ANATOMIA CAPULUI ȘI GÂTULUI

OSSA FACIEI
DR. CRISTINA STĂNESCU
dr.cristinastanescu@gmail.com
tel: 0745948696
OASELE FEȚEI
Sunt în număr de 8
Formează :
Maxilarul superior alcătuit din 6 oase
Maxilarul inferior sau mandibula
Osul hioid
 Caracteristici: sunt oase pneumatice, neregulate sau plane
MAXILA
Este un os pereche și neregulat situat în centrul feței;
Participă la formarea:
1. palatului osos,
2. cavității bucale,
3. cavității nazale,
4. orbitei,
5. fosei infratemporale,
6. fosei pterigopalatine.
Este format din două jumătăți care s-au sudat în timpul dezvoltării.
Separarea lor determină malformații congenitale: buză de iepure.
Prezintă un corp și 4 procese.
ORIENTARE: se așează în jos marginea prevăzută cu dinții, medial
fața prevăzută cu un orificiu mare, iar înapoi marginea cea mai
voluminoasă.
 CORPUL MAXILEI
Are forma unei piramide triunghiulare
Prezintă:
1. Bază
2. Vârf - orientat în afară;
- se termină prin procesul zigomatic;
3. Trei fețe: - anterioară,
- posterioară sau infratemporală,
- superioară sau orbitală.
4. Trei margini: - anterioară,
- posterioară,
- inferioară.
 BAZA CORPULUI MAXILEI
 Este orientată medial.
 Intră în alcătuirea peretelui lateral al cavității nazale
(față nazală).
 Prezintă:
a. Șanțul lacrimal care împreună cu osul lacrimal și
cornetul inferior este transformat în canalul
nazolacrimal.
b. Hiatul maxilar
 Situat înapoia șanțului lacrimal.
 Este un orificiu mare cu un contur neregulat.
 Este acoperit de 4 oase:
în sus – etmoid,
în jos – cornetul inferior,
înapoi – lama perpendiculară a palatinului,
înainte – osul lacrimal.
 Aceste 4 oase reduc dimensiunile hiatului maxilar la
un mic orificiu ce se deschide în hiatul semilunar al
meatului mijlociu.
 FEȚELE CORPULUI MAXILEI

FAȚA ANTERIOARĂ (concavă):

a. Gaura suborbitală;
b. Fosa canină, o depresiune situată mai jos de gaura
orbitală.
Fața anterioară se termină cu o scobitură numită scobitura
nazală.
FAȚA POSTERIOARĂ sau INFRATEMPORALĂ:
Face parte din fosa infratemporală.
Posterior prezintă tuberozitatea maxilei care delimitează
împreună cu lama perpendiculară a palatinului canalul palatin
mare.
Tuberozitatea prezintă orificii alveolare care se continuă cu
canalele alveolare.
FAȚA SUPERIOARĂ sau ORBITALĂ
Face parte din planșeul orbital.
Prezintă șanțul suborbital.
În partea anterioară a acestei fețe șanțul suborbital se
transformă într-un canal suborbital care se deschide prin
gaura suborbitală de pe fața anterioară a osului pe unde trece
pachetul vasculonervos suborbital.
MARGINILE CORPULUI MAXILEI

MARGINEA ANTERIOARĂ (SUBORBITALĂ)

 Se prezintă ca o creastă proeminentă.
 Participă la formarea deschiderii orbitei.
 Pe sub ea trece canalul suborbital.
MARGINEA POSTERIOARĂ
 Se află în vecinătatea aripii mari a sfenoidului cu
care nu se articulează.
 Între ce două oase rămâne o despicătură numită
fisura orbitală inferioară prin care trece spre
orbită p.v.n. suborbital.
MARGINEA INFERIOARĂ
 Este concavă.
 Merge către alveola primului sau a celui de-al
doilea molar.
 PROCESUL PALATIN AL MAXILEI
Ia naștere de pe fața nazală a corpului.
Este dispus orizontal și are formă dreptunghiulară.
Prezintă 2 fețe și 4 margini:
FAȚA SUPERIOARĂ
Face parte din planșeul cavității nazale.
Către partea ei anterioară prezintă orificiul canalului incisiv
FAȚA INFERIOARĂ
Este rugoasă și face parte din palatul osos.
MARGINEA MEDIALĂ
Se articulează cu cea de partea opusă formând sutura palatină
mediană
Din unirea celor 2 margini se formează creasta nazală care se
articulează cu vomerul.
Către treimea anterioară se găsește un șanț care împreună cu cel de
partea opusă formează canalul incisiv în formă de Y:
 Pleacă de pe fața superioară a procesului palatin, de la orificiul
canalului incisiv;
 Străbate procesul palatin;
 Ajunge pe marginea lui medială și se unește cu cel de partea opusă;
 Ramura comună se deschide pe palatul osos prin gaura incisivă.
MARGINEA LATERALĂ se confundă cu fața nazală a corpului.
MARGINEA ANTERIOARĂ prezintă spina nazală anterioară.
MARGINEA POSTERIOARĂ se unește cu lama orizontală a
palatinului formând sutura palatină transversală.
 PROCESUL FRONTAL AL MAXILEI

Urcă spre oasele craniului.

