Tratament, cauze, suport oncologic.

Principalele obiective ale tratamentului oncologic sunt de a vindeca boala şi

de a prelungi durata de viaţă a pacientului, precum şi de a asigura o
îmbunătăţire a calităţii vieţii. Eficienţa tratamentului depinde de modul corect
de administrare, detectarea precoce şi diagnosticul precis al cancerului şi
respectarea standardelor de îngrijire.

Opţiunile de tratament cancer se bazează pe o serie de cercetări şi date clinice

concrete care le asigură siguranţa în utilizare.

Toate tipurile de tratamente au un impact psihosocial şi financiar asupra

pacientului şi asupra familiei. Alegerea tratamentului şi a planului
individualizat de tratament depind de tipul cancerului, de caracteristicile
cancerului, stadiul bolii şi starea generală de sănătate şi dorinţele pacientului.

Obiectivele tratament cancer

Tratamentul anticancerigen poate fi administrat din mai multe motive.
Uneori, obiectivele tratamentului se pot modifica în timp. Iată care sunt
principalele obiective ale tratamentului oncologic:

 Tratament cancer
Tratamentul este administrat pentru vindecarea cancerului.
 Prevenţie (profilaxie)
Tratamentul este administrat pentru a preveni dezvoltarea celulelor
canceroase sau pentru a îndepărta ţesutul precanceros care se poate
transforma în cancer.
 Control
Tratamentul este administrat pentru a controla tumora şi pentru a opri
dezvoltarea cancerului şi răspândirea în organism; de asemenea, reduce riscul
de reapariţie a cancerului (recidivă).
 Scop paliativ
Când vindecarea nu este posibilă, tratamentul este administrat pentru a
reduce temporar dimensiunea tumorii, pentru a reduce simptome ca sângerări
, durere sau presiune, pentru a trata probleme cauzate de cancer în sine sau de
alte tratamente oncologice, sau pentru îmbunătăţirea confortului şi calităţii
vieţii persoanei în cauză.
Planul de tratament cancer
Planul de tratament este de obicei unui individualizat. Uneori, un singur
tratament este recomandat, numit şi tratament principal sau primar, iar în
alte cazuri se recomandă o combinaţie de tratamente pentru un control mai
eficient în tratarea cancerului. Când se administrează o combinaţie de
tratamente, se pot administra împreună sau în momente diferite, în funcţie de
tipul sau stadiul cancerului:

 tratament neoadjuvant – ca chimioterapia sau radioterapia, înainte de

tratamentul principal pentru a reduce dimensiunea tumorii pentru a fi mai
uşor ulterior de tratat;
 tratament adjuvant – după terapia primară pentru a controla cancerul mai
eficient, pentru a distruge orice urme de celule canceroase sau pentru a
reduce riscul de recidivă a cancerului.

Diferite tipuri de tratamente anticancerigene

În funcţie de modul de acţiune, terapiile oncologice pot fi clasificate astfel:

 terapie locală – tratament local dirijat spre o regiune specifică a

organismului, când cancerul este limitat într-o zonă; radioterapia şi
intervenţiile chirurgicale sunt tratamente locale;
 terapia sistemică – tratamentul sistemic circulă prin circuitul sangvin
pentru a ajunge la celulele canceroase din organism; multe medicamente
chimioterapice sunt tratamente sistemice absorbite de celulele
organismului şi de ţesuturi; sunt folosite de obicei pentru a trata cancerele
metastazate sau pentru a reduce riscul de recidivă;
 terapia ţintită – tratamentele ţintite vizează exact celulele canceroase şi
folosesc un agent biologic.

Clasificarea tratamentelor în funcţie de scopul lor:

Terapii combinate – se referă la utilizări combinate a mai multor forme de

tratament, ca intervenţiile chirurgicale, radioterapia sau administrarea de
substanţe medicamentoase; scopul este de a creşte şansele de recuperare a
pacienţilor;

Terapii adjuvante – sunt utilizate pentru a suplimenta intervenţiile

chirurgicale: radioterapia sau chimioterapia sunt forme de terapii adjuvante
pentru distrugerea celulelor canceroase, îmbunătăţind prognosticul;
 Terapie suportivă – utilizată pentru a reduce simptomele cauzate de cancer
sau de tratamentul anticancerigen; poate îmbunătăţi starea de bine a
pacientului pe durata tratament şi după această perioadă;

