,,EVALUATOR DE RISC ÎN SSM”

CURS POSTUNIVERSITAR

PROIECT
EVALUAREA NIVELULUI DE RISC
DE ACCIDENTARE SAU IMBOLNAVIRE PROFESIONALA
LA AISE

INDRUMATOR STIINTIFIC
Dr. ing PETREANU VIORICA
 INTRODUCERE

Parte componentă a protecţiei sociale, căreia îi conferă pondere şi valoare în balanţa sistemului socio-economic, securitatea muncii a avut în
toate timpurile o puternică tentă umanitară. Orice societate care recunoaşte "omul ca valoare şi scop suprem" va admite că protejarea vieţii acestuia este a
priori justificată şi îndreptăţeşte un efort oricât de mare.
Pe de altă parte, resursele financiare sunt limitate şi, oricât de puternică ar fi latura socială a acestei activităţi, stabilirea priorităţilor în alocarea
acestor resurse trebuie să aibă la bază criterii economice (indicatori cantitativi).
Deplasarea ponderii dinspre componenta socială, umanitară, a protecţiei muncii spre componenta economică, în condiţiile economiei de piaţă,
necesită importante schimbări în modul de abordare a problemelor de securitate şi sănătate în muncă. În esenţă, aceste schimbări constau în deplasarea
accentului de la analize calitative spre găsirea unor criterii, metode sau indicatori, care să permită cuantificarea stării de securitate a muncii într-un sistem
(loc de muncă, atelier, unitate).
Această cerinţă, dezavantajele metodelor tip “inspecţie”, ca şi progresele obţinute în alte domenii, cum ar fi studiul fiabilităţii sistemelor tehnice sau
ergonomia muncii, au îndreptat eforturile teoreticienilor spre găsirea unor noi principii de evaluare, punctul de plecare fiind relaţia risc - securitate, care
permite determinarea nivelului de securitate indirect, prin intermediul nivelului de risc.
Paşi importanţi în această direcţie s-au făcut în anul 1985, când prin CEI 812/85 se defineşte noţiunea de risc, se trasează latura curbei de
acceptabilitate a riscului şi se precizează cei doi parametri esenţiali care trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului: gravitatea şi frecvenţa consecinţei
maxime asupra organismului uman.
Principiul de evaluare a riscurilor pe baza combinaţiei între frecvenţa şi gravitatea consecinţelor maxime previzibile este consacrat ulterior în
standardele europene, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/1996. Deşi obiectul lor îl constituie securitatea maşinilor, cele două acte normative statuează
extinderea domeniului lor de aplicare şi la securitatea muncii, în corelaţie cu obligativitatea evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
impusă prin Directiva-cadru nr. 391/89/CEE (paragraful 2 pct. b art. 6).
În ţara noastră nu a existat până în prezent o metodă de evaluare a nivelului de securitate a muncii, respectiv a riscurilor, într-un sistem. Estimările
care se făceau, sub acest aspect, aveau la bază analize postaccident/boală, şi anume indicii de frecvenţă şi gravitate ai acestor evenimente.
În vederea alinierii la cerinţele impuse ţărilor membre ale Uniunii Europene, INCDPM a abordat problema aprecierii cantitative a securităţii muncii
în concordanţă cu cele mai noi direcţii pe plan internaţional.
Pornind de la analiza metodelor de evaluare existente pe plan european, de la sugestiile metodologice şi principiile de evaluare a riscurilor, precum şi de
la prevederile legislaţiei în vigoare în România, în cadrul INCDPM s-a elaborat “metoda de evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă”, care face parte
din categoria metodelor de evaluare indirectă a securităţii şi stabileşte în final niveluri de risc pentru fiecare factor de risc şi nivelul de risc global pe loc de
muncă (sursa principală de inspiraţie în elaborare a fost metoda AMDEC - CEI 812/85). În cadrul ei, cuantificarea riscurilor se face pe baza combinaţiei
între gravitatea şi frecvenţa consecinţelor maxime posibile, în acord cu standardele UE.
Conform Legii Securităţii şi Sănătăţii in Muncă 319/2006, conducătorii unităţilor economice sunt singurii responsabili de sănătatea şi securitatea
salariaţilor, ei se află în centrul activităţii de prevenire a riscurilor şi asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă. Au obligaţia legală de a asigura starea de
securitate şi de a proteja sănătatea salariaţilor.
 Obligativitatea evaluării riscurilor profesionale în ţara noastră decurge din legislaţia actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii
Europene privind securitatea şi sănătatea în muncă. Astfel, Legea 319/2006, în capitolul III "Obligaţiile angajatorilor" care transpune Directiva Consiliului
nr. 89/391/CEE/1989 prevede:
art. 7 al. 3 – Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alineatele 1 şi 2, pe baza următoarelor principii de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
.............................................................................................................................................................
al. 4. Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are
obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau a preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) si dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către
angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/ sau
unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
.............................................................................................................................................................
art. 12. al. 1. Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri
specifice;
..............................................................................................................................................................................
Legislaţia actuală obligă conducătorii de societăţi să introducă conceptul de securitate în însăşi organizarea muncii. Aceştia pot să intervină pentru:
 lucrul în echipe succesive;
 limitarea numărului de lucrători expuşi la produse şi procedee periculoase;
 luarea de măsuri organizatorice atunci când o societate terţă intervine pe teritoriul alteia;
 limitarea timpului de expunere la minimum necesar;
 alegerea celor mai adecvate mijloace de protecţie individuală;
 impunerea supravegherii medicale permanente şi periodice a celor mai expuşi muncitori;
 impunerea de restricţii privind munca tinerilor şi a femeilor.
Metodele şi mijloacele de analiză a sistemelor de muncă sub aspectul securităţii muncii sunt necesare pentru identificarea rapidă şi realistă a situaţiilor
deficitare din punctul de vedere al prevenirii accidentelor şi a bolilor profesionale.
Eliminarea totală a pericolelor respectiv a accidentelor şi a bolilor profesionale din sistemul de muncă este în mod practic imposibilă.
În realitate, există niveluri acceptabile de securitate a muncii, a căror punere în evidenţă necesită eforturi serioase de apreciere calitativă şi încercări de
evaluare cantitativă.
În principiu, există două posibilităţi de evaluare a nivelului de securitate a muncii într-un sistem:
 evaluare postaccident / boală profesională
 evaluare preaccident / boală profesională
 Evaluarea postaccident este utilă din punct de vedere a statisticilor de accidente, care pot caracteriza organizaţia din punct de vedere cantitativ şi
calitativ prin indicele de frecvenţă şi de gravitate. În anumite situaţii aceste informaţii sunt de mare ajutor pentru aprecierea calităţii unor locuri de muncă din
punct de vedere a securităţii în vederea implementării îmbunătăţirilor necesare.
Evaluarea preaccident ia în considerare posibilitatea de producere a accidentelor într-un sistem. Oferă soluţii înainte de a se întâmpla accidentul.
Noţiunea fundamentală utilizată este riscul de accidentare/îmbolnăvire profesională. Având în vedere importanţa evaluării preaccident, în Europa au
fost dezvoltate mai multe metode apriorice;
 controale, verificări - la nivelul locurilor de muncă, secţii, ateliere, etc.
 metode directe (comparative)
 metode indirecte (analitice) - analiza riscurilor pe baza: ergonomiei sistemelor sau fiabilităţii sistemelor
Oricare ar fi metoda de evaluare, aceasta conduce la rezultate concrete şi operaţionale dacă se bazează pe recunoaşterea a patru criterii fundamentale:
 rigurozitate ştiinţifică – să decurgă dintr-o teorie coerentă şi completă;
 criteriul finalităţii – scopul urmărit este realizarea securităţii, prin diferite obiective parţiale, care conferă particularitate metodelor de analiză;
 criteriul complexităţii – metoda să fie adaptată pentru sistemul dat;
 criteriul economic – în funcţie de importanţa şi de gravitatea consecinţelor posibile.
Componentă intrinsecă a strategiei manageriale, activitatea de prevenire reprezintă un ansamblu de procedee şi măsuri luate sau planificate la toate
stadiile de concepere, proiectare şi desfăşurare a proceselor de muncă, menită să asigure desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii de maximă securitate
pentru sănătatea şi integritatea participanţilor la proces, prin care se elimină riscurile de accidentare sau îmbolnăvire profesională. Astfel, aceasta se
constituie ca o ştiinţă de interfaţă îmbinând cunoştinţe şi tehnici de strictă specialitate în domeniul de aplicare cu tehnici şi cunoştinţe din domeniul
ergonomiei, igienei industriale, psihosociologiei muncii, medicinii muncii şi toxicologiei industriale. În acest context, se poate afirma că sarcina principală a
activităţii de prevenire o reprezintă obţinerea maximumului de eficienţă şi de calitate a muncii în condiţiile reducerii numărului de accidente către zero.
De aici rezultă că sunt două obiective majore ale prevenirii, care suscită interes în principal:
a) pe plan uman: - reducerea numărului accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale
b) pe plan financiar: - reducerea costurilor legate de accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale.
Aceste deziderate se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale. în care scop trebuie întreprins un demers global care să
cuprindă:
 evaluarea riscurilor profesionale;
 punerea în conformitate a echipamentelor tehnice;
 stabilirea procedurilor de lucru;
 ameliorarea condiţiilor de mediu de muncă;
 selecţia, formarea şi informarea personalului;
 stabilirea strategiei manageriale.
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea
riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent dacă este vorba de un loc de muncă, un atelier, secţie sau o societate comercială în ansamblul său, o asemenea analiză permite cunoaşterea,
cuantificarea şi ierarhizarea pericolelor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
 Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre
doi parametri: probabilitatea de manifestare şi gravitatea consecinţei maxime posibile (cea mai frecventă) asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri
de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv, niveluri de risc global pentru fiecare loc de muncă şi nivel de risc global agregat pentru întregul sistem
analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este cuprin în standardele europene (CEI812’85, respectiv, proiect CEN 1992) şi stă la baza diferitelor metode cu
aplicabilitate practică.
Obiectivul evaluării riscurilor este să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/ protecţie adecvate referitoare la:
 prevenirea riscurilor profesionale
 formarea muncitorilor
 informarea muncitorilor
 implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor necesare de prevenire/protecţie.
Scopul de bază al evaluării riscurilor rămâne întodeauna prevenirea riscurilor profesionale. Eliminarea acestora nu este posibilă întodeauna şi atunci
acestea trebuiesc reduse, până la valoarea unor riscuri reziduale care trebuiesc şi pot fi controlate controlate.
Evaluarea riscurilor trebuie astfel realizată (structurată) încât să permită angajatorilor, persoanelor din compartimentul de S. S. M. şi lucrătorilor să:
 identifice pericolele existente şi să evalueze riscurile asociate lor;
 evalueze riscurile în scopul selectării adecvate a echipamentelor, substanţelor utilizate şi organizării locurilor de muncă
 verifice dacă măsurile de prevenire sunt adecvate
 observe dacă toţi factorii, relevanţi sau ascunşi, legaţi de procesul de muncă au fost luaţi în considerare
 contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate şi sănătate în muncă.
Reevaluarea riscurilor profesionale se face şi de ori de câte ori intervin modificări în sistemul de muncă (organizarea muncii, introducerea de noi
materiale, ehipamente, metode, proceduri, etc.) sau ori de câte ori se solicită de cei implicaţi.
Pe timpul evaluării şi după, trebuie urmărit ca riscul să nu fie transferat în alte zone ale sistemului de muncă şi eliminarea unui risc să nu creeze
probleme noi.
 PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE EVALUĂRII RISCURILOR

Evaluarea riscurilor constă în studiul sistematic a tuturor elementelor procesului de muncă susceptibil de a genera daune, al mijloacelor de eliminare a
pericolelor şi al măsurilor de prevenire/ protecţie a acestor riscuri.
Indiferent de metoda aplicată evaluarea riscurilor trebuie să urmărească următoarele etape obligatorii:
 identificarea pericolelor existente şi riscurilor;
 identificarea persoanelor care pot fi expuse acestor pericole;
 estimarea calitativă şi/sau cantitativă a riscurilor;
 examinarea posibilităţilor de eliminare sau diminuare a riscurilor;
 adaptarea altor măsuri care să vizeze prevenirea riscurilor
Evaluarea trebuie axată pe riscurile profesionale evidenţiate sau previzibile în mod raţional, luând în calcul şi riscurile nesemnificative (riscuri din
activităţi cotidiene) numai în cazul când există posibilitatea agravării lor.
Evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă: fixe (birouri, ateliere, maşini unelte, etc.); evolutive (şantiere, docuri, etc); mobile
(temporare).Evaluarea riscurilor la locurile de muncă fixe, unde procesul de muncă se derulează după o schemă permanentă se va face ţinând cont de
condiţiile existente uzuale, nu va fi reiterată pentru locurile de muncă comparabile şi se va revizui numai când circumstanţele se modifică.
Evaluarea riscurilor la locurile de muncă evolutive sau mobile se va face luând în considerare toate etapele succesive ale locurilor de muncă, ţinându-
se seama de toate schimbările elementelor sistemului de muncă.
Evaluarea riscurilor profesionale nu se va demara exclusiv de către angajator sau de reprezentanţii acestora, ci în acest demers vor fi antrenaţi
muncitorii sau reprezentanţii lor, care trebuie consultaţi pe tot parcursul evaluării şi informaţi cu privire la măsurile de prevenire/ protecţie adoptate şi la
concluziile obţinute.
La evaluarea riscurilor se va ţine cont obligatoriu de prescripţiile legale şi de normele şi recomandările publicate (norme tehnice, coduri de bună
practică, nivelele de expunere, norme ale asociaţilor profesionale etc.)
Evaluarea riscurilor va ţine cont de eventuale prezenţe la locul de muncă analizat şi a altor categorii de personal din afara sistemului de muncă care
pot fi expuşi riscurilor existente sau pot provoca riscuri suplimentare personalului prezent. Aceste categorii de personal (personal din alte sectoare ale
unităţii, persoane din alte societăţi, vizitatori, studenţi, clienţi, elevi, public etc.) nefiind conştienţi de riscuri, ignoră măsurile de protecţie şi se expun
pericolelor, de aceea ele trebuiesc informate în prealabil de măsurile de protecţie ce se impun.
Evaluarea riscurilor se va face prioritar la locurile de muncă cu pericol deosebit şi iminent de accidentare urmărindu-se:
 identificarea factorilor de risc precum şi consecinţele acţiunii lor asupra organismului uman (deces sau invaliditate);
 nivelul cantitativ al factorilor de risc în cazul îmbolnăvirilor profesionale;
 durata de expunere la acţiunea factorilor de risc;
 numărul persoanelor expuse;
 nivelul morbidităţii prin accidente şi îmbolnăviri profesionale;
 Locurile de muncă cu pericol deosebit şi/sau iminent conţin factori de risc care generează explozii, incendii, factori de risc mecanic, termic, electric,
biologic, psihic, factori de risc naturali şi speciali ai mediului de muncă.La locurile de muncă ce presupun activităţi în condiţii de risc deosebit, timpul de
lucru poate fi redus sub 8 ore/zi.