Prezintă 2 fețe și 4 margini.
FAȚA MEDIALĂ
 Face parte din cavitatea nazală.
 Se găsesc 2 creste orientate anteroposterior:
Creasta inferioară, numită creasta conchală, care se
articulează cu cornetul inferior.
Creasta superioară, numită creasta etmoidală, se
articulează cu cornetul mijlociu al etmoidului.
FAȚA LATERALĂ dă inserție unor mușchi pieloși.
MARGINEA ANTERIOARĂ se articulează cu osul nazal.
MARGINEA POSTERIOARĂ se unește cu osul lacrimal.
 In jos această margine se dedublează.
 Ramura anterioară formează creasta lacrimală anterioară
care reprezintă buza anterioară a șanțului lacrimal.
MARGINEA SUPERIOARĂ este dințată și se articulează cu
osul frontal.
MARGINEA INFERIOARĂ se confundă cu corpul osului.
 PROCESUL ALVEOLAR AL MAXILEI

Este situat în partea inferioară a osului.

Prezintă cavitățile de recepție ale dinților numite
alveole dentare.
Alveolele dentare sunt separate prin septuri
interalveolare.
În alveolele dinților multiradiculari se observă și
septuri interradiculare care separă rădăcinile
acestor dinți.
Pe fața anterioară a procesului alveolar se
observă proeminențele determinate de alveole:
juga alveolaria.
Procesul alveolar apare odată cu dentiția și
involuează la edentați.
 PROCESUL ZIGOMATIC AL MAXILEI
Se situează în vârful corpului.
Este rugos și se articulează cu osul zigomatic.
CONFORMAȚIA INTERIOARĂ
Corpul maxilei conține o cavitate pneumatică
mare, sinusul maxilar care se deschide pe fața
nazală a corpului prin hiatul maxilar.
Pereții sinusului sunt subțiri, formați de baza și
de cele trei fețe ale corpului maxilar.
Este căptușit de o mucoasă care se continuă cu
mucoasa nazală.
Maxila este străbătută de canale înguste:
a. Canalul suborbital de pe fața superioară a
corpului;
b. Canalele alveolare prin care trec arterele și
nervii care formează arcada dentară
superioară;
Sinusul maxilar comunică cu numeroasele
canale alveolare și canalul alveolar.
 PALATINUL
 Este un os pereche.
 Situat în partea posterioară a feței.
 Este format dintr-o lamă orizontală și o lamă
perpendiculară unite printr-un unghi drept.
Prezintă 3 procese mici: - orbital,
- sfenoidal,
- piramidal.
Participă la formarea: - palatului osos;
- cavităților nazale;
- orbitei;
- fosei pterigopalatine;
ORIENTARE: - se așează în jos lama mică;
- înapoi marginea ei concavă;
- medial marginea ei mai groasă.
 LAMA ORIZONTALĂ A PALATINULUI

Intră în constituția palatului osos, în treimea posterioară a

acestuia.
Prezintă 2 fețe și 4 margini.
FAȚA SUPERIOARĂ sau NAZALĂ formează planșeul
cavității nazale în treimea lui posterioară.
FAȚA INFERIOARĂ sau PALATINĂ participă la formarea
plafonului cavității bucale; pe ea se găsește orificiul palatin
mare.
MARGINEA ANTERIOARĂ se unește cu procesul palatin al
maxilei.
MARGINEA POSTERIOARĂ este liberă, dă inserție
palatului moale.
MARGINEA MEDIALĂ se unește cu cea de partea opusă și
formează o creastă nazală care se continuă posterior cu creasta
nazală formată de cele două procese palatine ale maxilei.
Creasta nazală se articulează cu vomerul.
La unirea marginii mediale cu cea posterioară se găsește o
proeminență ce formează cu cea de partea opusă spina nazală
posterioară.
MARGINEA LATERALĂ se unește cu lama perpendiculară a
osului.
 LAMA PERPENDICULARĂ A PALATINULUI
Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul
pterigoidian al sfenoidului.
FAȚA MEDIALĂ sau NAZALĂ - ia parte la formarea
peretelui lateral al cavității nazale.
Prezintă 2 creste orientate anteroposterior:
Creasta inferioară numtă creasta conchală se articulează
cu cornetul inferior
Creasta superioară numită creastă etmoidală se
articulează cu cornetul mijlociu al etmoidului.
FAȚA LATERALĂ se articulează anterior cu tuberozitatea
maxilei, iar posterior cu procesul pterigoidian.
Formează peretele medial al fosei pterigopalatine.
În partea inferioară delimitează cu tuberozitatea maxilei
canalul palatin mare.
MARGINEA ANTERIOARĂ este în raport cu maxila;
MARGINEA POSTERIOARĂ este în raport cu lama
medială a procesului pterigoidian;
MARGINEA INFERIOARĂ se confundă cu lama
orizontală a osului;
MARGINEA SUPERIOARĂ emite 2 procese: orbital și
sfenoidal între care se formează scobitura sfenopalatină.
 PROCESELE PALATINULUI
PROCESUL ORBITAL
Este situat înaintea scobiturii sfenopalatine.
Prezintă 3 fețe articulare și 2 nearticulare
Fețe articulare: - maxilară;
- etmoidală;
- sfenoidală;
Fețe nearticulare: - orbitală (formează planșeul orbitei)
- pterigopalatină (formează fosa)
PROCESUL SFENOIDAL
Este acoperit de fața inferioară a corpului sfenoidului cu care
formează gaura sfenopalatină, care permite comunicarea
fosei pterigopalatine cu cavitatea nazală.
Prin gaura sfenopalatină trec artera sfenopalatină și ramuri
nervoase.
PROCESUL PIRAMIDAL
Ia naștere la locul de unire a lamei orizontale cu lama
perpendiculară.
Se îndreaptă înapoi și lateral.
Pătrunde în incizura pterigoidiană dintre cele 2 lame ale
procesului pterigoidian.
Este străbătut de 2 canale palatine mici, care se deschid pe
fața inferioară a procesului prin 2 orificii palatine mici,
situate lângă orificiul palatin mare de pe lama orizontală.
 ZIGOMATICUL

