Sunteți pe pagina 1din 559

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DE MENTENANȚĂ

COMITETUL DE ORGANIZARE Preşedinte Dantes Nicolae BRATU - inspector general de stat, Inspecţia Muncii

Membri

Radu MUNTEANU – rector, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca Ionuț Bogdan BARBU- inspector general adjunct, Inspecţia Muncii Dumitru BĂNICI director, Inspecţia Muncii Mircea PETRINA – prorector, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca Tiberiu RUSU - prorector, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca Emilian ROȘCA - inspector şef, Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj Ovidiu VIȘAN - inspector şef adjunct SSM, Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj Mircea BEJAN – preşedinte, filiala Cluj a AGIR

Comitetul ştiinţific şi referenţi

Prof.dr.ing. Mircea BEJAN Prof.dr.ing. Tiberiu RUSU Prof.dr.ing. Gilbert-Rainer GILLICH Prof.dr.ing. Tiberiu Dimitrie BABEU Prof.dr.ing. Gheorghe MANOLEA Prof.dr.ing. Ioana Diana POPESCU Prof.dr.ing. Mariana ARGHIR Prof.dr.ing. George ARGHIR Prof.dr.ing. Francisc WEBER Emilian ROȘCA Ovidiu VIȘAN Ing. Marian CIPLEA Ing. Claudiu CĂRPINEANU Ing.drd. Adrian BUJOR Dr.ing. Corneliu CRISTESCU

Coperta – Crina SINCOVICI Tipărit în România - Editura MEGA Cluj-Napoca

Editura MEGA

Str. Parcul Feroviarilor nr. 3 400054 Cluj-Napoca

Tel./Fax:

email: mega@edituramega.ro

0264-439263; 0721 453720

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MENTENANȚA ÎN CONDIȚII DE SECURITATE - PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DE MENTENANȚĂ. SIMPOZION NAȚIONAL (2011; CLUJ- NAPOCA) Prevenirea riscurilor în activitățile de mentenanță:

lucrările Simpozionului tehnico-ştiinţific ”Mentenanța în condiții de securitate – Prevenirea riscurilor în activitățile de mentenanță”: Cluj-Napoca, 17-19 octombrie 2011/ed.: prof.dr.ing. Mircea Bejan - Cluj- Napoca: Editura Mega, 2011 ISBN 978-606-543-174-4 I. Bejan, Mircea (ed.)

624(063)

Copyright © 2011, Editorul

Toate drepturile sunt rezervate. Orice reproducere, totală sau parțială, a acestor lucrări, fără acordul scris al editorului, este strict interzisă și se pedepsește conform Legii dreptului de autor.

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DE MENTENA NȚĂ Lucrările Simpozionului tehnico - ştiinţific „

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DE MENTENANȚĂ

Lucrările Simpozionului tehnico-ştiinţific Mentenanţa în condiţii de securitate – Prevenirea riscurilor în activităţile de mentenanţăCluj Napoca, 17-19 octombrie 2011

Editor: Prof.Dr.Ing. Mircea BEJAN

mentenanţă ” Cluj Napoca, 17-19 octombrie 2011 Editor: Prof.Dr.Ing. Mircea BEJAN Editura MEGA CLUJ NAPOCA, 2011

Editura MEGA CLUJ NAPOCA, 2011

ORGANIZATORI

Ministerul Muncii, Familiei şi Protec ţ iei Sociale - Inspecţia Muncii Ins pectoratul Teritorial de Muncă Cluj Napoca şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj Napoca

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Universitatea Tehnică din Cluj NapocaMuncii Ins pectoratul Teritorial de Muncă Cluj Napoca Asociaţia Generală a Inginerilor din România Filiala

Asociaţia Generală a Inginerilor din România Filiala Cluj Filiala Cluj

Generală a Inginerilor din România Filiala Cluj Redactori Mircea BEJAN Adrian BUJOR Crina SINCOVICI

Redactori

Mircea BEJAN

Adrian BUJOR

Crina SINCOVICI

Cheltuielile de editare au fost suportate de Filiala Cluj a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România

Colecţia
Colecţia

Coordonator: Prof.univ.dr.ing. Mircea BEJAN

LOCURI DE MUNCĂ SĂNĂTOASE. “MENTENAȚA ÎN CONDIȚII DE SECURITATE”

În fiecare an, milioane de persoane din UE sunt rănite la locul de muncă sau sănătatea le este grav afectată, din cauze legate de muncă. La fiecare trei minute și jumătate, cineva moare în UE; la fiecare patru secunde și jumătate, un lucrător din UE este implicat într- un accident. Accidentele și bolile profesionale sunt extrem de costisitoare, cu accent negativ asupra producției, vieții sociale, productivității, beneficiilor etc. Din totalul accidentelor de muncă din Europa, 20 % sunt asociate cu mentenanţa, organizaţiile de pe întreg continentul fiind tot mai conştiente de faptul că este nevoie de măsuri pentru a combate pericolele asociate cu mentenanţa. Mentenanţa este esenţială pentru a preveni riscurile de la locul de muncă, dar, la rândul ei, este în sine o activitate cu risc ridicat pentru lucrătorii care o desfăşoară. Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA), sprijinită fiind de Parlamentului European, Comisia Europeană și partenerii sociali europeni, a lansat la 28 aprilie 2010, noua sa Campanie de informare la nivel european „Locuri de muncă sănătoase” pentru anii 2010-2011, prin care promovează securitatea lucrărilor de mentenanţă în întreaga Europă. Campania a fost gândită să treacă printr-un ciclu de doi ani, în vederea eficientizării atingerii obiectivelor Strategiei Comunitare pentru Sănătate și Securitate în Muncă 2007-2012. Campania este concepută pentru a implica o gamă largă de întreprinderi și organizații, adresându-se în special sectoarelor și întreprinderilor mici si mijlocii (IMM) supuse unui grad de risc ridicat, pentru a transmite mesajul esențial angajatorilor, furnizorilor, contractanților și angajaților acestora și pentru a-i încuraja să participe activ la realizarea obiectivelor campaniei. Strategia Agenției Europene este să reducă accidentele de muncă din UE cu peste 25 % în următorii ani, campania lansată trebuind:

ajute la sporirea gradului de sensibilizare cu privire la riscurile legate de mentenanţă, salvând vieţi în întreaga Europă şi

ne apropie de obiectivul principal al Agenției de a oferi “locuri

de muncă mai sigure şi mai sănătoase”. De la data lansării campaniei de către Agenţia Europeană pentru Sănătate și Securitate, bunele practici în domeniul securităţii lucrărilor de mentenanţă au fost promovate de partenerii din întreaga Europă printr-o gamă largă de activităţi, asigurându-se multiplicarea mesajului Campaniei Europene “Mentenața în condiții de securitate”, în al doilea an al campaniei punându-se accentul pe evaluarea riscurilor. În România, Inspectoratele Teritoriale de Muncă au organizat numeroase întâlniri de lucru, seminarii şi conferinţe, cu rol de diseminare a informațiilor, asigurarea instrumentelor, crearea resurselor anexe și îmbunătățirea cooperării între lucrători și angajatori – ambele părți fiind conștientizate și responsabilizate prin teme specifice, cum ar fi

cele mai recente produse şi servicii disponibile, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor în domeniul securității și sănătății în muncă;

sisteme care să dezvolte, evalueze şi să ateste competenţa personalului responsabil pentru instalarea şi mentenanţa echipamentelor în zonele periculoase;

îmbunătățirea conditiilor de securitate și sănătate în muncă în vederea creșterii productivității;

crearea unei culturi de securitate și sănătate în muncă;

evaluarea riscurilor din sistemul de muncă ca și punct de plecare în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.

Sunt convins că acest proiect a participat activ la mărirea gradului de conștientizare a partenerilor sociali asupra evaluării riscurilor, a oferit vizibilitate și a atins obiectivele ambiţioase stabilite, înscriindu-se în rândul numeroaselor acțiuni de succes de acest gen lansate de Agenția Europeană.

