SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

DISCIPLINA: NURSING IN ONCOLOGIE

CURSUL NR V

INGRIJIREA PACIENTULUI CU RADIOTERAPIE

Radioterapia (RT) este o specialitate clinica a carei scop este distrugerea

totala sau partiala a unei tumori maligne cu ajutorul radiatiilor. Radioterapia se
aplica, astazi, in peste 50% din totalitatea cancerelor, contribuind la vindecarea
a circa 40-50% dintre pacienti.
Tratamentul radioterapic reprezinta urmatoarele caracteristici:
Este una din principalele metode de tratament loco-regional a
pacientilor cu neoplazii maligne.
Utilizeaza radiatii ionizante in scopuri terapeutice.
Scopul este administrarea unei doze precise de radiatie intr-un volum
tumoral foarte bine definit cu un minim de efecte toxice pe tesuturile
sanatoase din vecinatate avand ca rezultat eradicarea tumorii, cresterea
calitatii vietii si prelungirea supravietuirii cu efecte secundare
rezonabile.
Din punct de vedere clinic radioterapia poate fi:
Radioterapie curativa cand se urmareste vindecarea pacientului
prin aplicarea unei doze corespunzatoare de radiatie. Se poate
aplica singura sau concomitent cu chimioterapia.
Radioterapia adjuvanta aplicata inainte sau dupa o interventie
chirurgicala radicala in scopul de a imbunatati rezultatele acesteia.
Radioterapia paliativa nu urmareste vindecarea sau cresterea
supravietuirii pacientului ci doar imbunatatirea calitatii vietii prin
combaterea principalelor simptome date de evolutia cancerului.

Efectele secundare ce apar la nivelul structurilor normale vecine unor

tumori dupa aplicarea unor doze tumoricide se clasifica in functie de momentul
aparitiei in trei clase:
Efectele acute apar in timpul iradierii sau imediat dupa tratament
in special la nivelul tesuturilor cu multiplicare rapida:
- Eritem, mucita (mucoasa oro-faringiana), prurit, descuamare
uscata sau umeda, durere.
- Diaree, dureri abdominale,

varsaturi,

crampe

(mucoasa

digestiva).
- Anemie, neutropenie, pancitopenie (tesutul hematopoetic).
- Alopecie (fanerele).
De multe ori vindecarea leziunilor acute este incompleta fiind urmate de
sechele permanente. Desi in prezent, prin utilizarea noilor mijloace de terapie,
reactiile mucoase si cutanate sunt mai rare si mai putin severe, supravegherea
pielii ramane o sarcina importanta a asistentului medical.
Efectele intermediare apar la cateva saptamani dupa iradiere (de
exemplu in cazul radioterapiei SNC apare sindromul somnolentei
la 2-6 luni de la terminarea tratamentului si se manifesta prin
somnolenta, anorexie, iritabilitate; acest sdr. se manifesta datorita
fenomenelor de demineralizare tranzitorie si, in cele mai multe
cazuri, dispare spontan dupa 2-5 saptamani de evolutie.
Efectele tardive se datoreaza distrugerii celulelor functionale cu
multiplicare latenta si pot aparea cel mai devreme la cateva luni sau
mai tarziu dupa iradierea initiala:
- Necroza creierului
- Fibroza pulmonara
- Cataracta
- Retinopatie
- Hepatita
- Nefrita
- Pericardita.

Tratamentele complicatiilor tardive postradice sunt putin eficace, iar

tratamentele de asociatie a radioterapiei cu chimioterapia (mai ales
concomitenta) cresc riscul complicatiilor precoce si tardive. De asemenea, riscul
complicatiilor digestive este mai crescut daca pacientul a suferit una sau mai
multe interventii chiriurgicale anterioare.
ROLUL

ASISTENTULUI

MEDICAL

IN

CURSUL

RADIOTERAPIEI EXTERNE
Asistentii medicali care lucreaza in serviciile de radioterapie isi
desfasoara activitatea in saloane si trebuie sa cunoasca, pe langa tehnicile
specifice de ingrijire a bolnavilor, si masurile de combatere a

efectelor

secundare ce apar in urma radioterapiei.

Asistentul medical trebuie sa fie pregatit sa ofere pacientilor informatii
legate de tratamentul iradiant, incercand sa cresca complianta la tratament a
acestora si ajutandu-i sa inteleaga rolul si efectele radioterapiei. Principalele
informatii pe care le poate oferi bolnavilor neoplazici aflati in curs de iradiere
sunt:
Cancerul nu este o boala contagioasa, dar, in unele cazuri,
descendentii au un risc mai mai mare de a dezvolta tumori.
Tratamentul cu radiatii ionizante nu este dureros.
Este foarte important ca pacientul sa-si mentina pozitia in timpul
sedintei de radioterapie.
Pacientii iradiati prin radioterapie externa nu constituie risc de
iradiere pentru anturaj.
Pacientii supusi radioterapiei metabolice (pacientii cu tumori
tiroidiene) nu trebuie sa coabiteze cu alte persoane (in special
copii) timp de 7-14 zile dupa adimistrarea radionuclidului.
Explicarea importantei mentinerii tatuajelor cutanate marcate de
catre medicul radioterapeut in momentul planificarii radioterapiei.

