SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Conf. Dr. Maier Adrian

Neuronul este unitatea morfofuncțională a sistemului nervos

-este alcătuit din corp celular și prelungirile sale: dendritele și axonul
-corpul neuronului are forme variabile, prezintă un nucleu, localizat central,
citoplasmă numită neuroplasmă și o membrană
-fibrele nervoase sunt alcătuite din dendrite sau axoni
-dendritele sunt numeroase, bogat ramificate și conțin în interiorul lor
corpusculii Nisl
-axonii sunt prelungiri eferente ale neuronilor, sunt unici pentru neuron;
capătul terminal este prevăzut cu numeroase ramificații butonate
-prezintă mai multe învelișuri: teaca de mielină cu rol în conducerea impulsului
nervos, peste ea se află teaca Schwann cu rol trofic, peste aceasta se află teaca
lui Key-Retzius
-nu toți axonii prezintă teaca de mielină, aceștia se numesc amielinici
-neuronii pot fi:
-pseudounipolari din ggl spinali și cranieni
-bipolari ai retinei
-multipolari
-după funcție sunt:
-senzitivi sau receptori
-motori sau efectori
-de asociație

Sistemul nervos central se împarte în două mari componente:

-măduva spinării adăpostită în canalul rahidian

-encefalul aflat în interiorul cutiei craniene

-cele două componente sunt învelite de meninge cranian respectiv rahidian,
care prezintă trei foițe de la suprafață în profunzime: dura mater, arahnoida și
pia mater

Encefalul este alcătuit din:

-trunchiul cerebral, aflat în continuarea măduvei spinării și care are trei
elemente: bulb, punte, pedunculii cerebrali
-cerebelul situat posterior de trunchiul cerebral și legat de acesta prin
pedunculii cerebeloși
-deasupra pedunculilor cerebeloși se află derivatele diencefalului:
talamusul, hipotalamusul și epitalamusul, toate acestea împreună cu
emisferele cerebrale alcătuiesc creierul mare

I) Măduva spinării este cuprinsă în canalul rahidian, limita superioară

fiind dată de un plan orizontal ce trece prin marginea superioară a arcului
posterior al atlasului și mijlocul celui anterior, iar limita inferioară este dată de
a doua vertebră lombară
-are o lungime de 43-45cm, cu o greutate de 26-30g
-i se descriu aceleași segmente pe care le are coloana vertebrală:
-cervical: C1-C3
-cervico-toracal: lung de 10cm, C4-D1
-toracal: lungime de 20cm, D2-D10
-lombar: lung de 10cm, D10-L1
-conul medular: ultimul segment se termină în dreptul vertebrei L2
-din vârful conului se desprinde o prelungire filiformă de natură nevroglică și
conjunctivă, numită filum terminale
-ultimii nervi spinali, cei sacro-coccigieni înfășoară filum terminale, formând
coada de cal
Configurație exterioară: este turtită ușor antero-posterior, și îi deosebim patru
fețe-ventrală, dorsală, și două laterale
-învelită de meningele spinal, are prin intermediul acestuia raporturi cu spațiul
peridural și cu pereții osoși ai canalului rahidian, astfel:
 -anterior corpurile vertebrale şi ligamentul vertebral comun
posterior
-lateral se găsesc pediculii vertebrali
-posterior se află peretele chirurgical al canalului rahidian, format
din lamele vertebrale unite prin ligamentele galbene.
Structura internă conține substanța albă la periferie și substanța cenușie în
mijloc dispusă sub forma a două bare ventro-dorsale, unite printr-o punte
transversală, numită comisura cenușie a măduvei spinării
-în centrul comisurii cenușii se află canalul ependimar
Morfofuncțional substanța cenușie se împarte în patru zone:
-somato-motorie, cuprinde coarnele ventrale
-somato-senzitivă, conține capetele și bazele coarnelor dorsale
-viscero-motorie așezată anterior
-viscero-senzitivă așezată posterior
Encefalul se împarte în trunchiul cerebral, cerebelul și creierul mare
1)Trunchiul cerebral este alcătuit din: bulbul rahidian, puntea lui Varolio,
pedunculii cerebeloși și lama cvadrigeminală
-funcțional trunchiul cerebral realizează legătura între diferitele componente
ale SNC, astfel: prin el trec căile motricității, căile sensibilității o parte din căile
senzoriale precum și căile cerebeloase
-în interiorul său se găsesc o parte din centrii vitali, reprezentați de nucleii
nervilor cranieni, formațiuni cenușii proprii și formațiunea reticulată
-trunchiul cerebral prelungește măduva spinării și se întinde cranial până la
encefal
-este situat sub cortul cerebelului, în fosa cerebeloasă, având posterior
cerebelul, de care este separat prin ventriculul IV cerebral
-pedunculii cerebrali trec din fosa posterioară în loja cerebrală prin orificiul lui
Pacchioni