Dantes Nicolae BRATU Inspector General de Stat, Inspecția Muncii

Cuvânt înainte

Simpozionul tehnico-ştiinţific cu tema Mentenanţa în condiţii de securitate – Prevenirea riscurilor în activităţile de mentenanţă”, organizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Cluj, împreună cu Universitatea Tehnică din Cluj Napoca şi Asociaţia Generală a Inginerilor din România – AGIR, Filiala Cluj este cuprins în cadrul Săptămânii Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă. Mentenanța este un concept care desemnează ansamblul operaţiilor, activităţilor și proceselor de întreţinere și reparaţie ale unui sistem tehnic aflat în funcţiune (echipamente, maşini, aparate, mecanisme diverse etc.) . Rolurile pe care le capătă activitatea de întreţinere și cea de reparaţie în viața unui sistem tehnic, dictează, formează și caracterizează procesul de mentenață. Astfel, rolul activităţii de întreţinere este acela de a păstra în stare bună și foarte bună un sistem tehnic aflat în funcţiune și exploatare cu scopul de a face ca durata sa de viață să fie cât mai mare. Rolul activităţii de reparaţie este acela de repunere în funcţiune, de refacere a stării de funcţionare a sistemului tehnic care a suferit diverse defecţiuni sau care a atins un nivel de uzură cronică. Activitatea de mentenanţă este foarte frecventă, vizând fiecare loc de muncă, din fiecare sector industrial, și privește personalul de la toate nivelurile (nu numai lucrătorii responsabili cu efectuarea mentenanţei). Mentenanța este importantă, fiind o necesitate, căpătând prioritate în viața oricărei firme sau unități care are în exploatare un sistem tehnic.

1

1 mentenánță s. f. Totalitatea operațiilor de întreținere și reparație ale unui sistem tehnic. (< fr. maintenance).

Există 3 perioade care determină durata de viață

a unui sistem tehnic, care se cunosc și se regăsesc, fiind evidente pentru orice sistem tehnic aflat în

funcţiune. Perioada I sau a "tinereţii" sistemului tehnic, este perioada care începe în momentul montării și dării în folosință pentru prima dată a sistemului tehnic și se încheie în momentul expirării perioadei de garanţie oferită de producătorul sistemului tehnic. Perioada II sau a "maturităţii" sistemului tehnic, este perioada care începe în momentul primei revizii și întreţineri capitale

a sistemului tehnic și se încheie în momentul intrării

acestuia în perioada III. Perioada III sau a "bătrâneții" sistemului tehnic, este perioada în care sistemul tehnic încă mai funcţionează deşi a fost revizuit și reparat de nenumărate ori. În această perioadă funcţionarea sistemului tehnic se realizează la parametri foarte scăzuţi, cu un randament redus, caracteristica principală a sistemului fiind uzura fizică și cea morală. Perioada III se încheie în momentul în care sistemul tehnic este definitiv scos din uz. În acest context intervine rolul procesului de mentenanță și al specialiştilor din domeniu. Înţelegerea perioadelor de funcţionare a sistemelor tehnice, delimitarea corectă a acestor perioade, identificarea, limitarea sau eliminarea factorilor de risc la adresa duratei de viață a sistemelor tehnice, planificarea corectă a perioadelor de revizii, întreţineri și reparaţii sunt responsabilități ce revin domeniului mentenanței, aceasta fiind importantă, vitală pentru un sistem tehnic aflat în exploatare. Abordarea structurată a mentenanţei în condiţii de securitate, prevede cinci reguli de bază pe care locurile de muncă din toate sectoarele industriale să le poată respecta: • planificarea; • asigurarea siguranţei zonei de lucru; • utilizarea echipamentelor corespunzătoare; • desfășurarea activităţii conform planificării; • efectuarea ultimelor verificări. Mentenanța poate fi preventivă și corectivă. Mentenanța preventivă înseamnă înţelegerea corectă de către specialişti a condiţiilor de funcţionare, de revizie și întreţinere a sistemului tehnic. Aceasta

presupune cunoaşterea specificaţiilor de exploatare și întreţinere existente în manualele tehnice ale sistemului, precum și aplicarea întocmai a cerinţelor și specificaţiilor de întreţinere tehnică periodică. În funcţie de numărul de ore de funcţionare acumulate sau gradului de uzură înregistrat, pentru efectuarea reviziilor tehnice, reparaţiilor curente și a reparaţiilor capitale controlate, utilajele și sistemele tehnice aflate în exploatare sunt oprite în mod

controlat pe baza unor planificări riguroase realizate cu mult timp înainte (săptămâni sau luni). Mentenanța preventivă permite depistarea din timp, localizarea și identificarea defecţiunii sau a pieselor uzate, precum și calculul duratei de funcţionare în condiţii de siguranţă

a utilajului 2 . Dacă sistemul tehnic aflat în exploatare s-a oprit accidental datorită uzurii instaurate sau datorită apariţiei unor defecţiuni, intervine mentenanța corectivă prin intermediul căreia se repară sistemul tehnic defectat, o componentă a acestuia sau un ansamblu de componente. Defecţiunile sau uzura cronică ale unui sistem tehnic aflat in exploatare sunt cauzate de o serie de factori precum: eroarea umană; lipsa de competență a personalului care operează cu sistemul și deci utilizarea inadecvată; montarea incorect a sistemului; exploatarea agresivă și exagerată; lipsa sau insuficienta operaţiunilor de revizie și întreţinere ale sistemului tehnic prevăzute în specificaţiile și manualele tehnice de exploatare (ignorarea mentenantei preventive). Acest ultim caz, ignorarea mentenanței preventive, este cel mai frecvent factor întâlnit în majoritatea cazurilor de defectare sau de uzură cronică a unui sistem tehnic aflat în funcţiune și exploatare. Mentenanța preventivă implică costuri foarte mici în raport cu mentenanța corectivă, practica

2 În acest mod este posibilă planificarea opririi, pregătirea echipei de intervenţie, comandarea pieselor de schimb necesare (acolo unde este cazul) și reducerea la minim a duratei de staţionare pentru revizii, întreţinere și reparaţii.

dovedind clar că mentenanța corectivă este mult mai costisitoare decât mentenanța preventivă (în foarte multe situaţii se impune schimbarea întregului sistem tehnic, cea mai nefericită situaţie).

Riscul producerii de accidente de muncă pe parcursul activităţilor de mentenanţă este ridicat. Se estimează că 10-15 % dintre accidentele de muncă soldate cu deces și 15-20 % din numărul total de accidente sunt asociate mentenanței. Multe dintre accidentele de muncă sunt cauzate de activităţi de mentenanţă a echipamentelor și utilajelor de muncă:

accidentele tipice asociate mentenanţei includ căderi de la înălţime, striviri de către utilajele aflate în mișcare și accidentele în care sunt implicate obiecte în cădere.

de

activităţile de mentenanţă, cele mai frecvente sunt afecţiunile musculoscheletale (deoarece activitatea se desfășoară, de regulă, într-un loc foarte strâmt sau în condiţii de frig sau umezeală excesive), și afecţiunile respiratorii, prin inhalarea de pulberi și vapori . La nivel european, întreţinerea locurilor de muncă reprezintă, în primul rând, o obligaţie legală. Începând cu 1989, au fost adoptate o serie de directive europene care stabilesc cadrul general de cerinţe minime privind protecţia lucrătorilor. Aceste directive se aplică și activităţilor de mentenanţă. În primul rând, printre acestea se numără directiva-cadru care impune angajatorilor să desfășoare o evaluare a riscurilor la locul de muncă. Mai mult decât atât, angajatorii au obligaţia morală de a proteja securitatea și sănătatea personalului în fiecare aspect al activităţii acestuia. Angajatorii nu trebuie să se limiteze doar la respectarea obligaţiilor legale, ci ar trebui să dovedească prin puterea exemplului un angajament real faţă de securitate și sănătate.

Printre

problemele

de

sănătate

cauzate

3

3 În cazul lucrătorilor din domeniul întreţinerii clădirilor se poate constata, spre exemplu, o predispoziţie spre îmbolnăvire și/sau o rată ridicată a mortalităţii asociată expunerii la azbest. Dermatitele pot fi cauzate de expunerea la substanţe periculoase.