Este un os lat și pereche, situat pe partea laterală a feței

unde formează pomeții.
Prezintă: 2 fețe - laterală;
- medială;
4 margini: - anterosuperioară;
- posterosuperioară;
- anteroinferioară;
- posteroinferioară;
3 procese: - temporal;
- orbital;
- frontal;
ORIENTARE:
 Se așează - medial fața prevăzută cu un proces.
 Înainte - suprafața semilunară a acestui proces.
 În jos - marginea cea mai rugoasă.
 ZIGOMATICUL

FAȚA LATERALĂ conține orificiul zigomaticofacial.

FAȚA MEDIALĂ sau TEMPORALĂ intră în alcătuirea fosei
temporale și conține orificiul zigomaticotemporal.
MARGINEA ANTEROSUPERIOARĂ este concavă, participă la
formarea marginii suborbitale; de pe ea se despride procesul
orbital.
MARGINEA POSTEROSUPERIOARĂ este compusă dintr-o
porțiune verticală și alta orizontală, formând între ele un unghi
obtuz.
MARGINEA ANTEROINFERIOARĂ este neregulată, dințată și
se articulează cu maxila.
MARGINEA POSTEROINFERIOARĂ este groasă și rugoasă.
PROCESUL TEMPORAL este orientat înapoi și se articulează cu
procesul zigomatic al temporalului.
PROCESUL ORBITAL este semilunar, pleacă de pe marginea
anterosuperioară a osului.
Se articulează cu aripa mare a sfenoidului și cu corpul maxilei,
participând la formarea peretelui lateral și inferior al orbitei prin
fața lui concavă și la formarea fosei temporale prin fața lui
convexă.
Pe fața concavă se găsește orificiul zigomaticoorbital.
PROCESUL FRONTAL este ascendent, se articulează cu procesul
zigomatic al frontalului și cu aripa mare a sfenoidului
CONFORMAȚIA INTERIOARĂ. Este străbătut de canalul
zigomatic care ia naștere pe procesul orbital prin orificiul
zigomaticoorbital și apoi se bifurcă în grosimea osului, iar
bifurcațiile se deschid pe fața laterală prin orificiul zigomaticofacial
și pe fața medială a osului prin orificiul zigomaticotemporal.
Canalul zigomatic are formă de Y.
 MANDIBULA
Este un os median și nepereche.
Constituie maxilarul inferior.
Prezintă un corp și 2 ramuri:
CORPUL prezintă - 2 fețe: - fața anterioară;
- fața posterioară.
- 2 margini: - inferioară;
- superioară.
RAMURILE prezintă: - 2 fețe : - laterală;
- medială.
- 4 margini: - anterioară;
- posterioară;
- inferioară;
- superioară.
CONFORMAȚIA INTERIOARĂ
Fiecare jumătate a mandibulei este stăbătută de canalul
mandibular care conține pachetul vasculonervos alveolar inferior.
Canalul mandibulei pleacă de la gaura mandibulei, merge în jos și
înainte și apoi se bifurcă.
Ramura laterală se termină cu gaura mentală de pe fața anterioară
a corpului.
Ramura medială continuă traiectul canalului mandibulei și se
termină sub rădăcina dinților incisivi.
Din canalul mandibulei pleacă mici canalicule care conțin vase și
nervi din p.v.n. alveolar inferior și ajung la rădăcinile dinților.
 FEȚELE CORPULUI MANDIBULEI
Are formă de potcoavă, cu concavitatea posterior.
Este alcătuit din: - baza mandibulei situată inferior,
- porțiunea alveolară situată superior.
FAȚA ANTERIOARĂ prezintă o linie mediană verticală
numită simfiza mentonieră care se termină în jos prin
protuberanța mentonieră.
De o parte și de alta a protuberanței există câte o linie oblică
(pe care inseră mușchi pieloși), terminându-se pe ramura
mandibulei.
Pe laturile protuberanței mentoniere se găsesc găurile
mentoniere prin care trec p.v.n. mentoniere.
Fața anterioară prezintă proeminențe verticale – juga
alveolaria.
FAȚA POSTERIOARĂ prezintă pe linia mediană 4 procese
mici (2 superioare și 2 Inferioare) care formează împreună
spina mentonieră, pe care se inseră mușchii genioglos și
geniohioidian.
De o parte și de alta a liniei mediene pleacă linia
milohioidiană pe care se inseră mușchiul milohioidian.
Deasupra liniei milohioidiene fața posterioară răspunde
cavității bucale și prezintă de fiecare parte câte o depresiune
numită foseta sublinguală care găzduiește glanda sublinguală.
Sub linia milohioidiană de fiecare parte prezintă câte o fosetă
submandibulară unde se situează glanda submandibulară.
 MARGINILE CORPULUI MANDIBULEI