METODOLOGIA GENERALĂ DE EVALUARE A RISCURILOR

Nu există un principiu universal valabil privind evaluarea riscurilor. Indiferent de metoda utilizată în evaluarea riscurilor trebuiesc respectate
următoarele reguli fundamentale:
 evaluarea se structurează astfel încât toate pericolele şi riscurile potenţiale să fie analizate;
 eliminarea posibilă şi diminuarea pericolelor asociate riscurilor identificate.
De asemenea, indiferent de metoda de abordare şi evaluare a riscurilor aplicată, se are în vedere obligatoriu operaţiunile:
 observarea atentă a mediului specific locului de muncă (căi de acces, starea clădirilor, starea echipamentelor tehnice şi de protecţie, gaze, pulberi,
temperatură, zgomot, iluminat, curenţi de aer etc.);
 determinarea tuturor sarcinilor de muncă specifice locului de muncă, fără omisiuni;
 observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă şi verificarea conformităţii procedurilor aplicate cu cele stabilite;
 analiza riscurilor incluse de toate sarcinile de muncă;
 analiza modului de operare, pentru evaluarea expunerii la pericole;
 analiza factorilor externi de influenţă;
 analiza detaliată a factorilor psihologici, sociali şi fizici cauzatori de stres şi interacţiunea lor cu factori ce ţin de organizare şi de mediu;
 analiza măsurilor adoptate pentru asigurarea securităţii şi urmărirea actualizării informaţiilor privind riscurile.
Riscul admisibil (rezidual) se determină prin abordare şi expresii matematice specializate, numai în cazul unor probleme complexe de securitate cu
consecinţe deosebit de grave, dar cu probabilitate de producere mică (riscuri nucleare).
Frecvent riscul admisibil pentru majoritatea locurilor de muncă se determină prin metoda de bună practică.
Alegerea modului de abordare a procesului de evaluare (metodei de evaluare) depinde de următoarele elemente:
 natura locului de muncă (fix, evolutiv, temporar);
 natura procesului de muncă (operaţii repetitive, procese evolutive, etc.);
 particularităţile sarcinii de muncă (sarcini repetitive, ocazionale, sezoniere, cu risc major, etc);
 complexitatea tehnică şi tehnologică a locului de muncă.
În general o evaluare corectă a riscurilor acoperă în principal toate riscurile existente într-un sistem, la un loc de muncă sau o activitate .
Evaluarea riscurilor existente într-o societate comercială care produce o gamă determinată de produse poate fi astfel condusă încât să se facă analiza
şi examinarea separată pentru:
 echipamente tehnice cu pericole electrice, mecanice, termice, chimice, etc.;
 materiale utilizate, prelucrate, tratate cu riscurile asociate acestora;
 factori ambientali (temperatura, umiditate,ventilaţie, zgomot, iluminat, etc.);
 căi de acces şi refugii;
  utilizarea echipamentelor auxiliare;
 tratamente (procedee) speciale;
 securitate electrică;
 factori implicaţi în mentenanţă şi întreţinere;
 factori psihologici, sociali şi fizici care concură la stres.
În practică, uneori procesul de evaluare a riscurilor este structurat pe etape succesive pornind de la general (global) la particular (amănunt).
Evaluarea globală urmăreşte:
 să evidenţieze riscurile ce pot fi eliminate, chiar dacă eliminarea este dificilă sau imposibilă;
 să analizeze riscurile care nu necesită măsuri noi de prevenire/ protecţie;
 să identifice riscurile cunoscute cu măsuri de prevenire disponibile;
 să identifice punctele unde se impune o evaluare riguroasă şi completă a riscurilor bazată pe ierarhizarea riscurilor.
Evaluarea globală se realizează prin controale şi inspecţii.
Evaluarea amănunţită se aplică atunci când evaluarea globală nu satisface. Aceasta presupune etapele:
1. Identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă. Fapt ce se realizează prin consultarea salariaţilor şi prin examinarea atentă a tuturor
componentelor sistemului. În această etapă se analizează modul de desfăşurare a procesului de muncă, luându-se în considerare şi operaţiile intermitente,
evenimentele neprogramate dar previzibile, activităţile profesionale ce pot induce pericole şi modul de interacţiune a operatorilor cu aceste pericole.
Identificarea riscurilor este cea mai importantă etapă a evaluării şi constă în colectarea şi actualizarea informaţiilor (despre pericole cunoscute şi
potenţiale, măsuri de prevenire impuse prin norme, măsuri de prevenire efectiv aplicate, riscuri semnalate de către salariaţi) şi realizarea unei anchete prin
observarea activităţilor, inspecţia locurilor de muncă şi a modului de organizare a sistemului de muncă. Ancheta se face prin completarea unor cheeck- listuri
din care să rezulte comparativ situaţia reală faţă de cea ideală.
Situaţiile şi activităţile profesionale cu pericole generatoare de riscuri sunt date în tabelul 1.

Tabelul 1
Situaţii şi activităţi generatoare de pericole şi riscuri

Nr.c Situaţii şi
rt activităţi
generatoare de Pericole şi riscuri
pericole şi riscuri
- piese în mişcare de rotaţie sau translaţie, insuficient
protejate, capabile să zdrobească, înţepe, perforeze, antreneze,
înfaşce, izbească etc.;
- mişcarea liberă a pieselor sau materialelor (cădere,
Utilizarea rostogolire, glisare, basculare, oscilare, scufundare) care poate
1 echipamentelor afecta executantul, deplasările vehiculelor şi maşinilor;
tehnice - pericolul de producere a unui incendiu sau a unei explozii
(de exemplu prin fricţiune, recipienţi sub presiune, etc.);
suprafeţe periculoase (înţepătoare, tăietoare, rugoase, adezive,
alunecoase);
- lucru la înălţime
- sarcini de muncă ce implică deplasări frecvente, posturi de
lucru anormale;
- spaţii înguste (lucru între elementele fixe);
Sarcinile de
- riscul de derapare sau alunecare (suprafeţe umede);
muncă şi
2 - conţinut necorespunzător al sarciniilor de muncă;
amenajarea
- influenţa purtării echipamentelor individuale de protecţie
locului de muncă
asupra altor aspecte ale procesului de muncă
- tehnici şi metode de muncă – suprasolicităril
- accesul şi/sau lucrul în spaţii izolate
 - comutatoare electrice;
- instalaţii electrice de forţă sau iuminat;
Utilizarea - comenzi, izolaţii electrice;
3
energiei electrice - unelte portabile acţionate electric;
- liniile electrice aeriene;
- incendiile sau exploziile generate de cauze electrice.
- inhalarea,ingerarea şi absorbţia cutanată a unor substanţe
periculoase pentru sănătate, inclusiv aerosoli şi particule în
Expunerea la Substanţe sau
suspensie;
preparate
- utilizarea substanţelor inflamabile şi explozibile;
4 periculoase
- deficienţa în oxigen;
pentru securitate
- prezenţa substanţelor corozive;
şi sănătate
- substanţe reactive/ instabile;
- prezenţa alergenilor
- expunerea la radiaţii electromagnetice şi ionizante;
- expunerea la laseri;
- expunerea la zgomot, ultrasunete;
Expunere la - expunerea la vibraţii mecanice;
5
agenţi fizici - expunerea la medii calde/ reci;
- expunerea la curenţii de aer;
- prezenţa fluidelor sub presiune (aer comprimat,
vapori,lichide)
- riscul de infectare cauzat de manipularea şi expunerea
Expunere la
6 involuntară la microorganisme, exotoxine şi endotoxin;
agenţi biologici
- prezenţa alergenilor
- luminat necorespunzător
- curenţii de aer;
7 Factori ambientali - reglarea inadecvată a temperaturii şi umidităţii în sistemele
de condiţionare a aerului
- prezenţa poluanţilor (noxe);
8 Interacţiunea - neadaptarea sistemului de securitate pentru colectarea şi
dintre locul de prelucrarea corectă a informaţiilor
muncă şi factorii - neadaptarea la cunoştinţele şi aptitudinilor personalului
umani - incapacitatea de adaptare la normele comportamentale
- calitatea necorespunzătoare a comunicării şi a instrucţiunilor
 date pentru a se putea face faţă situaţiilor de pericol noi
(necuprinse într-o prealabilă evaluare)
- consecinţele nerespectării modurilor de operare sigure,
previzibile în mod raţional
- gradul de adaptare la echipamentele indviduale de protecţie
- insuficienta motivaţie pentru protecţia muncii (din diferite
motive)
- factori ergonomici (adaptarea configuraţiei locului de muncă
la executant)
- impactul asupra anumitor categorii de personal (monotonie,
ritm de efectuare al unor operaţii repetitive etc.)
- dimensiunile fizice ale locului de muncă (claustrofobie,
senzaţia de izolare);
- ambiguităţile şi/ sau conflictele referitoare la sarcina de
Factori muncă, percepute diferit şi uneori având ca rezultat acţiuni
9
psihologici greşite ale executantului;
- modul de a contribui, în calitate de executant, la deciziile
privind sarcina de muncă;
- nivelul ridicat de exigenţe, controlul redus al procesului de
muncă;
- restricţiile inadecvate în caz de urgenţă
- factorii determinanţi de către procesele de muncă (munca în
regim de noapte, în schimburi prelungite etc.)
- sisteme de management eficace, aplicabile pentru
Organizarea organizarea, prevenirea, urmărirea controlului securităţii şi
10
muncii sănătăţii în muncă
- întreţinerea echipamentelor, inclusiv a celor de securitate
- dispoziţiile adecvate pentru prognozarea accidentelor şi
urgenţelor
11 Alţi factori - pericolele generate de alte persoane decât cele din interiorul
sistemului de muncă
- munca cu animalele
- caractrerul particular al mediului (acvatic, subacvatic, aerian,
cosmic, minier subteran)
- intemperii, catastrofe naturale
integritatea programelor de calculator utilizate
 - locuri de muncă în schimbare

2. Identificarea tuturor persoanelor expuse pericolelor. În acestă etapă se consideră toate persoanele ce interacţionează în mod direct sau indirect
cu pericolele, acordându-se o atenţie specială grupelor de operatori expuşi la riscuri majore.Categoriile de personal pe grupe, expuse în mod curent riscurilor
sunt prevăzute în tabelul 2.
Tabelul 2
Categorii de persoane pe grupe expuse riscurilor
Nr. Personal şi tip de riscuri Categorii de personal
crt
1 Muncitori şi alte categorii - personal de producţie, fabricaţie, distribuţie, vânzare,
de persoane expuse cercetare, etc;
riscurilor - personalul din serviciile auxiliare sau logistice( întreţinere,
curăţenie, muncitori temporari etc);
- furnizori de bunuri şi servicii;
- liber profesioniştii;
- studenţi, stagiari, elevi, ucenici;
- vizitatori;
- clienţi;
- serviciile de urgenţă;
- personalul de laborator;

2 Muncitori expuşi la riscuri - persoanele handicapate;

majore - muncitori tineri sau în vârstă;
- femeile însărcinate , lăuze;
- personal fără experienţă şi/sau instuire (debutanţi, angajaţi
temporar, sezonieri);
- personal de întreţinere;
- persoane care lucrează în spaţii izolate sau insuficient
ventilate;
- muncitori imunodependenţi;
- muncitori suferind de afecţiuni cronice;
- muncitori care iau medicamente care le pot mări
vulnerabilitatea.
 3. Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate. Acest lucru se poate realiza printr-o tehnică simplă bazată pe
observaţii de bun simţ, fără mijloace complexe de analiză şi fără aptitudini specializate, sau folosind tehnici de analiză cantitativă a riscurilor care necesită
aptitudini specializate şi care se aplică proceselor de muncă caracterizate prin riscuri majore (aeronautică, construcţii, construcţii de maşini, chimie,
metalurgia, petrochimie, minerit, industria nucleară etc).
Întrucât majoritatea tehnicilor de analiză complexă a riscurilor presupun estimarea gravităţii consecinţelor asupra operatorului şi a probabilităţii de
producere a unui eveniment nedorit, se recomandă folosirea unor scale crescătoare de tipul:
pentru gravitate:
 cu gravitate neglijabilă;
 incident fără afectarea stării de integritate şi sănătate;
 accident cu incapacitate temporară de muncă( ITM);
 accident cu invaliditate( INV);
 accident soldat cu deces (D);
 accident colectiv;
pentru probabilitate
 eveniment improbabil;
 eveniment posibil;
 eveniment probabil;
 eveniment inevitabil.

4. Stabilirea măsurilor de prevenire/protecţie în scopul eliminării şi/sau reducerii riscurilor. În această etapă se adoptă deciziile şi măsurile de
prevenire recurgându-se la codurile de bună practică, astfel încât să se garanteze protecţia lucrătorilor conform normelor şi legislaţiei naţionale şi comunitare
în vigoare. Pentru riscurile nesemnificative nu se adoptă măsuri de protecţie suplimentară ci doar, uneori organizatorice. Pentru riscurile acceptabile
(reziduale) se urmăreşte doar menţinerea şi ameliorarea gradului de securitate. Pentru riscurile inacceptabile se iau măsuri tehnice de eliminare sau
ameliorare prin modificarea sistemului de management al securităţii. Pentru riscurile majore şi insuficient controlate se iau măsuri drastice provizorii şi
imediate (chiar oprirea sistemului de muncă) până la aducerea lor în domeniul de acceptabilitate.
Absenţa elementelor semnificative privind existenţa unui risc, presupune continuarea colectării de informaţii până la edificarea completă. Produsul
final al evaluării riscului constă în identificarea riscurilor inacceptabile şi stabilirea planului de măsuri cu priorităţile ce se impun.
Ideal este ca măsurile cu caracter preventiv/protecţie să se adopte încă din faza de concepţie a unui sistem de muncă, sau de achiziţionare de noi
echipamente, produse, tehnologii.

5. Stabilirea priorităţilor vizând măsurile de prevenire/protecţie.

Transpunerea în practică a măsurilor de prevenire/protecţie stabilite anterior se face numai după ierarhizarea lor. La stabilirea priorităţilor se va pleca de la
gravitatea consecinţelor probabile fiecărui risc, de la numărul de victime potenţiale, de la frecvenţa de manifestare a riscului şi de la timpul necesar
implementării măsurilor de prevenire. Astfel se impune întocmirea unui plan de acţiune prioritar cu măsuri pe termen scurt în cadrul unui plan progresiv de
ameliorare a riscurilor pe termen mediu şi lung.

6. Stabilirea concluziilor. Evaluarea riscurilor profesiunale indiferent prin ce metode se realizează se încheie cu concluzii care trebuiesc să cuprindă
următoarele aspecte:
- dacă riscurile sunt controlate adecvat;
- dacă nu, care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor;
- priorităţile de acţiune în conformitate cu ierarhizarea riscurilor;
- ameliorarea suplimentară a nivelului de protecţie a operatorilor;
-dacă riscurile afectează şi alte categorii de personal din afara sistemului de muncă şi ce măsuri se impun

Organizarea evaluării riscurilor, este sarcina angajatorului care printr-un plan de acţiune destinat controlului şi eliminării riscurilor (plan de
securitate şi sănătate a muncii) va întreprinde:
 iniţierea, organizarea şi coordonarea evaluării;
 nominalizarea personalului competent pentru a realiza evaluarea, apelând la evaluatori din exterior şi consultând reprezentanţii muncitorilor în acest
scop;
 furnizează informaţii, formează şi alocă resurse necesare personalului însărcinat cu evaluarea;
 coordonează activităţile în cadrul grupei de evaluare;
 implică conducerea unităţii şi asigură participarea salariaţilor la evaluare;
 stabileşte măsuri de control şi revizuire a evaluării;
 supraveghează aplicarea măsurilor de prevenire/ protecţie conform planului de măsuri;
 informează salariaţii despre concluziile evaluării şi a planului de măsuri întocmit (planul de securitate şi sănătate în muncă).
Decizia finală de desemnare a persoanelor competente însărcinate cu evaluarea riscurilor aparţine angajatorului. Aceştia pot fi: angajatori, persoane
din unitate desemnate, servicii externe de consultanţă (experţi abilitaţi). În practică evaluarea se face în echipă pluridisciplinară formată din personal
competent cu abilităţi în domeniu.
Evaluatorul îşi încheie activitatea cu stabilirea planului de măsuri şi ierarhizare a priorităţilor. Aplicarea planului de măsuri constituie exclusiv
sarcina angajatorului care o poate încredinţa persoanei sau compartimentului de protecţie a muncii.
Personalul din echipa de evaluare trebuie să dispună de cunoştinţe şi/sau informaţii referitoare la sistemul de muncă evaluat (pericole şi riscuri
existente, echipamente, materiale, produse şi tehnologii folosite, organizarea sistemului de muncă, probabilitatea, frecvenţa şi durata de expunere la pericole.
Responsabilitatea angajatorului în materie de securitate şi sănătate în muncă nu absolvă lucrătorul de responsabilitate, ci îl sprijină în asumarea ei.
Evaluarea riscurilor constituie numai o etapă secvenţială în prevenirea şi controlul riscurilor, care sunt activităţi continui.

ANALIZA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

 Factorii de risc acţionează asupra executantului prin două componente de bază: gravitatea consecinţă/eveniment) şi probabilitatea de producere
(eveniment/unitate de timp). Combinarea acestor componente determină însuşi nivelul de risc.
Factorii de risc sunt proprii tuturor componentelor sistemului de muncă (executant, sarcina de muncă, mijloace de producţie, mediul de muncă)