Din punct de vedere financiar, o înţelegere greșită a activităţilor de mentenanţă este extrem de costisitoare, putând implica pierderi ale venitului, amenzi, cheltuieli asociate proceselor judiciare, reducerea productivităţii întreprinderii, ajungându-se la pierderea reputaţiei acesteia. Mentenanţa în condiţii de securitate este în interesul angajatorilor: gestionarea corespunzătoare a securităţii și sănătăţii în muncă (SSM) este benefică întreprinderii, fiind o caracteristică a organizaţiilor eficiente. În cazul mentenanţei, se stabilește și o legătură între gestionarea corespunzătoare a SSM și procedurile de asigurare a calităţii . Procesul de mentenanţă se află în centrul bunei practici de lucru în condiţii de securitate și sănătate. În timp ce detaliile specifice variază la nivelul sectoarelor industriale (de exemplu, în funcţie de tipurile specifice de utilaje utilizate), există principii comune mentenanţei propriu-zise în toate locurile de muncă din Europa. Aceste principii comune includ necesitatea ca mentenanţa să înceapă printr-o planificare corectă care să acopere aspectele legate de securitate și sănătate și să respecte o abordare structurată bazată pe evaluarea riscurilor, cu roluri și responsabilităţi clare pentru lucrătorii din domeniu, linii directoare clare de respectat, pregătire și echipamente adecvate și verificări periodice pentru asigurarea bunei desfășurări a activităţii și a faptului că nu s-au creat noi riscuri. Este esenţial ca mentenanţa să fie văzută ca un proces ce trebuie gestionat în mod sistematic, și nu ca o simplă obligaţie singulară. Locurile de muncă din Europa au nevoie de o abordare integrată a mentenanţei, bazată pe evaluarea riscurilor, care să ţină seama de aspectele privind securitatea și sănătatea la fiecare stadiu al procesului de mentenanţă și care să implice în mod direct lucrătorii în procesul de gestionare a

mentenanţei. Campania „Locuri de muncă sănătoase”

4

4 un utilaj întreţinut corespunzător va realiza produse de calitate superioară.

încurajează

angajatorii

respecte

această

abordare

integrată.

Cu ocazia acestei manifestări științifice, se prezintă lucrări/articole/studii elaborate de inspectori de muncă, cadre didactice universitare, cercetători ştiinţifici şi specialişti, pentru dezvoltarea informării în asigurarea unui mediu de muncă mai sănătos şi sigur, în atingerea obiectivului global al campaniei europene Locuri de muncă sănătoase - Mentenanţa în condiţii de securitate – Prevenirea riscurilor în activităţile de mentenanţă”.

- Mentenanţa în condiţii de securitate – Prevenirea riscurilor în activităţile de mentenanţă ”. XII

SPONSORII Simpozionului tehnico-ştiinţific PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂŢILE DE MENTENANŢĂ Cluj-Napoca 17-19 octombrie 2011

DE MENTENANŢĂ Cluj-Napoca 17-19 octombrie 2011 S.C. BANCA TRANSILVANIA S.A. – Cluj-Napoaca, Str. George

S.C. BANCA TRANSILVANIA S.A. – Cluj-Napoaca, Str. George Bariíu, Nr. 8

S.C. BOGART Construct S.R.L. - Cluj-Napoca, Bulevardul 1 Decembrie 1918, Nr. 38

S.C. COMPANIA DE APA SOMES S.A. - Cluj- Napoca, B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 79S.R.L. - Cluj-Napoca, Bulevardul 1 Decembrie 1918, Nr. 38 S.C. EMERSON S.R.L. - Cluj-Napoca, Str. Emerson

S.C. EMERSON S.R.L. - Cluj-Napoca, Str. Emerson Nr.4, Parcul Industrial Tetarom IISOMES S.A. - Cluj- Napoca, B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 79 S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. - Sucursala

Str. Emerson Nr.4, Parcul Industrial Tetarom II S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. - Sucursala ARDEAL - Cluj-Napoca,

S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. - Sucursala ARDEAL - Cluj-Napoca, Strada Oasului, Nr.8 – 10

S.C. TERAPIA S.A. - Cluj-Napoca, strada Fabricii, numarul 124Sucursala ARDEAL - Cluj-Napoca, Strada Oasului, Nr.8 – 10 S.C. MONO CONSTRUCTII S.R.L. - Cluj-Napoca, Str.

S.C. MONO CONSTRUCTII S.R.L. - Cluj-Napoca, Str. Macinului nr. 5

cuprins

POLITICA COMUNITARĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ÎN ACTIVITĂŢILE DE MENTENANŢĂ ŞI TRANSPUNEREA EI ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ, Ileana SPRIDON, Mihai Tudor MĂGDOIU 1

CULTURA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE, Partea I-a, Francisc SZOMBATFALVI-TŐRŐK, Mihai MĂGDOIU, Delia COMŞA 11

CULTURA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE, Partea a II-a, Francisc SZOMBATFALVI-TŐRŐK, Mihai MĂGDOIU, Delia COMŞA 19

MANAGEMENTUL RISCULUI, Diana IORGA 27

SUBSTANŢELE PERICULOASE, CAUZA BOLILOR PROFESIONALE ÎN JUDEŢUL SIBIU, ÎN PERIOADA 2006 – 2010, Carmen VONICA, Ştefan ŞERBULEA 33

EXECUTAREA OPERAŢIUNILOR DE MENTENANŢĂ ÎN ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE, Ioan RĂDULESCU 41

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DE MENTENANȚĂ DIN SECTORUL CONSTRUCȚIILOR, Romulus BOTEZAN 47

MENTENANȚA ÎN CONDIȚII DE SECURITATE PE ȘANTIERE TEMPORARE ȘI MOBILE IMAGINE, CONCEPT ȘI BUNE PRACTICI, Georgeta Mariana CHIOREANU, Marcel Ilie ROMAN 57

MENTENANŢA SISTEMULUI DE MUNCĂ - APLICARE PENTRU ACTIVITATEA HOTELIERĂ, Victor BOLCHIŞ, Delia TÂRLEA 63

MENTENANŢA LENJERIEI ÎN ACTIVITATEA DE CAZARE, Victor BOLCHIŞ 71

ASIGURAREA CURĂŢENIEI - ACTIVITATE DE MENTENANŢĂ, Victor BOLCHIŞ, Dorel PĂTRAŞCA 81

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITATEA DE MENTENANŢĂ LA FABRICAREA FURTUNURILOR DIN CAUCIUC, Dumitru CHEREGI 85

SĂNĂTATEA MUNCII - PARTICULARITĂŢI ÎN ACTIVITĂŢILE DE MENTENANŢĂ, Claudia BĂLĂNEAN, Hajnalka POLGAR, 93

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ, Julia STEJEREAN 101

RISCUL EXPUNERII LA AZBEST ÎN MENTENANŢĂ, Monica EŞANU, Claudiu

CĂRPINEANU, Marian CIPLEA

ROLUL MENTENANŢEI PREVENTIVE ÎN MONITORIZAREA EXPUNERII PROFESIONALE LA ZGOMOT, Sabin POP, Claudia BĂLĂNEAN 113

SISTEMUL DINAMIC DE GESTIONARE A RISCURILOR PROFESIONALE ÎN CADRUL UNEI ORGANIZAȚII, Gavrilă RODILĂ, Liliana MOLDOVAN 119

ANALIZA ŞI PROIECTAREA POSTULUI PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA

LA LOCUL DE MUNCĂ, Gavrilă RODILĂ, Constantin CANDREA

RISCUL BIOLOGIC ÎN LABORATOARELE DE ANALIZE MEDICALE, Anuţa COMAN 127

MENTENANŢA - CERINŢĂ MINIMĂ DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE, Ioan – Sorin BODEA 139

EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE ÎN ACTIVITATEA DE MENTENANȚĂ, Lica UNGUREANU, Dorin SENCHETRU 145

EVALUAREA RISCURILOR ÎN CONDIŢII DE CRIZĂ ECONOMICĂ, Dorin SENCHETRU, Lica UNGUREANU 151

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂŢILE DE MENTENANŢĂ, Remus PETRIKO, Mihai JĂDĂNEANŢ 157

CONSIDERAŢII PRIVIND MENTENABILITATEA ŞI REPARABILITATEA SISTEMELOR TEHNICE COMPLEXE, Partea I-a, Liviu SUCIU, Mihaela SUCIU, Marius GHEREŞ, Gavril BÂLC, Victor, ROŞ, Mircea BEJAN 163

CONSIDERAŢII PRIVIND MENTENABILITATEA ŞI REPARABILITATEA SISTEMELOR TEHNICE COMPLEXE, Partea a II-a, Liviu SUCIU, Mihaela SUCIU, Marius GHEREŞ, Gavril BÂLC, Victor, ROŞ, Mircea BEJAN 171