Raporturi:
-anterior
 -bulbul vine în raport cu gaura occipitală, și cu spațiul dintre ea și
inelul anterior al atlasului
-puntea vine în raport cu șanțul bazilar al occipitalului
-pedunculii cerebrali se învecinează cu marginea superioară a
lamei patrulatere a sfenoidului
-trunchiul cerebral are forma unui trunchi de con, cu baza în sus, spre diencefal
și vârful în jos spre măduva spinării
-trunchiul cerebral prezintă o față anterioară, una posterioară și două fețe
laterale
Structura internă are anumite particularități
-substanța cenușie nu mai este unitară, ea se prezintă fragmentată în nuclei
dispersați, aflați în masa substanței albe
-din nucleii(segmentari) trunchiului iau naștere fibrele motorii și cele terminale
ale fibrelor senzitive a ultimelor 10 perechi de nervi cranieni
-la nivelul trunchiului cerebral se pot identifica două coloane vegetative, una
motorie și alta senzitivă
-de asemenea acesta prezintă coloane nucleare ce sunt originea diferitelor
filete nervoase:
-coloana somitică motorie
-coloana motorie branhială
-coloana vegetativă motorie
-coloana vegetativă senzitivă
-coloana senzitivă branhială
-coloana somitică senzitivă

Cerebelul: este localizat posterior de trunchiul cerebral

-superior vine în raport cu lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, iar inferior se
sprijină pe fața endocraniană a osului occipital
Structura exterioară:are o formă de ovoid, greutatea de 150-200g și i se
descriu:
-o porțiune mediană, proeminentă și două porțiuni laterale, voluminoase
numite emisferele cerebeloase; prezintă de asemenea trei fețe și o
circumferință
Lobulația cerebelului: pe suprafața exterioară se găsesc șanțuri sau fisuri ce
împart cerebelul în lobi; alte șanțuri mai puțin adânci îl împart în lobuli
-astfel cerebelul este împărțit în trei lobi cerebeloși:
-lobul anterior: prezintă pe linia mediană trei lobuli- lingula,
lobulul central și culmen, iar pe emisferele cerebeloase avem 2 lobuli- 2 aripi
ale lobului central și lobulii patrulateri
-lobul posterior ocupă fața superioară până la șanțul
circumferențial și inferioară până la fisura postnodulară
-pe vermisul superior prezintă 2 lobuli- declive și folium, iar pe vermisul inferior
prezintă trei lobuli- tuber, piramida, uvula
-pe suprafața superioară a emisferelor cerebeloase avem-simplex, lobulul
semilunar superior, iar pe fața inferioară sunt lobulul semilunar inferior,
gracilis, lobulul digastric și lobulul amigdalian sau tonsilar
-lobul floculonodular este situat inferior, înaintea fisurii
postnodulare și prezintă următorii lobuli: nodulul și floculum
Structura internă: la suprafață se află substanța cenușie ce formeazaă scoarța
cerebeloasă, iar restul se află în interior, în substanța albă, alcătuind nucleii
cerebeloși
-substanța albă așezată central, trimite ramificații subțiri mai este denumită și
arborele vieții
-scoarța cerebelului îl învelește la exterior, și pătrunde în fundul tuturor
șanțurilor mărindu-i astfel suprafața până la cca 1 m2
-este alcătuită din trei straturi neuronale:
-stratul molecular
-stratul ganglionar
-stratul granular
Caracterele morfofuncționale ale scoarței cerebeloase:
 -prezintă o structură uniformă pe toată suprafața, fără variații de la o arie
la alta
-stratul molecular și granular trimit impulsuri la neuronii lui Purkinje, iar
stratul ganglionar este principalul strat aferent și eferent al scoarței
-activitatea cortexului cerebelos constă în procesele de excitație și
inhibiție
Nucleii cerebeloși sunt:
-nucleul dințat
-nucleul emboliform
-nucleul globos
-nucleul acoperișului
Substanța albă este formată din fibre mielinizate care se pot clasifica în fibre
scurte sau fibre lungi sau de proiecție
Diencefalul ocupă o poziție intermediară între trunchiul cerebral și emisferele
cerebrale și mai este denumit și creierul intermediar