1. FACTORI DE RISC DATORAŢI EXECUTANTULUI

Studiile şi analizele efectuate privind fenomenele de accidentare şi îmbolnăvire profesională au relevat că factorii de risc proprii executantului, au o
incidenţă majoră. Indiferent de repartiţia sarcinilor, activitatea de muncă pe care o desfăşoară executantul cuprinde 4 secvenţe principale: recepţionarea şi
constituirea informaţiei; elaborarea şi adoprarea deciziilor; execuţia; autoreglarea.
Din punct de vedere al securităţii muncii distingem la executant un comportament normal, care nu conduce la daune, şi un comportament inadecvat,
care poate favoriza sau declanşa accidente sau îmbolnăviri profesionale.
Factorii de risc ce aparţin de executant sunt acţiunile greşite şi omisiunile.
Comportamentul normal presupune evitarea riscurilor, prin respectarea prescripţiilor tehnice şi a reglementărilor de protecţia muncii referitoare la
modul în care trebuie îndeplinită sarcina şi neutralizarea situaţiilor de risc create, ceea ce implică sesizarea rapidă a acestora (chiar anticiparea lor), a
elementelor critice, prelucrarea rapidă a informaţiilor, decizia şi execuţia ei prompte şi rapide.
Comportamentul inadecvat al executantului se manifestă prin conduite nesigure sau necorespunzătoare situaţiilor obişnuite sau neobişnuite de muncă.
În consecinţă, factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii executantului se pot subsuma unei erori la nivelul verigilor de bază ale
activităţii de muncă: erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei; erori de decizie; erori de execuţie; erori de autoreglaj.
Comportamentul în muncă al executantului reprezintă concretizarea capacităţii de muncă care reflectă relaţia dintre nivelul exigenţelor adresate lui
(sub forma sarcinii de muncă) şi capacitatea sa de a le răspunde.
Capacitatea de muncă permanentă reprezintă o rezervă potenţială de muncă cu un caracter dinamic care depinde de nivelul cunoştinţelor şi
deprinderilor profesionale şi de însuşirile şi capacităţile individuale.
Cunoştinţele şi deprinderile profesionale se obţin prin instruire, educaţie, formare şi perfecţionare. Însuşirile şi capacităţile individuale sunt general
umane cu posibilităţi şi limite fizice şi psihofiziologice determinate , dar şi particulare, prin care oamenii se deosebesc unii de alţii.
Capacitatea de muncă momentană (temporară) este cea care depinde de situaţiile conflictuale de moment, boală, stare de ebreitate, bucurie,
satisfacţie, nesatisfacţie.
Ansamblul tuturor trăsăturilor psihice şi fiziologice particulare, caracteristice pentru un anumit individ, formează personalitatea acestuia. Trăsăturile
care alcătuiesc personalitatea se pot clasifica în trei categorii mari: temperamentul, aptitudinile şi caracterul.
Un rol important îl are şi memoria, care reprezentă capacitatea de fixare, păstrare şi reproducere a informaţiilor, evenimentelor etc. Se face distincţie
între memoria mecanică (în raport cu elementele în care înţelesul are un rol redus) şi memoria logică (în raport cu elementele în care înţelesul are un rol
important)
Spiritul de observaţie. Observaţia este o formă superioară a percepţiei premeditată, dirijată şi selectivă, întreprinsă cu un anumit scop. Observarea
înseamnă cercetarea şi studierea obiectului, a situaţiei percepute.
Aptitudinile psihomotorii reflectă capacitatea potenţială a individului relativ la următoarele cerinţe:
Viteza sau rapiditatea de execuţie: aceasta este condiţionată primordial la nivelul de reactivitate şi mobilitate neuromusculară.
Precizia, calitatea care reflectă raportul dintre traiectoria mişcării şi obiectul urmărit.
 Siguranţa este capacitatea de a realiza concordanţa necesară dintre mişcarea executată în momentul dat şi de cerinţele atingerii obiectivului.
Tempoul se referă la capacitatea de a executa regulat şi rapid succesiunile de mişcări în cadrul unui sistem de deprinderi motorii de muncă.
Acurateţea sau fluenţa, care se evidenţiază prin puritatea şi eleganţa mişcărilor şi operaţiilor care intră în alcătuirea unei deprinderi, prin uşurinţa şi
naturaleţea trecerii de la o fază la alta, de la o schemă motorie la alta.
Plasticitatea funcţională este o calitate care interesează mai multe niveluri: senzorial- receptiv, mental şi psihomotor. Plasticitatea funcţională este
deci o calitate care asigură capacitatea de permanentă orientare şi reorientare senzorial – perceptivă, mentală şi motorie în raport cu excitanţi noi, neaşteptaţi,
capacitatea adaptării promte şi adecvate la situaţii noi, eventual critice.
Caracterul, cea de–a treia latură a personalităţii o constituie trăsăturile de caracter. Aceaste trăsături se referă, pe de o parte, la motivele şi scopurile
acţiunilor omului (tendinţe, trebuinţe, motivaţii) şi pe de altă parte, la orientarea omului ca fiinţă socială faţă de muncă, societate şi faţă de sine (atitudini).
Vârsta, experienţa profesională
Vârsta şi vechimea în muncă sunt doi factori care nu se pot trata separat, intercondiţionându-se în influenţarea nivelului capacităţii de muncă.
Starea de sănătate
Sănătatea fizică şi psihică a omului este deosebit de importantă, ea condiţionând atât nivelul capacităţii de muncă şi indirect, potenţând manifestarea
diferitelor variabile fizice şi psihofiziologice care determină performanţele omului în activitate.
Variabilele individuale de moment
Capacitatea de muncă este influenţată puternic şi de factori cu acţiune temporară: oboseala, bolile, emoţiile puternice, interese de moment, stări
depresive, conflicte familiale sau profesionale, influenţa alcoolului, factori alimentari, efort voluntar de moment. Starea de stres resimţită şi care influenţează
cel mai mult comportamentul de muncă este odihna- oboseala. Oboseala provoacă blocaje, adică perioade de pauză între mişcări, în care atenţia se reduce,
creându-se condiţii favorabile producerii accidentelor.
Consumul de alcool are efecte dăunătoare asupra activităţii psihice, precum şi asupra diferitelor funcţii şi organe.

2. FACTORI DE RISC DATORAŢI SARCINII DE MUNCĂ

Sarcina de muncă defineşte orice activitate de muncă: funcţii, sarcini, activităţi, operaţii, procese, comportament, cerinţe etc. Dintre acestea,
funcţiile constituie unităţi majore ale muncii, pot cuprinde una sau mai multe sarcini şi sunt foarte variate, corespunzător scopului proceselor de muncă.
Sarcina este reprezentată de un grup de acţiuni legate temporar şi realizate cu aceleaşi elemente informaţionale şi mijloace de muncă; este o unitate
subordonată funcţiei, are o anumită frecvenţă, un scop (subordonat scopului funcţiei), necesită anumite cunoştinţe şi deprinderi şi trebuie să se încadreze
unor cerinţe restrictive: viteză, precizie, etc.
Metoda de muncă reflectă modul în care se realizează sarcina şi operaţiile în condiţiile tehnologice concrete şi de înzestrare tehnică; cuprinde în
general ordinea de succesiune eficientă a fazelor operaţiei, alcătuirea raţională a mânuirilor şi mişcărilor în condiţii tehnico- organizatorice precizate.
Factorii de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii sarcinii de muncă sunt:- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinilor de muncă în
raport cu scopul sistemului de muncă sau cu cerinţele impuse de situaţii de risc; - cerinţe sub/supradimensionate impuse executantului, respectiv
necorespunzătoare posibilităţilor acestuia.

3.. FACTORI DE RISC DATORAŢI MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

 După natura acţiunii lor, factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii mijloacelor de producţie se pot împărţi în patru mari
categorii: factori de natură fizică, factori de natură chimică, caracteristicile mijloacelor de producţie, sub/suprasolicitare psihofiziologică a executantului.
A). Factorii de natură fizică includ la rândul lor:

Factori de natură mecanică:

Mişcările periculoase
Statisticile arată că cele mai multe accidente de muncă având cauze de natură obiectivă se datorează organelor în mişcare: funcţionale, nefuncţionale
care constituie surse potenţiale de accidentare, putând produce vătămări sub formă de striviri, tăieturi, contuzii, străpungeri, etc.
Suprafeţe sau contururi periculoase, respectiv înţepătoare, tăioase, alunecoase, abrazive, adezive.
Utileje sub presiune (risc de explozii)
Vibraţii excesive ale sculelor,utilajelor, instalaţiilor etc.

Factori de natură termică

Există locuri de muncă unde, prin natura sarcinii de muncă, executantul poate intra în contact cu obiecte sau suprafeţe cu temperaturi excesive:
ridicate sau coborâte. În multe dintre situaţiile precizate poate apărea drept risc de accidentare şi contactul cu flăcările la lucrul cu foc deschis.
Curentul electric
Majoritatea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor sunt acţionate electric. Curentul electric poate constitui factor de risc de accidentare în muncă în două
situaţii:
 Realizarea contactului dintre organismul uman şi părţile componente ale mijloacelor de muncă aflate sub tensiune- factor de risc direct (final)
 Creştera bruscă a energiei termice radiate datorită rezistenţei conductorului - factor indirect (intermediar)
Curentul electric, în calitate de factor direct de accidentare în muncă, poate provoca două tipuri de leziuni: electrotraumatismul şi electrocutarea.
Efectul curentului electric asupra organismului este amplificat de condiţiile de mediu: umezeală excesivă, temperatură ridicată, prezenţa unor fluide care
micşorează rezistenţa electrică a corpului uman. Consecinţa maximă a acestui factor de risc este decesul.

B). Factori de risc de natură chimică

Diverse substanţe utilizate în procesul de muncă devin surse generatoare de accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale, acestea sunt în principal:
substanţe toxice, substanţe caustice, substanţe inflamabile, substanţe explozive, substanţe cancerigene (noxe cancerigene).
C). Factorii de risc de natură biologică: culturile sau preparartele cu microorganisme (bacterii, virusuri, richeţi etc.) plantele periculoase (ciuperci
otrăvitoare, frunze, tulpini, rădăcini) şi anmale periculoase (şerpi, rozătoare, câini etc.) reprezintă factori de risc care produc accidente şi îmbolnăviri
profesionale.
D). Caracteristicile mijloacelor de producţie şi sarcinii de muncă care pot provoca sub sau suprasolicitarea psihofiziologică a executantului. Prin
modul de funcţionare a mijloacelor de producţie precum şi datorită caracteristicilor acestora şi ale obiectelor muncii, executantul este obligat ca în decursul
realizării procesului de mncă să presteze un anumit efort fizic şi psihic.
 Sub sau suprasolicitarea fizică poate fi statică: efort fizic minim/excesiv, poziţii de lucru forţate sau vicioase; şi dinamică: efort fizic dinamic
minim/excesiv, viteză de execuţie prea mică/ prea mare, dificultatea efectuării mişcărilor.În ambele situaţii, efectul suprasolicitării asupra executantului îl
constituie oboseala fizică.
Sub sau suprasolicitarea psihică poate fi, la rândul ei: mentală, senzorială şi psihomotorie. În cazul sub sau suprasolicitării psihice se instalează
oboseala neuropsihică.

4. FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

Se clasifică după cum urmează:
a. Factori de risc de natură fizică care includ :
 temperatura excesivă a aerului (ridicată/scăzută);
 umiditatea necorespunzătoare a aerului (ridicată/ scăzută);
 viteza mare a curenţilor de aer, aceştia definesc microclima mediului de muncă;
 Presiunea excesivă a aerului (ridicată/ scăzută);
 Iluminatul necorespunzător.
 Zgomot
 Radiaţii, vibraţii, calamităţi naturale, potenţial electrostatic, agresiune la locul agresiune la locul de muncă.
b. Factori de risc de natură chimică care includ: gaze, vapori, aerosoli toxici şi pulberi pneumoconiogene.
Factorii de risc proprii mediului social de muncă. Între executant şi colectivitatea în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea se creează legături,
dependenţe şi interferenţe care variază în funcţie de nivelul integrării în colectiv şi care exercită o influenţă determinantă asupra comportamentului său.
Concepţiile şi obiceiurile din cadrul unei colectivităţi, precum şi modul cum apreciază grupul respectiv riscul, determină într-o măsură foarte mare
comportamentul sub aspectul securităţii muncii.
 ACCIDENTE DE MUNCĂ
ŞI
BOLI PROFESIONALE
MASURI DE
PREVENIRE
CAUZE PROCES DE
MUNCĂ
ÎNSUŞIRI FIZICE - EXAMENMEDICAL
NECORESPUNZĂTOARE APTITUDINI - EXAMEN PSIHOLOGIC
NECORESPUNZĂTOARE LIPSA DE FACTOR - INSTRUIRE PERSONAL
CUNOŞTINŢE PROFESIONALE ŞI DE UMAN - PROPAGANDĂ PROTECŢIA MUNCII
PROTECŢIA MUNCII ATITUDINE (EXECUTANT) - CONTROLUL OPERATIV AL STĂRII
NECORESPUNZĂTOARE FAŢĂ DE SĂNĂTĂŢII PERSONALULUI
RISC STĂRI MOMENTANE - DOTAREA PERSONALULUI CU
NECORESPUNZĂTOARE ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE
PROTECŢIE

SOLICITĂRI FIZICE ŞI PSIHICE

INCOMPATIBILE CU POSIBILITĂŢILE
FIZIOLOGICE DATORITĂ: ORGANIZAREA ECONOMICĂ A
- dimensionarea necorespunzătoare a ACTIVITĂŢILOR:
sarcinii de muncă - dimensionarea corespunzătoare a sarcinii
SARCINA - coordonarea optimă a activităţilor
- coordonarea necorespunzătoare a DE
activităţii - repartizarea corectă a sarcinilor
MUNCĂ - asigurarea concordanţei între sarcinile de
- repartizarea defectuoasă a sarcinilor
- neconcordanţa dintre sarcinile de muncă producţie şi cele de securitate
şi ceriţele de securitate a personalului
- executarea unor sarcini neobişnuite

- TEHNOLOGII, INSTALAŢII, UTILAJE ŞI - CONCEPEREA UNOR TEHNILOGII

MAŞINI CU PERICOL MARE DE NEPERICULOASE( cu grad de risc scăzut)
ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRI - REALIZAREA CORESPUNZĂTOARE A
PROFESIONALE, INSTALAŢII, UTILAJE, OPERAŢIILOR DE REPARAŢII
MIJLOACE
MAŞINI ACŢIONATE ELECTRIC - DOTAREA MAŞINILOR CU DISPOZITIVE
DE
- UTILAJE SUB PRESIUNE DE PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ
PRODUCŢIE
- MAŞINI ŞI ORGANE DE MAŞINI ÎN - DOTAREA CU MIJLOACE DE PROTECŢIE
MIŞCARE ÎMPOTRIVA CURENTULUI ELECTRIC
- INSTALAŢII, UTILAJE MAŞINI ŞI SCULE AMPLASAREA CORESPUNZĂTOARE A
DEFECTE MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE
- AMPLASAREA NECORESPUNZĂTOARE DEPOZITAREA CORESPUNZĂTOARE A
A MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE MATERIALELOR
- TRANSPORTUL, MANIPULAREA ŞI UTILIZAREA UNOR MATERII PRIME
DEPOZITARE DEFECTUOASĂ A NEPERICULOASE
MATERIALELOR, MATERIILOR PRIME ŞI
MATERIALELE PERICULOASE PRIN
NATURA LOR
 MEDIU FIZIC AMBIANT: MEDIU - DOTAREA CU MIJLOACE DE COMBATERE A
- Condiţii de iluminat DE NOXELOR
- Microclimat MUNCĂ - OPTIMIZAREA RELAŢIILOR DIN
- Noxe chimice COLECTIVUL DE MUNCĂ
- Zgomote, vibraţii, ultrasunete
- Radiaţii
- Electricitate statică
MEDIU SOCIAL

Figura 1. Schema generală a cauzelor potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi a principalelor măsuri de prevenire
5. FACTORII DE RISC

Factorii de risc sunt toţi factorii sistemului de muncă susceptibili să acţioneze asupra sănătăţii sau integrităţii lucrătorilor şi care pot produce vătămări..
În acest sens norma europeană EN 292-1 defineşte pericolul, situaţiile periculoase sau evenimentele periculoase asociate procesului de muncă (factori de
risc) ca fiind o "cauză capabilă să provoace o leziune sau un atac la sănătate". Această definiţie constituie o apreciere calitativă a riscului uzitată în
identificarea acestuia.
Securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol. Riscul şi securitatea sunt în strânsă corelaţie şi se exclud reciproc.

6. RISCUL
Riscul este definit, în conformitate cu norma europeană EN 292-1, ca fiind „combinaţia dintre probabilitatea şi gravitatea unei leziuni sau atac la
sănătate ce poate surveni într-o situaţie periculoasă”. Această definiţie constituie o apreciere cantitativă a riscului ce se poate utiliza în ierarhizarea riscurilor.
Altfel spus, riscul reprezintă probabilitatea producerii unei daune de o anumită gravitate în timpul unei expuneri la factorul de risc.
În consecinţă, riscul profesional asociat unei situaţii particulare sau unui procedeu tehnic particular rezultă din combinarea următoarelor elemente:
 gravitatea consecinţei previzibile (severitatea consecinţei cea mai probabilă);
 probabilitatea producerii acestei consecinţe.

7. GRAVITATEA

Se apreciază conform standardului MIL-STD-882 C prin evaluarea consecinţelor celui mai grav accident, care ar putea fi provocat de factorul de risc
respectiv.
 8. PROBABILITATEA

Probabilitatea reprezintă conform standardului MIL-STD-882 C frecvenţa de apariţie a evenimentului nedorit şi poate fi descrisă ca apariţie potenţială
în unitatea de timp sau raportat la populaţie, element sau situaţie.

9. NIVELUL DE RISC
Nivelul de risc este un indicator cantitativ absolut care odată evaluat permite cunoaşterea faptului în ce măsură securitatea unui sistem de muncă, sub
aspectul posibilităţii de producere a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, este acceptabil sau nu.

10. EXPUNEREA

Expunerea la factorii de risc, reprezintă durata în timp sau frecvenţa în timp la care executantul este expus unui factor de risc şi nivelul la care este
expus.

METODA INCDPM DE EVALUARE A RISCURILOR

Sunt metode de analiză sistematică a riscurilor utilizate în domeniul prevenirii riscurilor ce permit identificarea cauzelor şi consecinţelor potenţiale
ale evenimentelor nedorite precum şi evidenţierea barierilor de securitate aplicabile în scopul controlului riscurilor.
În lume şi în România sunt şi se aplică multe metode de evaluare a riscurilor profesionale cu avantaje şi dezavantaje specifice.