MARGINEA INFERIOARĂ
Prezintă de o parte și de alta a liniei mediene fosa
digastrică, unde se inseră mușchiul digastric.
Lateral de fosa digastrică se află de fiecare parte câte
un șanț determinat de trecerea arterei faciale.
MARGINEA SUPERIOARĂ
Este formată de porțiunea alveolară a corpului.
Este proeminentă, numită și arcadă alveolară
inferioară sau proces alveolar inferior.
Prezintă alveole dentare în care pătrund rădăcinile
dinților.
Alveolele dentare sunt separate prin septuri
interalveolare.
În alveolele dinților multiradiculari se găsesc septuri
interradiculare.
Alveolele dinților frontali proemină formând juga
alveolaria.
 FEȚELE RAMURILOR MANDIBULEI

 Sunt 2 lame patrulatere îndreptate oblic în sus și

înapoi.
 ramurile formează cu corpul un unghi de 135-140
grade la nou născut și de 120 de grade la adult.
FAȚA LATERALĂ este acoperită aproape în
întregime de mușchiul maseter, iar în partea inferioară
prezintă rugozități, care constituie tuberozitatea
maseterină pe care se inseră mușchiul maseterin.
FAȚA MEDIALĂ prezintă gaura mandibulei prin
care pătrunde nervul madibular.
 Înaintea găurii se găsește o proeminență
triunghiulară numită lingula mandibulei, reper
important pentru anestezia nervului mandibular.
 De la gaura mandibulei pleacă în jos și înainte
șanțul milohioidian pe unde trece p.v.n.
milohioidian.
 În partea inferioară, către unghiul mandibulei se
găsesc rugozități pentru inserția mușchiului
pterigoidian medial.
 MARGINILE RAMURILOR MANDIBULEI

MARGINEA ANTERIOARĂ este tăioasă, se continuă cu linia

oblică de pe corpul mandibulei.
MARGINEA POSTERIOARĂ este sinuoasă, groasă și netedă, ea
lasând o impresiune adâncă pe glanda parotidă care ocolește acestă
margine.
MARGINEA INFERIOARĂ se continuă cu marginea inferioară a
corpului, din unirea acestei margini cu cea posterioară se formează
unghiul mandibulei.
MARGINEA SUPERIOARĂ este formată din:
a. Procesul coronoidian, o lamă triunghiulară (pe care se inseră
mușchiul temporal), situată în partea anterioară a marginii
superioare, turtit lateral, baza se confundă cu marginea
superioară a ramurii, iar vârful ascuțit este orientat în sus.
b. Procesul condilian se desprinde din partea posterioară a
ramurii mandibulei. Este format din:
- O coloană îngustă numită colul mandibulei, pe partea
anteromedială se găsește foseta pterigoidiană în care se inseră
mușchiul pterigoidian lateral.
 O proeminență elipsoidă cu care se continuă colul, numită
capul mandibulei, servește pentru articularea cu temporalul
(ATM). Capul mandibulei prezintă o creastă care separă 2
versante, unul anterior și unul posterior mai abrupt.
c. Scobitura mandibulei este situată între procesul coronoidian și
procesul condilian, trece p.v.n. maseterin.
 HIOIDUL

Este un os median și nepereche.

