1. Ce este farmacoepidemiologia si care este obiectivul principal?

- Ramură aplicativă a farmacotoxicologiei generale, care studiază: – CI şi precauţiile – cauzele apariţiei,

extinderii şi dispariţiei bolilor de etiologie medicamentoasă (boli iatrogene), cu mare răspândire în
populație
-Obiectivul principal: elaborarea metodelor de profilaxie şi de combatere
2. In ce consta activitatea de profilaxie?
Activitatea de profilaxie – constă în: - cunoaşterea profilului ftox. (RA, CI, precauţii);
- respectarea legislației farmaceutice privind păstrarea, eliberarea şi circulaţia M
în condiţii corespunzătoare;
- educaţia sanitară a populației.
3. Prin ce se realizeaza activitatea de combatere
Activitatea de combatere – se realizează prin: - depistarea precoce şi diagnosticarea corectă a RA (!
sistemul de farmacovigilenţă)
- aplicarea de urgenţă a tratamentului RA şi patologiei
provocate (fie se reduc dozele, fie se întrerupe imediat administrarea)
4.Care sunt activitatile legate de farmacovigilenta si care sunt obiectivele
principale?
Activitatea de: - depistare
- examinare
- înregistrare
- validare
- evaluare sistematică a RA la medicamente
Obiective principale: – reducerea timpului până la depistarea unei RA
– cunoaşterea pt. fiecare M a tipurilor de RA, a frecvenţei şi gravităţii lor
– cunoaşterea modalităţilor de prevenire şi tratament pt. fiecare tip de RA
5. Ce reprezinta procesul farmacoepidemiologic si care sunt etapele?
= totalitatea tulburărilor şi fenomenelor patologice şi economico-sociale, care se manifestă în rândul unei
populaţii, afectată de efectele farmacotoxicologice ale unui medicament.
Etape: - debutul (introducere)
- evoluţia – oscilantă (ascendentă/descendentă)
- stingerea (scoatere din terapeutică)
Ex.: talidomida, aminofenazona, rofecoxib
6. Procesul farmacoepidemilogic- forme de manifestare?
Forme de manifestare: – sporadică (rar)
– endemică (mai frecvent - prezența medicamentului este permanentă, dar
frecvența utilizării este mică)
– epidemică (mai rar - prezența medicamentului este permanentă, dar frecvența
utilizării este mare)
– pandemică (uneori – răspândire pe un teritoriu foarte mare, chiar pe tot
globul)
7. Ce este farmacotoxicologia si care sunt factorii favorizanti pentru
aparitia reactiilor adverse?
Farmacotoxicologia este ramura fundamentala a farmacologiei ce studiaza efectele sau reactiile
adverse produse de medicamente precum si patologia medicamentelor.

Factori favorizanti:
- numarul ridicat de medicamente asociate sau polimedicatia
 - doze eficace mari
- tratament prelungit
- stari fiziologice particulare (sarcina, varsta inaintata)
- stari patologice (insuficienta renala, hepatica)
- alti factori:
o malnutritia
o alcoolul
o tutunul
o insecticidele
o alti poluanti din mediu

8. 5 exemple de tipuri de reactii adverse

Tipuri de reactii adverse
1. efect secundar prin mecanism farmacodinamic
2. efect toxic
3. efect cancerigen
4. efect mutagen
5. intoleranta
- congenitala (idiosincrazie)
- dobandita (alergica)
1. efect imunosupresiv
2. toleranta
3. dependenta psihica si fizica
4. toxicomania (toleranta + dependenta)
5. reactii adverse la intreruperea administrarii:
- efect rebound
- sindrom de abstinenta
- insuficienta functionala glandulara
6. efect asupra reproducerii si a fatului
9. Ce sunt efectele secundare. Dati cateva exemple
Efectele secundare sunt consecinta directa sau indirecta a actiunii farmacodinamice secundare ale
medicamentelor.