ECOLOGIA

MENTENANŢA, Francisc GNANDT, Radu

107

123

INDUSTRIALĂ

ŞI

VASIU

181

MENTENANȚA ÎN CADRUL SUSPENSIEI MATERIALULUI RULANT, Ioan VIDICAN, Mircea BEJAN 189

MENTENANŢA MECANISMULUI HIDRAULIC DE SERVODIRECŢIE ŞI SECURITATEA AUTOVEHICULELOR, Corneliu CRISTESCU, Ioana ILIE, Magdalena NEACȘU, Liliana DUMITRESCU, Constanţa CRISTESCU 197

SISTEME DE MENTENANŢĂ A AUTOVEHICULELOR, Corneliu JOLDOŞ 205

PREVENIREA RISCURILOR ÎN ACTIVITĂŢILE DE MENTENANŢĂ ALE AUTOVEHICULELOR, Adrian FLOROIU, Valentina-Iuliana LUPAŞCU 213

ÎNTREŢINEREA MODULELOR DINTR-O INSTALAŢIE DE ZINCARE TERMICĂ, Daniel Gheorghe LAKATOS, Nicolae BAL, Mircea BEJAN 221

MENTENANȚA INDUSTRIALĂ - APLICABILITATE ÎN SECTORUL ZOOTEHNIC, Ioan Aurel CHERECHEȘ, Mircea BEJAN 227

CREȘTEREA SIGURANȚEI ÎN EXPLOATARE A ASCENSOARELOR PRIN ECHIPARE CU MOTOARE HIDRAULICE SPECIALE, Radu VASIU, Lucia TOADER 237

MENTENANŢA ANGRENAJELOR MAŞINILOR-UNELTE, Florin ŢEPEŞ- BOBESCU, Mariana ARGHIR 243

ESTIMAREA EFECTELOR PSIHOACUSTICE ALE ZGOMOTULUI STRUCTURAL EMIS DE MAŞINILE-UNELTE, Alina-Sabina PAŞCA (căs.ŢEPEŞ-BOBESCU), Mariana ARGHIR 251

ANALIZA RISCURILOR NOI ŞI EMERGENTE ÎN CAZUL MAŞINILOR DE TĂIAT TABLE (GHILOTINE) ŞI MODERNIZAREA ACESTORA, Nicuşor Iosif URSA, Viorel ISPAS, Grigore COCIAN, Dumitru HALOSTĂ 259

PROBLEME DE MENTENANŢĂ ÎN PROCESUL DE AMBUTISARE LA RECE,

Mihai JĂDĂNEANŢ, Adrian BIRLAN

GENERATORUL DE AER CALD TIP A20 - MENTENANŢĂ, Florin MĂRCUŢ, Mihai JĂDĂNEANŢ 273

SECURITATEA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ LA ECHIPAMENTUL DE TIP TRANSPORTOR CU BANDĂ, Partea I-a, Alexandru CÎMPEAN, Constantin JUJAN, Narcis Dacian ZAMFIR, Petru DRAGOESCU 279

SECURITATEA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ LA ECHIPAMENTUL DE TIP TRANSPORTOR CU BANDĂ, Partea a II-a, Alexandru CÎMPEAN, Constantin JUJAN, Narcis Dacian ZAMFIR, Petru DRAGOESCU 289

SECURITATEA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ LA ECHIPAMENTUL DE TIP TRANSPORTOR CU BANDĂ, Partea a III-a, Alexandru CÎMPEAN, Constantin JUJAN, Narcis Dacian ZAMFIR, Petru DRAGOESCU 295

SECURITATEA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ LA ECHIPAMENTUL DE TIP TRANSPORTOR CU BANDĂ, Partea a IV-a, Alexandru CÎMPEAN, Constantin JUJAN, Narcis Dacian ZAMFIR, Petru DRAGOESCU 305

ASPECTE PRIVIND MENTENANŢA ŞI SECURITATEA MUNCII ÎN DOME-NIUL AERONAUTIC ÎN UTILIZAREA AERONAVELOR AEROCLUBULUI ROMÂNIEI,

267

Traian TOMESCU, Liviu ROMAN, Tudorel ROMAN, Dragoş POPA

INFORMATIZAREA MENTENANŢEI AJUTĂ LA REDUCEREA NUMĂRULUI ŞI GRAVITĂŢII DEFECTELOR ACCIDENTALE ŞI AVARIILOR, Sorin DIMOFTE 317

SECURITATEA FUNCŢIONALĂ A SISTEMELOR ELECTRICE/ELECTRO- NICE/ELECTRONICE PROGRAMABILE REFERITOARE LA SECURITATE, Florin NEACŞU 325

311

LOCURI DE MUNCĂ MAI SIGURE PRIN LUCRĂRI ADECVATE DE MENTENANŢĂ INFORMATIZATĂ, Gheorghe BERINŢAN 335

PREZENTAREA METODELOR DE MENTENANŢĂ PENTRU ECHIPAMENTE

TEHNICE, Marian NOVOSIVSCHEI

UN NOU SET DE STANDARDE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCURILOR

Partea I-a, Mircea PETRINA, Adrian BUJOR, Mircea BEJAN

UN NOU SET DE STANDARDE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCURILOR

Partea a II-a, Mircea PETRINA, Adrian BUJOR, Mircea BEJAN

BUNE PRACTICI ÎN EVALUAREA RISCURILOR LA LOCUL DE MUNCĂ PROIECTARE, UTILIZARE, MENTENANȚĂ, Adrian BUJOR 369

DESPRE MENTENANȚĂ, Ciucă Andrei 377

REGULI DE BAZĂ ÎN ASIGURAREA SECURITĂŢII LUCRĂTORILOR ÎN TIMPUL ACTIVITĂŢII DE MENTENANŢĂ, Vasile SUCIU 383

MENTENANŢA UTILAJELOR ŞI ECHIPAMENTELOR. FUNCŢIUNE SUPORT ÎN CADRUL UNEI COMPANII DE SUCCES PENTRU CREŞTEREA SIGURANŢEI ŞI SĂNĂTĂŢII LA LOCURILE DE MUNCĂ, Remus FURTUNĂ, Laurenţiu GROBNICU 393

APRECIEREA RISCURILOR LEGATE DE MAŞINI ŞI ALTE ECHIPAMENTE DE MUNCĂ PROIECTARE, UTILIZARE, MENTENANŢĂ, Adrian BUJOR 403

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU ACTIVITĂȚILE DE MENTENANȚĂ CE IMPLICĂ CONTRACTORI, Partea I-a, Adrian BUJOR 411

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU ACTIVITĂȚILE DE MENTENANȚĂ CE IMPLICĂ CONTRACTORI, Partea a II-a, Adrian BUJOR 417

EVALUAREA RISCURILOR LEGATE DE EXPUNEREA LA ZGOMOT A LUCRĂTORILOR DE MENTENANȚĂ, Adrian BUJOR 425

PERICOLE ŞI RISCURI ÎN ACTIVITATEA DE MENTENANŢĂ A AUTOVEHICULELOR, Ovidiu MIHAIU, Marinel MITRAŞCA 435

INSTRUIREA - INSTRUMENT AL PREVENIRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE, Liliana MOLDOVAN, Gavrilă RODILĂ 451

INSTRUIRE ŞI FORMARE DIN PUNCT DE VEDERE AL RELAŢIILOR DE MUNCĂ ŞI AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ, Partea I-a, Ştefan Gabriel ŞERBULEA 455

INSTRUIRE ŞI FORMARE DIN PUNCT DE VEDERE AL RELAŢIILOR DE MUNCĂ ŞI AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ, Partea a II-a, Ştefan Gabriel ŞERBULEA 463

347

353

361

EVALUAREA NECESARULUI ŞI METODELOR DE INSTRUIRE A LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII ȘI SĂNĂTĂȚII ÎN MUNCĂ PENTRU ACTIVITĂȚILE DE ÎNTREȚINERE-MENTENANȚĂ, Adrian BUJOR 469

EVALUAREA RISCURILOR ŞI INSTRUIREA LUCRĂTORILOR, Ovidiu Tiberiu NAGY, Traian RAD 477

ASPECTE PRIVIND MENTENANŢA SISTEMELOR INDUSTRIALE, Ştefan Cosmin NUŢU, Mihail Călin NUŢU 481

REALIZAREA ÎN CONDIŢII DE SIGURANŢĂ A LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ EFECTUATE LA ÎNĂLŢIME, ÎN CADRUL INSTALAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE, Gabriel HARAGOŞ 489