Este situat în partea anterioară și superioară a gâtului.
Se palpează imediat deasupra laringelui.
Embriologic aparține viscerocraniului.
Este suspendat de procesul stiloidian prin mușchi și
ligamente.
APARATUL HIOIDIAN: - hioidul,
- 2 procese stiloidiene,
- 2 ligamente stilohioidiene.
Pe hioid se inseră: - mușchii limbii,
- mușchii faringelui,
- mușchii suprahioidieni,
- mușchii subhioidieni.
Aparatul hioidian intervine în: - masticație,
- deglutiție,
- respirație,
- vorbire.
 HIOIDUL

Are formă de “U”.

Este alcătuit dintr-o parte mediană numită corp și 4
prelungiri numite coarne.
CORPUL se prezintă ca o lamelă transversală.
Prezintă:
 Față posterioară concavă,
 Față anterioară convexă,
 Margine superioară,
 Margine inferioară.
COARNELE MARI se desprind de pe laturile
corpului, se îndreaptă înapoi și lateral.
COARNELE MICI se desprind de o parte și de alta,
de la unirea corpului cu coarnele mari, se îndreaptă în
sus și înapoi.
 ASPECTUL EXTERIOR AL CRANIULUI
VEDERE SUPERIOARĂ
- Contur ovoidal cu axul mare sagital;
- Sutura coronală: între marginea parietală a scuamei
frontalului și marginea frontală a parietalului;
- Sutura sagitală: între marginile sagitale ale celor două
oase parietale;
- Sutura lambdoidă: între marginea occipitală a
parietalului și marginea lambdoidă a scuamei occipitalului;
- Sutura metopică: pe linia mediană a scuamei frontale;
- Fontanela anterioară, de formă rombică, situată la
joncțiunea suturilor coronală, sagitală și frontală (se osifică
la nou născut după 1 an și jumătate).
- Fontanela posterioară, de formă triunghiulară, situată
între suturile sagitală și lambdoidă (se închide între lunile
3-6).
- Tuberozitate parietală, locul de maximă proeminență a
oaselor parietale;
- Inferior și lateral se observă liniile temporale superioare
și inferioare.
 VEDERE POSTERIOARĂ

- Semicerc cu baza inferioară;

- Se evidențiază sutura lambdoidă, iar lateral și
inferior, suturile occipitomastoidiană și
parietomastoidiană.
- La mijlocul scuamei occipitalului se observă
protuberanța occipitală externă cu punctul cel
mai proeminent numit inion.
- Inferior se continuă cu creasta occipitală externă.
- Lateral - liniile nucale supremă, superioară, și
inferioară.
- În părțile laterale și inferioare ale craniului se
observă procesele mastoide cu incizura mastoidă
unde se inseră mușchiul digastric.
- Medial de procesul mastoid se află procesul
stiloid care pornește de pe fața inferioară a stâncii
temporalului.
- Posterior de procesul stiloid se găsește șanțul
arterei occipitale.
- La naștere – fontanela posterioară.
 VEDERE ANTERIOARĂ
- Contur oval mai larg în partea superioară care este convexă,
formată de scuama frontalului: tuber frontalis, arcurile
supraciliare, glabela (unde persistă uneori resturi ale suturii
metopice) și de oasele viscerocraniului în partea inferioară.
 Median, se observă deschiderea cavității nazale – apertura
piriformă.
- Partea nazală a frontalului se articulează cu oasele nazale prin
sutura frontonazală.
- Între oasele nazale – sutura internazală.
- Spina nazală – în partea posterioară a suturii internazale.
- Lateral partea nazală vine în contact cu procesele frontale ale
maxilarelor cu care formează sutura frontomaxilară.
 Lateral se deschide cavitatea orbitală.
Marginea supraorbitală care conține gaura supraorbitală; se
termină lateral prin procesul zigomatic prin care frontalul se
articulează cu procesul frontal al zigomaticului, formând sutura