Exemple:
- uscaciunea gurii si constipatia date de atropina (medicament antispastic parasimpatolitic) sunt
consecinta actiunii secundare a atropinei – hiposalivatie, scaderea tonusului si peristaltismului
normal intestinal.
- somnolenta dupa trezirea din somn produc hipnocoercitivele de lunga durata (ex fenobarbitalul)
- sindroame depresive induse de simpatolitice (ex alfametildopa – Dopegyt = antihipertensiv) si
beta-adrenolitice de tip Atenolol, Metoprolol, Betaxolo, Bisoprolol, Nebivolol
- sindrom neurologic extrapiramidal cu manifestare clinica de tip sindrom Parkinson produs de
neuroleptice clasice (antipsihotice): Emetiral (proclorperazina), Haloperidol
- convulsii ce pot ajunge pana la coma provocate de anestezice locale administrate intravenos
datorita actiunii excitante asupra SNC
- sindrom astmatic prin bronhoconstrictie care poate fi declansat sau agravat de catre beta-
adrenolitice neselctive de tip Propranolol sau acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare
- ulcer gastro-duodenal care poate fi agravat de AINS si steroidiene datorita blocarii biosintezei de
prostaglandina E2 (PGE2) cu functie hipersecretoare gastrica
hipovitaminoza – in cursul tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg (tetraciclina) este consecinta
inhibitiei florei microbiene saprofite
10.Ce sunt efectele toxice? Dati cateva exemple
Efectele toxice = tulburari functionale sau morfologice diferite de efectele farmacodinamice si care
apar la o parte din indivizii tratati in conditii similare.

Efectele toxice pot fi:

- usoare
- grave
- fatale (uneori)

Efectele toxice se pot manifesta la nivelul tuturor tesuturilor si organelor

Efecte toxice la nivelul sistemului nervos central
Apar tulburari psihice si neurologice favorizate si de terenul neuropsihic predispus si anume:
- efecte psihice – psihoze de tip schizofrenie provocate de supradozarea glucocorticoizilor
(dexamethasona, prednison, hidrocortizon hemisuccinat)
- psihoze si halucinatii produse de AINS de tip indometacin, ibuprofen (meningita aseptica
caracterizata prin cefalee, febra, letargie observata la femei tinere tratate cu AINS de tip
ibuprofen)
- stare confuzionala produsa de barbiturice la batrani
- tulburari de memorie, dezorientare si halucinatie produse de anticolinergice la varstnici datorita
reducerii numarului de neuroni colinergici centrali (atropina, tropicamida (Mydrum)).

Efecte toxice la nivelul inimii

Pot apare:
- efecte functionale – aritmii – medicamente de tuse si raceala care contin cafeina
- efecte morfologice – doxorubicin (antibiotic citotoxic utilizat in neoplasm)
Efecte toxice la nivel sanguin
Se poate produce aplazie medulara si anemie aplastica ce poate apare la saptamani dupa intreruperea
tratamentului cu cloramfenicol
- leucopenie (numar mic de globule albe) pana la agranulocitoza (scaderea masiva pana la
disparitia totala a globulelor albe) si trombopenie produsa de citostatice
- hipercoagulabilitatea pana la tromboze produsa de contraceptivele orale

hemoliza cu anemie produsa de medicamentele oxidante

Efecte toxice la nivelul aparatului digestiv
Efectele sunt produse de medicamente iritante de genul antiinflamatoarelor:
- efecte functionale:
o varsaturi
o diaree
o colici
- efecte morfologice - ulcer
Efecte toxice la nivelul ficatului
Apar numeroase efecte adverse, unele foarte grave:
- citoliza hepatica
- colestaza intrahepatica (distrugerea canalelor biliare) produsa de contraceptive orale
- carcinom hepatocelular – steroizii androgeni
- hepatita acuta / subacuta prin leziuni necrotice
- ciroza hepatica prin leziuni necrotice poate produce metotrexatul administrat in doze mari timp
indelungat
- tromboza suprahepatica produsa de contraceptivele orale.
Contraceptivele orale au un potential toxic hepatic ridicat.

Efecte toxice la nivelul rinichilor

- nefropatii produse de
- cristalurie (nisip) cu iritatia tubilor renali pot produce metaboliti acetilati ai sulfamidelor
antimicrobiene greu solubili la pH-ul acid al urinei.
- insuficienta renala produsa de saruri de calciu si vitamina D in exces

Efecte toxice la nivelul aparatului respirator

Se inregistreaza astm bronsic, alveolita si fibroza pulmonara cu tuse, dispnee, prognostic sever produse de
citostatice: ciclofosfamida.