METODĂ ANALITICĂ INDIGENĂ DE EVALUARE A RISCURILOR BAZATĂ PE UN MODEL TEORETIC AL ACCIDENTULUI

Plecând de la deficienţele şi neajunsurile metodelor de evaluare a riscurilor bazate pe controale şi verificări pe fiabilitatea şi ergonomia sistemelor,
INCDPM Bucureşti (dr. ing. ŞT. Pece) aduce importante contribuţii la evaluarea riscurilor în sistemul om- maşină, elaborând în anii 90 un model teoretic al
genezei accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale, implicând toate componentele sistemului de muncă şi un model teoretic global al dinamicii
accidentului în sistemul de muncă sub acţiunea a două cauze obiectivă şi subiectivă.
Aceste contribuţii au permis în final elaborarea unei metode analitice,,a priori,, cantitative de evaluare a nivelului de risc/securitate, care are un mare
grad de generalizare şi aplicare fiind axată în principal şi exclusiv pe îmbunătăţirea condiţiilor de muncă sub aspectul securităţii muncii.
Scopul metodei este determinarea cantitativă a nivelului de riscuri profesionale pentru un loc de muncă, atelier, secţie, unitate, iar finalitatea este
obţinerea unui document centralizator denumit ,,Fişă de evaluare a locului de muncă” care conţine nivelul de risc parţial pe fiecare factor de risc global pe
locul de muncă şi global agregat pe societate şi care stă la baza întocmirii planului de măsuri. Metoda de evaluare este riguroasă, practică şi acceptată de
factorii decizionali din România, unităţile economice transnaţionale, MMSSF, Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale.
 Metoda analitică de evaluare a nivelului riscurilor profesionale consideră că accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale sunt evenimente
aleatorii, apariţia lor poate fi apreciată doar probabilistic şi că ele se află într-un raport de cauzalitate cu elementele sistemului de muncă (executant, sarcina
de muncă,mijloace de producţie, mediul de muncă). Spaţiul de producere a accidentului de muncă şi îmbolnăvire profesională este procesul muncii, care
conţine sistemul de muncă cu disfuncţii şi dereglări posibile, care se constituie în cauze potenţiale de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională, respectiv
factori de risc.
Modelul teoretic al dinamicii producerii accidentului consideră că producerea unui accident de muncă este determinată de două cauze, una obiectivă
(de natură materială) şi una subiectivă (de natură umană).
Dinamica producerii accidentelor de muncă poate fi descrisă ca o înlănţuire de cauze- efect care se derulează în cursul procesului de muncă. Cauzele
sunt iniţiale (în amonte) şi finale (în aval), deasemenea pot fi principale şi secundare(favorizante).

Fazele posibile în dinamica producerii accidentului sunt:

I Constituirea situaţiei de accidentare. Acum acţionează cauza iniţială. Situaţia este aproape de cea normală, pericolul poate să nu fie sesizat sau
apare o situaţie periculoasă sesizabilă iniţiată de factorul uman. În această fază se poate interveni pentru evitarea accidentului atât de către executant cât şi de
către factorii de decizie.

II Desfăşurarea situaţiei de accidentare. Acum se înlănţuie şi se îmbină mai multe cauze intermediare, generându-se o cauză finală, într-un timp
foarte scurt. Este dificil, dar totuşi posibilă evitarea leziunii.
III Producerea leziunii. Acum acţionează cauza finală care defineşte accidentul şi are loc impactul între executant şi elementele mijloacelor de
producţie sau mediului fizic ambiant care provoacă leziunea. Timpul este foarte scurt, iar evitarea leziunii poate avea loc doar prin reacţii reflexe ale
executantului.
Abaterile (deficienţele) componentelor sistemului de muncă care se constituie în factori de risc proprii de accidentare sunt date în figura 5(deficienţe ce ţin
de mijloace de producţii), figura 6 (deficienţe ce ţin de mijloace de executant) şi figura 7 (deficienţe ale mediului de muncă)

NEALEGERA TEHNOLOGIEI CU CELE MAI MICI PERICOLE

DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE

DEFICIENŢE ŞI LIMITE ALE RISCURI INTRINSECI DATORITĂ LIMITELOR PROGRESULUI

CONCEPŢIEI ŞI PROIECTĂRII TEHNIC
MIJLOACELOR DE MUNCĂ

DEFICIENŢE DE EXECUŢIE A
MIJLOACELOR DE MUNCĂ ŞI
DE CALITATE A OBIECTELOR
MUNCII
Deficienţe de concepţie, proiectare şi execuţie a mijloacelor de producţie
CONCEPEREA UNOR MIJLOACE DE MUNCĂ CU GRAD MARE
DE RISC PRIN ACŢIUNEA GREŞITĂ ASUPRA FORMEI,
AŞEZĂRII, MODULUI DE MONTAJ, PRINCIPIULUI DE
CONSTRUCŢIE ŞI MONTAJ
OMISIUNI ÎN PREVEDEREA MIJLOACELOR DE PROTECŢIE A
MUNCII
DEFECTE VIZIBILE IDENTIFICABILE ALE MATERIALELOR
FOLOSITE, CONSTRUCŢIEI, FINISAJULUI
ETC.,MIJLOACELOR DE MUNCĂ ŞI ALE OBIECTELOR MINCII
VICII ASCUNSE ALE MATERIALELOR ŞI CONSTRUCŢIEI
MIJLOACELOR DE MUNCĂ ŞI ALE OBIECTELOR MUNCII
 CUNOŞTINŢE PROFESIONALE INSUFICIENTE

DEFICIENŢE ALE DEPRINDERI DE MUNCĂ INSUFICIENT

PREGĂTIRII PROFESIONALE CONSOLIDATE

CUNOŞTINŢE ŞI DEPRINDERI DE SECURITATE

ÎN MUNCĂ INSUFICIENTE

ÎNSUŞIRI TEMPERAMENTALE NEC. CERINŢELOR ŞI

RISCURILOR ACTIVITĂŢII

FIZICE
SENZORIAL PERCEPTIVE
ÎNSUŞIRI ŞI CAPACITĂŢI MENTALE
INDIVIDUALE APTITUDINI PROFESIONALE PSIHOMOTORII
NECORESPUNZĂTOARE INSUFICIENT DEZVOLTATE PLASTICITATE FUNCŢIONALĂ

C DEFICIENŢE LIPSA SIMŢULUI DE RESP.

ALE CAPACITĂŢII TRĂSĂTURI NEGATIVE DE INCONSEGVENŢĂ
DE MUNCĂ CARACTER LIPSA DE PERSEVERENŢA
LIPSA DE PUNCTUALITATE
LIPSA DE HOTĂRÂRE
SUB/SUPRAESTIMAREA
CAPACITĂŢII PROPRII
LIPSA SPIRITULUI DE INIŢIATIVĂ
INDISCIPLINA
CAPACITĂŢI INDIVIDUALE REDUSE ÎN ATITUDINE NEGATIVĂ FAŢĂ DE
MUNCĂ ŞI COLECTIV
FUNCŢIE DE VÂRSTĂ ŞI EXPERIENŢĂ
ATITUDINE NEG. FAŢĂ DE
PROFESIONALĂ SECURITATEA MUNCII
LIPSA CURAJULUI SAU TENDINŢA
SPRE RISC
STAREA DE SĂNĂTATE DEFICITARĂ
 VARIABILE INDIVIDUALE CARE STAREA DE OBOSEALĂ
INFLUENŢEAZĂ CAPACITATEA DE BOALA ACUTĂ
MUNCĂ ACTUALĂ EMOŢII PUTERNICE
IMPRESII DE MOMENT
STĂRI DEPRESIVE
CONFLICTE FAMILIALE SAU
PROFESIONALE
INFLUENŢA ALCOOLULUI
FACTORI ALIMENTARI
INCAPACITATEA UNUI EFORT
VOLUNTAR DE MOMENT

Deficienţe ale executantului

 DEFICIENŢE DE CONCEPŢIE ŞI NEALEGEREA ELEMENTELOR DE MEDIU CU CELE MAI MICI
PROIECTARE A MEDIULUI PERICOLE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRI
FIZIC DE MUNCĂ PROFESIONALE

RISCURI INTRINSECI DATORITĂ LIMITELOR PROGRESULUI

TEHNIC

PROIECTAREA NECORESPUNZĂTOARE A ELEMENTELOR

MEDIULUI DE MUNCĂ

OMISIUNI ÎN PREVEDEREA MIJLOACELOR DE PROTECŢIE A

MUNCII

DEFECTE VIZIBILE SAU ASCUNSE DE MATERIAL SAU

CONSTRUCŢIE ALE INSTALAŢIILOR CARE GENEREAZĂ
DEFICIENŢE DE REALIZARE A CONDIŢIILE DE MEDIU FIZIC
MEDIULUI DE MUNCĂ

AMPLASAREA NECORESPUNZĂTOARE A INSTALAŢIILOR

CARE GENEREAZĂ CONDIŢIILE DE MEDIU FIZIC

Deficienţe ale mediului de muncă

2. SECVENŢELE EVALUĂRII RISCURILOR PROFESIONALE

Pentru evaluarea nivelului de risc/securitate prin metoda INCDPM Bucureşti se parcurg următoarele etape:
a). Identificarea factorilor de risc din sistemul analizat pe componenetele sistemului de muncă;
b). Stabilirea consecinţelor acţiunilor asupra executantului (gravitatea lor);
c). Stabilirea probabilităţii de acţiune a factorilor de risc asupra executantului (frecvenţa);
d). atribuirea nivelurilor de risc parţial funcţie de gravitate/frecvenţa pe fiecare factor de risc.

a) Identificarea factorilor de risc se face printr-un instrument pragmatic, deoarece nu este posibilă (eficientă economic şi social) depistarea integrală
a tuturor factorilor de risc. Din multitudinea factorilor de risc existenţi sau potenţiali se identifică doar cei care eliminaţi garantează imposibilitatea producerii
accidentelor sau îmbolnăvirilor profesionale, deci cei cu gravitate şi frecvenţă crescute.
 b). Diferenţierea factorilor de risc în raport cu gravitatea consecinţelor lor se face după categoriile definite prin lege: neglijabile, incapacitate
temporară de muncă (ITM), invaliditate (INV) şi deces (D), luându-se în calcul care este consecinţa maximă posibilă. De exemplu, la electrocutare,
consecinţa maximă e decesul, iar la depăşirea nivelului de zgomot, consecinţa maximă posibilă este invaliditate (surditate).
Gravitatea consecinţelor se estimează în funcţie de natura obiectivului protejat (persoane,bunuri, mediu), gravitatea leziunilor (uşoare care sunt
reversibile şi grave care sunt ireversibile, deces sau invaliditate) şi de amploarea de manifestare a consecinţelor (o persoană sau mai multe persoane).
În funcţie de consecinţele produse, gravitatea factorilor de risc se poate încadra în 7 clase:
 clasa 1 - consecinţe neglijabile (ITM sub 3 zile);
 clasa 2 - consecinţe mici (ITM 3-45 zile, cu tratament medical);
 clasa 3 - consecinţe medii (ITM 45 -180 zile, cu tratament medical şi spitalizare);
 clasa 4 - consecinţe mari (INV grad III);
 clasa 5 - consecinţe grave (INV grad II);
 clasa 6 - consecinţe foarte grave (INV grad l);
 clasa 7 - consecinţe maxime (D).
Clasele de gravitate sunt date în tabel..Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman

Tabelul
CLASE DE GRAVITATEA CONSECINŢELOR
GRAV
ITATE
CONSECINŢE
Consecinţe minore reversibile cu ITM previzibila pină la 3 zile
1.NEGLIJABILE
calendaristice
Consecinţe reversibile cu ITM previzibilă de 3-45 zile, ce necesită
2.MICI
tratament medical
Consecinţe reversibile cu ITM previzibilă de 45-180 zile, ce
3.MEDII
necesită tratament medical şi prin spitalizare
Consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de
4.MARI minim 50%,individul putând să presteze o activitate
profesională(inv.gr.III)
Consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de
5.GRAVE minim 100%,individul putând să presteze o activitate
profesională(inv.gr.II)
6.FOARTE GRAVE Consecinţe ireversibile cu pierdere totală a capacităţii de muncă,
 de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială (inv.gr.I)
7.MAXIME deces
CLASE DE PROBABILITATEA CONSECINTELOR(fercvenţa probabilă de
PROBABILITATE producere a consecinţelor)

EVENIMENTE
1.EXTREM DE RARE Extrem de mică P< 10-1 AN
2.FOARTE RARE Foarte mică P( 10-1/ 5-1)AN
3.RARE Mică P( 5-1/ 2-1)AN
4.PUŢIN Medie P( 2-1/ 1-1)AN
FRECVENTE
5.FREGVENTE Mare P( 1-1/ 1-1)LUNĂ
6.FOARTE Foarte mare P> 1-1/ LUNĂ
FRECVENTE

c) Diferenţierea factorilor de risc în raport cu frecvenţa (probabilitatea de manifestare), ţine cont de faptul că accidentele şi îmbolnăvirile profesionale sunt
evenimente aleatorii şi că fiecare factor de risc conduce la o altă probabilitate a evenimentelor. Această componentă a riscului - probabilitatea, nu poate fi
determinată cu precizie, de multe ori ea poate doar să fie aproximată.
Din aceste considerente aprecierea frecvenţei de manifestare a factorilor de risc se face utilizând intervale corespunzătoare la şase clase de
evenimente (grupe de probabilitate):
 clasa 1 - extrem de rare (ER) - P <10-7/h sau P < 10-1 /an, (o dată la peste 10 ani);
 clasa 2 - foarte rare (FR)- P = (10-7 ÷ 10-5)/h sau P = (10-` ÷ 5-1)/an, (o dată la 5- 10 ani);
 clasa 3 – rare (R) - P = (10-7 ÷ 10-5)/h sau P = (10-` ÷ 5-1)/an, (o dată la 2-5 ani)
 clasa 4 - puţin frecvente (PF) - P = (10-4÷ 10-3/h sau P = (2` ÷ 11)/an, (o dată la 1 - 2 ani);
 clasa 5 - frecvente (F) - P = (10-3÷ 10-2/h sau P = 1-1/an÷1-1 (o dată la un an o - lună);
 clasa 6 - foarte frecvente (FF)- P > 10-2/h sau P > 1-1/lună (minim o dată pe lună).
Frecvenţa de manifestare a factorilor de risc sau probabilitatea consecinţelor reprezintă numărul probabil de evenimente produse în unitatea de timp.
Probabilitatea depinde de condiţiile concrete ale sistemului de muncă: fiabilitatea şi vechimea echipamentelor tehnice, periculozitatea materialelor,
organizarea locului de muncă, prezenţa persoanelor sensibile, timpul petrecut în zona periculoasă, numărul de persoane care au acces, frecvenţa acesului,
viteza de apariţie a evenimentului( brusc, rapid, lent), experienţa executantului. În apercierea probabilităţii se pot lua în calcul şi expunerea la factorii de
risc(număr de persoane expuse, tipul, frecvenţa şi durata expunerii)
Scala de cotare a claselor de probabilitate este prezentată în tabelul 9 şi corespunde CEN 812/85.
d) Nivelul de risc securitate se stabileşte folosind cele două clase de cotare a gravităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc şi a probabilităţii
consecinţelor, prin asocierea fiecărui factor de risc din sistemul de muncă, unui cuplu de elemente caracteristice gravitate - probabilitate.
 Privind consecinţele acţiunii factorilor de risc asupra executantului se consideră că gravitatea este o componentă mai importantă, având o incidenţă
mai mare asupra nivelului de risc decât frecvenţa (probabilitatea).
Combinând cele 7 clase de gravitate a consecinţelor cu cele 6 clase de probabilitate de producere a evenimentelor se obţine grila claselor de risc, cu
riscuri inacceptabile care necesită măsuri tehnice – negru, riscuri acceptabile cu luare de măsuri organizatorice – haşurat şi riscuri acceptabile – alb, figura 8 .

Probabilitatea de producere
Gravitatea ER FR R PF F FF Domeniul riscurilor
inacceptabile
consecinţelor 1 2 3 4 5 6
maxime 7
foarte grave 6
grave 5
Domeniul riscurilor
mari
acceptabile cu
4
medii
luarea de măsuri 3
organizatorice
mici 2
neglijabile 1

Domeniul riscurilor
acceptabile

Grila claselor de risc

Drept consecinţă, celor 7 clase de gravitate le corespund 7 niveluri de risc/securitate:

N1 - nivel minim de risc  S7 - nivel maxim de securitate;
N2 - nivel foarte mic de risc  S6 - nivel foarte mare de securitate;
N3 - nivel mic de risc  S5 - nivel mare de securitate;
N4 - nivel mediu de risc  S4 - nivel mediu de securitate;
N5 - nivel mare de risc  S3 - nivel mic de securitate;
N6 - nivel foarte mare de risc  S2 - nivel foarte mic de securitate;
N7 - nivel maxim de risc  S1 - nivel minim de securitate.
Rezultă că între nivelul de risc şi nivelul de securitate există relaţia liniară cu pantă inversă: NR = 8 - NS

Combinând câte două cele 7 clase de gravitate (g) şi 6 clase de probabilitate (p) se obţine o matrice cu 7 linii şi 6 coloane:
 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6
2,1 2,2 2,3 2,4 2,5 2,6
3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6
Mg,p  4,1 4,2 4,3 4,4 4,5 4,6
5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 5,6
6,1 6,2 6,3 6,4 6,5 6,6
7,1 7,2 7,3 7,4 7,5 7,6

Reprezentând grafic această matrice într-un sistem cartezian g – p se obţine un dreptunghi a cărui suprafaţă dă mulţimea nivelurilor de risc posibile =
7
 NR
R 1 , figura 9.

