Subiecte

II.3. Abdomen
Situarea II.3.abdomino-pelvine
organelor Situarea organelorinabdomino-pelvine in si
raport cu peritoneul raport cu peritoneul
dependintele si dependintele
peritoneale (mezouri,
ligamente, plici)

Bibliografie :

Viscerele abdomino-pelviene – Sechel pag . 96

Curs 4- Cristea Costache

Victor Papilian – pag 312

Netter – planse vezi mai jos

Color Atlas of Anatomy – 7 th Edition – Rohen, Yokochi, Lutjen – pag 292 - 293

Definitii :

Viscere = Organ situat în cavitatea trunchiului avand una sau la mai multe funcţii vitale in cadrul
organismului. Viscerele sunt  voluminoase pline (ficat, pancreas) sau cavitare (inimă, rinichi, intestin,
rect, uter etc.).

Pelvis ( micul bazin ) - Parte inferioară a bazinului osos. Pelvisul este limitat lateral de partea inferioară
a oaselor iliace, în spate de sacrum şi de coccis, iar în faţă de pubis. Pelvisul conţine organele pelviene
(ale aparatului genital şi urinar), partea terminală a intestinului gros (colonul pelvian sau sigmoid) şi
rectul.

Pelvisul poate fi sediul unor anomalii anatomice (stenoză, asimetrie), al unor fracturi sau al unor tumori
osoase.

Peritoneu : Membrană seroasă care acopera pereţii abdomenului (peritoneul parietal) şi suprafaţa
viscerelor digestive pe care acesta le conţine (peritoneul visceral).

Cavitatea abdominala si pelviana

Reprezinta spatial cuprins intre peretii osteomusculari ai abdomenului si pelvisului. Aceasta adaposteste
viscerele abdomenului si pelvisului.
Cavitatea abdominala se intinde inferior pana la stramtoarea superioara a pelvisului prin care comunica
cu cavitatea pelviana. Cavitatea abdominala si cea pelviana cuprind 2 mari compartimente , respective
cavitatea periponiala si spatial extraperiponial

Topografia abdomenului
Deschizând abdomenul prin peretele anterior, se pătrunde în cavitatea peritoneală mare. Ea
este denumită mare deoarece există şi o cavitate peritoneală mică, numită bursa omentală, situată
posterior de stomac.
În cavitatea peritoneală mare se recunosc, în partea superioară, stomacul şi ficatul. Inferior de
ele organele sunt acoperite de o formaţiune peritoneală numită omentul mare.

Între peretele anterior al abdomenului pe de o parte, şi ficat, stomac şi omentul mare pe de altă
parte, se găseşte un spaţiu virtual numit spaţiu previsceral.
Omentul mare este inserat pe colonul transvers, care este fixat pe peretele abdominal posterior
prin mezocolonul transvers. Colonul transvers împreună cu mezoul său împart cavitatea abdominală în
două etaje: unul supramezocolic şi unul inframezocolic.

1|Page
Subiecte
Etajul Abdomen II.3. conţine
supramezocolic Situareaurmătoarele
organelor abdomino-pelvine in raport
organe: ficat, stomac, cu peritoneul
splină, si dependintele
şi un diverticul al cavităţii
peritoneale numit bursa omentală, situate înapoia stomacului.

Etajul inframezocolic conţine următoarele viscere: jejun-ileon, cec, colon.

Cavitatea abdominală situată sub - la nivelul
diafragmei conține principalele organe ale
sistemului digestiv (ficat, splină, stomac,
intestin). Cu cât este mai mare omentum parțial
fixat pe transversal
colonul acoperă intestinul subțire.
Ficatul, stomacul și partea superioară a
duodenul este conectat la mai mic omentum
care acoperă omentalul bursa, a cărei intrare
arenforma epiploic.
Ligamentul hepatoduodenal conține
vena portală, canalul biliar comun,
iar arterele hepatice. Splina este localizat dorsal
sub sub diafragmă.
1. Ficat;
2. Stomac
3. Colonel transversal;
4. Intestinul subtire;
5. Cecum cu apendicele vermiform

Organele abdominale in situ (aspect anterior). Bursa omerana și o parte din diafragma au fost
îndepărtată. Inima este în contact cu diafragma (din Lütjen-Drecoll, Rohen, Innenansichten des
menschlichen Körpers, 2010).

