuși unui risc crescut de boli cronice. Progresele înregistrate în lupta împotriva
obezității infantile au fost lente și inconstante.
Cauzele obezităţii sunt multiple şi rezultă din combinarea nefastă a predispoziţiei
genetice cu obiceiurile actuale, care reprezintă caracteristicile mediului obesogen
contemporan. Dezechilibrul energetic a rezultat din modificările de tip alimentar,
disponibilitate, accesibilitate și marketing, precum și dintr-o scădere a activității
fizice, cu mai mult timp cheltuit pentru activități de petrecere a timpului liber de tip
sedentar.
Obezitatea la copil şi adolescent reprezintă un predictor semnificativ al obezităţii la
vârsta adultă şi un factor de risc pentru complicaţiile multiple pe care le generează:
boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip 2, sindrom
metabolic, apnee în somn, unele forme de cancer, complicaţii psihosociale (figura
2).
 

Este recunoscut faptul că prevenţia reprezintă singura opţiune valabilă pentru

stoparea „epidemiei” de obezitate, practicile curente de tratament fiind de a menţine
mai curând problema sub control decât de a o vindeca. O evaluare detaliată şi
comprehensivă a dimensiunii problemei de sănătate publică este imperativă pentru
a stimula un răspuns politic adecvat. În plus, o comparaţie între ţări este dificil de
efectuat din cauza lipsei de standardizare a mijloacelor de măsurare a obezităţii la
nivel internaţional. Suplimentar, observarea practicilor de supraveghere a creşterii
copilului arată că mai puţin de o treime dintre ţări extind practicile de monitorizare
a creşterii peste vârsta de 6 ani şi că puţine ţări au un sistem de monitorizare
supravegheată, utilizat pentru studiul evaluării distribuţiei greutăţii şi înălţimii
copiilor la intervale regulate şi care să permită identificarea timpurie a copiilor cu
risc de supraponderalitate şi obezitate.
Răspunsurile comportamentale și biologice ale unui copil față de mediul obesogen
actual pot fi modelate încă din perioada intrauterină. Prevenirea obezității infantile
presupune măsuri profilactice specifice celor trei perioade de timp critice din cursul
vieții: preconcepția și sarcina, perioada de sugar și preșcolar, precum și perioada de
școlar și adolescență.
OMS a elaborat „Global action plan for the prevention and control of
noncommunicable diseases 2013-2020”, ce are ca scop îndeplinirea angajamentelor
ONU privind bolile cronice netransmisibile, care a fost aprobat de șefii de stat și de
guvern în septembrie 2011. Această acțiune are drept obiectiv planul OMS privind
controlul tutunului și strategia globală a OMS privind alimentația, activitatea fizică
și sănătatea.
Obezitatea copilului este o realitate căreia medicul de familie și medicul pediatru
trebuie să-i acorde o deosebită atenție, fiind considerată cea mai frecventă tulburare
de nutriție. Intervențiile pentru prevenirea obezității trebuie să fie continue,
multidisciplinare, sistematice, începând cu informarea și instruirea persoanelor, dar
oferind posibilitatea unor alegeri sănătoase, îmbunătățirea condițiilor de mediu și
concentrându-se pe achiziționarea de motivații personale pentru alegerile sănătoase,
și nu ca o datorie de sănătate(4).
Perioada copilăriei este ideală pentru stabilirea comportamentelor alimentare și a
stilului de viață sănătos care poate proteja copiii împotriva obezității ulterioare.
Intervențiile de prevenție ar trebui să înceapă devreme, pentru că obezitatea din
copilărie poate persista și la vârsta adultă. Prevenția primară prin educație
nutrițională timpurie axată pe familie este fundamentală, deoarece sarcina și primii
ani de viață sunt perioade critice pentru dezvoltarea obezității și a complicațiilor
sale. Strategiile de prevenție la nivel familial sunt recomandate de către medicul de
familie și includ:
1. Dietă adecvată în timpul sarcinii, cu controlul creșterii în greutate în ultimul
trimestru, atunci când există o acumulare mai mare de țesut adipos la făt, și
efectuarea screeningului diabetului gestațional (5).
2. Inițierea alimentației naturale încă din prima oră după naștere și promovarea
alimentației naturale exclusive pentru cel puțin șase luni (6,7).
3. Începerea alimentației complementare la 6 luni, împreună cu continuarea
alăptării până la doi ani sau mai mult, cu respectarea unui aport proteic adecvat (8).
4. Recomandarea începând cu al doilea an de viață a schemelor alimentare adaptate,
îndemnând părinții să evite supraalimentarea copiilor, respectând modul de
autoreglare a alimentației acestora.
5. La copii și adolescenți este necesară o schimbare a aportului alimentar, mai mult
din punct de vedere calitativ decât cantitativ, prin educație nutrițională (8).
6. Evaluarea periodică a obiceiurilor alimentare ale copiilor.
7. Evaluarea creșterii staturo-ponderale cu frecvență adaptată vârstei și velocității
creșterii.
8. Explicarea consecințelor diverselor comportamente alimentare ale părinților,
întărind rolul de model pe care aceștia îl au pentru copii, și prezentarea de elemente
metodologice pentru dezvoltarea corectă a aptitudinilor alimentare ale copiilor.
9. Consilierea în privința unei activități fizice regulate și a dezvoltării unui stil de
viață activ.