MENTENANŢA ÎN ACTIVITATEA DE FABRICARE A CIMENTULUI, Gavril JUDEŢ 497

DATE STATISTICE PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ DIN ACTIVITATEA DE MENTENANŢĂ, ÎNREGISTRATE ÎN JUDEŢUL MARAMUREŞ, Traian RAD TĂUT, Costel Iacov BORCA 505

STATISTICA ACIDENTELOR DE MUNCĂ ÎN ACTIVITĂŢILE DE

MENTENANŢĂ, Ovidiu Tiberiu NAGY, Emilian ROŞCA

CONSTANŢA ACCIDENTELOR, Ovidiu Tiberiu NAGY 519

CORELAREA DEFINIŢIILOR ACCIDENTELOR, Ovidiu Tiberiu NAGY, Traian RAD 525

ÎNREGISTRAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ, Ovidiu Tiberiu NAGY 529

INDICE DE AUTORI 533

PROIECTUL Pregătire, instruire, educare în vederea asimilării de procese tehnologice inovative, îmbunătăţirea practicilor manageriale și a protecţiei mediului în sectoarele calde” 535

Revista OBIECTIV 538

513

POLITICA COMUNITAR Ă ÎN DOMENIUL SECURIT ĂŢ II Ş I S Ă N Ă T

POLITICA COMUNITARĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ÎN ACTIVITĂŢILE DE MENTENANŢĂ ŞI TRANSPUNEREA EI ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

Ileana SPRIDON, Mihai Tudor MĂGDOIU

COMMUNITY POLICY ON SAFETY AND HEALTH IN THE MAINTENANCE ACTIVITIES AND IT’S TRANSPOSITION IN THE NATIONAL LEGISLATION

The main objective of the European Union was the creation of the Common Market, without internal commercial limits and with the constraint of common levels regarding the occupational health and safety, able to allow the free circulation of the labor force.

Cuvinte cheie: mentenanţă, securitate, pericol, risc, evaluare, planificare Keywords: maintenance, security, danger, risk, assessment, planning

1. Introducere

Mentenanţa este definită de standardul european EN 13306 [1], ca fiind combinaţia tuturor acţiunilor tehnice, administrative şi manageriale pe durata ciclului de viaţă al unui echipament, având rolul de a-l menţine sau de a-l repune într-o stare în care poate executa funcţia dorită. Mentenanţa este un termen generic pentru o varietate de operaţiuni din sectoare extrem de diferite şi din toate tipurile de medii de lucru.

Programul de asigurare a mentenanţei constă în ansamblul măsurilor organizatorice, responsabilităţile, procedurile şi resursele prin care se pun în practică orientarea şi obiectivele generale de mentenanţă şi anume:

organizarea şi planificarea activităţilor;

dotărilor,

gestionarea

echipamentelor

şi materialelor

utilizate;

alegerea şi implementarea tipurilor de mentenanţă;

evaluarea şi analizarea rezultatelor;

controlul costurilor.

2. Legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Scurt istoric

2.1. Sistemul legislativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în România

Primele manifestări de protecţie a muncii în România au apărut la sfârșitul secolului XIX, evoluând în strânsă legătură cu dezvoltarea industrială. “Legea sanitară”, consemnată şi aprobată în 1874, reglementează aspecte de sănătate în muncă. În 1894 a apărut primul act normativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, “Regulamentul pentru industriile insalubre”, care cuprindea dispoziţii obligatorii privind munca femeilor şi a tinerilor, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă. Între anii 1920 și 1940, „Serviciul de Igienă Industrială” se ocupa de aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, funcţionând în cadrul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. În Codul Penal din 1927 protecţia muncii era înscrisă în art. 488 alin 2, formal, patronul fiind pedepsit numai dacă încalcă dispoziţiile legale de trei ori în decursul a doi ani. În 1949 prin decretul nr. 359/1949 s-a înfiinţat Consiliul pentru Protecţia Muncii, din subordinea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, organism care cuprindea reprezentanţi ai Confederaţiei Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificării, ai Ministerului Învăţământului şi responsabili cu protecţia muncii. În 1965 a fost dată Legea nr.5/1965 cu privire la protecţia muncii” care a reuşit prin efectele ei, să se apropie de standardele europene în materie, să contureze cadrul organizatoric şi legislativ necesar derulării activităţii de producţie în condiţii de securitate şi sănătate în muncă. În 1966 a fost organizat Comitetul de Stat pentru

Protecţia Muncii, organism independent al statului, organizat pe două niveluri: central si teritorial. După 1989 s-au produs multe schimbări în viaţa economică şi socială a României, ce au impus modificarea structurii şi conţinutului legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă. Astfel, încă din anul 1990 s-au întreprins măsuri pentru revizuirea reglementărilor din domeniul protecţiei muncii pentru a crea un nou sistem legislativ, al cărui principiu fundamental să fie armonizarea cu prevederile directivelor Uniunii Europene, cu cele ale convenţiilor şi recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Tot în anul 1990 a fost reproiectată structura organizatorică şi funcţională a instituţiei protecţiei muncii, aceasta fiind integrată in cadrul Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale. Ca urmare a ratificării, la 5.04.1993, a Acordului European, care instituia o asociere între România şi Uniunea Europeana în vederea acceptării ulterioare a ţării noastre ca membru cu drepturi depline al U.E. s-a început un proces lung de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară. Astfel prin transpunerea Directivei Cadru 89/391/CEE în “Legea nr. 90/1996″ şi în Normele metodologice de aplicare a Legii Protecţiei muncii nr. 90/1996, au fost preluate principiile prevenirii, precum şi o serie de măsuri care vizau îmbunătăţirea securităţii si sănătăţii în muncă. “Legea 90/1996şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 90/1996, au reglementat, pe o perioadă de 10 ani, cadrul organizatoric al protecţiei muncii şi atribuţiile organismelor statului privind coordonarea şi controlul acestei activităţi. În România modernă securitatea este garantată prin Constituţie:

art. 22 (1) „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanelor sunt garantate”;

art. 41 (2) „Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială….Odată cu aderarea la Uniunea Europeana, România a fost nevoită să transpună integral prevederile directivelor europene din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. La 1 octombrie 2006 a fost aprobată Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, care abrogă Legea nr. 90/1996 şi Normele metodologice de aplicare, şi prin care a fost transpusă integral Directiva Cadru a Uniunii Europene

89/391/CEE.

Legea nr. 319/2006 stabileşte principiile generale, drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi lucrătorilor în vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi, măsurile pe care trebuie să le ia angajatorii în acest scop.

2.2. Sistemul legislativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în UE

Uniunea Europeană reprezintă rezultatul eforturilor depuse de către promotorii Europei comunitare începând din anul 1950. Tratatul de la Paris din 1951 de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (ECSC/CECA) a deschis piaţa comună a cărbunelui şi a oţelului între cele 6 state fondatoare (Belgia, RFG, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos). În 1957, după ce proiectul constituirii unei armate europene s-a izbit, în 1954, de refuzul de ratificare al Adunării Naţionale Franceze cele 6 state membre au decis prin Tratatul de la Roma constituirea Comunităţii Economice Europene (CEE), bazată pe libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi forţei de muncă (piaţa comună) şi a Comunităţii Europene de Energie Atomică (EUROATOM). Doua articole din acest tratat se referă la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă şi a protecţiei contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. În anul 1957, ca urmare a unui grav incendiu declanșat în 1956 în minele din Belgia şi care a antrenat moartea a 264 mineri, Consiliul de Miniştri al CECA a convocat o conferinţă tripartită referitoare la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. Aceasta conferinţă s-a finalizat prin crearea Organului permanent pentru securitate și salubritate în minele de huilă şi alte industrii extractive (numit Organul Permanent), al cărui rol a fost de a ajuta Comisia în pregătirea iniţiativelor legislative (directive) din acest domeniu. În 1974, prin decizie a Consiliului a fost creat Comitetul Consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă (Comitetul Consultativ), recunoscut de Comisie ca forum privilegiat de consultare a partenerilor sociali. În anii 1978 şi 1984 au fost lansate programe de acţiune în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă şi adoptarea unor măsuri legislative. În anul 1987 prin Actul Unic European se face o importantă revizuire a Tratatului de la Roma prin introducerea art. 118a creându-se baza juridică specifică asigurării securităţii şi sănătăţii muncitorilor. Art. 118a stipulează angajamentul statelor membre de a promova îmbunătăţirea condiţiilor de muncă în scopul protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi fixează drept obiectiv armonizarea progresivă a condiţiilor existente în acest domeniu. În anul 1988 Comisia a adoptat cel de al III-lea program de acţiune în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, constând dintr-o serie de propuneri de texte legislative în domeniile în care existau probleme majore de securitate şi sănătate, cu accent pe dimensiunea socială a realizării pieţei interne.