Terapie paliativă – reduce simptomele fizice şi psihologice ale pacienţilor

pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Principalele tratamente oncologice

 Intervenţiile chirurgicale
Intervenţiile chirurgicale oncologice sunt proceduri de examinare,
îndepărtare şi reparare a ţesuturilor. Intervenţia chirurgicală poate fi utilizată
în planul de tratament oncologic pentru a preveni reapariţia sau apariţia
cancerului, pentru diagnosticare şi stadializare, pentru îndepărtarea
cancerului, pentru ameliorarea simptomelor, reducerea riscului de recidivă,
repararea ţesuturilor afectate, susţinerea eficienţei altor tratamente, susţinerea
funcţiilor organismului etc.
 Radioterapia
Radioterapia, numită şi terapie cu radiaţii, este un tratament anticancerigen
care foloseşte doze mari de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase sau
pentru a reduce dimensiunea tumorii.
 Chimioterapia
Chimioterapia este un tip de tratament oncologic ce foloseşte substanţe
medicamentoase pentru a distruge celulele canceroase. Acţionează prin
oprirea sau încetinirea dezvoltării celulelor canceroase, care se dezvoltă şi se
divid rapid.
 Imunoterapia
Imunoterapia este un tip de tratament oncologic care ajută sistemul imunitar
să lupte împotriva cancerului.
 Terapia ţintită
Terapia ţintită este fundamentul medicinei de precizie. Este un tip de
tratament oncologic care identifică modificările celulelor canceroase care le
ajută să se dezvolte, să se dividă şi să se răspândească.
 Terapia hormonală
Terapia hormonală este un tratament care încetineşte şi opreşte dezvoltarea
cancerelor care au nevoie de hormoni pentru a se dezvolta. Terapia
 hormonală este numită şi terapie cu hormoni, tratament cu hormoni sau
terapie endocrină. Este utilizată pentru a trata cancerul (reduce riscul ca
celulele canceroase să reapară sau opreşte sau reduce dezvoltarea lor) sau
pentru reducerea simptomelor. Terapia hormonală se împarte în două
categorii, cea care blochează abilitatea organismului de a produce hormoni şi
cea care interferă cu modul în care acţionează hormonii în organism.
 Terapia genică
Obiectivul terapiei genice este de a înlocui genele afectate cu altele pentru a
acţiona asupra cauzei de bază a cancerului: afectarea ADN–ului. Un exemplu
este încercarea de a înlocui gena afectată care face ca celulele să nu se mai
dividă (gena p53) cu o copie a unei gene funcţionale. Alte terapii pe bază de
gene se axează pe afectarea ADN–ului celulelor canceroase până la punctul
în care acestea se autodistrug. Terapia genică este un subiect în stadiul de
cercetare.
 Transplantul de celule stem
Transplantul de celule stem este o procedură care restabileşte celulele stem la
persoanele ale căror astfel de celule au fost distruse din cauza dozelor mari de
chimioterapie sau radioterapie pentru tratarea anumitor cancere.
 Hipertermia
Hipertermia se referă nu doar la creşterea temperaturii corpului din cauza
unei boli, ci şi la o formă de tratament, temperatura fiind atent controlată în
scop medical. Când celulele sunt expuse la temperturi mai mari decât cele
normale, apar anumite modificări în interiorul lor. Aceste modificări pot
creşte sensibilitatea celulelor la anumite tratamente ca radioterapia sau
chimioterapia. Ca tratament oncologic, hipertermia poate fi locală, regională,
totală.
 Medicina de precizie
Deşi aces domeniu prezintă progrese în ultima perioadă, medicina de precizie
ca tratament oncologic nu face parte din rutina îngrijirii pacienilor cu cancer.
Este o tehnică de tratament care permite selectarea tratamentelor care sunt
cele mai eficiente pentru a ajuta pacientul pe baza înţelegerii genetice a bolii.
Este numită şi medicină personalizată. Ideea de medicină de precizie este una
nouă.
 Terapia fotodinamică
Terapia fotodinamică este un tratament ce foloseşte medicamente speciale
numite agenţi fotosensibilizatori împreună cu surse de lumină pentru a
distruge celulele canceroase. Medicamentul este eficient doar dacă a fost
 activat sau pornit prin anumite surse luminoase. Mai este numită şi terapie de
fotoradiere, fototerapie sau fotochimioterapie. Agentul fotosensibilizator este
fie introdus în circuitul sangvin, fie plasat pe piele.
 Terapia alternativă şi complementară
Terapiile complementare şi alternative se pot utiliza în asociere cu
tratamentele standard, nu individual. Sunt utilizate pentru a reduce o serie de
efecte adverse şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor oncologici.

