ONCOLOGIE 05.05.

2010
Curs 9

Toxicitatea cardiaca – mai frecvent cronica si mai rar acuta dupa antracicline, 5Fu.
Toxicitatea pulmonara – complicatia cea mai grava este fibroza pulmonara produsa de Bleomicina.

Nefrotoxicitatea si cistita hemoragica

Toxicitatea vezicala este frecventa dupa ciclofosfamida, si mai ales dupa ifosfamida, datorita produsului lor
metabolic – acroleina. Acumularea in vezica determina toxicitate locala, care se manifesta sub forma unei cistite
banale cu disurie, polakiurie.
Alopecia
- este semnul cel mai evident al toxicitatii, dar reprezinta si un semn al eficacitatii CMT;
- este temporala, cu durata variabila in functie de administrare.
Modificari cutanate:
- leziuni eritematoase sau urticariforme, pot fi generalizate sau localizate in zona de administrare;
- ele apar la cateva ore dupa injectare si dispar apoi spontan;
- alte leziuni pot fi hiperpigmentare care pot persista 2-3 saptamani dupa CMT.

Efecte toxice cronice

Manifestari toxice hepatice determinate de Metotrexat si Citarabina, manifestari ce constau in dureri
abdominale, superioare, hepatomegalie, ascita, icter, crestere ponderala.
Toxicitatea neurologica periferica se manifesta sub forma polinevritei si sindroamelor subocluzive: Vincristin,
Cisplatin, Taxani.

Complicatiile tardive
- riscul unui al doilea cancer - mai frecvent o leucemie sau un limfom non-Hodghin dupa CMT este mai crescut
in cazul utilizarii unor agenti alchilanti, care au si proprietati mutagenice, ca de ex: Mustargen, Procabazina.
- sterilitate – riscul sterilitatii dupa CMT depinde de citostaticele folosite (mai mare la alchilanti), de dozele
acestora, iar la femei creste cu varsta.
- depresie imunologica.

