MANAGEMENTUL

EFECTELOR SECUNDARE
ALE CITOSTATICELOR
ELEV:CHIFORIUC ALINA-MIRELA
DROBOTA ELENA COCULEANA
CLASA: III C
 CUPRINS:

1.DEFINITIA CITOSTATICELOR
2.ROLUL CITOSTATICELOR
3.MODUL DE ACTIUNE AL CITOSTATICELOR
4.TIPURI DE CITOSTATICE
5.MODALITATI DE ADMINISTRARE ALE CITOSTATICELOR
6.EFECTELE SECUNDARE ALE CHIMIOTERAPIEI
7.STUDII PRIVIND EFECTELE SECUNDARE PE TERMEN LUNG
8.CONCLUZIE
 Citostaticele sunt medicamente prescrise în
tratarea cancerului. Rolul acestora este de a
împiedica multiplicarea celulelor canceroase.
Mecanismele prin care acționează citostaticele
sunt diferite în funcție de substanța aleasă de către
medic. Uneori, schema acestui tratament cunoscut
sub denumirea de chimioterapie poate cuprinde
mai multe substanțe active, pentru a intensifica
efectul terapeutic. 
 Rolul citostaticelor
Chimioterapia este administrată pacienților diagnosticați cu neoplazii, cu scopul de a:
• trata cancerul;
Citostaticele pot fi utilizate și ca unic tratament în neoplazii. 
• reduce dimensiunea tumorilor (chimioterapie neoadjuvantă);
Medicul poate recomanda efectuarea unor ședințe de chimioterapie înainte de o intervenție chirurgicală. În
acest caz, citostaticele participă la micșorarea tumorilor, iar intervenția chirurgicală se va realiza mai ușor și
va prezenta mai puține complicații.
• crește eficiența altor tratamente anticancerigene (chimioterapie adjuvantă);
Chimioterapia este indicată după efectuarea intervențiilor chirurgicale sau a radioterapiei, pentru a maximiza
efectele acestora. În acest fel, vor fi distruse și celulele canceroase care au rămas viabile în urma primului
tratament.
• ameliora simptomele cauzate de neoplasme (chimioterapie paliativă);
Citostaticele pot fi utilizate și ca tratament paliativ. Chiar dacă pacientul nu se vindecă, simptomele
determinate de afecțiunea cancerigenă sunt diminuate.
Citostaticele sunt utilizate și în cadrul altor afecțiuni, precum:
• patologiile măduvei osoase;
În cadrul acestora, chimioterapia este indicată în etapa de pregătire a pacientului pentru efectuarea unui
transplant de măduvă osoasă.
• bolile autoimune;
Uneori, medicii pot recomanda ca variantă de tratament în bolilele autoimune citostaticele. Acestea intervin în
fazele acute și agresive ale acestor afecțiuni, determinând o ameliorare semnificativă a simptomelor.
 Modul de acțiune al citostaticelor

Citostaticele prezintă mai multe moduri prin care își exercită efectul
anticancerigen. Acestea diferă de la substanță la substanță. Astfel, acestea pot acționa
la nivelul:
• materialului genetic din celulă;
• enzimelor care intervin în procesul de diviziune celulară;
• substanțelor trofice necesare pentru dezvoltarea celulelor.
Ținta acestor medicamente este reprezentată de celulele care se află în etapa de
multiplicare. Așadar, nu doar celulele canceroase sunt afectate, dar și celulele
sănătoase care prezintă un ritm accelerat al diviziunii. Astfel de celule sunt prezente în
următoarele zone ale organismului:
• tract gastrointestinal;
• foliculi piloși;
• epidermă.
Ca urmare a afectării multiplicării celulelor sănătoase, apar efectele secundare ale
chimioterapiei. Acestea sunt tranzitorii și sunt prezente pe durata tratamentului. La
finalizarea acestuia, celulele se pot divide normal. 
 Tipuri de citostatice