 Efectele terapiei apar lent, dupa un anumit numar de sedinte de

tratament.
Sa explice care efecte adverse sunt definitive si care se remit dupa
terminarea tratamentului.
Necesitatea supravegherii hematologice prin evaluarea HLG la
fiecare 10 zile.
Radioterapia metabolica consta in injectarea endovenoasa a unor
radionuclizi care se fixeaza direct in tesutul tinta:
- Administrarea

de

STRONTIU

89

pentru

tratamentul

metastazelor osoase in cancerele de prostata.

- Administrarea per oral de IOD 131 in neoplasmele tiroidiene.

INGRIJIREA

PACIENTULULUI

CU

HORMONOTERAPIE

ANTICANCEROASA
Terapiile endocrine in cancer reprezinta tratamentul tumorilor hormonodependente prin suprimarea surselor de hormoni sau prin blocarea actiunii lor la
nivel celular.
Terapia hormonala a cancerelor reprezinta un mijloc important si eficace
pentru acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata de
catre

hormoni

(hormono-dependente):

cancerele

mamare,

prostatice,

endometriale, neuroendocrine si tiroidiene.

Endocrinoterapia nu este obisnuit privita ca un tratament curativ.
Determina regresia bolii, ameliorarea unor simptome, dar nu elimina boala.

Terapiile hormonale pot fi:

Hormonoterapia

supresiva

(ablativa,

hormonoprivativa)

chirurgical sau prin radioterapie. Hormonoterapia ablativa consta

in suprimarea sursei principale de hormoni (ovar, testicul) prin
chirurgie sau radioterapie (ovarectomia in cancerele mamare si
orhiectomia in cancerele prostatice suprima 95% din secretia de
testosteron reprezinta manevre hormonoterapeutice curente).
Hormonoterapia aditiva utilizeaza hormonii sexuali exogeni si
derivatii lor de sinteza sau compusii cu efect de antagonizare
competitiva sau privativa. (estrogenii, androgenii, progestinele,
antiestrogenii, antiandrogenii etc).
Hormonoterapia frenatorie care utilizeaza hormonii tiroidieni si
corticoterapia (in carcinomul tiroidian dupa tiroidectomie).
Hormonoterapia metabolica anorexia si casexia fazelor
terminale poate fi influentata favorabil cu porgestative si doze mici
de corticoizi. La barbatii fara contraindicatii urologice sau
oncologice, efecte pozitive somatice si psihice se obtin cu doze
mici de Metiltestosteron.
Terapia hormonala a cancerelor este un mijloc important si eficace in
tratamentul tumorilor hormonosensibile , cu intentie in general paliativa si cu
durata limitata in timp.
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN HORMONOTERAPIE
Asistentul medical va trebui sa cunoasca si sa identifice problemele legate
de hormonoterapie particularizate la pacientele cu tratament endocrin si la
barbatii tratati.
Problemele pacientei care urmeaza tratament endocrin

Numeroase femei sunt familiarizate cu modificarile hormonale in

organism datorita modificarilor determinate de ciclul menstrual.
Pentru numeroase paciente cu cancer, ameliorarea simptomelor face
hormonoterapia foarte bine acceptata. Pentru altele, in special cele cu
hormonoterapie adjuvanta in cancerul mamar, efectele secundare sunt mai
frecvent dificil de acceptat si aceste probleme pot fi usor subestimate de
personalul medical.
Menopauza studiile actuale demonstreaza ca circa 70% din pacientele
cu cancer mamar cu varste <65 ani, tratate chimioterapic adjuvant vor prezenta
simptome de menopauza. Chimioterapia va suprima functia ovariana si pentru
marea majoritate a pacientelor se instaleaza menopauza definitiva. Menopauza
indusa de chimioterapie va prezenta aceleasi efecte: bufeuri, transpiratii
nocturne, hiposecretie vaginala, infertilitate, modificari de comportament (stari
depresive), crestere ponderala, sangerari vaginale, tulburari de sexualitate.
Problemele barbatului cu tratament hormonal sunt similare cu cele ale
femeii: alterari de sexualitate (incapacitate de a avea erectie sau erectie partiala),
bufeuri si infertilitate.
Hormonoterapia este administrata in majoritatea cazurilor in ambulatoriul
oncologic. Pentru a convinge pacientul pentru tratamentul ambulator, asistentul
medical va furniza elementele despre:
Toxicitatea medicamentelor utilizate si recunoasterea efectelor
toxice ale acestora.
Supravegherea complicatiilor tranzitorii sau definitive (edeme,
tromboza, hipercalcemie, alterarea functiei hepatice, crestere
ponderala).
Consecintele asupra personalitatii, asupra comportamentului in
mediul familial, social si profesional. Se pot observa modificari ale

caracterului pacientului de la apatie la depresie, modificari de

imagine corporala, impotenta cu pierderea libido-ului. Femeile vor
trebui informate ca sarcina si alaptarea sunt recomandate in timpul
tratamentului.
Terapia endocrina poate determina o buna paliatie a simptomelor in
cancerele mamare si de prostata. Endocrinoterapia (terapia hormonala) este
in general utilizata ca un mijloc paliativ, netoxic, bine tolerat, cu rezultate bune
in controlul simptomelor in tumorile cu receptori hormonali prezenti.
Hormonoterapia determina, in general, efecte mai putin toxice decat
chimioterapia, ceea ce o face mult mai usor de acceptat de catre pacient.
Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt tolerabile si tratabile, dar pacientul
trebuie informat despre posibila existenta a acestora si masurile care trebuiesc
luate. Asistentul medical trebuie sa cunoasca aceste efecte secundare pentru a le
explica pacientului si familiei.