Modalitati speciale de administrare a CMT

- CMT in perfuzie continua – se administreaza timp de 48 – 120 h, cu sisteme de pompa programabila, care
permit mentinerea unei expuneri prelungite a celulelor tumorale la agentii citostatici si totodata permite o ameliorare
a tolerantei pacientului la efectele secundare imediate ale citostaticelor (mai ales toxicitatea hematologica)
Citostaticele sunt: 5-Fu, C-DDP, ADR;
- CMT intraperitoneala – este un mijloc de a obtine o concentratie crescuta de substante citostatice in contact
direct cu seroasa peritoneala. Sunt utilizate in special in cancere digestive si ovariene: 5-FU, C-DDP, Taxol.
Thiotepa.
- CMT intraarterila – consta in administrarea citostaticului direct in artera nutritita a tumorii, dupa
introducerea unui cateter intraarterial pe cale chirurgicala sau radiologica, permitand cresterii concentratiei
intratumorale, a produselor citotoxice si expunerea minima sistemica la efectele secundare. Cele mai utilizate
localizari sunt: metastazele hepatice, tumorile hepatice primitive, tumorile cerebrale recidivante, sarcoame ale
extremitatilor.
- CMT orala – scopul acestei modalitati terapeutice este acela de a obtine o durata de expunere mai lunga la
medicament si reprezinta o modalitate comoda de administrare in conditiile de ambulatoriu la cei cu status biologic
depreciat;
- CMT intensiva (high dose) – se bazeaza pe cresterea cantitatii de citostatic administrata pe unitatea de timp
(saptamana) pentru a permite ameliorarea nivelurilor de raspuns si prelungirea supravietuirii.
Se poate realiza fie prin cresterea dozelor de medicament, fie prin scurtarea intervalului dintre administrari sau
asociind cele 2 modalitati. Administrarea factorilor de crestere hematopoetici si a celulelor stem hematopoetice
periferice a permis cresterea dozelor unor agenti citostatici.
1
 Hormonoterapia
- este definita ca tratamentul terapiei hormono-dependente prin suprimarea surselor de hormoni sau
prin blocarea actiunii acestora la nivel celular;
- principalele cancere hormono-dependete sunt: san, prostata, endometru, in mai mica masura tiroida;
- diversele metode de HT pot fi grupate in 3 mari categorii:
- HT ablativa in cancerele de san si prostata;
- HT aditiva in cancerele de san, prostata, endometru;
- HT de frenare in cancerul tiroidian.
Hormonoterapia ablativa sau supresiva
- consta in suprimarea unei secretii hormonale prin chirurgie sau iradiere si se practica castrarea ovariana sau
radiologica in cancerele mamare si orhiectomia:
- in cancerele de prostata (indicata in cazurile avansate cu metastaze osoase si in interventia
chirurgicala);
- interventia chirurgicala suprima 95% din secretia de testosteron cu rezultate asemanatoare
tratamentului cu estrogeni dar lipsita de eficacitatea secundara ale acestora;
- in 50% se obtine involutia prostatelor si un efect antialgic net asupra metastazelor osoase;
- durata remisiunii este insa limitata la 1-2 ani si spre deosebire de anexectomie, raspunsul initial nu
poate fi repetat de alte tratamente hormonale.
Hormonoterapia aditiva
- utilizeaza hormoni sexuali si derivatii lor de sinteza sau compusi nesteroidieni;
- actiunea lor poate fi competitiva sau privativa:
- HT competitiva se realizeaza cu compusi care au afinitate crescuta pentru receptori citosolici, ceea
ce le permite sa se substituie hormonilor respectivi;
- totodata aceasta substituire declanseaza al doilea mecanism de inhibitie a stimulilor hipofizari tropi
corespunzatori.
Estrogeni
- erau folositi mult in trecut in tratamentul cancerelor mamare metastazate si in cancerul de prostata
metastazate;
- azi se folosesc mai putin datorita efectelor secundare cardiovasculare
Preparate utilizate:
- estradiol;
- dietilstilbestrol;
- clorotrianisen (TACE);
- estramustin – este o combinatie de estrogen si agent alchilan.
Androgenii
- au fost folositi in cancerul mamar insa datorita rezultatelor modeste nu se mai folosesc;
- mecanismul prin care dozele crescute de androgen inhiba cancerul mamar este necunoscut desi dovezi
experimentale si clinice evidentiaza inhibitia hormonilor gonadotrofinici hipofizari si productia de estrogeni.
Preparatele disponibile sunt: testosteron propionat.
Progestativi
- modul de actiune este indirect asupra auzului hipotalamohipofizar consta in inhibarea prohormonilor
gonadotrofinici hipofizari si o actiune directa de inhibare a proliferarii celulare;
- megestrol acetat (Megacee);
- medroxiprogesteron acetat (Farlutal) – sunt preparate cele mai utilizate in linia a-2-a si a-3-a de
tratamentul hormonal);
- medroxiprogesteronul – determina o crestere a apetitului si castig ponderal, de aceea sunt folosite si
in terapia simptomatica.
Antiestrogenii
- inhiba proliferarea celulara prin mecanism de competitie blocand receptorii de estrogeni - cel mai
utilizat este Tamoxifenl
- alte preparate de generatia a-2-a sunt: Tamoxifen, Raloxifen;
2
 - acestia actioneaza asupra dihidrotestosteronului prin blocarea receptorilor citozolici si nucleari.
Hormonoterapia privativa
- determina o blocare a surselor de hormoni prin :
- suprimarea stimulilor hipofizari prin acelasi mecanism de reglare (analogi LH-RH);
- prin blocarea sintezei hormonilor la nivel suprarenal (inhibitori antiaromatazici).
Inhibitorii functiei hipofizare si gonadice (analogi LH-RH)
- determina o forma de castrare chimica ce poate fi reversibila daca se aplica pe o perioada limitata de
timp (sub un an);
- analogii LH-RH disponibili sunt: Leuprolid acetat si Goserelin acetat (Zoladen);
- indicatiile analogilor LH-RH sunt cancerele de prostata avansate, cancerele mamare avansate la
femeile in premenopauza, determina scaderea nivelelor testosteronului si estrogenilor cu rezultate
echivalente cu cele obtinute prin castrare chirurgicala;
- se produce o hipofizectomie farmacologica selectiva si reversibila pentru ca nu afecteaza secretia
endocrina a celorlalte glande si care se mentine atat timp cat se administreaza acesti analogi.
Inhibitori ai functiei suprarenale si inhibitori aromatazici
- androgenii circulanti, secretati de suprarenala sunt convertiti in estrogeni sub actiunea enzimei
aromataza care converteste androgenii la estrogeni;
- aromataza se gaseste nu numai in suprarenale dar si in unele tesuturi precum tesutul adipos, ovare,
muschi, glande mamare;
- antiaromatazele determina o suprarenalectomie chimica si in acelasi timp blocarea aromatazei
periferice a estrogenilor. Din acestia fac parte: inhibitorii nesteroidieni de generatia I
(aminoglutemid), inhibitorii nesterodieni de generatia II (Fadrozal, Anastrazal), inhibitorii
steroidieni (Formestan, Exemestan).
Hormonoterapia frenatorie
- dupa tiroidectomie, pentru cancer tiroidian se administreaza hormoni tiroidieni cu scopul de a inhiba
secretia hipofizara de TSH (care reprezinta un factor de crestere pentru carcinoamele tiroidiene).