frontozigomatică.
Marginea infraorbitală este formată medial de marginea
infraorbitală a maxilarului, iar lateral de osul zigomatic; conține
gaura infraorbitală.
Sub gaura infraorbitală la nivelul maxilei se prezintă fosa canină.
 Median în partea inferioară proemină spina naazală anterioară
de la care coboară sutura intermaxilară;
 Lateral și superior proemină oasele zigomatice – prezintă
gaura zigomaticofacială;
 În partea inferioară se observă mandibula.
 VEDERE LATERALĂ
În centru se distinge fosa temporală limitată de cele 2 linii
temporale superioară și inferioară.
La formarea fosei temporale participă:
 fața temporală a scuamei frontalului;
 Parietalul;
 Scuama temporalului;
 Fața temporală a aripei mari a sfenoidului limitată inferior
de creasta infratemporală;
 Fața temporală a zigomaticului.
La acest nivel se află gaura zigomaticotemporală.
În partea anterioară a fosei temporale se distinge o sutură în
formă de litera H, la care participă scuama temporalului, scuama
frontalului, aripa mare a sfenoidului și unghiul sfenoidal al
parietalului, fiind loc de întâlnire al suturilor coronală,
sfenopalatină, sfenoscuamoasă și scuamoasă dintre solzul
temporalului și marginea scuamoasă situată în partea inferioară a
parietalului – la naștere, la acest nivel se găsește fontanela
sfenoidală.
Sutura scuamoasă se continuă posterior și inferior cu sutura
dintre solzul temporalului și procesul mastoid numită sutura
scuamozomastoidiană, vizibilă pe fața externă a mastoidei,
întinsă între incizura parietală și vârful acesteia.
În incizura parietală pătrunde unghiul posterior și inferior al
parietalului numit unghi mastoidian.
În vecinătatea incizurii parietale se află gaura mastoidiană.
Pe fața laterală, în partea superioară a mastoidei, la naștere, se
găsește fontanela mastoidiană.
 VEDERE LATERALĂ
- Procesul zigomatic al temporalului se continuă în partea
posterioară cu o creastă osoasă longitudinală care devine linie
temporală inferioară și cu o prelungire transversală numită tubercul
articular, delimitând fosa mandibulară.
- Inferior de prelungirea posterioară a procesului zigomatic este
orificiul acustic extern prin care se pătrunde în meatul acustic
extern.
- Pe fața inferioară a stâncii temporalului se observă procesul stiloid
pe care se inseră mușchii: stilofaringian, stiloglos, stilohioidian și
ligamentele stilohioidian și stilomandibular.
- Inferior de arcul zigomatic se găsește un spațiu neregulat situat
posterior de maxilar numit fosa infratemporală, care comunică cu
fosa temporală situată superior.
- Pereții anterior și medial se întâlnesc în partea inferioară la nivelul
suturii sfenomaxilare, dar sunt separați în partea superioară prin
fisura pterigomaxilară prin care se pătrunde în fosa pterigopalatină.
- Peretele anterior al fosei infratemporale este reprezentat de
tuberozitatea maxilarului pe care se găsesc orificii numite foramina
alveolaria prin care ramurile vasculonervoase alveolare superioare și
posterioare pătrund în canalele alveolare.
- La baza aripii mari a sfenoidului se găsește gaura ovală străbătută
de nervul maxilar.
- Gaura spinoasă prin care trec artera și vena meningee medie este
situată în spina sfenoidului, o proeminență cu care se termină
posterior fața inferioară a aripii mari.
Posterior de gaura ovală se deschide canalul Arnold stăbătut de
nervul pietros mic, ram din glosofaringian.
 VEDERE LATERALĂ