6
Figura 9.Reprezentarea
grafică a matricei
5
cuplurilor de variabile
7
 NR gravitate-probabilitate
4
R 1 (mulţimea nivelurilor de
risc) g - clasă de gravitate;
p - clasă de probabilitate
3

1 2 3 4 5 6 p

Fiecărui punct din dreptunghiul reprezentat grafic îi corespund coordonatele g şi p din matricea Mgp.
Prin suprapunerea succesivă în anumite condiţii a curbei de acceptabilitate a riscului pe dreptunghiul din figură se stabileşte încadrarea cuplurilor g -
p pe niveluri de risc.
Cele 7 niveluri de risc sunt separate prin 6 curbe de acceptabilitate echidistante pe diagonala ce uneşte punctul (1,1) cu punctul (7,6).
 Nivelul 1 - nivel minim de risc acceptabil conţine toate punctele în care gravitatea este de clasa 1 - (1,1); (1,2); (1,3); (1,4); (1,5); (1,6) şi punctul
(2,1).
Diagonala (1,1) - (7,6) se împarte în 7 părţi egale corespunzătoare celor 7 niveluri de risc/securitate. Curba de acceptabilitate a riscurilor de nivel
minim va trece prin primul punct al diagonalei şi punctul (1,6) având alura curbei din figura 7şi este dată în figura 10.

g
7
7

6 6

5
5

4 Figura 10.
3 Trasarea curbei de
4
nivel minim(.N1)
de risc.Stabilirea
3
2 punctelor de
segmente egale pe
diagonală (1-7).
2 1 N1

0 1 2 3 4 5 6 p

Prin punctele 1...7 se trasează curbele de acceptabilitate ca fiind paralele la curba de nivel 1 (risc -minim acceptabil)
Sub această curbă minimă de acceptabilitate (N1) toţi factorii de risc cu gravităţi - probabilităţi (g – p) sunt acceptabili, evenimentele pe care le
provoacă nu sunt accidente incidente, iar eliminarea lor ţine de creşterea confortului de muncă şi nu a securităţii. Acestei zone îi corespunde submatricea:

(1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

Mg,p 
(2,1)
 Nivelurile de risc 2 ÷ 7 se obţin trasându-se curbe paralele de acceptabilitate prin celelalte puncte echidistante de pe diagonala (1,1) - (7,6) conform
figurii 11.
Toate punctele (cupluri g - p) conţinute în zona situată între primele 2 curbe de acceptabilitate a riscurilor aparţin nivelului 2 de risc ş.a.m.d.
Zona situată deasupra celei de a 6-a curbe de acceptabilitate aparţine nivelului 7 de risc (maxim) şi 1 de securitate (minim), ei îi aparţine matricea

(6,6)
Mg.p 
(7,5) (7,6)
.

Aceste cupluri vor conduce rapid şi cu siguranţă la accidente urmate de deces, deoarece nivelul 7 de risc este nivel critic cu securitate minimă,
niciodată acceptabil.
Legislaţia din domeniu nu permite atingerea acestui nivel de risc.
Nivelul de risc maxim acceptabil diferă de la o ţară la alta funcţie de nivelul de dezvoltare economică şi socială.

Fig.11. Trasarea curbelor nivelurilor de risc. Trasarea curbelor pentru nivelurile 2-7; nivel de risc maxim
acceptabil şi critic; Nivel de risc l - cuplurile g-p: (1,1) (1 ,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1); Nivel de risc 2 -
cuplurile g-p: (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1); Nivel de risc 3 - cuplurile g-p: (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2)
(5,1) (6,1) (7.1); Nivel de risc 4 - cuplurile g-p: (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7.2); Nivel de risc 5 -
cuplurile g-p: (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3); Nivel de risc 6 - cuplurile g-p: (5,6) (6,4) (6,5) (7,4); Nivel de
risc 7 - cuplurile g-p: (6,6) (7,5) (7,6)

În România s- au considerat indicate până nu demult (anul 2000) nivelurile 4, 5 ca fiind maxime
acceptabile. În prezent, nivelurile 4 şi 5 sunt inacceptabile, rămânând ca maxim acceptabil nivel de risc
rezidual 3,5.

3. ETAPELE DE APLICARE CONCRETĂ A METODEI DE EVALUARE A RISCURILOR

Etapele sunt:
1. Constituirea echipei de evaluare;
2. Definirea locurilor de muncă (sistemului de analizat);
3. Identificareafactorilor de risc din sistem;
4. Evaluarea nivelurilor parţiale de risc pentru fiecare factor de risc şi nivelurile globale ale riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională pe fiecare loc de muncă;
5. Ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
6. Propunerea măsurilor de prevenire;
7. Raport general al evaluării,
8. Concluzii
Instrumentele de lucru utilizate pentru evaluare sunt:
 Lista de identificare a factorilor de risc;
 Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman
 Scala de cotare a gravitaţii si probabilităţii consecinţelor prezentată în
 Grila de evaluare a riscurilor
 Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv, a nivelurilor de securitate Fişa de evaluarea a locului de muncă - document centralizator
 Fişa de măsuri propuse

1. Constituirea echipei de evaluare. Aceasta va cuprinde obligatoriu evaluatori abilitaţi, specialişti cunoscători ai proceselor de muncă analizate,
reprezentantul lucrătorilor, lucrători desemnaţi cu S. S. M.
Echipa trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele folosite şi procedurile concrete de lucru. De asemenea, trebuie să facă o
minimă documentare prealabilă asupra obiectivului. Echipa mai poate să conţină: proiectanţi, ergonomi, medici specialişti din unitate etc. Conducătorul
echipei este expertul evaluator abilitat.

2. Definirea sistemului de analizat si evaluat. În această etapă se identifică şi se descriu componentele sistemului de muncă şi modul său de
funcţionare (scop, procese tehnologice, operaţii de muncă, maşini şi utilaje folosite, unelte etc), se precizează concret sarcina de muncă a executantului pe
baza fişei postului, ordine şi decizii scrise sau verbale, se descriu condiţiile de mediu existente şi se precizează cerinţele de securitate pentru fiecare
componentă a sistemului de muncă pe baza normelor si standardelor în vigoare.
Aceste informaţii se culeg din documentele unităţii (fişe tehnologice, cărţi tehnice ale maşinilor, fişe de întreţinere si reparaţii, caiete de sarcini, fişele
posturilor, instrucţiuni, norme, standarde de securitate şi sănătate în muncă, discuţii cu lucrătorii din sistem şi interviul conducătorilor locurilor de muncă).

3. Identificarea factorilor de risc din sistem. Etapa esenţială a metodei. Se aplică pentru fiecare componentă a sistemului de muncă şi fiecare loc de
muncă în baza unei liste prestabilite cu depistarea tuturor disfuncţiilor şi abaterilor existente sau previzibile.
Metodele de depistare sunt observarea directă, deducţia logică şi interviul cu lucrătorii şi conducătorii locurilor de muncă.
Factorii de risc obiectivi, ce ţin de mijloacele şi mediul de muncă, se identifică uşor, în schimb cei subiectivi care ţin de executant şi sarcina de muncă,
având un grad mare de nedeterminare, se identifică dificil.
Factorii de risc ce trebuiesc urmăriţi şi identificaţi pe fiecare componentă a sistemului de muncă sunt prezentaţi în Lista de identificare a factorilor de
risc iar factorii de risc identificaţi la un loc de muncă se trec într-o FIŞĂ DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ, care conţine pe lângă factorii de risc
şi forma de manifestare, consecinţa maximă, gravitatea, probabilitatea şi nivelul parţial de risc, pentru fiecare risc identificat.
Pentru completarea acestei fişe trebuie să existe în prealabil rezolvate instrumentele de lucru:
 lista de identificare a factorilor de risc
 lista de consecinţe posibile ale acţiunilor acestor factori asupra organismului uman,
 scalele de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor factorilor de risc asupra organismului uman
 grila de evaluare a riscurilor, care este un tabel ce exprimă riscurile sub formă de cupluri g-p ("g" pe coloane şi "p" pe linii);
  scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate pe baza cuplurilor g-p

4. Evaluarea nivelului global de risc. După identificarea factorilor de risc şi încadrarea lor în funcţie de gravitate şi probabilitate, folosind grila şi
scala se completează fişa de evaluare a locului de muncă .
Cu ajutorul scalelor de încadrare a nivelului de risc/securitate se determină nivelul de risc/securitate parţial pentru fiecare factor de risc identificat în
parte şi se trece în ultima coloană a fişei de evaluare a locului de muncă.
Nivelul de risc global (N rg) pe locul de muncă se calculează ca media ponderată a nivelurilor de risc parţiale stabilite pentru factorii de risc identificaţi
la acel loc de muncă. Ca element de ponderare se utilizează rangul factorului de risc ( ni ), ce este egal valoric cu nivelul de risc parţial (factorul de risc cu
nivel cel mai mare va avea si rangul cel mai mare). Acest lucru elimină efectul de compensare între extreme, prezent în orice medie statistică, mascând astfel
prezenţa factorului cu nivel maxim de risc. Relaţia de calcul al nivelului de risc global, pe locul de muncă (Ng) este:
n n

�r �R �R i i i
2

N rg  i 1
n
 i 1
n

�r
i 1
i �R
i 1
i

unde:
ri = rangul factorului de risc "i" egal valoric cu nivelul de risc Ri ;
Ri = nivelul de risc al factorului de risc "i"
n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă pe toate componentele sistemului de muncă.
Nivelul global de securitate la locul de muncă calculat pe principiul liniarităţii cu pantă negativă este N sg  8 - N rg .
Nivelul global de risc/securitate agregat (Nr,sgA) pentru macrosisteme, (atelier, secţie, sector, societate) se calculează ca media ponderată a nivelurilor de
risc/securitate globale determinate pe fiecare loc de muncă existent în macrosisteme (locurile de muncă similare se consideră ca fiind un singur loc de
muncă).
n n

 rp N rsgp
p 1
N
p 1
2
rsgp

N rsgA  n
 n

 rp
p 1
N
p 1
rsgp

unde:
rp = rangul locului de muncă "p" egal valoric cu nivelul global de risc/securitate al locului de muncă;
n = numărul de locuri de muncă analizate (evaluate)
Nrsgp = nivelul de risc/securitate global pentru locul de muncă "p".
5. Ierarhizarea riscurilor şi stabilirea măsurilor de prevenire/protecţie (bariere de securitate)
 Evenimentul nedorit se izolează de cauze prin bariere de securitate sau măsuri de prevenire şi de efecte tot prin bariere de securitate sau măsuri de
protecţie.
Pentru a îmbunătăţi nivelul de risc/securitate la locul de muncă, atelier, secţie, sector, unitate se ierarhizează, riscurile evaluate conform scalei de
încadrare a nivelului de risc/securitate, în ordinea 7, 6, 5...1 pentru riscuri şi 1, 2, 3 ... 7 dacă se lucrează cu nivelul de securitate.
Măsurile de prevenire se propun în ordine ierarhică:
• măsuri de prevenire intrinsecă;
• măsuri de prevenire colectivă;
• măsuri de prevenire individuală
Pentru stabilirea gradului de prioritate de aplicare a acţiunilor de prevenire a riscurilor profesionale literatura de specialitate recomandă gruparea în
patru grupe de prioritate după cum urmează:

Grad de
prioritat Criterii
e
- factorii de risc analizaţi nu afectează integritatea fizică şi psihică a lucrătorilor;
- nu sunt depăşiri ale limitelor maxime admisibile prevăzute de reglementările în
vigoare;
1
- consecinţe neglijabile (incapacitate de muncă mai mică de 3 zile);
- probabilitate de manifestare extrem de rară (sub o dată la 10 ani);
- investiţii foarte mari, oneroase financiar, schimbare de tehnologie.
- factorii de risc analizaţi afectează în mică măsură integritatea fizică şi psihică a
lucrătorilor;
- nu sunt depăşiri ale limitelor maxime admisibile prevăzute de reglementările în
vigoare decât extrem de rar;
2
- consecinţe neglijabile sau mici (incapacitate temporară de muncă cuprinsă între
3 şi 45 zile);
- probabilitate de manifestare foarte rară (de 1 - 2 ori la 10 ani);
- investiţii mari.
3 - factorii de risc analizaţi pot afecta integritatea fizică şi psihică a lucrătorilor;
- valorile măsurătorilor de noxe chimice, fizice sau biologice sunt apropiate de
 limitele maxime admise prevăzute de reglementările în vigoare;
- consecinţe mici (incapacitate temporară de muncă cuprinsă între 3 şi 45 zile);
- probabilitate de manifestare rară (de 2 - 5 ori la 10 ani);
- investiţii mari.
- factorii de risc analizaţi pot afecta grav integritatea fizică şi psihică a
lucrătorilor;
- valorile măsurătorilor de noxe chimice, fizice sau biologice depăşesc limitele
maxime admise prevăzute de reglementările în vigoare;
- consecinţe medii (incapacitate temporară de muncă cuprinsă între 45 şi 185
4 zile), mari (invaliditate de gr. III), grave (invaliditate de gr. II), foarte grave
(invaliditate de gr. I) sau maxime (deces);
- probabilitate de manifestare puţin frecventă (de 1 - 2 ori la 2 ani), frecventă (de
1/an - 1/lună) sau foarte frecventă (>1/lună);
- investiţii mici;
- acţiuni corective cu caracter organizatoric.

Se face o ierarhizare a măsurilor de prevenire primare, secundare, terţiare şi cuaternare

6.Propunerea măsurilor de prevenire/protecţie

Aceste măsuri de prevenire stabilite se înscriu în "FIŞA DE MĂSURI PROPUSE".
Măsurile de prevenire/protecţie se iau numai pentru riscurile inacceptabile, urmărindu-se aducerea lor în domeniul acceptabil într-un timp rezonabil.
Metoda de evaluare a nivelului de risc/securitate se încheie cu redactarea raportului de evaluare care trebuie să conţină clar şi foarte bine precizat
următoarele:
 modul de desfăşurare a analizei;
 echipa implicată;
 rezultatele evaluării - fişe de evaluare a locurilor de muncă cu nivelurile parţiale şi globale de risc
 fişele de măsuri propuse
 concluziile.

UTILITATEA EVALUĂRII RISCURILOR PROFESIONALE

Cunoaşterea şi evaluarea riscurilor dă posibilitatea persoanei juridice de a întreprinde acţiuni, care să conducă la reducerea sau eliminarea lor. A investi
în prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale înseamnă a investi în îmbunătăţirea activităţii societăţii.
Activitatea de prevenire fiind o componentă intrinsecă a procesului de muncă, poate să-l influenţeze sub următoarele aspecte:
 Continuitatea procesului de producţie. Se ştie că producerea unui accident generează întreruperea lucrului pentru o perioadă de timp relativ limitată,
dar în acelaşi timp generează o stare de tensiune nervoasă în rândul personalului datorată evenimentului şi incertitudinii. Acest lucru face ca procesul de
muncă să se desfăşoare cu scăderi ale ritmului de muncă şi implicit cu scăderea producţiei.
Reducerea costurilor. Mijloacele de prevenire a riscurilor, bine alese, măresc viteza de derulare a fluxului tehnologic micşorând sau eliminând timpii
morţi, fapt ce conduce la o creştere a producţiei şi implicit la reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs. în acelaşi timp sunt eliminate şi cheltuielile făcute
cu realizarea măsurilor de protecţie a muncii, ce se pot dispune în urma cercetării eventualelor accidente ce se pot produce în sistemul dat.
Creşterea eficienţei muncii. Aplicarea unor măsuri de prevenire conduce la reducerea sau eliminarea cheltuielilor făcute cu repararea utilajelor
afectate de accidente, la eliminarea costurilor directe ale accidentului (asistenţă socială, plata concediului medical, ajutoare materiale etc), la evitarea
perturbărilor procesului de producţie prin reorganizări ale personalului precum şi la eliminarea cheltuielilor suplimentare legate de pregătirea personalului ce
suplineşte pe cei accidentaţi.
Creşterea productivităţii. Alegerea tehnologiilor şi a echipamentelor cât mai puţin periculoase, stabilirea ergonomică a fluxului tehnologic,
disciplinarea (tehnologică) a personalului, respectarea graficelor de întreţinere şi reparaţie sunt tot atâtea elemente care contribuie la creşterea productivităţii,
atât prin creşterea randamentului utilajelor cât şi prin creşterea randamentului personalului. De asemenea, un rol deosebit la creşterea productivităţii îl are
realizarea unui mediu de lucru normal. Este ştiut faptul că un mediu ambiental corect conduce la creşterea atenţiei şi implicit la reducerea numărului de
rebuturi prin creşterea confortului în muncă.
Creşterea calităţii produselor. Acest fapt se realizează aproape automat derivând din disciplinarea personalului prin respectarea procedurilor de lucru.
Un produs realizat în condiţiile optime prevăzute de procedurile de lucru nu poate fi decât un produs de calitate.
Îmbunătăţirea climatului socio-profesional. Implicarea întregului personal în activitatea de prevenire a riscurilor conduce la conştientizarea rolului
socio-profesional pe care îl are fiecare. De asemenea, aceasta conduce la găsirea celor mai bune metode de organizare a muncii (formarea echipelor de lucru,
transmiterea sarcinilor de muncă etc.). Un personal conştient de sarcinile sale, cunoscător al mijloacelor de acţiune este un personal performant. Relaţiile
profesionale şi sociale corect stabilite în cadrul formaţiei creează un climat de siguranţă şi încredere, care favorizează creşterea eficienţei muncii.
Creşterea prestigiului societăţii. Prin asigurarea unor condiţii de securitate sporită în muncă, prin neintervenţia unor factori perturbatori cauzaţi de
accidente în respectarea contractelor şi angajamentelor şi ca urmare a realizării unor produse de calitate, atât în rândul angajaţilor proprii cât şi în rândul
beneficiarilor şi colaboratorilor se va crea o imagine favorabilă cu privire la seriozitatea societăţii.
Eliminarea consecinţelor administrative, contravenţionale sau penale suferite de eventualele persoanele vinovate de producerea unor accidente
precum şi despăgubirile către victime sau urmaşii acestora.
În concluzie, o activitate desfăşurată în condiţii de securitate conduce la creşterea în final a profitului societăţii şi la bunăstarea lucrătorilor.