Intervenţiile chirurgicale
Tehnicile de chirurgie includ ablaţia cu radiofrecvenţă, criochirurgia,
electrochirurgia, radiochirurgia, chirurgia endoscopică, chirurgia asistată
robotic, ultrasonografia de înaltă intensitate, chirurgia cu laser, chirurgia
stereotactică, injectarea de etanol percutanat.

Intervenţiile chirurgicale pot fi deschise sau minim invazive:

 în chirurgia deschisă, se realizează o incizie mare pentru a îndepărta

tumora, ţesut sănătos şi eventual noduli limfatici;
 în chirurgia minim invazivă, se realizeată câteva incizii mici doar, şi se
inserează un tub subţire cu o cameră video mică ataşată, tub
numit laparoscop; camera proiectează imagini din interiorul organismului
pe un monitor, care permite vizualizarea organelor şi ţesuturilor;

Radioterapia
Radioterapia, numită şi terapie cu radiaţii, este un tratament anticancerigen
care foloseşte doze mari de radiaţii pentru a distruge celulele canceroase sau
pentru a reduce dimensiunea tumorii. La doze mari, distruge celulele
canceroase sau încetineşte dezvoltarea lor prin afectarea ADN–ului. Celulele
canceroase care au ADN–ul afectat nu se mai divid sau mor. Când sunt
afectate sau mor, sunt eliminate în mod natural din organism.

Radioterapia nu distruge pe loc celulele canceroase. Durează zile sau

săptămâni după ce ADN–ul este afectat până când celulele canceroase sunt
distruse complet şi mor.

Sunt mai multe tipuri de terapii cu radiaţii:

 Radioterapia cu fascicul extern – este un tratament local, tratând o regiune
specifică a corpului;
 Radioterapia cu fascicul intern este un tip de radioterapie în care sursa de
radiaţii este plasată în interiorul organismului, sursă care poate fi solidă
sau lichidă; se numeşte şi brahiterapie;

Radioterapia internă cu sursă lichidă este numită terapie sistemică –

tratamentul circulă în sânge până la ţesuturi prin corp, depistând şi distrugând
celulele canceroase.

Alegerea tipului de radioterapie depinde de anumiţi factori, cum ar fi:

 tipul cancerului;
 dimensiunea tumorii;
 localizarea tumorii în organism;
 cât de aproape este tumora de ţesuturile sănătoase sensibile la radiaţii;
 starea generală de sănătate şi istoricul medical;
 dacă mai sunt administrate alte tipuri de tratamente anticancerigene;
 factori ca vârsta sau alte afecţiuni.

Obiectivele radioterapiei sunt de a trata sau reduce cancerele, de obicei

cancerele incipiente, de a preveni recidiva cancerelor, de a trata simptome
cauzate de cancerele avansate, de a trata cancerele care au recidivat.

Chimioterapia
Chimioterapia este un tip de tratament oncologic ce foloseşte substanţe
medicamentoase pentru a distruge celulele canceroase. Acţionează prin
oprirea sau încetinirea dezvoltării celulelor canceroase, care se dezvoltă şi se
divid rapid. Chimioterapia este utilizată pentru a trata cancerul sau pentru a
ameliora simptomele.

Împreună cu alte tratamente, chimioterapia poate:

 reduce dimensiunea tumorii înainte de intervenţia chirurgicală sau de

radioterapie (chimioterapie neoadjuvantă);
 distruge celulele canceroase care pot rămâne după intervenţia chirurgicală
sau radioterapie (chimioterapie adjuvantă);
 creşte eficienţa altor tratamente;
 distruge celulele canceroase care au reapărut sau s–au răspândit în alte
regiuni din corp.
Sunt mai multe tipuri de medicamente chimioterapie grupate în clase, în
funcţie de modul de acţiune. Combinaţiile de medicamente chimioterapie din
diferite clase pot creşte eficienţa tratamentului deoarece medicamentele
difrite atacă celulele canceroase în perioade diferite ale ciclului de dezvoltare.
Pot preveni apariţia rezistenţei şi reduc riscul de recidivă.