1.Agenți alchilanți
Agenții alchilanți acționează direct asupra materialului genetic al celulei canceroase, împiedicând
diviziunea acesteia. Avantajul acestor substanțe constă în eficiența acestora, indiferent în ce fază a
ciclului celular se află celula. 
Un dezavantaj al utilizării agenților alchilanți este reprezentat de riscul crescut de a dezvolta
leucemie. Această patologie se poate manifesta după aproximativ 10 ani de la tratament.
Agenții alchilanți pot fi prescriși pentru tratarea:
• limfomului;
• leucemiei
• sarcomului
• mielomului multiplu
• cancerului pulmonar
• cancerului ovarian
• cancerului de san
2. Nitrozouree
Substanțele din această clasă acționează asupra enzimelor care contribuie la eliminarea erorilor
genetice ce se formează în faza de multiplicare a ADN-ului celulei. Acestea pot traversa bariera
hematoencefalică, deci, pot fi utilizate și în cadrul tumorilor cerebrale . 
 3.Antimetaboliți
Antimetaboliții sunt citostatice care acționează în timpul diviziunii celulare. Aceștia determină apariția erorilor de transcriere
a materialului genetic.
Sunt utilizați în tratamentul:
• cancerului ovarian;
• cancerului de san
• leucemiei.
4.Antibiotice antitumorale
Antibioticele antitumorale au în alcătuirea lor compuși produși de către o bacterie, Streptomyces sp. Acestea intervin în
multiplicarea celulelor canceroase. Ca urmare, sunt utilizate în cadrul mai multor tipuri de neoplasme. 
5.Inhibitori mitotici
Aceștia pot afecta celula canceroasă indiferent de stadiul ciclului celular în care se află. Cel mai adesea, inhibitorii mitotici fac
parte din schema de tratament a următoarelor patologii:
• cancer pulmonar
• leucemie;
• mielom;
• limfom.
6.Inhibitori de topoizomerază
Acești inhibitori au la bază un alcaloid extras din plante, camptotecina. Sunt utilizați în următoarele afecțiuni:
• cancer de colon
• cancer ovarian;
• cancer pulmonar
• leucemie.
7.Agenți hormonali
Agenții hormonali sunt utilizați pentru tratarea neoplaziilor a căror dezvoltare depinde foarte mult de hormonii din
organism. Astfel, aceste substanțe înlocuiesc în ciclul de dezvoltare al celulei canceroase hormonii produși de organism. În acest fel,
creșterea tumorală este treptat stopată. 
Pot fi utilizați următorii hormoni:
• corticosteroizii;
Aceștia sunt indicați în terapia leucemiilor, a limfoamelor, a mielomului multiplu.
• hormonii sexuali;
Cel mai adesea, sunt prescriși pentru tratarea cancerului de prostată, a cancerului de san de col uterin.
 Modalități de administrare ale citostaticelor
Chimioterapia poate fi administrată prin mai multe modalități. Medicul va alege împreună cu
pacientul care este cel mai optim mod de administrare. Astfel, există următoarele variante:
• intramuscular;
Citostaticele sunt administrate injectabil la nivelul mușchilor membrelor inferioare și superioare,
dar și ai stomacului.
• intravenos;
Administrarea medicamentelor se face la nivelul venelor.
• intraarterial;
Această modalitate de administrare presupune alegerea unei artere care vascularizează tumora.
• intraperitoneal;
Administrarea citostaticelor se face prin intermediul unui tub inserat la nivelul cavității
peritoneale.
• intratecală;
Această cale de administrare face referire la injectarea tratamentului în canalul spinal. Astfel,
citostaticele sunt distribuite în compoziția lichidului cefalorahidian. 
• oral;
Administrarea orală presupune utilizarea citostaticelor sub formă de comprimate. 
• topic;
Citostaticele specifice pentru acest tip de administrare se regăsesc sub formă de creme sau
unguente, care se aplică la nivel tegumentar. 
 Efectele secundare ale chimioterapiei