Anul 1989 marchează o serie de acţiuni importante în domeniul

social:

adoptarea Directivei Cadru 89/391/CEE;

Carta socială;

Programul de acţiune referitor la punerea în aplicare a cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor. În februarie 1992 se semnează Tratatul de la Maastricht de înfiinţare a Uniunii Europene, care va intra în funcţiune la 1 noiembrie 1993. Printre punctele importante cuprinse în Tratatul de la Maastricht este şi cel care se referă la extinderea Europei sociale prin punerea în practică a Cartei Comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor, adoptată în anul 1989. La 29 octombrie 1993 Consiliul European a decis la reuniunea de la Bruxelles, crearea Agenţiei Europene pentru securitate şi sănătate în muncă. Legislaţia primară a Uniunii Europene are aplicabilitate generală, este în întregime obligatorie şi se aplică în mod direct tuturor statelor membre. Legislaţia primară cuprinde:

Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (ECSC/CECA), 1951;

Tratatul de la Roma, 1957, de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) cu modificările din 1987 aduse prin Actul Unic European;

Atomică

Tratatul

Comunităţii

Europene

pentru

Energie

(EUROATOM), 1957;

Tratatul de la Maastricht (UE) 1992 și alte acte.

Legislaţia secundară cuprinde:

Directive (sunt obligatorii), care stabilesc cerinţele esenţiale de securitate, sănătate;

Standarde armonizate, (au caracter voluntar), care oferă o bază de conformitate cu cerinţele (obligatorii) formulate în directive;

Procedurile de atestare şi marcă de conformitate, care oferă dovada conformităţii cu cerinţele din directive. Directivele europene din domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă nu sunt acte normative obligatorii prin ele însele; acestea stabilesc doar scopul final care trebuie atins, lăsând la latitudinea statelor cărora le sunt adresate, mijloacele prin intermediul cărora să se realizeze acest scop. Directivele sunt adoptate de Consiliul Uniunii

Europene în calitatea sa „de legiuitor”, sau de Comisia Europeană a Parlamentului European în calitate de organism cu „iniţiativă legislativăşi de Consiliu. Directivele sunt în principiu, un instrument de armonizare a legislaţiilor statelor membre ale Uniunii Europene şi reglementează aspecte minimale care să fie preluate în legislaţiile interne ale statelor membre vizate. Fiecare stat membru poate adopta reglementări specifice, cu condiţia ca acestea să nu aibă prevederi mai puţin favorabile pentru beneficiarii lor decât cele prevăzute în directive. Directivele se adresează întregului Spaţiu Economic European (SEE) realizat în urma acordului din 1991, respectiv atât celor 25 de state membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE) cât şi celor 4 state nemembre ale CEE din cadrul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (Elveţia, Islanda, Norvegia şi Liechtenstein).

3. Mentenanţa în legislaţia europeană şi în legislaţia românească

Directiva 89/391/CEE a Consiliului - „directiva-cadru” privind punerea în aplicare a măsurilor de promovare a îmbunătăţirii securităţii și sănătăţii lucrătorilor în muncă, transpusă în Legea 319/2006, stabileşte obligaţiile angajatorilor legate de:

evaluarea riscurilor;

eliminarea factorilor de risc şi de accident;

informarea, consultarea;

participarea echilibrată şi formarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora.

Prevederile Directivei Cadru şi ale Legii 319/2006 se aplică

în toate sectoarele de activitate,

Securitate şi sănătate în muncă înseamnă “ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă”, conform art. 5, lit. n) din Legea 319/2006. În baza „directivei-cadru”, au fost adoptate o serie de directive individuale, toate prezentând relevanţă pentru efectuarea mentenanţei în condiţii de siguranţă, şi multe dintre acestea includ dispoziţii specifice privind activităţile de mentenanţă şi cerinţele referitoare la mentenanţă pentru a elimina pericolele de la locul de muncă. Directivele specifice care decurg din Directiva cadru 89/391/CEE, conform art. 16.(1) şi care conţin cerinţe minime de securitate şi sănătate în activităţile de mentenanţă sunt:

”,

art. 3.(1) din Legea 319/2006.

Directiva 89/655/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1146/2006, unde folosirea echipamentului de lucru presupune lucrări de întreţinere, prevede că:

angajatorul ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata folosirii sale, echipamentul de lucru să fie menţinut, prin metode de întreţinere corespunzătoare, la un nivel care să respecte dispoziţiile art. 4(1), a) sau b), după caz;

angajatorul ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de lucru, care sunt supuse unor influenţe putând genera deteriorări ce pot fi la originea unor situaţii periculoase, să facă obiectul: unor verificări periodice şi unor verificări speciale pentru a asigura că sunt menţinute condiţiile de sănătate şi securitate şi că deteriorările pot fi depistate şi remediate în timp util;

dacă se presupune că folosirea unui echipament de lucru poate prezenta un risc specific pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul se asigură că:

- folosirea echipamentului de lucru este rezervată numai persoanelor însărcinate să îl folosească;

- în cazul lucrărilor de reparaţii, transformare, întreţinere, lucrătorii în cauză sunt desemnaţi în mod expres să desfăşoare o astfel de activitate. De asemenea, directiva conţine cerinţe minime pentru dispozitivele de protecţie şi comandă şi dispoziţii privind mentenanţa:

operaţiunile de întreţinere trebuie să poată fi executate când echipamentul de lucru este oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate măsuri de protecţie corespunzătoare fie pentru executarea acestor operaţiuni, fie pentru ca aceste operaţiuni să fie executate în afara zonelor periculoase;

dacă pentru echipamentul de lucru există un carnet de întreţinere, acesta trebuie ţinut la zi;

lucrătorii trebuie să dispună de mijloace sigure de acces la toate zonele destinate operaţiunilor de producţie, reglare şi întreţinere şi să poată rămâne în condiţii de securitate în acestea. În plus, directiva conţine dispoziţii privind utilizarea echipamentelor de lucru prevăzute pentru lucrul temporar la înălţime, de exemplu, dispoziţii specifice privind utilizarea scărilor mobile, schelelor.

Directiva 89/654/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1091/2006, include, printre altele, cerinţa ca angajatorii să asigure:

să fie păstrate în permanenţă libere căile de circulaţie care conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise;

să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;

echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor să fie întreţinute şi controlate cu regularitate. Directiva 89/656/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1048/2006, prevede:

ca echipamentul individual de protecţie să fie distribuit gratuit de către angajator;

angajatorul garantează buna stare de funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare a echipamentului individual de protecţie. Directiva 98/24/CE a Consiliului privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, fizici şi biologici la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1218/2006, prevede că angajatorul asigură ca în activităţile de întreţinere, unde se poate prevedea posibilitatea unei expuneri semnificative la riscuri legate de prezenţa agenţilor chimici care pot produce efecte dăunătoare asupra securităţii şi sănătăţii, să fie inclusă în evaluarea riscurilor; eliminarea sau reducerea la minim a agenților chimici periculoşi pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de muncă prin:

proiectarea şi organizarea sistemelor de lucru la locul de muncă;

asigurarea unui echipament corespunzător pentru lucrul cu agenţi chimici şi proceduri de întreţinere care asigură sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de muncă etc. Directiva 92/91/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1050/2006,

conţine, printre altele, cerinţe minime aplicabile sectoarelor de pe ţărm şi din larg, incluzând dispoziţii privind mentenanţa. Directiva 92/104/CEE a Consiliului privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă şi în subteran, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1049/2006, prevede că angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că:

locurile de muncă sunt proiectate, construite, echipate, date în folosinţă, exploatate şi întreţinute în aşa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea proprie ori a celorlalţi lucrători;

activităţile care comportă un risc special sunt încredinţate numai personalului competent şi se execută conform instrucţiunilor date. Directiva 93/103/CE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1135/2006, prevede că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că armatorii:

asigură întreţinerea tehnică a navelor, instalaţiilor şi dispozitivelor, iar defecţiunile constatate sunt eliminate cât mai repede posibil. Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii), transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1876/2005, Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot), transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 493/2006, şi Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri şi unde electromagnetice, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1136/2006, directive care includ obligaţia angajatorului de a evita şi/sau reduce durata expunerii lucrătorilor prin “programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a posturilor de lucru”, (art. 16 d) din HG 1136/2006). Directiva 92/57/CEE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate care se aplică pe şantierele temporare sau mobile, a fost transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 300/2006, şi stabileşte obligaţiile generale ale angajatorilor în conformitate cu

prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/2006 şi pentru activităţi de mentenanţă în construcţii sau în inginerie civilă. Alte directive europene transpuse în acte normative româneşti şi care aduc reglementări în domeniul mentenanţei sunt:

Directiva 92/58/CEE a Consiliului privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 971/2006; Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1058/2006; Directiva 83/477/CEE a Consiliului din 19 septembrie 1983 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă individuală în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE), modificată de Directiva 91/382/CEE a Consiliului, Directiva 98/24/CE a Consiliului, Directiva 2003/18/CE a Consiliului şi Directiva 2007/30/CE, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1875/2005; Directiva 2000/54/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr. 1092/2006; Directiva 2004/37/CE a Consiliului, privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, transpusă în Hotărârea Guvernului nr.

1093/2006.

BIBLIOGRAFIE

[1] * * * Legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, Editura SISTECH, Craiova, 2006. [2] * * * inspectmun.ro. [3] * * * osha.europa.ro.

Ileana SPRIDON inspector de muncă Mihai Tudor MĂGDOIU inspector de muncă Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu

CULTURA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE Partea I-a Francisc SZOMBATFALVI-T Ő R Ő K, Mihai M Ă

CULTURA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE

Partea I-a

Francisc SZOMBATFALVI-TŐRŐK, Mihai MĂGDOIU, Delia COMŞA

THE OCCUPATIONAL RISKS PREVENTION CULTURE

The European Union Strategy on Health and Safety has identified education and training as key factors to strengthen the prevention culture. Education about occupational health and safety does not start with entry into the world of work – it should be part of the school curriculum or a vocational subject in its own right. The aim of this work paper is to present the project developed by the Territorial Labor Inspectorate Sibiu, which tackles issues regarding the implementation of an educational programmed for the youth, regarding the occupational risks prevention at the work places.

Cuvinte cheie: prevenirea prin educaţie, riscuri ocupaţionale, proiect de parteneriat, instruire elevi Keywords: prevention through education, occupational risks, partnership project, training students

1. Introducere

1.1. Contextul european

”Va veni o zi când toate naţiunile acestui continent, fără să-şi piardă trăsăturile distincte sau individualitatea glorioasă, vor fuziona şi vor forma frăţia europeană. Va veni o zi în care nu vor mai exista alte câmpuri de bătălie decât cele în plan spiritual. Va veni o zi când gloanţele şi bombele vor fi înlocuite cu voturi”- aceasta era profeţia rostită de Victor Hugo în 1849, prezicere utopică pentru acea vreme. Şi totuşi, după mai bine de un secol utopia a devenit realitate.

Având în vedere faptul că în cadrul politicilor sociale ale Uniunii Europene se urmăresc aspecte cum ar fi echilibrul între viaţa personală şi muncă, satisfacţia muncii, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, pregătirea şi avansarea personalului, dreptul muncii, securitatea şi sănătatea în muncă s-a constituit şi se constituie ca un sector extrem de important. Acest lucru se datorează faptului că se pleacă de la ideea că un mediu de muncă mai sănătos şi mai sigur este un factor de performanţă pentru economie şi companii. Încă din anul 1998, Comitetul Consultativ pentru Securitate şi Sănătate în Muncă a aprobat la Luxemburg principiile directoare referitoare la educaţia din stadii timpurii, precum şi strategia de instruire pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. În martie 2002, la Seminarul de la Bilbao, Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă în cooperare cu Comisia Europeană, a realizat primul pas în dezbaterea aspectelor de integrare a securităţii şi sănătăţii în muncă în politicile educaţionale şi practicile la nivelul Uniunii Europene. Seminarul desfăşurat la Roma în 2003, cu ocazia Conferinţei internaţionale privind securitatea şi sănătatea în muncă în întreprinderi mici şi mijlocii a avut tema ”Integrarea securităţii şi sănătăţii în muncă în învăţământ – lucrătorii de mâine”. Cu această ocazie s-a convenit asupra nevoii elaborării unei strategii europene, bazate pe obiective calitative şi cantitative, în scopul pregătirii tinerilor pentru viaţa profesională. Seminarul s-a încheiat cu ”Declaraţia de la Roma privind integrarea securităţii şi sănătăţii în muncă în învăţământ şi formarea profesională”, a cărui principal obiectiv îl constituie pregătirea şi susţinerea tinerilor, precum şi angajarea şcolilor şi instituţiilor de formare profesională în acţiunile de pregătire şi asigurare a unei forţe de muncă mai sigure şi mai sănătoase pentru Uniunea Europeană de mâine.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv s-au avut în vedere aspecte referitoare la pregătirea copiilor şi tinerilor pentru a face faţă provocărilor vieţii profesionale, asigurarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, garantarea educaţiei continue pe parcursul vieţii pentru toţi cetăţenii, şi în special pentru angajaţi, îmbunătăţirea şi implicarea sistemului educaţional şi de formare în promovarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, focalizarea clară a strategiei pe tineri, mai ales că, după extinderea Uniunii Europene din mai 2007 se preconiza o creştere a numărului de tineri la circa 75 milioane de persoane.

1.2. Contextul românesc

În România, la fel ca în toate statele membre UE se are în vedere faptul că tinerii joacă un rol important, tocmai pentru că ei reprezintă una dintre cele mai importante resurse. Însă, pentru ca modelul comunitar să fie susţinut, sunt necesare programe şi politici cu impact social şi educaţional în rândul

tinerilor pentru a facilita tranziţia acestora de la adolescenţă spre viaţa adultă, într-o societate aflată în permanentă schimbare. Tocmai de aceea, în condiţiile actuale, pentru a permite adaptarea rapidă la schimbările generate de integrarea în Uniunea Europeană şi de globalizarea tot mai accentuată a relaţiilor economice, trebuie acordată

o importanţă mai mare educaţiei pentru profesiune ca parte integrantă

a procesului educaţional.

1.3. Factori modelatori fundamentali ai comportamentului preventiv faţă de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă

În conformitate cu statisticile europene, rata accidentelor de muncă în cazul lucrătorilor tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 24 ani, este cu 50 % mai mare decât la orice altă grupă de vârstă

lucrătorilor. Legislaţia românească din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care s-a aliniat la cea europeană şi la principiile Declaraţiei de la Roma, asigură protecţia lucrătorilor tineri şi solicită în acelaşi timp mediului educaţional şi angajatorilor să evalueze cu toată seriozitatea riscurile la locurile acestora de muncă şi să asigure măsurile de prevenire, instruire şi formare specifice impuse de acestea. În cazul când tinerii se află sub vârsta minimă de absolvire a şcolii, angajatorul are obligaţia de a ţine cont, în procesul de evaluare a riscurilor, de lipsa experienţei şi a informaţiilor privind riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, de lipsa de maturitate a acestora în abordarea unor activităţi la locul de muncă, având sarcina să realizeze evaluarea riscurilor înainte ca tinerii să înceapă lucrul. Ca regulă generală, tinerilor sub 18 ani nu trebuie să li se permită efectuarea acelor activităţi care implică expunerea la substanţe

a

18 ani nu trebuie s ă li se permit ă efectuarea acelor activit ăţ i care
18 ani nu trebuie s ă li se permit ă efectuarea acelor activit ăţ i care
18 ani nu trebuie s ă li se permit ă efectuarea acelor activit ăţ i care

toxice sau cancerigene, la radiaţii, la temperaturi excesive, zgomot sau vibraţii etc.