2|Page
Subiecte Abdomen II.3. Situarea organelor abdomino-pelvine in raport cu peritoneul si dependintele
a. Ficatul;
b. Stomacul;
c. Splina;
d. Colon transvers
e. Colon descendent
f. Colon sigmoidian
g. Cecul
h. Colon ascendant
i. Mezenterul

1. Recesurile subfrenice drept si sting

2. Ligamentul falciform al ficatului
3. Recesurile subhepatice
4. Santul paracolic stang
5. Sptiul mezentericocolic sting
6. Fosa iliaca stanga
7. Cavitatea pelvina
8. Fosa iliaca dreapta
9. Santul paracolic drept
10. Spatial mezentericocolic drept

Formaţiuni peritoneale ca elemente de fixare ale organelor cavităţii abdominale – vezi si notite ..\Notite
sesiune.doc

În procesul de dezvoltare ale organelor cavităţii abdominale (în mare parte derivate ale intestinului
primar) din mezoul primar ventral şi dorsal derivă o serie de formaţiuni peritoneale (ligamente, pliuri/
plici, mezouri, epiploane) care constituie mijloace de fixare ale viscerilor, asigurând totodată şi pasajul
prin ele fasciculelor vasculonervoase spre organe şi invers

Ligamentele peritoneale leagă două viscere între ele sau un viscer de peretele abdominal.
- falciform,
- rotund,
- coronar,
- triunghiulare
o lig. gastrocolic (vasele gastro - omentale dr),
o omentul mic,
o lig. Gastrosplenic (vasele gastro – omentale stg + gastrice scurte)
o lig. splenicorenal
o lig. frenicolienal,
o lig.pancreaticosplenic (vasele splenice)

Plicile = prelungiri ale peritoneului formate prin creşterea peritoneului de către vase sangvine,
ducte, ligamente fibroase-
exemplu : plicile ombilicale
- în urma creşterii peritoneului de formaţiunile mai sus amintite, alăturat plicilor se vor forma depresiunile
peritoneale care pot fi: fosete, recesuri,escavaţii
- plica gastropancreatică superioară formată prin creşterea peritoneului parietal posterior de a.
gastrică stângă (ramură din trunchiul celiac, ramură din aorta abdominală)
- plica gastropancreatică inferioară formată prin creşterea peritoneului parietal posterior de a.gastrică
dreaptă (ramură din a.hepatică)

3|Page
Subiecte
MezourileAbdomen II.3.peritoneale
= prelungiri Situarea organelor abdomino-pelvine
care ancorează in raportdin pereţii
un viscer de unul cu peritoneul si dependintele
cavităţii abdomino-
pelvine, conferind viscerului respectiv o mare mobilitate.
Mezourile au o semnificaţie aparte, prezentând duplicaturi peritoneale care se formează la
trecerea peritoneului parietal în cel visceral şi invers, de pe organ pe peretele cavităţii abdominale sau
pelvine. Astfel de formaţiuni posedă organele situate intraperitoneal (cu excepţia intestinului cec)

- jejuno-ileon de peretele posterior al cavităţii abdominale de mezenter 

- colon transvers: mezocolon transvers
- colon sigmoid: mezosigmoid
- uter: mezometru
- tuba uterină: mezosalpinge
- ovar: mezoovar 

Acestea derivă din mezoul primar dorsal, şi sunt formate din două lamele peritoneale care includ o mare
cantitate ţesut celuloadipos, vase sanguine magistrale, un număr mare de vase şi ganglioni limfatici. Ele
oferă mobilitate sporita organului cărui îi aparţine.

Denumirea mezourilor se formează de la prefixul mezo şi denumirea organului. De exemplu:

mezocolonul transvers, mezocolonul sigmoid, mezenteriu, mezoapendice, mezometriu, mezosalpinge
etc.

EPIPLOANELE sunt formaţiuni peritoneale cu individualitate proprie, care unesc între ele organele
etajului supramezocolic al cavităţii abdominale.
 micul epiploon, întins între mica curbură a stomacului şi hilul ficatului, conţine pediculul hepatic;
 marele epiploon, vast fund de sac, coboară de la marea curbură a stomacului în formă de şorţ,
anterior de ansele intestinale;
 epiploanele gastrosplenic şi pancreaticosplenic, formează recesuri şi diverticuli ce se deschid
în marea cavitate peritoneală.
 Bursa omentală, posterior de micul epiploon şi stomac, se deschide în marea cavitate peritoneală,
prin hiatul lui Winslow, situat posterior de pediculul hepatic.

Vezi pag 292 -293 - Color Atlas of Anatomy – 7 th Edition – Rohen, Yokochi, Lutjen

4|Page
Subiecte Abdomen II.3. Situarea organelor abdomino-pelvine in raport cu peritoneul si dependintele

5|Page
Subiecte Abdomen II.3. Situarea organelor abdomino-pelvine in raport cu peritoneul si dependintele

6|Page