Desi efectele secundare ale chimioterapiei pot fi suparatoare, majoritatea nu pun

viata in pericol. Chiar si asa, unele complicatii pot fi foarte grave, fiind necesara
interventia de urgenta a medicului. De pilda, o scadere fulminanta a numarului
celulelor albe in sange creste semnificativ vulnerabilitatea in fata unei infectii cu
potential fatal.
Pacientii supusi chimioterapiei pentru tratarea leucemiei sunt cel mai expusi
infectiilor grave. Simptomele complicatiilor care pot pune viata in pericol sunt
- febra mai mare de 38 de grade Celsius;
- frisoanele;
- tulburarile de respiratie;
- durerile in piept;
- simptomele de gripa (dureri musculare);
- sangerarile gingivale si hemoragiile nazale;
- sangerarile care nu se opresc prin hemostaza;
- ulceratiile bucale care afecteaza consumul de hrana si lichide;
- varsaturile care persista dupa administrarea antivomitivelor;
- peste 4 scaune pe zi;
 Oboseala

Starea accentuata de oboseala este un efect secundar

frecvent al chimioterapiei, aproape toti pacientii
experimentandu-l intr-un anumit moment al
tratamentului. Oboseala poate fi generalizata sau poate
sa apara in urma indeplinirii unor activitati cotidiene
banale.
Din acest motiv, pacientii supusi chimioterapiei
trebuie sa se odihneasca suficient si sa evite efortul.
Persoanele cu un loc de munca sunt sfatuite sa isi
reduca programul de lucru, pana la finalul
tratamentului. Oboseala extrema, insotita de dificultati
de respiratie, poate fi un semn al anemiei.
 Greata si varsaturile

Alte efecte secundare comune ale chimioterapiei sunt greata si

varsaturile. Aproximativ 50% dintre pacienti acuza aceste stari
neplacute in timpul tratamentului. Medicul curant prescrie
medicamente care sa controleze aceste simptome, numite antiemetice.
Antiemeticele pot fi administrate in mai multe forme, cele mai
importante fiind
- tablete sau capsule;
- injectii;
- supozitoare;
- plasture cutanat;
Medicii recomanda pacientilor sa continue administrarea
antiemeticelor si dupa oprirea simptomelor, pentru a evita o
eventuala recidiva. Aceste medicamente pot avea, insa, propriile lor
efecte secundare (constipatia, indigestia, insomnia si durerile de cap).
 Caderea parului

Caderea parului este cel mai cunoscut efect secundar posibil al

chimioterapiei, instalandu-se de regula dupa 1-3 saptamani de la
prima doza administrata. Pierderea semnificativa a parului apare
dupa 1-2 luni de chimioterapie.
Scalpul este cel mai des afectat, chiar daca pierderea firelor de par
este posibila si in alte parti ale corpului (brate, picioare si chip).
Caderea parului poate avea un efect traumatizant, in special
asupra femeilor. Solutia in acest caz poate fi purtarea unei peruci
sintetice pana la regenerarea firelor de par, odata cu incheierea
chimioterapiei.
Statisticile arata ca aproape 3 treimi din pacienti isi recupereaza
podoaba capilara dupa aproape 6 luni de la incetarea tratamentului.
Unii dintre acestia pot observa ca parul isi schimba caracteristicile,
devenind mai cret sau mai drept decat era inainte.
 Infectiile

Chimioterapia afecteaza capacitatea organismului de a

lupta cu infectiile, de aceea poate fi necesara administrarea
antibioticelor pentru reducerea riscului in acest sens.
Testele de sange regulate permit masurarea vulnerabilitatii
pacientilor la infectii.
Anemia

Chimioterapia poate reduce numarul celulelor rosii in

sange, cele care transporta oxigenul in corp. Asadar, este
foarte posibila instalarea anemiei, care necesita uneori
transfuzii de sange pentru stabilizarea pacientilor. Un
medicament numit eritropoietina poate fi util in stimularea
productiei de celule rosii in timpul chimioterapiei.
 Mucozita