1.4. Rolul şcolii

Se ştie că şcoala este instituţia specializată a societăţii, care realizează activităţile de educaţie, conform unor obiective pedagogice prestabilite ale procesului de învăţământ. Integrarea securi- tăţii şi sănătăţii în muncă în învăţământ constituie o componentă cheie a dezvoltării culturii de prevenire a riscurilor prin învăţarea de către tineri a modului de a trăi şi lucra în condiţii de securitate. Activitatea Agenţiei Naţionale în acest domeniu, sprijină strategia Comisiei Europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care recomandă ca "securitatea şi sănătatea în muncă să constituie parte a curriculei şcolare, mai ales în vederea conştientizării acestor aspecte (mai mult decât securitatea rutieră pentru care există formare în unele ţări) sau ca tematică în formarea profesională privind propriile drepturi". Această secţiune va fi actualizată permanent, întrucât este un element cheie în efortul de a contribui la dezvoltarea culturii europene de prevenire a riscurilor. Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în mediul educaţional, are menirea de a se ocupa de dezvoltarea bazei informaţionale a personalităţii umane (care la această vârstă se află într-un continuu proces de reaşezare şi remodelare, în funcţie de solicitările mediului social), de întărirea încrederii în capacităţile proprii, pentru a putea rezista la efortul fizic şi psihic impus de activităţile profesionale, de formare şi dezvoltare a trăsăturilor pozitive de caracter, de stimulare şi dezvoltare a dorinţei de afirmare în profesia aleasă.

ă s ă turilor pozitive de caracter, de stimulare ş i dezvoltare a dorin ţ ei

2. Riscurile ocupaţionale

Capacitatea de muncă a tinerilor este determinată în mare măsură de particu- larităţile morfofunc- ţionale şi psihologice ale adolescenţei. Pentru ţara noastră se consi- deră adolescenţă perioada cuprinsă între 12 și 18 ani la fete şi între 14 şi 20 ani la băieţi.

O serie de tulburări ce pot apare în adolescenţă reduc capacitatea de muncă, dintre acestea menţionându-se: dezvoltarea insuficientă, deformaţiile şi dizarmoniile somatice, tulburările funcţionale ca distonii, sinchinezii, tremol al extremităţilor, tulburări de coordonare a mişcărilor, tulburări neurologice psihoafective sau neurovegetative, hipo sau hipertrofia cordului, anemiile, obezitatea. Astfel de tulburări ridică uneori probleme importante în ce priveşte adaptarea şcolară şi profesională. Se consideră în general ca organele cele mai vulnerabile la noxe sunt cele care au activitatea cea mai intensă şi care prezintă instabilitate funcţională, iar în adolescenţă se întâlnesc astfel de condiţii.

a) Efortul şcolar şi profesional neraţional din punct de vedere fiziologic poate cauza boli de suprasolicitare cu consecinţe mai grave decât la adult. Sunt nocive îndeosebi:

suprasolicitările fizice prin efort excesiv ca intensitate şi /sau durată; poziţiile forţate, încordate şi vicioase prelungite; suprasolicitările psihosenzoriale.

b) Dintre noxele fizice, mai nocive pentru adolescenţi sunt temperatura ridicată, pulberile, radiaţiile ionizante, zgomotul şi vibraţiile. Reacţiile organismului la temperatura înaltă sunt mai intense iar revenirea e mai lentă decât la adult; adaptarea e mai lentă şi mai instabilă putând dura de la câteva luni până la un an. Sensibilitatea organismului la pulberi este mai mare, mai ales la pulberile silicogene şi de azbest. Deşi adaptarea și

organismului la pulberi este mai mare, mai ales la pulberile silicogene ş i de azbest .

refacerea organismului după expunerea la zgomot sunt mai rapide, oboseala auditivă e mai marcată, existând posibilitatea instalării precoce a hipoacuziei şi chiar a surdităţii profesionale. c) Noxele chimice au şi ele efecte în general mai intense decât la adult, la acestea contribuind atât respiraţia mai activă, cât şi tegumentele mai fragile, care favorizează absorbţia de substanţe toxice. Unele carenţe alimentare, mai ales de proteine şi vitamine, scad rezistenţa la intoxicaţii. Trebuie să se aibă in vedere atât posibilitatea cumulului în organism a unor substanţe toxice cum sunt plumbul, mercurul şi arsenul, cât și/sau a cumulului de efecte funcţionale cum sunt cele ale narcoticelor, oxidului de carbon. Unele toxice ca plumbul, mercurul, seleniul, oxidul de carbon, au efecte de inhibitori asupra creşterii.

Deseori, riscurile fiziologice sunt aceleaşi pentru adulţi şi tineri.

Totuşi, există anumite domenii în care tinerii lucrători au nevoie de o protecţie mai mare decât adulţii din cauza diferenţelor fiziologice, de exemplu:

1. Munca în care ritmul de lucru este determinat de maşină (forţa musculară nu este pe deplin dezvoltată);

2. Munca în mediu cu presiune înaltă (oasele nu sunt dezvoltate în întregime, există riscul de vătămare pe termen lung);

3. Radiaţii ionizante (risc ridicat de dezvoltare a cancerului şi de efecte ereditare);

4. Vibraţii ale întregului corp (risc ridicat de afectare a coloanei vertebrale în condiţiile în care muşchii şi oasele nu sunt pe deplin dezvoltate) şi zgomot;

5. Expunerea la substanţe periculoase – tinerii sunt mult mai vulnerabili la îmbolnăviri cauzate de substanţele periculoase, deşi efectele apar mai târziu.

Printre factorii fiziologici specifici, care trebuie luaţi în considerare, menţionăm:

1. Existenţa echipamentului individual de protecţie adaptat tinerilor;

2. Dimensiunile corpului şi forţa în mâini în legătură cu capacitatea de a opera comenzi (în special acţionarea uneltelor de forţă);

3.

Dimensiunile corpului tinerilor în relaţia cu distanţele de securitate stabilite pentru a preveni accesul în zonele periculoase.

3. Prevenire prin educaţie

Lucrătorii

tineri

ar

fi

mai

3. Prevenire prin educa ţ ie Lucr ă torii tineri ar fi mai con ş tien

conştienţi de importanţa problemelor legate de securitate şi sănătate, atunci când încep activitatea profesională, dacă ar fi formaţi şi educaţi corespunzător încă de pe băncile şcolilor.

Există nevoia de creştere a sensibilizării şi educării de la vârste cât mai timpurii – educarea în spiritul noţiunii de risc şi dezvoltarea culturii prevenirii riscurilor constituie factori principali pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii muncii. Aceasta include integrarea securităţii şi sănătăţii muncii în activităţile axate pe ocuparea tinerilor, pe instruirea şi perfecţionarea la locul de muncă precum şi în programele de învăţământ din şcoli, universităţi şi centre de formare profesională. Educarea şi formarea tinerilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de intrarea în lumea muncii, constituie parte integrantă a procesului de pregătire a tinerilor pentru muncă şi viaţa profesională, precum şi parte integrantă a procesului de educare continuă.

Pentru a putea face o scurtă analiză despre modul cum noţiuni despre securitatea şi sănătatea în muncă sunt implementate prin acţiuni, activităţi, programe, în şcoli, atât în spaţiul comunitar, cât şi în ţara noastră, vom da o serie de exemple de bune practici şi programe de învăţământ.

BIBLIOGRAFIE

[1] Păuş, Viorica Aura, Comunicare şi resurse umane, Iaşi, Editura Polirom,

2006.

[2] Bogarthy, Z., Manual de psihologia muncii şi organizaţională, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

[3] Prună, Șt., Integrarea profesională, Revista Barometrul social, nr. 10/2003. [4] Zirra, Daniela, Rolul educaţiei în gradul de ocupare a forţei de muncă, Revista Raporturi de muncă, nr. 6/2005. [5] Găişteanu, Mihaela, Psihologia copilului. [6] Johns, G., Comportament organizaţional, Editura Economică, Bucureşti,

1996.

[7] Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educaţiei familiei, Editura Polirom, Iaşi,

1996.

[8] Ştefan, I., Cogniţie şi creativitate. Studiu psihosociologic. Editura Dealul Melcilor, Braşov, 1999. [9] Silion, I., Cordonean, Cristina, Bazele medicinii muncii – teorie și practică – ediţia a III-a, Editura Pim, Iasi, 2003. [10] Niculescu, T., Toma, I., Pavel Anca, Medicina Muncii vol. I, Editura Medmun, 1999. [11] * * * Strategia Comunitară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006. [12] * * * Directiva Consiliului 89/391/CE, privind introducerea de măsuri pentru încurajarea securităţii şi sănă