Talamusul este un nucleu voluminos așezat pe peretele lateral al

ventriculului III și înglobat parțial în emisfera cerebrală
-prezintă patru fețe (dorsală, ventrală, medială și laterală) și doi poli
-structura internă: nucleul talamic nu este omogen, fiind alcătuit dintr-un
conglomerat de nuclei (peste 150), ei sunt delimitați de lame de substanță albă,
care străbat talamusul:
lama medulară externă și lama medulară internă

Hipotalamusul: reprezintă porțiunea bazală a diencefalului, formeză

planșeul ventriculului III
-morfofuncțional este caracterizat de activitate vegetativă și neurosecretorie
-prezintă o față posterioară ce privește spre cavitatea ventriculului III și o față
inferioară ,ce poate fi pusă în evidență la baza creierului
Structura internă prezintă numeroși nuclei și fibre nervoase
-prin nucleii proprii hipotalamusul devine cea mai importantă regiune de
integrare a funcțiilor vegetative

Epitalamusul provine din porțiunea posterioară a tavanului veziculei

diencefalice și este alcătuit din:
-glanda epifiză are mărimea unui bob de mazăre, prezintă o față
superioară, inferioară, un vârf, și baza glandei
-trigonul habenular
-comisura albă posterioară

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a

encefalului, care împreună cu nucleii talamici și ventriculul III formează creierul
mare
-acesta este așezat în loja cerebrală, deasupra trunchiului cerebral, ocupând
cea mai mare parte a cutiei craniene
-are ca dimensiuni: L=17cm, l=14cm, G=1380 la bărbat și 1250 la femeie
-cele două emisfere sunt separate de șanțul interemisferic; fiecare emisferă
prezintă trei fețe (externă, internă și inferioară), trei margini (superioară,
externă și internă) și trei poli (anterior, posterior și mijlociu)
-suprafața emisferelor este brăzdată de o serie de șanțuri care se clasifică
astfel:
-primare sau interlobare, ce determină lobii
-secundare sau intergirare, ce delimiteaza, suprafețe mai mici
numite girusuri
-terțiare intragirare care se găsesc în interiorul unui girus
-girusurile pot fi legate între ele de pliuri de pasaj (substanță cenușie)
-fața externă este cea mai extinsă și prezintă trei scizuri: a lui Sylvius, a lui
Rolando și scizura perpendiculară externă
-cele trei scizuri delimitează pe fața externă
patru lobi: frontal, parietal, occipital și temporal
-lobul insulei este situat în fosa sylviană, în porțiunea inferioară și externă a
acesteia
-fața internă prezintă în porțiunea mijlocie următoarele formațiuni
interemisferice- corpul calos, trigonul cerebral și comisura albă anterioară, iar
sub acestea talamusul
-restul suprafeței interne avem scizurile: caloso-marginală, calcarină și
perpendiculară internă
-scizurile menționate delimitează pe fața internă două girusuri- al corpului calos
și frontal intern, precum și doi lobi- cuneus și precuneus
-fața inferioară este străbătută de porțiunea inferioară a scizurii lui Sylvius care
o împarte în lobul orbital și lobul temporo-occipital
-marginea superioară separă fața externă de cea internă
-marginea externă separă fața externă de cea inferioară, și este întreruptă la un
anumit nivel de scizura lui Sylvius
-marginea internă separă fața internă de cea inferioară
-lobii pe toată suprafața celor trei emisfere sunt reprezentați de:
-lobul frontal
-lobul parietal
-lobul occipital
-lobul temporal
-lobul insulei
Structura internă este identică pentru ambele emisfere cerebrale, fiind
alcătuite din substanță albă și cenușie dispusă la exterior formând scoarța
cerebrală sau interior sub forma nucleilor centrali sau bazali
Scoarța cerebrală este partea cea mai evoluată a sistemului nervos
central, acoperă întreaga suprafață aemisferei cerebrale
-este alcătuită din două teritorii inegale ca întindere și diferite din punct de
vedere morfofuncțional
-allocortexul alcătuit din arhicortex și paleocortex este cea mai veche porțiune
a scoarței având și o structură rudimentară
-prezintă trei straturi- molecular, granular receptor și polimorf unde predomină
celulele piramidale cu funcție efectorie.
-isocortexul cuprinde un imens capital neuronal estimat la cca. 10 miliarde
-neuronii au formă, densitate și dimensiuni diferite, cu funcții deosebite, și se
așează în șase straturi:
-molecular bogat în fibre nervoase și sărac în neuroni
-granular extern prezintă o mare densitate neuronală; este considerat ca stratul
care primește informații de la alte regiuni ale scoarței
-piramidal extern format din neuroni piramidali; primește mesaje intracorticale
-granular intern este stratul cu cea mai mare densitate neuronală; este
principalul centru aferent al scoarței
-piramidal intern conține în special neuroni piramidali de talie mare; este
principalul centru eferent al scoarței
-fusiform conține neuroni fusiformi și celule mici, neuronii lui Martinotti; acest
strat are acțiune asociativă
-conform rolului scoarței, aceasta se împarte în zone (arii) în număr de 50;
acestea sunt încadrate în următoarele categorii:
-arii receptoare sau senzitivo-senzoriale
-arii efectoare sau motorii
-arii de asociație
-arii vegetative

Substanța cenușie din interiorul emisferelor cerebrale dă naștere la

nucleii centrali sau bazali: corpul striat, nucleul claustrum și nucleul amigdalian

Substanța albă de la nivelul emisferelor cerebrale ocupă spațiul dintre

scoarță, corpul striat și diencefal
-se disting două mari porțiuni:
-una dispersată aflată între scoarța cerebrală și nucleii centrali-
prezintă fibre de proiecție, asociație intraemisferice și comisurale
-una concentrată aflată între nucleii bazali și diencefal, formează
capsulele: internă, externă și extremă
Ventriculii laterali sunt prezenți în fiecare emisferă cerebrală, fiind o cavitate
dispusă în jurul corpului striat, sub forma unei potcoave, cu deschiderea
anterioară
Rinencefalul reprezintă o serie de formații ale emisferelor cerebrale situate pe
fețele inferioară și internă ale acestora
-rolul rinencefalului este reprezentat de funcții olfactive, viața instinctuală,
comportamentul, afectivitatea, memorarea
-prezintă două componente:
-lobul olfactiv localizat pe fața orbitală a lobului frontal este alcătuit din: bulbul
olfactiv, tractul olfactiv, striurile olfactive și substanța cenușie a spațiului
perforat anterior; are rol olfactiv
-lobul limbic este așezat pe fața infero-internă a emisferei cerebrale și
reprezintă porțiunea neolfactivă a rinencefalului
-înconjoară corpul calos sub forma a două cercuri
concentrice:
-unul intern este circumvoluțiunea intralimbică
-unul extern este circumvoluțiunea limbică