GESTIUNEA COMPUTERIZATĂ A RISCURILOR

Metoda de evaluare a nivelului de risc/securitate prezentată este laborioasă, deoarece chiar pentru sisteme relativ simple de muncă, formele de
manifestare a factorilor de risc existenţi şi potenţiali sunt multiple.
Datorită numărului mare de informaţii cu care vehiculează echipa de evaluare se impune utilizarea computerului direct în procedura de evaluare prin
formarea şi folosirea unor bănci de date privind:
 echipamentele tehnice (durată de viaţă, timp de funcţionare);
 numărul persoanelor expuse şi timpul de expunere;
  statistica accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale produse, necesară stabilirii corecte a claselor de probabilitate;
 calculul nivelurilor de risc/securitate parţiale şi globale pe loc de muncă, atelier, secţie unitate.
De asemenea, calculatorul poate fi utilizat în gestiunea computerizată a riscurilor, folosind bănci de date complete şi actualizate permanent cu datele
din fişele de evaluare a locului de muncă şi fişele de măsuri de prevenire .
Astfel, se poate cunoaşte în orice moment situaţia exactă a riscurilor existente, a măsurilor ce trebuiesc luate, a răspunderilor şi competenţelor pentru
respectivele măsuri.
Pentru ca evaluarea nivelului de risc/ securitate să ducă la rezultate bune, trebuie ca locul de muncă să fie bine definit sub aspectul scopului şi
componentelor sale, echipa de evaluare să fie profesionistă şi multidisciplinară (experţi, specialişti tehnologi, specialişti SSM, ergonomi, proiectanţi, medici,
etc.)
Metoda poate fi utilizatăcu succes în toate etapele de existenţă a unui sistem de muncă (concepţie, proiectare, costrucţie, exploatare).
În anexe sunt prezentate factorii de securitate şi criteriile de evaluare a locurilor de muncă; scala de evaluare a comdiţiilor de muncă; tipurile de
solicitări asupra organismului şi parametrii factorilor de influenţă; structura şi elementele accidentului de muncă; criteriile de clasificare după cauze, efecte,
urmări ale bolilor profesionale şi accidentelor de muncă; criteriile de clasificare a afecţiunilor.

Descrierea generala a Agentiei de Intretinere si Servicii Energetice

Agenţia de Întretinere şi Servicii Energetice – A.I.S.E. a luat fiinţă în urma reorganizării S.C. ELECTRICA S.A., ca o entitate separată la nivel teritorial
de Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice fiind coordonată la nivel regional de Sucursala de Întreţinere şi Servicii Energetice – S.I.S.E.
Muntenia Nord, iar la nivel naţional de Filiala de Întreţinere şi Servicii Energetice– F.I.S.E. “Electrica Serv”. A.I.S.E. isi desfasoara activitatea pe teritoriul
judetului si asigura servicii de intretinere pentru instalatiile energetice care alimenteaza cu energie electrica toate categoriile de consumatori. AISE executa
intretinere-mentenanta a instalatiilor electrice, proiectare si consultanta, reparatii echipamente energetice, transporturi auto, comercial, activitati conexe.

Denumirea unitatii: Agentia Intretinere si Servicii Energetice

Forma de proprietate : de stat
Obiect de activitate : lucrari in instalatii electrice
Cod CAEN: 4531, 4534

AISE, de la infiintare (an 2002), nu s-a inregistrat cu accidente de munca sau cazuri de imbolnavire profesionala.
Diagrama de relatii funcţionale se prezintă in structura funcţională pe domenii de activitate şi structura de producţie :
 Structura funcţională pe domenii de activitate
 Compartiment MQM,
 Compartiment SMM, ISCIR şi PSI,
  Compartiment Marketing - Vânzări,
 Serviciul financiar – contabilitate, patrimoniu,
 Biroul aprovizionare – administrativ,
 Structura de productie
 Secţia de producţie cu:
 Centrul de întreţinere şi reparaţii It+Mt+Jt Municipal
 Centrul de întreţinere şi reparaţii It+Mt+Jt Rural
 Centrul de reparatii echipamente energetice şi de măsură
 Autobază
 Atelier proiectare consultanţă

Misiunea Agenţiei de Întreţinere şi Servicii Energetice constă în a asigura clienţilor actuali şi potenţiali pachete de servicii energetice şi conexe, de
inaltă calitate, cât mai complete şi mai diverse în conditii de eficienţă economică şi cu respectarea strictă a legislaţiei şi reglementărilor în vigoare.

Agenţia de Întreţinere şi Servicii Energetice este coordonată de un DIRECTOR, care asigură aplicarea mecanismelor şi relaţiilor în vederea realizării
obiectului de activitate al agenţiei, administrând atent şi eficient patrimoniul de care dispune aceasta.

În prezent, A.I.S.E. execută către S.D.F.E.E. servicii de: revizii tehnice şi întreţinere, reparaţii programate, reparaţii accidentale şi alte servicii
comandate în instalaţiile de 110 kV, medie tensiune şi joasă tensiune.

Oferta de servicii si produse

1.ÎNTRETINERE-REPARATII-ÎN-INSTALATII-ELECTRICE
2.MODERNIZARI-REABILITARI-LUCRARI-NOI
3.DIAGNOZA-DEFECTOSCOPIE-CABLURI-ELECTRICE
4.REPARATII-VERIFICARI-ECHIPAMENTE-ENERGETICE
5.REPARATII-VERIFICARI-ECHIPAMENTE-DE-MASURA
6.ANALIZE-FIZICO-ECONOMICE-RECONDITIONARE-ULEIURI
7.PROIECTARE-CONSULTANTA
8.TRANSPORTURI-AUTO
9. ALTE SERVICII

•Linii-electrice-aeriene(LEA)0,4KV
•Linii-electrice-aeriene(LEA)MT;
•Linii-electrice-subterane(LES)0,4KV;
•Linii-electrice-subterane(LES)medie-tensiune(MT);
•posturi-de-transformare-PTA-PTM-PT-PTS;
-puncte-alimentare;
•extinderi-de-alte-retele-electrice-de-joasa-si-medie-tensiune;
• bransamente monofazate si trifazate;

Potrivit structurii organizatorice aprobate, prin protocolul de personal la AISE exista un numar de 247 angajati. Pentru a asigura indeplinirea
obiectului principal de activitate – intretinere si reparatii instalatii energetice – structura de personal a fost conceputa astfel incat personalul executant
( muncitori ) sa fie reprezentativ.

Metoda INPCDPM constituie un instrument de lucru util în activitatea patronilor, managerilor şi responsabililor cu protecţia muncii din întreprinderi,
pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin conform Legii protecţiei muncii deoarece permite:
- compararea diverselor locuri de muncă din punct de vedere al periculozităţii, pe o scală de niveluri de risc de la 1 la 7;
- ierarhizarea riscurilor în cadrul unui loc de muncă şi alocarea optimă, pe această bază, a resurselor financiare;
- identificarea tuturor factorilor de risc (prima etapă a evaluării) şi stabilirea dimensiunii riscurilor, ceea ce reprezintă o etapă necesară pentru
elaborarea normelor şi instrucţiunilor proprii de securitate a muncii, precum şi o condiţie cerută de Normele metodologice privind autorizarea agenţilor
economici;
elaborarea programului anual de protecţie a muncii, pe baza fişelor de măsuri de prevenire întocmite în urma evaluării riscurilor.
Comisia de evaluare a studiat şi şi-a însuşit elementele de bază prin care se caracterizează activitatea A.I.S.E.
Pe baza instrumentelor proprii metodei, şi a discuţiilor cu medicul, s-a stabilit pentru factorii identificaţi gravitatea maximă posibilă şi previzibilă a
consecinţei acţiunii lor asupra executanţilor. Utilizând datele statistice şi buletinele de analiză pentru fiecare factor de risc identificat s-a determinat
probabilitatea transformării acţiunii sale asupra executantului într-un accident de muncă sau o boală profesională.Cu ajutorul celor două date, s-au calculat
atât nivelurile de risc parţiale, cât şi nivelul global de risc pentru locurile de muncă evaluate.
În continuare, rezultatele evaluării la fiecare loc de muncă au fost interpretate prin prisma legislaţiei în vigoare (semnificaţia nivelurilor de risc,
posibilităţi de îmbunătăţire a performanţelor de securitate), astfel încât în finalul lucrării au fost reţinute principalele aspecte rezultate, la care s-au adăugat
observaţii cu caracter general valabil pentru toate locurile evaluate.
In calcul s-au luat şi incidentele (avariile) cu potenţial accidentogen şi care, fiind în număr suficient de mare, reflectă mai bine riscul potenţial analizat
al locurilor de muncă .
In lucrare este analizat ca loc de munca:

- ELECTRICIAN DE ÎNTREŢINERE - REPARAŢIILINII ELECTRICE AERIENE (L.E.A.) – 110 kV

ELECTRICIAN DE ÎNTREŢINERE - REPARAŢII
LINII ELECTRICE AERIENE (L.E.A.) – 110 kV
 PROCESUL DE MUNCĂ
Executarea operaţiilor de exploatare, reparare şi întreţinere a L.E.A. de 110KV.

ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCŢIE
- L.E.A. 110 kV:
- fundaţie;
- suport (stâlp: metalic, din beton);
- izolatori: de întindere, de susţinere;
- conductoare: de protecţie, active;
- prize de pământ;
- autospecială SAVIEM;
- maşină autospecială 6Χ6 - RABA cu cabestan;
- grup sudură electrogen - convertor;
- rotopercutoare;
- polizoare de colţ;
- trusă scule tip mecanic (lăcătuşerie);
- trusă scule electrician TSE;
- instalaţie de urcare - coborâre pe stâlp;
- lanternă;
- scări telescopice de aluminiu;
- funii;
- role;
- cricuri mecanice;
- scurtcircuitoare;
- detectoare de tensiune;
- atenuatoare de inducţie,
- vaselină siliconică;
- vopsea;
- diluant;
- alcool tehnic;
- telefon mobil;
- macara manuală cu lanţ (max. 5 t);
- gaşe;

SARCINA DE MUNCĂ

În cadrul echipei de electricieni întreţinere - reparaţii linii electrice aeriene există trei
niveluri de execuţie:
- electrician şef de lucrare, formaţia exploatare - întreţinere L.E.A. ÎT;
- electrician - executant lucrări, formaţia exploatare - întreţinere L.E.A. ÎT;
- electrician - admitent, şef de lucrare formaţia exploatare - întreţinere L.E.A. ÎT.
Activităţile electricienilor din echipa de întreţinere - reparaţii L.E.A. ÎT sunt precizate generic
în documentele numite "FIŞA POSTULUI", care cuprind:
- cerinţe de pregătire profesională a executantului;
- sistemul relaţional în care îşi desfăşoară activitatea;
- lista atribuţiilor, sarcinilor şi a lucrărilor de executat, împreună cu frecvenţa acestor
acţiuni;
- limitele de competenţă şi responsabilitate.
Aceste activităţi sunt reglementate de următoarele prevederi legale:
Legea scuritatii si sanatatii in munca Nr 319/2006
Instructiuni proprii de securitatea muncii , emise de SC ELECTRICA SERV SA
Lucrări executate:
- executarea curăţeniei şi a reparaţiilor la partea de construcţii în staţii de
transformare de tip exterior;
- executarea de transporturi, cu gabarit normal, pe teritoriul staţiilor de transformare
de tip exterior;
- măsurări ale rezistenţelor de dispersie la prizele de pământ din instalaţiile electrice;
- lucrări la baza stâlpului:
* montat plăcuţe avertizare şi indicatoare;
* completat cu repere şi/sau şuruburi la tronsonul de bază şi priza de pământ;
* descoperirea fundaţiei;
* refacerea prizei de pământ;
* tăierea vegetaţiei şi asigurarea culoarelor de siguranţă;
* executarea de şanţuri de drenare a apelor pluviale;
* completarea cu pământ a fundaţiilor dezgolite;
* refaceri de fundaţii;
- lucrări la stâlp:
* completare cu repere, elemente de construcţie, şuruburi;
* asigurarea momentului de strângere a elementelor de asamblare;
* vopsirea stâlpului;
- lucrări la coronament:
a) lucrări de revizie tehnică RT:
* schimbare izolaţii;
* verificare/schimbare cleme legătură pentru conductori şi izolatori;
* verificare/schimbare armături (jug, inel de protecţie, ochiuri de susţinere, nuci de
susţinere, bride, şuruburi);
* verificarea stării conductorului în clemă;
* gresarea conductoarelor în clemă;
* verificarea legăturii conductorului filmului de protecţie;
* verificarea verticalităţii stâlpului;
* verificarea săgeţii conductoarelor între deschideri;
b) montare dispozitive împotriva aşezării păsărilor;
c) refacerea săgeţii conductoarelor;
d) repararea conductoarelor distruse accidental;
e) înlocuirea conductoarelor de protecţie;
f) demontarea stâlpilor.
O parte dintre aceste lucrări se execută şi sub tensiune.
La stâlpii din beton (telescopici) se montează coliere de consolidare a îmbinării
tronsoanelor.
Generic, programul de lucru al executantului se prezintă astfel:
7 30 - prezentarea la serviciu;
- îmbrăcarea echipamentelor de lucru şi protecţie;
- informare asupra activităţii ce urmează să se desfăşoare;
- constituirea bazei materiale necesare şi încărcarea ei în mijlocul de transport;
- deplasarea la punctul de lucru al formaţiei cu autospeciala;
- informarea la locul de muncă asupra modului de realizare a sarcinilor;
- primirea confirmării de scoatere de sub tensiune şi asigurare de la dispecerul de zonă
( prin telefon);
 - deschiderea autorizaţiei de lucru şi admiterea formaţiei de lucru;
- realizarea zonei de lucru:
* verificarea lipsei de tensiune;
* montarea scurtcircuitoarelor;
* executarea lucrării propriu-zise;
* adunarea formaţiei de lucru şi verificări asupra modului de lucru şi a integrităţii
bazei materiale folosite;
* demontare scurtcircuitoare;
- retragerea formaţiei de lucru;
- închiderea autorizaţiei de lucru;
- predarea instalaţiei la dispecer prin mesaj radio sau telefonic;
- deplasarea formaţiei la sediu;
- terminarea programului la orele 15 30 .
În caz de avarii, programul se modifică în funcţie de dispoziţiile treptei ierarhice
superioare.

MEDIUL DE MUNCĂ
Activitatea se desfăşoară în aer liber, cu scurte excepţii legate de pregătirea lucrării.
Factorii de risc prezenţi în atmosfera locului de muncă sunt cei derivaţi din manifestarea
fenomenelor meteorologice.

FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
► FACTORI DE RISC MECANIC
- Organe de maşini în mişcare:
- prindere mână la detensionarea conductoarelor cu ajutorul cabestanului
- lovire de către vinciuri, rac-uri
- prindere degete de către scripete şi firul pilot
- antrenare de către polizor, rotopercutor
- Lovire de către mijloacele de transport auto şi CF
- lucrul în vecinătatea sau cu traversarea şoselelor sau căilor ferate
- Autodeclanşarea dispozitivelor de tensionare sau detensionare a izolaturilor - fracturi
- Rostogolire tamburi, conductoare, izolatori etc. (m max = 3 t)
- Cădere liberă de scule, dispozitive, materiale de la cotele superioare de intervenţie (H max = 50
m)
- Proiectare de particule:
- la lucrul cu polizorul electric
- rezultate ca urmare a spargerii izolatorilor de porţelan, sticlă
- la lucrul cu peria de sârmă
- Balans la deplasarea cu cărucioarele pe conductoarele active - lovire de pereţii căruciorului
- Jet, erupţie ulei hidraulic la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice, a braţului telescopic
de pe maşina autospecială SAVIEM
- Suprafeţe periculoase - nedebavurate, ascuţite

► FACTORI DE RISC TERMIC

- Temperatură ridicată a elementelor metalice ale stâlpilor expuse razelor solare pe timpul verii
- Temperatură coborâtă a elementelor metalice ale stâlpilor, conductoarelor în anotimpul rece
- Arsură termică la sudarea cu arc electric sau ca urmare a atingerii suprafeţelor recent sudate
 ► FACTORI DE RISC ELECTRIC
- Electrocutare prin atingere directă:
- la manevre greşite în staţii
- la ruperea conductoarelor şi contact cu o linie aflată sub tensiune
- la folosirea maşinilor electrice portabile
- Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas:
- la apariţia tensiunii induse
- la sudarea electrică apariţia tensiunii de pas
- la lucrul la prizele de pământ
- lucrul la stâlpi cu priza de pământ deteriorată

► FACTORI DE RISC CHIMIC

- Substanţe toxice - lucrul cu vaselină siliconică
- Lucru cu substanţe inflamabile - alcool tehnic, diluant, vopsele, uleiuri şi vopsea spray

B. MEDIUL DE MUNCĂ
► FACTORI DE RISC FIZIC
- Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros
- Temperatură scăzută a aerului în anotimpul rece
- Curenţi de aer - lucrul la cote indiferent de anotimp
- Nivel de iluminare scăzut la controalele pe timp de noapte
- Radiaţii UV la sudarea cu arc electric
- Potenţial electrostatic până în momentul montării scurtcircuitoarelor
- Lucru în condiţii naturale de mediu (vânt, grindină, viscol)
- Pulberi pneumoconiogene:
- pulberi de pământ antrenate pe câmp

► FACTORI DE RISC CHIMIC

- Gaze, vapori, aerosoli toxici:
- vapori de alcool
- vapori diluant, vopsea etc.