Efecte toxice la nivelul urechii

Factorii ce cresc riscul de toxicitate la nivelul urechii sunt:
- dozele mari si tratament indelungat
- asocierea de medicamente oto-toxice
- insuficienta renala

Efecte toxice la nivelul aparatului respirator

Se inregistreaza astm bronsic, alveolita si fibroza pulmonara cu tuse, dispnee, prognostic sever produse de
citostatice: ciclofosfamida

Efecte toxice la nivelul ochilor

Unele medicamente utilizate in doze mari timp indelungat se depoziteaza si depigmenteaza irisul, corneea
si retina formand depozite galben-brune cu atrofia ireversibila a retinei si tulburari de vedere cum produc
antimalaricele (clorochina si hidroxiclorochina) administrate in doze mari si timp indelungat aproximativ
3 ani in tratamentul poliartriteireumatoide si lupusului
Efecte toxice la nivelul muschilor si tesutului conjunctiv
- miopatii si neuropatii (inflamatii ale muschilor / nervilor) insotite sau nu de mialgii (dureri):
- distructii musculare (rabdomiolize
- Sindromul miastenic de origine medicamentoasa este in general manifestarea unor efecte
secundare ca de exemplu efectul secundar miorelaxant produs de meprobamat, diazepam etc.
Efecte toxice la nivelul pielii
Efectele adverse toxice la nivelul pielii sunt de la cele mai usoare (eruptii cutanate) la cele mai
grave, letale. Medicamentele contraceptive orale provoaca un numar insemnat de tipuri de efecte
toxice cutanate: prurit, acnee, alopecie (caderea parului), tulburari pigmentare etc.

11.Ce este clearance ul si care sunt tipurile de de clearance

CLEARANCE
Este un parametru farmacocinetic ce exprimă cantitativ procesul de epurare.
Tipuri de clearance:
1. clearance sistemic;
2. clearance plasmatic;
3. clearance-ul unui organ (hepatic, biliar, renal);
clearance intrinsic
7. Prin ce metode se poate face epurarea medicamentelor
Epurarea medicamentelor din organism se poate face prin două procese care se derulează în cadrul a două
etape farmacocinetice:
 - biotransformarea (metabolizarea);
- eliminarea (excreția);

8. Ce este metabolizarea
Metabolizarea substanţelor medicamentoase este operaţia de detoxifiere prin care organismul
transformă aceste substanţe în metaboliţi ca urmare a unor reacţii biochimice
14. Exemple de medicamente inductoare enzimatic
Exemple de medicamente inductoare enzimatice:
- antibiotice (rifampicina);
- hipnotice și sedative (barbiturice);
- antiepileptice (fenitoina, carbamazepina);
- antiinflamatoare (fenilbutazona).