FOSA INFRATEMPORALĂ CUPRINDE:

 Partea inferioară a mușchiului temporal;

 Profund de acesta se află artera maxilară cu
ramurile ei și plexul venos pterigoidian;
 Cel mai profund este situat mușchiul
pterigoidian, medial în raport cu nervul
mandibular;
 Nervul ieșit din gaura ovală se împarte în
ramurile sale terminale;
 Nervul coarda timpanului pătrunde în fosa
infratemporală pe partea medială a spinei
sfenoidale, îndreptându-se anterior și inferior
pentru a se anastomoza cu nervul lingual;
 Prin fisura pterigomaxilară se pătrunde în fosa
pterigopalatină.
 VEDERE LATERALĂ
FOSA PTERIGOPALATINĂ
Este un spațiu îngust de formă piramidală cu baza superior.
Peretele posterior este format de fața anterioară a procesului
pterigoid.
Peretele medial este alcătuit de lama perpendiculară a palatinului.
Peretele anterior este format de marginea posterioară a
maxilarului și de procesul orbital al osului palatin.
Superior și anterior comunică cu orbita prin fisura orbitală
inferioară, iar prin canalul infraorbital cu regiunea infraorbitală.
Superior în peretele medial se găsește gaura sfenopalatină
delimitată de incizura sfenopalatină a palatinului și de corpul
sfenoidului, prin care fosa sfenopalatină comunică cu cavitatea
nazală.
Superior în peretele posterior se găsește gaura rotundă prin
care trece nervul maxilar și prin care se realizează legătura cu fosa
mijlocie a endobazei.
Inferior de gaura rotundă se găsește deschiderea anterioară a
canalului pterigoidian.
Medial se găsește deschiderea anterioară a canalului
palatovaginal prin care trece nervul faringian.
În apropierea liniei mediene se află canalul vomerovaginal prin
care trece o ramură a arterei sfenopalatine.
Inferior, fosa se continuă cu canalul palatin mare care se
deschide inferior prin gaura palatină mare în vecinătatea căreia
se găsesc canalele palatine mici cu găurile palatine mici prin care
trec nervii și vasele palatine mari și mici.
 VEDERE LATERALĂ
FOSA PTERIGOPALATINĂ
 În această fosă se găsesc nervul maxilar,
ganglionul pterigopalatin și parte terminală a
arterei maxilare.
 Nervul maxilar trece dinspre posterior, de la
gaura rotundă spre anterior și lateral, sub tavanul
fosei pe care o părăsește prin fisura orbitală
inferioară.
 Inferior de nerv intră prin canalul pterigoidian
artera și nervul canalului pterigoidian format
din unirea nervului pietros mare cu pietros
profund.
 Prin canalul palatovaginal pleacă din ganglion
ramuri faringiene, orbitale, nazale și nervii
palatini.
 Artera maxilară, după ce a dat ramuri colaterale
ia numele de arteră sfenopalatină, pătrunde în
fosa pterigopalatină trecând inferior de nervul
maxilar și anterior de ganglion, iar prin gaura
sfenopalatină ajunge în cavitatea nazală.
 VEDERE INFERIOARĂ - EXOBAZA
Limite: anterior: dinții frontali, lateral: dinții laterali, arcul zigomatic
cu prelungirea lui posterioară și procesul mastoid, linia posterioară a
acestei fețe fiind reprezentată de linia nucală superioară.
Prezintă 2 regiuni: - Anterioară, pe care se vede fața inferioară a
masivului facial osos format din palatul dur și arcada
alveolodentară.
- Posterioară alcătuită de oasele temporale și
osul occipital.
 În centrul regiunii posterioare se află gaura occipitală mare
prin care se realizează legătura între fosa posterioară a
neurocraniului și canalul vertebral; la acest nivel se găsește
bulbul învelit de meninge, iar pe laturile lui tonsilele emisferelor
cerebeloase.
 Pe lângă bulb intră în craniu artera vertebrală, rădăcinile
spinale ale n. accesor și ies din craniu v. vertebrale și arterele
spinale anterioare și posterioare.
 În partea anterioară se găsesc ligamentul vârfului dintelui și
membrana tectoria care se prind pe fața endocraniană a părții
bazilare.
 Anterior și lateral de gaura occipăitală se văd condilii occipitali,
eminețe elipsoidale convexe care servesc pentru articulația cu
atlasul.
 Posterior, de fiecare condil se găsește o mică depresiune numită
fosă condiliană.
 Superior, în partea anterioară a condilului, se găsește canalul
hipoglosului, prin care, din fosa posterioară a craniului iese
nervul hipoglos însoțit de o venă emisară și intră o ramură
meningee din artera faringiană ascendentă.
 Părțile laterale ale occipitalului se continuă posterior cu scuama
occipitalului.
VEDERE INFERIOARĂ
EXOBAZA
Anterior de gaura occipitală se află partea bazilară a occipitalului
care se sudează de corpul sfenoidului formând sincondroza
sfenooccipitală.
În mijlocul ei se vede tuberculul faringian, o mică ridicătură osoasă
pe care se inseră m. constrictor superior al faringelui.
Lateral se găsește partea pietroasă a temporalului a cărei bază este
reprezentată de procesul mastoid.
Pe linia de separare dintre aceste 2 oase, numită sincondroza
pietrooccipitală se disting mai multe elemente:
 Anterior se găsește un canal osos cu pereți neregulați numit
gaura ruptă – în peretele posterior, la vârful stâncii se află
deschiderea canalului carotic săpat în stânca temporalului,
stăbătut de artera carotidă internă. Prin gaura ruptă trece nervul n.
pietros mare care se unește cu n. pitros profund pentru a forma n.
Pterigoidian care pătrunde în canalu pterigoidian printr-un
orificiu situat în partea anterioară a găurii rupte;
 Posterior se află gaura jugulară delimitată de incizura jugulară
a occipitalului și de incizura jugulară a temporalului ;
 Gaura jugulară se continuă pe exobază cu fosa jugulară în care
este situat bulbul superior al venei jugulare interne;
 Gaura jugulară este împărțită de procesul intrajugular într-o
porțiune mai largă postero-laterală prin care trece vena jugulară
internă și alta medială mai mică stăbătută de nervii IX, X, XI și
sinusul pietros inferior
 Tavanul fosei jugulare separă bulbul superior al venei jugulare