Unele tipuri de chimioterapie includ:

 agenţii care afectează ADN–ul, numiţi şi agenţi de alkilare, care opresc

diviziunea celulară prin modificarea ADN–ului celular, astfel că nu mai
poate fi copiat;
 antimetaboliţi – acţionează ca blocurile de ADN sau ARN necesare
celulelor canceroase pentru a se dezvolta şi supravieţui;
 antimitoticele – blochează procesul de diviziune celulară numită mitoză,
astfel că celulele nu se mai divid şi nu se mai multiplică;
 antibioticele antitumorale – se leagă de ADN astfel că nu mai
funcţionează corect;
 inhibitorii enzimelor de reparare ADN – previn repararea ADN–ului
afectat din interiorul celulelor.

Imunoterapia
Imunoterapia este un tip de tratament oncologic care ajută sistemul imunitar
să lupte împotriva cancerului. Sistemul imunitar ajută organismul să lupte
împotriva infecţiilor şi a altor boli. Imunoterapia este un tip de terapie
biologică, tratament care foloseşte substanţe realizate din organisme vii
pentru a trata cancerul.

Poate fi administrată în mai multe moduri:

 stimularea sistemului imunitar propriu să acţioneze mai eficient sau mai

inteligent pentru a ataca celulele canceroase;
 oferind sistemului imunitar componente, ca proteine imunitare artificiale.

Tipuri de imunoterapie:

 anticorpi monoclonali – medicamente destinate legării de anumiţi

compuşi specifici din organism: pot produce răspunsul imunologic care
distruge celulele canceroase; alte tipuri pot marca celulele canceroase,
ceea ce ajută sistemul imunitar să le găsească şi să le distrugă mai repede;
 transferul de celule de adopţie – tratament care susţine abilitatea naturală
a celulelor T de a lupta împotriva cancerului; celulele T sunt un tip de
celule sangvine albe şi parte a sistemului imunitar;
 citokinele – proteine produse de celulele organismului, care joacă un rol
important în răspunsul imun normal al organismului şi asupra abilităţilor
sistemului imunitar de a răspunde la cancer; două tipuri principale de
citokine utilizate în tratarea cancerului sunt interferonii şi interleukinele;
 vaccinurile tratament – care acţionează împotriva cancerului prin
accelerarea răspunsului sistemului imun la celulele canceroase;
 BCG – un tip de imunoterapie utilizată pentru a trata cancerul de vezică;
este o formă slăbită a bacilului Calmette-Guérin, care produce
tuberculoza.

Terapia ţintită
Terapia ţintită este fundamentul medicinei de precizie. Este un tip de
tratament oncologic care identifică modificările celulelor canceroase care le
ajută să se dezvolte, să se dividă şi să se răspândească.

Majoritatea terapiilor ţintite sunt fie cu medicamente cu molecule mici, fie cu

anticorpi monoclonali:

 medicamente cu molecule mici – destul de mici pentru a pătrunde uşor în

celule, pentru a fi utilizate pentru elemente din interiorul celulelor;
 anticorpi monoclonali – medicamente care nu sunt capabile să pătrundă
uşor în celule, dar pot ataca anumite elemente specifice de pe suprafaţa
celulelor canceroase.

Medicamentele din terapia ţintită acţionează prin:

 blocarea sau oprirea semnalelor chimice care dirijează dezvoltarea şi

diviziunea celulelor canceroase;
 modificarea proteinelor din celulele canceroase, astfel ca acestea să
moară;
 oprirea formării de noi vase de sânge care să alimenteze celulele
canceroase;
 stimularea sistemului imunitar pentru a distruge celulele canceroase;
 transportul de toxine la celulele canceroase pentru a le distruge, dar nu şi
celulele normale.

Terapia alternativă şi complementară

Terapiile complementare şi alternative se pot utiliza în asociere cu
tratamentele standard, nu individual. Sunt utilizate pentru a reduce o serie
de efecte adverse şi pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor
oncologici.

Terapiile alternative includ:

 Activitatea fizică
 Nutriţia oncologică
 Acupunctura
 Practici ca yoga, meditaţia, meloterapia, masajul etc.
 Produse pe bază de plante (suplimente, ierburi, ceaiuri, vitamine etc.)

Nu utilizaţi suplimente sau alte produse fără recomandarea

medicului. Medicul vă poate prescrie o serie de terapii alternative în funcţie
de starea dumneavoastră de sănătate. Anumite terapii alternative pot prezenta
riscuri, pot cauza efecte adverse, pot reduce eficienţa tratamentului
oncologic standard.