15.Care sunt consecintele inhibitiei enzimatice

Consecințele inhibiției enzimatice:
- creșterea efectului terapeutic;
- creșterea incidenței și a gravității efectelor adverse
16. Definiti eliminarea medicamentelor din organism
Eliminarea, ultima etapă farmacocinetică, este procesul de excreţie a substanţelor medicamentoase din
organism
17. Dati exemple de diferite cai de eliminare
Substanţele medicamentoase se pot elimina pe diferite căi, ca de exemplu: renală, biliară, salivară, piele
18. Eliminarea la nivel renal implica urmatoarele procese
Eliminarea la nivel renal implică următoarele procese:
- filtrarea glomerulară;
- reabsorbţia tubulară;
- secreţia tubulară
19. Definiti eliminare ape cale digestive
Digestiv se elimină substanţe medicamentoase insolubile sau neabsorbabile la acest nivel, ca de exemplu:
sulfamide intestinale (ftalilsulfatiazol), aminoglicozide (streptomicină), ulei de parafină, sulfat de
magneziu
20. Difuziunea prin bariera hematoencefalica- ce medicamente penetreaza
usor aceasta bariera
b. Difuziunea prin bariera hematocefalică Prin această barieră penetrează uşor medicamente liposolubile
şi slab ionizate
21. Difuziunea prin peretele capilarelor sanguine- ce poate patrunde
a. Difuziunea prin peretele capilarelor sanguine Din spaţiul intravascular substanţele medicamentoase
ajung în lichidul interstiţial prin traversarea peretelui capilar. Prin membranele capilarelor, apa şi
electroliţii cu molecule mici trec uşor
Endoteliul capilar este, de asemenea, adaptat şi pentru transpor-tul diferitelor gaze, ca de exemplu: O2,
CO2 şi al unor substanţe nutriti-ve, ca de exemplu: glucoză, vitamine, acizi graşi sau cu rol plastic ca de
exemplu: aminoacizi, acizi graşi, calciu etc. Substanţele liposolubile traversează pereţii capilarelor cu o
viteză dependentă de coeficientul
de partiţie. Transferul unor substanţe se poate realiza numai prin mecanisme biochimice, care presupun
un cost energetic. Moleculele polare pot traversa această barieră utilizând mecanisme de transport active
specifice unor compuşi endogeni sau alimentari, ca de exemplu: glucoză, aminoacizi etc
22. Difuziune prin bariera hematoplacentara- ce compusi pot trece?
Prin această barieră trec uşor compuşi liposolubili şi nedisociabili, substanţe grase nedizolvate în sânge
etc. În general, prin placentă trec substanţe uşor acide sau slab acide, cu un pKa>4,3, şi substanţe slab
bazice, cu pKa<8,5.
23. Difuziunea prin membrana celulara- ce medicamente pot difuza
Prin membranele celulare pot difuza uşor medicamente cu coeficient de liposolubilitate ridicat,
medicamente neionizate, apa. Pentru ioni, permeabilitatea este posibilă numai în anumite situaţii
24. Distributia uniforma- expl de substantele
Când substanţele medicamentoase se distribuie uniform în organism, organismul poate fi considerat ca
fiind format dintr-un singur compartiment (model farmacocinetic monocompartimentat). Dintre
substanţele care se distribuie în acest mod amintim: alcoolul, narcoticele generale
25. Distributia neuniforma: expl de substante medicamentoase si unde se distribuie
in procent mai mare
Unele substanţe medicamentoase se distribuie în procent mai mare în anumite organe, ca de exemplu:
- iodul în tiroidă;
- Ca2+ şi ionul fosfat în oase et
26. Distributie mixta: 
c. Distribuţia mixtă Unele substanţe se distribuie iniţial neuniform (în S.N.C.), după care sunt redistribuite
în tot organismul, ca de exemplu: tiobarbituricele
27. Factori care influenteaza distributia
Distribuţia medicamentelor în ţesuturi este dependentă de următoarele categorii de factori:
a. Factori dependenţi de substanţa medicamentoasă În această categorie intră următorii factori:
- structura chimică care determină proprietăţile chimice ale substanţei medicamentoase
; - liposolubilitatea;
- gradul de disociere (pKa);
- greutatea moleculară;
- starea de agregare a substanţei;
- doza administrată;
- viteza absorbţiei;
- viteza metabolizării;
- viteza eliminării etc.
b. Factori dependenţi de legarea substanţelor medicamentoase de proteinele plasmatice Acest factor
limitează mişcarea medicamentelor în compartimentele hidrice în următoarele situaţii:
- când legarea plasmatică este în procent mai mare decât 80% (fenilbutazonă, anticoagulante cumarinice
etc.);
- când medicamentul se acumulează în cantităţi mari în plasmă, având o distribuţie limitată;
Substanţele medicamentoase în formă legată nu pot difuza în alte teritorii, nu pot filtra
glomerular şi nu se elimină renal. Chiar în condiţii de legare puternică, echilibrul este reversibil, iar forma
liberă poate difuza în anumite condiţii.
La unele substanţe medicamentoase (fenilbutazonă), la doze uzuale terapeutice se realizează
concentraţii plasmatice aproape de saturare, substanţa persistând în plasmă câteva zile
. La doze superioare dozelor terapeutice, când este depăşită capacitatea de legare plasmatică,
creşte concentraţia formei libere care poate difuza în ţesuturi şi care se poate elimina în câteva ore
. La acest nivel al legării substanţelor medicamentoase de proteine plasmatice, pot avea loc
interacţiunile de deplasare a unor substanţe cu afinitate mai mică faţă de proteinele plasmatice, de către
substanţele cu afinitate mai mare faţă de aceste proteine.
 c. Factori dependenţi de ţesuturi În această categorie de factori amintim:
- vascularizaţia, care determină diferenţe de concentraţie între diferite organe sau ţesuturi;
- conţinutul în lipide al ţesuturilor respective
; - pH-ul compartimentelor hidrice;
- afinitate pentru proteinele tisulare;
- difuziune
28.La nivelul tesuturilor pot exista, dependent de tipul substantelor endogene
tisulare de care se leaga substante medicamentoase, trei modalitati de legare 
a. Legarea de proteinele tisulare Legarea la acest nivel se realizează în funcţie de afinitatea substanţelor
medicamentoase faţă de structurile endogene amintite. Dacă legarea substanţei este reversibilă, forma
legată poate funcţiona ca un depozit care eliberează treptat substanţa medicamentoasă.
b. Fixarea substanţelor medicamentoase pe receptori În urma legării substanţelor medicamentoase pe
receptori rezultă structuri care pot să determine un efect farmacodinamic sau să blocheze apariţia
efectului farmacodinamic. c. Stocarea medicamentelor în ţesuturi Există medicamente care se acumulează
în anumite ţesuturi, ca de exemplu: - medicamentele lipofile în ţesutul adipos; - calciu în oase etc.