10. Informarea părinților asupra consecințelor obezității la copil (de exemplu,
depresie, scăderea stimei de sine, pasivitate, dereglări ale comportamentului
alimentar, consumul de substanțe stupefiante) (9).
De asemenea, extrem de importantă este promovarea atitudinilor alimentare
sănătoase pentru întreaga familie: consumarea unui număr cât mai mare de prânzuri
în familie, consumarea zilnică a micului dejun, limitarea consumului de băuturi
îndulcite cu zahăr, utilizarea de porții moderate, încurajarea consumului de fructe și
legume (recomandările actuale sunt pentru 9 porții pe zi, cu dimensiuni de servire
diferite în funcție de vârstă), limitarea alimentației la restaurante, mai ales a celor
de tip fast-food(3), limitarea timpului petrecut la televizor sau folosirea altor
gadgeturi moderne (Academia Americană de Pediatrie nu recomandă vizionarea
TV înaintea vârstei de 2 ani și apoi nu mai mult de două ore de vizionare TV/zi),
prin permiterea a maximum două ore pe zi în fața ecranului și eliminarea
televizorului și a altor ecrane din zona de dormit a copiilor (10), promovarea efectuării
activității fizice în fiecare zi (11).
Deci, rolul medicului și al personalului medical este important în prevenția
obezității infantile, abordarea multidisciplinară fiind esențială pentru prevenirea
apariției comorbidităților acesteia atât pe termen scurt, cât și pe termen lung la
vârsta adultă(12,13).
Cele mai multe programe școlare de prevenție a obezității includ educație
nutrițională și  susținerea activității fizice. Programele de educație sanitară școlară,
integrate în curriculumul regulat al educației, cu scopul de a reduce factorii de risc,
au arătat rezultate promițătoare(14), deși programele de intervenții destinate copiilor
supraponderali cu risc crescut au dat rezultate mai bune în comparație cu educația
pentru sănătate în școli(15,16).
La nivel comunitar, serviciile de igienă alimentară trebuie să aibă o implicare activă
în programele de prevenție a obezității.
Plecând de la premisele că obezitatea afectează sănătatea imediată a unui copil,
nivelul de educație și calitatea vieții, în cadrul Universităţii de Medicină şi
Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi (Fundația „Grigore T. Popa”) - Facultatea de
Medicină, s-a înființat Centrul Regional de Diagnostic, Consiliere şi Monitorizare a
Copiilor cu Exces ponderal și Obezitate din regiunea Moldovei. Este un centru de
cercetare avansată și, totodată, un centru pentru asigurarea de servicii medicale
acordate populației infantile, având următoarele obiective:
n Evaluarea statusului nutrițional la populația pediatrică din regiunea Moldovei,
identificarea segmentului cu risc de exces ponderal și obezitate.
n Monitorizarea copiilor cu obezitate prin evaluarea stării de nutriție cu ajutorul
unor instrumente specifice, prin cabinetele din rețeaua de medicină școlară și
medicină de familie și investigarea complexă ulterioară în centru.
n Evaluarea clinică și paraclinică a copiilor cu obezitate conform protocoalelor
actuale.
n Consilierea nutrițională a copiilor cu obezitate prin instituirea regimului
hipocaloric, hipoglucidic, a programelor de exerciții fizice și instituirea
tratamentului complicațiilor obezității, asigurarea sprijinului psihologic atât
copiilor, cât și familiilor acestora.
n Realizarea unui registru prin crearea unei baze de date medicale care ulterior,
după împlinirea vârstei de 18 ani, va fi direcționat rețelei medicale pentru adulți.
n Dezvoltarea activităţilor de cercetare în domeniul obezității infantile, care
reprezintă o cauză majoră de morbiditate la nivel mondial, cu impact pe termen
lung asupra stării de sănătate a adultului.
n Diseminarea şi promovarea rezultatelor cercetării la nivel naţional şi
internaţional.
n Organizarea unor programe de formare care includ cursuri de pregătire
profesională în domeniul nutriției pediatrice.
Ne dorim să realizăm o bază de date completă în care să se regăsească informații
privind statusul nutrițional, o anamneză alimentară detaliată, începând din perioada
sarcinii, și realizarea unor studii privind tipul alimentației în primele luni de viață
(durata alimentației naturale, momentul introducerii alimentației artificiale -
formula de lapte/lapte praf convențional/lapte de vacă, inițierea alimentației
complementare și modul în care s-a realizat), tipul alimentației pe grupe de vârstă.
Centrul Regional de Diagnostic, Consiliere şi Monitorizare a Copiilor cu Exces
ponderal și Obezitate își dorește o activitate pe termen lung în domeniul nutriției
pediatrice, atât în ceea ce privește partea profilactică, cât și curativă, având în
vedere că excesul ponderal și obezitatea reprezintă un domeniu prioritar de sănătate
publică în prezent la nivel mondial.
Concluzii
Obezitatea copilului reprezintă o reală problemă căreia atât medicul pediatru, cât și
medicul de familie trebuie să-i acorde o deosebită atenție, fiind considerată cea mai
frecventă tulburare de nutriție. Intervențiile nutriționale prin educație alimentară,
combinate cu cele de stimulare a activității fizice, constituie baza prevenției
obezității la copil. Fiind o afecțiune cronică extrem de costisitoare prin intervențiile
complexe pe care le necesită, nutriția sănătoasă și combaterea obezității la copil
trebuie să ocupe un loc important în sănătatea publică.