► FACTORI DE RISC BIOLOGIC

- Microorganisme în suspensie în aer la lucrul în vecinătatea gropilor de gunoi
- Animale periculoase - câini, şerpi, şobolani etc.

► CARACTER SPECIAL AL MEDIULUI

- Caracter special al mediului (lucrul la înălţime - preponderent)

C. SARCINA DE MUNCĂ
► SUPRASOLICITARE FIZICǍ
- Utilizarea de scurtcircuitoare necertificate
- Utilizarea indicatorului de prezenţă a tensiunii necertificat (lipsă semnal acustic)
- Executarea operaţiilor de sudare cu arc electric de către persoane neautorizate

► SUPRASOLICITARE FIZICǍ
- Efort dinamic la:
- accesul la cotă
- manipularea de greutăţi
 ► SUPRASOLICITARE PSIHICĂ
- Solicitare psihică:
- decizii dificile în timp scurt
- operaţii repetitive de ciclu scurt

D. EXECUTANT
► ACŢIUNI GREŞITE
- Executarea de acţiuni de manevrare a diverselor subansamble fără studierea prealabilă a
traiectoriei, vitezelor relative etc.
- Poziţionarea incorectă a dispozitivelor ajutătoare (scripete, cricuri, legături mecanice etc.)
- Executarea de asamblări fără respectarea momentelor prescrise de strângere, a tipului organelor de
asamblare etc.
- Utilizarea greşită a mijloacelor de protecţie din dotare:
- legarea centurii de siguranţă sau a prăjinii electroizolante de elemente care permit deplasarea şi
eliberarea legăturii (capete de tronsoane)
- montarea incorectă a scurtcircuitoarelor
- Nesincronizarea la lucrul în echipă
- Deplasări, staţionări în zone periculoase:
- la baza stâlpilor când se execută lucrări pe stâlp
- sub sarcina mijloacelor de ridicat
- pe marginea căilor de circulaţie (drumuri, şosele etc.)
- Cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare (trasee terestre, gropi ascunse
de vegetaţie, zăpadă, polei etc.)
- Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare - în cazul funcţionării
defectuoase a mijloacelor de protecţie împotriva căderii la sol de la înălţime (sau cădere
urmată de balans cu lovirea capului, corpului, de stâlp)
- Efectuarea de comunicări accidentogene (în special între executant şi dispecerul care îi predă
linia fără tensiune)

► OMISIUNI
- Omiterea acelor operaţii la faza de constituire a zonei de lucru care asigură securitatea proprie
a executantului
- Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (EIP, unelte şi dispozitive electroizolante etc.)
CENTRUL INTRETINERE –
REPARATII 110kV/MT/JT
Nr. inreg.............. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 4
DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.

LOCUL DE MUNCĂ: ECHIPA DE EVALUARE:

ELECTRICIAN INTRETINERE –
REPARATII LEA 110kV
CONSE- NIVEL
CLASA CLASA
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CINŢA PAR-
FACTORI DE RISC DE DE
SISTEMULUI FACTORILOR DE RISC MAXIM ŢIAL
IDENTIFICAŢI GRAVI- PROBA-
DE MUNCĂ (descriere, parametri) Ă PREVI- DE
TATE BILITATE
ZIBILĂ RISC

0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare:
PRODUCŢIE 1 MECANIC - prindere mână la detensionarea conductoarelor cu
ajutorul cabestanului INV. GR.
4 2 3
- lovire de către vinciuri, rac-uri III
- prindere degete de către scripete şi firul pilot
- antrenare de către polizor, rotopercutor
2. Lovire de către mijloacele de transport auto şi CF
- lucrul în vecinătatea sau cu traversarea şoselelor DECES 7 2 4
sau căilor ferate
3. Autodeclanşarea dispozitivelor de tensionare sau ITM 45-
3 3 3
detensionare a izolaturilor - fracturi 180 ZILE
4. Rostogolire tamburi, conductoare, izolatori etc. (m
DECES 7 1 3
max = 3 t)
5. Cădere liberă de scule, dispozitive, materiale de la DECES 7 2 4
cotele superioare de intervenţie (Hmax = 50 m)
0 1 2 3 4 5 6
6. Proiectare de particule:
- la lucrul cu polizorul electric
INV. GR.
- rezultate ca urmare a spargerii izolatorilor de 4 4 4
III
porţelan, sticlă
- la lucrul cu peria de sârmă
7. Balans la deplasarea cu cărucioarele pe conductoarele ITM 3-45
2 5 3
active - lovire de pereţii căruciorului ZILE
8. Jet, erupţie ulei hidraulic la fisurarea accidentală a
INV. GR.
circuitelor hidraulice, a braţului telescopic de pe 4 2 3
III
maşina autospecială SAVIEM
ITM 3-45
9. Suprafeţe periculoase - nedebavurate, ascuţite 2 5 3
ZILE
FACTORI DE RISC 10. Temperatură ridicată a elementelor metalice ale ITM 3-45
2 5 3
TERMIC stâlpilor expuse razelor solare pe timpul verii ZILE
11. Temperatură coborâtă a elementelor metalice ale ITM 3-45
2 5 3
stâlpilor, conductoarelor în anotimpul rece ZILE
12. Arsură termică la sudarea cu arc electric sau ca urmare ITM 45-
3 5 4
a atingerii suprafeţelor recent sudate 180 ZILE
FACTORI DE RISC 13. Electrocutare prin atingere directă:
ELECTRIC - la manevre greşite în staţii
- la ruperea conductoarelor şi contact cu o linie DECES 7 5 7
aflată sub tensiune
- la folosirea maşinilor electrice portabile
14. Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia
tensiunii de pas:
- la apariţia tensiunii induse
DECES 7 3 5
- la sudarea electrică apariţia tensiunii de pas
- la lucrul la prizele de pământ
- lucrul la stâlpi cu priza de pământ deteriorată
FACTORI DE RISC 15. Substanţe toxice - lucrul cu vaselină siliconică ITM 3-45 2 5 3
CHIMIC ZILE
 0 1 2 3 4 5 6
16. Lucru cu substanţe inflamabile - alcool tehnic, diluant,
DECES 7 1 3
vopsele, uleiuri şi vopsea spray
MEDIUL FACTORI DE RISC 17. Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros ITM 3-45
2 5 3
DE MUNCĂ 17 FIZIC ZILE
ITM 3-45
18. Temperatură scăzută a aerului în anotimpul rece 2 5 3
ZILE
ITM 3-45
19. Curenţi de aer - lucrul la cote indiferent de anotimp 2 5 3
ZILE
20. Nivel de iluminare scăzut la controalele pe timp de ITM 3-45
2 5 3
noapte ZILE
21. Radiaţii UV la sudarea cu arc electric ITM 3-45
2 5 3
ZILE
22. Potenţial electrostatic până în momentul montării
DECES 7 2 4
scurtcircuitoarelor
23. Lucru în condiţii naturale de mediu (vânt, grindină, ITM 3-45
2 5 3
viscol) ZILE
24. Pulberi pneumoconiogene: ITM 3-45
2 6 3
- pulberi de pământ antrenate pe câmp ZILE
FACTORI DE RISC 25. Gaze, vapori, aerosoli toxici:
ITM 3-45
CHIMIC - vapori de alcool 2 5 3
ZILE
- vapori diluant, vopsea etc.
FACTORI DE RISC 26. Microorganisme în suspensie în aer la lucrul în ITM 3-45
2 5 3
BIOLOGIC vecinătatea gropilor de gunoi ZILE
ITM 3-45
27. Animale periculoase - câini, şerpi, şobolani etc. 2 3 2
ZILE
CARACTER 28. Caracter special al mediului (lucrul la înălţime -
ITM 3-45
SPECIAL AL preponderent) 2 6 3
ZILE
MEDIULUI
SARCINA CONŢINUT 29. Utilizarea de scurtcircuitoare necertificate DECES 7 4 6
DE MUNCĂ 29 NECORESPUN-
ZĂTOR
 0 1 2 3 4 5 6
30. Utilizarea indicatorului de prezenţă a tensiunii
DECES 7 2 4
necertificat (lipsă semnal acustic)
31. Executarea operaţiilor de sudare cu arc electric de
DECES 7 1 3
către persoane neautorizate
SUPRASOLICITARE 32. Efort dinamic la:
ITM 45-
FIZICǍ - accesul la cotă 3 6 4
180 ZILE
- manipularea de greutăţi
SUPRASOLICITARE 33. Solicitare psihică:
ITM 3-45
PSIHICĂ - decizii dificile în timp scurt 2 6 3
ZILE
- operaţii repetitive de ciclu scurt
EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 34. Executarea de acţiuni de manevrare a diverselor
34 subansamble fără studierea prealabilă a traiectoriei, DECES 7 1 3
vitezelor relative etc.
35. Poziţionarea incorectă a dispozitivelor ajutătoare
DECES 7 2 4
(scripete, cricuri, legături mecanice etc.)
36. Executarea de asamblări fără respectarea momentelor
prescrise de strângere, a tipului organelor de DECES 7 2 4
asamblare etc.
37. Utilizarea greşită a mijloacelor de protecţie din dotare:
- legarea centurii de siguranţă sau a prăjinii
electroizolante de elemente care permit deplasarea DECES 7 2 4
şi eliberarea legăturii (capete de tronsoane)
- montarea incorectă a scurtcircuitoarelor
38. Nesincronizarea la lucrul în echipă DECES 7 1 3
39. Deplasări, staţionări în zone periculoase:
- la baza stâlpilor când se execută lucrări pe stâlp
- sub sarcina mijloacelor de ridicat DECES 7 1 3
- pe marginea căilor de circulaţie (drumuri, şosele
etc.)
40. Cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare,
ITM 3-45
alunecare, împiedicare (trasee terestre, gropi ascunse 2 5 3
ZILE
de vegetaţie, zăpadă, polei etc.)
0 1 2 3 4 5 6
41. Cădere de la înălţime prin păşire în gol,
dezechilibrare, alunecare - în cazul funcţionării
defectuoase a mijloacelor de protecţie împotriva DECES 7 4 6
căderii la sol de la înălţime (sau cădere urmată de
balans cu lovirea capului, corpului, de stâlp)
42. Efectuarea de comunicări accidentogene (în special
între executant şi dispecerul care îi predă linia fără DECES 7 1 3
tensiune)
OMISIUNI 43. Omiterea acelor operaţii la faza de constituire a zonei
de lucru care asigură securitatea proprie a DECES 7 1 3
executantului
44. Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (EIP,
DECES 7 2 4
unelte şi dispozitive electroizolante etc.)
 Nivelul de risc global al locului de muncă este:

44
Riri
i=1 1(7x7) + 2(6x6) + 1(5x5) + 11(4x4) + 28(3x3) + 1(2x2) + 0(1x1) 578
Nrg2 = = = = 3,75
44 1x7 + 2x6 + 1x5 + 11x4 + 28x3 + 1x2 + 0x1 154
ri
i=1

DIRECTOR

SEMNATURI

ECHIPA DE EVALUARE
 LEGENDĂ FIGURA

F1- Organe de maşini în mişcare:

- prindere mână la detensionarea conductoarelor cu ajutorul cabestanului
- lovire de către vinciuri, rac-uri
- prindere degete de către scripete şi firul pilot
- antrenare de către polizor, rotopercutor
F2- Lovire de către mijloacele de transport auto şi CF
- lucrul în vecinătatea sau cu traversarea şoselelor sau căilor ferate
F3- Autodeclanşarea dispozitivelor de tensionare sau detensionare a izolaturilor - fracturi
F4- Rostogolire tamburi, conductoare, izolatori etc. (m max = 3 t)
F5- Cădere liberă de scule, dispozitive, materiale de la cotele superioare de intervenţie (H max
= 50 m)
F6- Proiectare de particule:
- la lucrul cu polizorul electric
- rezultate ca urmare a spargerii izolatorilor de porţelan, sticlă
- la lucrul cu peria de sârmă
F7- Balans la deplasarea cu cărucioarele pe conductoarele active - lovire de pereţii
căruciorului
F8- Jet, erupţie ulei hidraulic la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice, a braţului
telescopic de pe maşina autospecială SAVIEM
F9- Suprafeţe periculoase - nedebavurate, ascuţite
F10- Temperatură ridicată a elementelor metalice ale stâlpilor expuse razelor solare pe timpul
verii
F11- Temperatură coborâtă a elementelor metalice ale stâlpilor, conductoarelor în anotimpul
rece
F12- Arsură termică la sudarea cu arc electric sau ca urmare a atingerii suprafeţelor recent
sudate
F13- Electrocutare prin atingere directă:
- la manevre greşite în staţii
- la ruperea conductoarelor şi contact cu o linie aflată sub tensiune
- la folosirea maşinilor electrice portabile
F14- Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas:
- la apariţia tensiunii induse
- la sudarea electrică apariţia tensiunii de pas
- la lucrul la prizele de pământ
- lucrul la stâlpi cu priza de pământ deteriorată
F15- Substanţe toxice - lucrul cu vaselină siliconică
F16- Lucru cu substanţe inflamabile - alcool tehnic, diluant, vopsele, uleiuri şi vopsea spray
F17- Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros
F18- Temperatură scăzută a aerului în anotimpul rece
F19- Curenţi de aer - lucrul la cote indiferent de anotimp
F20- Nivel de iluminare scăzut la controalele pe timp de noapte
F21- Radiaţii UV la sudarea cu arc electric
F22- Potenţial electrostatic până în momentul montării scurtcircuitoarelor
F23- Lucru în condiţii naturale de mediu (vânt, grindină, viscol)
F24- Pulberi pneumoconiogene:
- pulberi de pământ antrenate pe câmp
F25- Gaze, vapori, aerosoli toxici:
- vapori de alcool
 - vapori diluant, vopsea etc.
F26- Microorganisme în suspensie în aer la lucrul în vecinătatea gropilor de gunoi
F27- Animale periculoase - câini, şerpi, şobolani etc.
F28- Caracter special al mediului (lucrul la înălţime - preponderent)
F29- Utilizarea de scurtcircuitoare necertificate
F30- Utilizarea indicatorului de prezenţă a tensiunii necertificat (lipsă semnal acustic)
F31- Executarea operaţiilor de sudare cu arc electric de către persoane neautorizate
F32- Efort dinamic la:
- accesul la cotă
- manipularea de greutăţi
F33- Solicitare psihică:
- decizii dificile în timp scurt
- operaţii repetitive de ciclu scurt
F34- Executarea de acţiuni de manevrare a diverselor subansamble fără studierea prealabilă a
traiectoriei, vitezelor relative etc.
F35- Poziţionarea incorectă a dispozitivelor ajutătoare (scripete, cricuri, legături mecanice
etc.)
F36- Executarea de asamblări fără respectarea momentelor prescrise de strângere, a tipului
organelor de asamblare etc.
F37- Utilizarea greşită a mijloacelor de protecţie din dotare:
- legarea centurii de siguranţă sau a prăjinii electroizolante de elemente care
permit deplasarea şi eliberarea legăturii (capete de tronsoane)
- montarea incorectă a scurtcircuitoarelor
F38- Nesincronizarea la lucrul în echipă
F39- Deplasări, staţionări în zone periculoase:
- la baza stâlpilor când se execută lucrări pe stâlp
- sub sarcina mijloacelor de ridicat
- pe marginea căilor de circulaţie (drumuri, şosele etc.)
F40- Cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare (trasee terestre,
gropi ascunse de vegetaţie, zăpadă, polei etc.)
F41- Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare - în cazul funcţionării
defectuoase a mijloacelor de protecţie împotriva căderii la sol de la înălţime (sau cădere
urmată de balans cu lovirea capului, corpului, de stâlp)
F42- Efectuarea de comunicări accidentogene (în special între executant şi dispecerul care îi
predă linia fără tensiune)
F43- Omiterea acelor operaţii la faza de constituire a zonei de lucru care asigură securitatea
proprie a executantului
F44- Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (EIP, unelte şi dispozitive
electroizolante etc.)
 AISE.
N r. i n r e g i s t r a r e . . . . . . . . . . . . . . .

FIŞA DE MĂSURI DE PREVENIRE PROPUSE

NIVEL
Nr. LOC DE MUNCĂ/
DE MĂSURA PROPUSĂ
crt. FACTOR DE RISC
RISC
Nominalizarea măsurii Competenţe/ Termen
răspunderi
1 Electrocutare prin atingere directă: 7 Măsuri tehnice: Electrician Permanent
la manevre greşite în staţii; la  Identificarea instalaţiilor la care urmează a se lucra. intretinere –
ruperea conductoarelor şi contact  Verificarea vizuală a integrităţii legării la pământ a reparatii LEA
cu o linie aflată sub tensiune; la carcaselor aparatajelor, a stâlpilor şi suporţilor metalici şi de 110kV,
folosirea maşinilor electrice beton, din zona de lucru . Sef Centru,
portabile  Utilizarea, după caz, a căştii de protecţie a capului, vizierei Responsabil
de protecţie a feţei, mănuşilor electroizolante, încălţămintei SMM,
sau covorului electroizolant şi a sculelor cu mâner Director AISE
electroizolant.
 Asigurarea de către membrii formaţiei de lucru că în spate şi
în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub
tensiune neîngrădite
 Executarea măsurilor tehnice de securitate de către personal
instruit şi autorizat .