interne de cavitatea timpanică
 VEDERE INFERIOARĂ - EXOBAZA
 În peretele lateral al fosei jugulare se observă orificiul canaliculului mastoidian prin care trece ramura auriculară
a nervului vag care pătrunde în stânca temporalului și încrucișează canalul facialului deasupra orificiului său
inferior unde dă o ramură anastomotică pentru nervul facial
 În continuare ramura auriculară a vagului trece prin fisura timpanomastoidiană pentru a inerva tegumentul
meatului auditiv extern
 Medial și anterior de fosa jugulară, pe fața inferioară a sâncii se găsește orificiul inferior al canalului carotic
prin care pătrunde în stâncă artera carotidă internă
 Pe peretele lateral al canalului carotic, în interior se văd orificii prin care trec nervi simpatici și o ramură a arterei
carotide interne, orificii care corespund unor canalicule caroticotimpanice
 Pe creasta inferioară care separă orificiul carotic de fosa jugulară se vede orificiul canaliculului timpanic prin
care nervul timpanic, ram din glosofaringian ajunge la urechea medie
 Între orificiul carotic și gaura jugulară se observă o gropiță triunghiulară numită fossula petrosa în care se află
ganglionul superior al nervului glosofaringian
 În profunzimea acestei fosete se deschide orificiul extern al canalicului cohleei străbătut de un conduct
perilimfatic, de o prelungire a durei mater și de o venulă care din urechea internă se duce spre vena jugulară
internă
 Lateral și posterior de fosa jugulară se observă procesul stilod anterior, o lamelă osoasă – vagina procesului
stiloid – care aparține părții timpanice a osului temporal
 Posterior și lateral de procesul stiloid se află procesul mastoid
 Între rădăcina procesului stiloid și partea anterioară a incizurii mastoidiene se află gaura stilomastoidiană prin
care trec nervul facial și artera stilomastoidiană
 Pe peretele anterior al canalului facialului în vecinătatea orificiului stilomastoidian se găsește deschiderea
canalului nervului coarda timpanului prin care acesta ajunge în urechea medie
 VEDERE INFERIOARĂ -
EXOBAZA
În dreptul sincondrozei sfenopietroase dintre partea
anterioară a stâncii și aripa mare a sfenoidului se află un șanț
format de cele 2 oase în care se așează porțiunea
cartilaginoasă a tubei auditive
În partea laterală a șanțului și partea timpanică a osului
temporal se găsește orificiul canalului musculotubar
împărțit prin septul canalului musculotubar în 2 semicanale:
 Unul superior – semicanalul m. tensor al timpanului
 Altul inferior – semicanalul tubei auditive
Anterior și inferior de stâncă se găsește partea timpanică a
osului temporal care formează peretele anterior, inferior și
posterior ( o parte) din meatul auditiv extern
Partea timpanică este separată de scuama temporalului prin
fisura timpanoscuamoasă în care pătrunde o prelungire a
stâncii temporalului și o împarte în fisura pietroscuamoasă
(anterior) și fisura pietrotimpanică –Gasser - (posterior)
Prin fisura pietrotimpanică iese din urechea medie nervul
coarda timpanului
Pe fața inferioară a scuamei temporalului se vede fosa
mandibulară, o suprafață concavă pentru articulația cu
condilul mandibulei
VEDERE INFERIOARĂ - EXOBAZA
Înaintea părții bazilare a occipitalului și anterior de vârful stâncii, cea mai mare parte a exobazei este formată de
sfenoid
Corpul sfenoidului, situat median în continuarea părții bazilare a occipitalului este în mare parte acoperit de aripa
vomerului și de procesele pterigoide
Vomerul formează septul nasului și prin marginea lui posterioară separă între ele deschiderile posterioare ale
cavității nazale numite choane, limitate lateral de procesele pterigoide
Între lamele fiecărui proces pterigoid se delimitează fosa pterigoidă, completată în partea ei inferioară de
procesul piramidal al palatinului
Superior marginea posterioară a lamei mediale se dedublează și circumscrie o mică depresiune alungită numită
fosa scafoidiană
Deasupra acesteia lama medială se prelungește până în apropierea aripii vomerului cu o mică placă osoasă numită
procesul vaginal, așezat pe fața inferioară a corpului sfenoidului, unde delimitează 2 canale: vomerovaginal și
palatovaginal
Lama medială se termină inferior cu cârligul pterigoidian limitat la baza lui de șanțul cârligului pterigoidian prin
care alunecă tendonul mușchiului tensor al vălului palatin
Lama laterală mai scurtă și mai lată se îndreaptă posterior și lateral, pe marginea ei posterioară se vede procesul
pterigospinos care este legat de spina sfenoidului printr-un ligament
Lama laterală participă împreună cu partea medială a feței temporale a aripii mari la delimitarea fosei
infratemporale
VEDERE INFERIOARĂ - EXOBAZA
În regiunea anterioară, facială a exobazei este situat palatul osos limitat anterior și
lateral de arcada alveolodentară superioară.
- Palatul osos este alcătuit din procesele palatine ale maxilarelor în cele două treimi
anterioare ale lui și de lamelele orizontale ale palatinelor în treimea posterioară,
separate de două suturi perpendiculare: sutura palatină mediană și transversă.
- În partea anterioară, median, la formarea palatului osos participă și osul incisiv
separat de procesele alveolare ale maxilarelor prin sutura incisivă.
 - În partea posterioară a palatului dur se observă creasta palatină iar median se
descrie o proeminență alungită - torus palatinus .
- Marginea posterioară a palatului osos se prelungește pe linia mediană cu spina
nazală posterioară.
- În partea laterală a acestei margini, imediat posterior de sutura palatinomaxilară se
găsesc găurile palatină mare și palatine mici
- De la orificiul palatin mare pleacă anterior câte 2 șanțuri numite șanțurile palatine
separate de mici reliefuri numite spinele palatine.