In unele cazuri, chimioterapia poate cauza durere si

inflamatii la nivelul tesutului moale care captuseste
sistemul digestiv. Aceasta conditie medicala poarta
numele de mucozita, ce se manifesta prin dificultati de
hranire, ulceratii bucale, sangerari sau infectii.
Severitatea acestor simptome depinde de concentratia
dozelor administrate in timpul chimioterapiei.
Alte posibile efecte secundare sunt pierderea apetitului
alimentar, cresterea vulnerabilitatii la zgarieturi si
sangerari, uscarea pielii si a unghiilor, tulburarile de
memorie si concentrare, tulburarile de somn, probleme
sexuale si de fertilitate, diareea si depresia.
Studii privind efectele secundare pe termen lung ale chimioterapiei

Riscul de al doilea cancer

Odată cu tratamentul modern al cancerului utilizând chimioterapie sau

radioterapie, deși ratele de supraviețuire ale tumorilor solide s-au
îmbunătățit, riscul de cancer secundar indus de tratament (unul dintre
efectele secundare ale chimioterapiei pe termen lung) a crescut, de asemenea.
Diferite studii arată că tratamentele excesive de chimioterapie cresc riscul de
a face un al doilea cancer după ce sunt lipsite de cancer pentru o vreme. 
Riscul de boli de inimă

Un alt efect secundar al chimioterapiei este bolile cardiovasculare sau

cardiace. Diferite studii indică faptul că există un risc crescut de insuficiență
cardiacă la supraviețuitorii cancerului de sân, la ani după diagnosticul inițial
și tratamentul cancerului lor. Insuficiența cardiacă congestivă este o afecțiune
cronică care apare atunci când inima este incapabilă să pompeze sângele în
jurul corpului în mod corespunzător.
 Riscul de boli pulmonare

Bolile pulmonare sau complicațiile pulmonare sunt, de

asemenea, stabilite ca un efect secundar advers pe termen lung al
chimioterapiei. Diferite studii indică faptul că supraviețuitorii
cancerului din copilărie au o incidență mai mare a bolilor /
complicațiilor pulmonare, cum ar fi tuse cronică, astm și chiar
pneumonie recurentă ca adulți, iar riscul a fost mai mare atunci
când a fost tratat cu radiații la o vârstă mai mică.
Riscul de accident vascular cerebral ulterior

Examinarea datelor dintr-o serie de studii clinice independente

indică faptul că supraviețuitorii cancerului care au fost supuși
radioterapiei sau tratamentelor de chimioterapie pot avea un risc
crescut de efecte secundare ale accidentului vascular cerebral
ulterior. 
 Risc de osteoporoză

Osteoporoza este un alt efect secundar pe

termen lung observat la pacienții cu cancer și
supraviețuitori care au primit tratamente
precum chimioterapia și terapia hormonală.
Osteoporoza este o afecțiune în care densitatea
osoasă este redusă, făcând osul slab și fragil.
Multe studii arată că pacienții și supraviețuitorii
tipurilor de cancer precum cancerul de sân,
cancerul de prostată și limfomul prezintă un risc
crescut de osteoporoză.
 Concluzie

În rezumat, tratamentul agresiv cu chimioterapie poate crește

riscul de a dezvolta efecte secundare pe termen scurt și lung, inclusiv
probleme cardiace, boli pulmonare, afecțiuni de pierdere osoasă, al
doilea tipuri de cancer și accidente vasculare cerebrale chiar și la câțiva
ani după tratament. Prin urmare, înainte de inițierea terapiei, este
important să se educe pacienții cu cancer cu privire la posibilele efecte
adverse pe care aceste tratamente le pot avea asupra sănătății și
calității vieții lor viitoare. Analiza risc-beneficiu a tratamentului
cancerului pentru copii și adulți tineri ar trebui să favorizeze tratarea
prin limitarea dozelor cumulative de chimioterapie și luarea în
considerare a opțiunilor de terapie alternative sau mai orientate pentru
a reduce riscul de efecte secundare severe în viitor. Alegerea nutriției
și suplimentelor nutritive potrivite poate ajuta, de asemenea, la
ameliorarea unora dintre aceste efecte secundare.