Măsuri organizatorice:
 Instruirea şi autorizarea potrivit prevederilor legale în
vigoare precum şi testarea periodică a cunoştinţelor tehnice
şi de securitate a muncii dobândite de către executanţi.
 Executarea conform procedurilor autorizate a tuturor
intervenţiilor, indiferent de natura lor.

  Control periodic cu tematică vizând respectarea măsurilor de
electrosecuritate.
 Verificarea de către şeful de lucrare a corespondenţei
măsurilor tehnice dispuse prin autorizaţia de lucru cu
cele luate, şi confirmarea prin semnare în autorizaţia de
lucru .
2 Măsuri tehnice: Electrician Permanent
 Verificarea vizuală a integrităţii legării la pământ a intretinere –
carcaselor aparatajelor, a stâlpilor şi suporţilor metalici şi de reparatii LEA
beton, din zona de lucru. 110kV,
 Descărcarea de sarcină capacitivă a instalaţiei la care Sef Centru,
Electrocutare prin atingere urmează a se lucra . Responsabil
indirectă sau apariţia tensiunii de  Utilizarea, după caz, a mănuşilor electroizolante, SMM,
pas: la apariţia tensiunii induse; la încălţămintei sau covorului electroizolant şi a sculelor cu Director AISE
sudarea electrică apariţia tensiunii 5 mâner electroizolant.
de pas; la lucrul la prizele de
pământ; lucrul la stâlpi cu priza de
pământ deteriorată Măsuri organizatorice:
 Urmărirea graficului de verificare a mijloacelor de protecţie
din dotare (atât echipamente tehnice cât şi echipamentul
individual de protecţie).
 Control periodic cu tematică vizând respectarea măsurilor de
electrosecuritate.
3 Utilizarea de scurtcircuitoare 5 Măsuri tehnice: Electrician Permanent
necertificate  înlocuirea echipamentelor necertificate cu altele, certificate din intretinere –
punctul de vedere al securităţii muncii; reparatii LEA
110kV,
Sef Centru,
Măsuri organizatorice: Responsabil
 verificarea echipamentelor aflate în dotare şi realizarea SMM,
certificării celor care nu îndeplinesc această cerinţă; Director AISE
 interzicerea efectuării operaţiilor cu echipamente
 necertificate;
4 Măsuri organizatorice: Electrician Permanent
 utilizarea centurii de siguranţă ori de câte ori se lucrează la o intretinere –
înălţime mai mare de 2 m de la sol sau altă suprafaţă de reparatii LEA
referinţă considerată stabilă până la tălpile picioarelor 110kV,
executantului; Sef Centru,
 verificarea periodică şi înainte de începerea intervenţiei a Responsabil
stării centurii de siguranţă şi neutilizarea celor care prezintă SMM,
defecte; Director AISE
Cădere de la înălţime prin păşire în  alegerea centurii care urmează să se utilizeze pentru o
gol, dezechilibrare, alunecare - în intervenţie în funcţie de condiţiile concrete de la faţa locului;
cazul funcţionării defectuoase a  utilizarea tuturor dispozitivelor de siguranţă prevăzute de
mijloacelor de protecţie împotriva 5 norme pentru lucrul la înălţime;
căderii la sol de la înălţime (sau
 interzicerea urcării în nacelă a mai mult de două persoane;
cădere urmată de balans cu lovirea
 asigurarea, în permanenţă, cu ajutorul cordonului de
capului, corpului, de stâlp)
siguranţă;
 neefectuarea de deplasări cu personal în nacelă;
 efectuarea calării numai pe terenuri cu pante de maxim 10%;
 verificarea funcţionării utilajului înainte de începerea
lucrului;
 instruirea personalului şi supravegherea – directă, de către
şeful de formaţie, şi/sau prin sondaj, de către trepte ierarhice
superioare.
5 Lovire de către mijloacele de 4 Măsuri tehnice: Electrician Permanen
transport auto şi CF : lucrul în  Interzicerea, ca şi instruirea lucrătorilor în acest sens, a intretinere –
vecinătatea sau cu traversarea staţionării sau deplasării pe căile de acces auto de pe reparatii LEA
şoselelor sau căilor ferate drumurile publice, pe liniile de tramvai sau în apropierea 110kV,
căilor ferate Sef Centru,
 Delimitarea fizică şi semnalizarea corectă şi vizibilă a zonei Responsabil
de lucru SMM,
 marcarea zonelor de lucru, în conformitate cu prevederile Director AISE
legale şi instrucţiunile proprii de protecţie a muncii;

6 Măsuri tehnice:
Cădere liberă de scule, dispozitive,
materiale de la cotele superioare
de intervenţie (Hmax = 50 m)
7 Proiectare de particule: la lucrul cu
polizorul electric; rezultate ca
urmare a spargerii izolatorilor de
porţelan, sticlă; la lucrul cu peria
de sârmă
 dacă este posibil, interpunerea unui obstacol, marcat
corespunzător, pe banda de circulaţie din vecinătatea zonei
de lucru, înaintea acesteia, în sensul de deplasare a
mijloacelor auto;
 desemnarea unei persoane care să supravegheze traficul pe
tot parcursul executării lucrării sau încheierea de convenţii
cu organele abilitate pentru întreruperea sau devierea
traficului pe timpul intervenţiei;
Măsuri organizatorice:
 Instruirea lucrătorilor privind importanţa respectării codului
de circulaţie rutieră şi a restricţiilor legate de zonele de
circulaţie feroviară
accentuarea în cadrul instruirii de protecţie a muncii a aspectelor
privind importanţa respectării codului de circulaţie rutieră
Permanen
 Utilizarea de către lucrători a căştii de protecţie
 Ancorarea pieselor conform normelor specifice de securitate
a muncii
Electrician
intretinere –
4 reparatii LEA
Măsuri organizatorice:
110kV,
 Verificarea modului în care se respectă această regulă
 Instruire lucrători asupra consecinţelor neutilizării Sef Centru,
echipamentului individual de protecţie prescris Responsabil
SMM,
Director AISE
4 Măsuri tehnice: Electrician Permanen
 scoaterea de sub tensiune a sursei potenţiale de arc electric, intretinere –
dacă zona de lucru nu poate asigura protecţia împotriva reparatii LEA
particulelor proiectate în urma exploziei casetei cutiei 110kV,
bornelor; Sef Centru,
 Utilizarea de către lucrători a căştii şi, eventual, a vizierelor Responsabil
SMM,
 de protecţie Director AISE

Măsuri organizatorice:
 instruirea periodică a lucrătorilor cu privire la
consecinţele pătrunderii în zonele de vecinătate.

8 Măsuri organizatorice: Electrician Permanen

a. utilizarea integrală a echipamentului de protecţie intretinere –
individuală; insistarea, în cadrul instruirii de protecţie a reparatii LEA
Arsură termică la sudarea cu arc muncii, asupra modului nepericulos de manevrare a 110kV,
electric sau ca urmare a atingerii 4 respectivelor aparate şi asupra comportamentului (mod Sef Centru,
suprafeţelor recent sudate de deplasare, staţionare, menţinerea unei atitudini sobre Responsabil
etc.) care trebuie adoptat la astfel de locuri de muncă; SMM,
Director AISE

9 Măsuri tehnice: Electrician Permanen

 executarea operaţiilor prevăzute în procedurile de lucru, intretinere –
pentru realizarea descărcării de energie potenţială a reparatii LEA
Potenţial electrostatic până în
porţiunilor de instalaţie la care urmează să se intervină 110kV,
momentul montării 4
 verificarea periodică a circuitelor de legare la instalaţia Sef Centru,
scurtcircuitoarelor
de împământare. Responsabil
SMM,
Director AISE
10 Utilizarea indicatorului de 4 Măsuri tehnice: Electrician Permanen
prezenţă a tensiunii necertificat  înlocuirea echipamentelor necertificate cu altele, certificate din intretinere –
(lipsă semnal acustic) punctul de vedere al securităţii muncii; reparatii LEA
110kV,
Sef Centru,
Măsuri organizatorice: Responsabil
 verificarea echipamentelor aflate în dotare şi realizarea SMM,
Director AISE
 certificării celor care nu îndeplinesc această cerinţă;
 interzicerea efectuării operaţiilor cu echipamente
necertificate;
11 Măsuri organizatorice: Electrician Permanen
 constituirea echipelor care manipulează mase mari dintr- intretinere –
un număr adecvat de persoane, astfel încât solicitarea să reparatii LEA
Efort dinamic la: accesul la cotă; nu depăşească posibilităţile individuale; angajarea şi 110kV,
4
manipularea de greutăţi repartizarea la asemenea lucrări numai a unor persoane Sef Centru,
cu condiţie fizică foarte bună; instruirea privind modul Responsabil
corect de manipulare, săpare SMM,
Director AISE
12 Măsuri organizatorice: Electrician Permanen
 instruire periodică cu tematică vizând modul corect de intretinere –
bazare a dispozitivelor ajutătoare reparatii LEA
Poziţionarea incorectă a
 exerciţii şi demonstraţii practice 110kV,
dispozitivelor ajutătoare (scripete, 4
Sef Centru,
cricuri, legături mecanice etc.)
Responsabil
SMM,
Director AISE
13 Măsuri organizatorice: Electrician Permanen
 instruire periodică cu tematică vizând modul corect de intretinere –
Executarea de asamblări fără strângere a elementelor de asamblare reparatii LEA
respectarea momentelor prescrise  exerciţii şi demonstraţii practice 110kV,
4
de strângere, a tipului organelor de Sef Centru,
asamblare etc. Responsabil
SMM,
Director AISE
14 Utilizarea greşită a mijloacelor de 4 Măsuri organizatorice: Electrician Permanen
protecţie din dotare: legarea  Verificarea, înainte de începerea lucrului, a existenţei tuturor intretinere –
centurii de siguranţă sau a prăjinii dispozitivelor şi sculelor necesare, precum şi a stării fizice a reparatii LEA
electroizolante de elemente care acestora 110kV,
permit deplasarea şi eliberarea  Instruirea personalului Sef Centru,
legăturii (capete de tronsoane);  Supravegherea modului în care sunt respectate Responsabil
 montarea incorectă a restricţiile tehnice şi de securitate a muncii SMM,
scurtcircuitoarelor Director AISE
15 Măsuri tehnice: Electrician Permanen
 dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător activităţii ce intretinere –
urmează a fi desfăşurată reparatii LEA
110kV,
Sef Centru,
Neutilizarea mijloacelor de
Măsuri organizatorice: Responsabil
protecţie din dotare (EIP, unelte şi 4
- Instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării SMM,
dispozitive electroizolante etc.)
restricţiilor de securitate – neutilizarea sau utilizarea Director AISE
incompletă a mijloacelor de protecţie etc.
- Verificarea prin control permanent, din partea şefului
formaţiei, şi/sau prin sondaj, din partea şefilor ierarhic
superiori

DIRECTOR AISE

SEMNATURI

ECHIPA DE EVALUARE
 INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU
LOCUL DE MUNCA

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă este egal cu 3,75 valoare ce îl
încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil.
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 44
factori de risc identificaţi numai 15 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: 1 încadrându-se
în categoria factorilor de risc maxim, 2 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare, 1
încadrându-se în categoria factorilor de risc mare iar ceilalţi 11 încadrându-se în categoria
factorilor de risc mediu.
Cei 15 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
F13 Electrocutare prin atingere directă: - N.V.P.R.
- la manevre greşite în staţii
7
- la ruperea conductoarelor şi contact cu o linie aflată sub tensiune
- la folosirea maşinilor electrice portabile
F29 Utilizarea de scurtcircuitoare necertificate - N.V.P.R. 6
F41 Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare - în - N.V.P.R.
cazul funcţionării defectuoase a mijloacelor de protecţie împotriva
6
căderii la sol de la înălţime (sau cădere urmată de balans cu lovirea
capului, corpului, de stâlp)
F14 Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas: - N.V.P.R.
- la apariţia tensiunii induse
- la sudarea electrică apariţia tensiunii de pas 5
- la lucrul la prizele de pământ
- lucrul la stâlpi cu priza de pământ deteriorată
F2 Lovire de către mijloacele de transport auto şi CF - N.V.P.R.
4
lucrul în vecinătatea sau cu traversarea şoselelor sau căilor ferate
F5 Cădere liberă de scule, dispozitive, materiale de la cotele superioare de - N.V.P.R.
4
intervenţie (Hmax = 50 m)
F6 Proiectare de particule: - N.V.P.R.
- la lucrul cu polizorul electric
4
- rezultate ca urmare a spargerii izolatorilor de porţelan, sticlă
- la lucrul cu peria de sârmă
F12 Arsură termică la sudarea cu arc electric sau ca urmare a atingerii - N.V.P.R.
4
suprafeţelor recent sudate.
F22 Potenţial electrostatic până în momentul montării scurtcircuitoarelor - N.V.P.R. 4
F30 Utilizarea indicatorului de prezenţă a tensiunii necertificat (lipsă semnal - N.V.P.R.
4
acustic)
F32 Efort dinamic la: - N.V.P.R.
- accesul la cotă 4
- manipularea de greutăţi
F35 Poziţionarea incorectă a dispozitivelor ajutătoare (scripete, cricuri, - N.V.P.R.
4
legături mecanice etc.)
F36 Executarea de asamblări fără respectarea momentelor prescrise de - N.V.P.R.
4
strângere, a tipului organelor de asamblare etc.
F37 Utilizarea greşită a mijloacelor de protecţie din dotare: - N.V.P.R.
- legarea centurii de siguranţă sau a prăjinii electroizolante de
elemente care permit deplasarea şi eliberarea legăturii (capete de 4
tronsoane)
- montarea incorectă a scurtcircuitoarelor
F44 Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (EIP, unelte şi - N.V.P.R.
4
dispozitive electroizolante etc.)
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 15 factori de risc (care se situează în domeniul
inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru locul
de muncă.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă
după cum urmează :
 36,36%, factori proprii mijloacelor de producţie;
 27,27%, factori proprii mediului de muncă;
 11,36%, factori proprii sarcinii de muncă;
 25,00%, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 47,72% dintre factorii de risc identificaţi pot
avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)
 CONCLUZII

Lucrarea de fata contine evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pe un

locde munca din A.I.S.E., in conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 319/2006 a securitatii
si sanatatii in munca . Evaluarea s-a realizat prin aplicarea metodei I.N.C.D.P.M. de evaluare a
riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pe loc de munca , avizata de Ministerul Muncii
,Solidaritatii Sociale si Familiei in 1993.
Echipa de evaluare a fost formata din :
- Ing. ... – evaluator de risc
- Ing. .... - responsabil SMM
- Dr .... – medic AISE
- Ing.....–sef CIRI 110kV MT/JT
- Ing..... –sef CREEM
- Ing. .... –sef LIV
Evaluarea se bazeaza pe:
- continutul proceselor tehnologice si al proceselor de munca;
- statistica accidentelor de munca
- statistica evenimentelor cu potential accidentogen
- situatia concediilor medicale
- buletine de analiza noxe
Diagnoza locului de munca s-a realizat prin parcurgerea urmatoarelor etape :
- analiza activitatii
- descrierea locului de munca sub aspectul celor patru componente generice ale sistemelor de munca ;
- identificarea factorilor de risc pentru acest loc de munca ;
- stabilirea consecintei maxime previzibile a actiunii factorilor de risc asupra organismului uman, pentru
fiecare factor in parte ;
- incadrarea in clase de gravitate ;
- incadrarea in clase de probabilitate ( frecventa probabila a procedurii consecintei maxime previzibile );
- calculul nivelului de risc global al acestui loc de munca ;
- interpretarea rezultatelor eveluarilor eveluarii prin prisma legislatiei in vigoare ;
- completarea fisei de masuri preventive pentru acest loc de munca , pentru ca nivelul de risc partial se
situeaza peste 3 – valoarea limita acceptata .
- completarea planului de prevenire si protectie , pentru acest loc de munca
Rezultatele evaluarii sunt prezentate in lucrare cu ajutorul instrumentelor formalizate ale metodei,
respectiv fisa de evaluare a locului de munca si fisa de masuri propuse .
Avand in vedere rezultatele evaluarii , se poate afirma ca lucrarea reprezinta un instrument
necesar si util pentru indeplinirea atributiilor stabilite , pentru personalul cu atributii in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, prin legea securitatii si sanatatii in munca 319/ 2006 si Normele
metodologice de aplicare a prevederilor legii securitatii si sanatatii in munca deoarece permite :
- compararea diverselor locuri de munca din punct de vedere al periculozitatii, pe o scala de niveluri
de la 1 la 7 ;
- ierarhizarea riscurilor in cadrul unui loc de munca si alocarea optima , pe aceasta baza , a
resurselor financiare ;
- identificarea tuturor factorilor de risc ( prima etapa a evaluarii ) si stabilirea dimensiunii
riscurilor , ceea ce reprezinta o etapa obligatorie pentru elaborarea normelor si instructiunilor
proprii de securitate a muncii .
- elaborarea programului anual de securitate si sanatate in munca , pe baza planului de prevenire si
protectie intocmit in urma evaluarii riscurilor .
5
6