RADIOTERAPIA

- o specialitate clinica care utilizeaza ca agent terapeutic radiatiile ionizante;

- radioterapia urmareste distrugerea tumorii in volumul iradiat sau astfel spus controlul evolutiei
locale sau locoregionale a tumorii.
Radiatiile ionizante sunt:
- electromagnetice: Fotoni, Raze X;
- corpusculare: electroni (beta -), protoni, mezonii pi, particulele alfa sau nuclee atomice (Heliu,
Argon).
Radiatiile gamma sunt emise de elemente radioactive:
- naturale: Radiu, Poloniu, Radon;
- artificiale: Co-60, Cs-137.
Principalele particule iradiante in radioterapie de-a lungul timpului sunt:
- radiatiile X de energie joasa (din ce in ce mai putin folosite);
- radiatiile gamma emise de Co-60, izotop artificial radioactiv care are o energie de 1,25 MeV;
- radiatiile X de energie inalta: 5,10,18,25,32 MeV produse de acceleratori ;
- electroni produsi de acelasi tip de acceleratori;
- neutroni, protoni, particulele grele produsi in ciclotroane.
In radioterapia externa:
- sursa de iradiere este situata la distanta fata de volumul tumoral;
- doza in mediu iradiat depinde de puterea sursei sau de activitatea ei exprimata prin debitul
fasciculului de energia lui, masura in KeV sau MeV care determina puterea de patrundere in
profunzime;

3
 - debitul radiatiei scade invers proportional cu patratul distantei si pentru eliberarea dozelor necesare,
sursele de radiatii folosite in radioterapia externa trebuie sa fie foarte puternice.
Radioterapia externa prezinta urmatoarele forme in functie de nivelul de energie:
- RT superficiala cu energie 60-160KV – iradierea tumorilor cutanate superficiale;
- RT de ortovoltaj – tumori cutanate superficiale;
- RT de supravoltaj – 300-500 KV – randament in profunzime de 35-40% la 10cm;
- RT de supravoltaj, cu energie de 300-500 KV, cu randament in profunzime de 35-40% la cm;
- Radioterapia de MeV, sau cu radiatii de mare energie intre 35-45 MeV. La acceleratoarele de 20-25
MeV, randamentul in profunzime este de 50-80 % la 10cm