ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

CURS 1

ORGANIZAREA GENERALĂ A CORPULUI UMAN

I. Definiția anatomiei și ramurile ei

Anatomia (gr. anatomia- a separa, a tăia) este ramură a biologiei şi a medicinei care se
ocupă cu studiul structurii organismelor vii. Este înrudită cu embriologia, anatomia şi
embriologia comparată.
Anatomia omului este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi structurii corpului
uman. Taxonomic, ea face parte din grupa ştiinţelor biologice fundamentale. Termenul de
anatomie, derivă din două cuvinte ,

 unul de origine latină “ana” inseamna prin,

 altul din greacă “tomein” care au acelaşi inteles şi inseamnă “a taia” , “a diseca”.

Denumirea ei a luat naştere şi din termenul tehnic de “a diseca”, deoarece multă

vreme principala metodă de cercetare şi cunoaştere a corpului uman a fost disecţia, bisturiul
devenind simbolul anatomiei macroscopice.
Acumularea datelor deţinute prin disecţii, despre forma şi structura organismului uman,
a determinat la un moment dat sistematizarea lor, punându-se astfel bazele anatomiei
descriptive sau sistematice. Aceasta se ocupă cu descrierea analitică a organelor pe care le
grupează în sisteme şi aparate. Concomitent, necesitatea înţelegerii funcţionarii părţilor
componente ale corpului a dus la desprinderea din anatomie a fiziologiei care a devenit o
ştiintă de sine stătătoare.
Anatomia este divizată, la rândul ei, în anatomia macroscopică şi anatomia
microscopică. Anatomia macroscopică (denumită şi anatomie topografică, regională
sau antropotomie) studiază structurile anatomice care pot fi văzute cu ochiul liber. Anatomia
microscopică analizează acele structuri care pot fi observate doar cu ajutorul microscopului, şi
include histologia (studiul ţesuturilor) şi citologia (studiul celulelor).

1
 II. Axe şi planuri de referinţă ale corpului uman
Corpul uman, ca toate corpurile şi obiectele din natură, este un corp tridimensional şi ca
atare prezintă trei axe şi trei planuri spaţiale principale. Axele de regulă exprimă direcţia
spaţiala, iar planurile se referă la secţiunile convenţionale sau reale ale corpului.

Axele:

a. axul vertical sau longitudinal străbate corpul în lungimea sa şi este

perpendicular pe sol;
b. axul sagital sau antero-posterior corespunde grosimii corpului;
c. axul transversal străbate corpul de la stânga la dreapta şi exprimă obişnuit
lăţimea corpului.

Din axele prezentate, derivă ca termeni de direcţie: superior / inferior (cranial / caudal),
anterior / posterior (ventral / dorsal), sinister / dexter (stâng / drept).

2
 Pentru a putea studia şi înţelege aranjarea structurală a diferitelor organe, corpul poate
fi împărţit, în funcţie de 3 planuri fundamentale de referinţă:

Planurile - se referă la secţiunile corpului şi fiecare din ele trece prin câte doua din
cele trei axe principale:

d. planul frontal - este orientat paralel cu fruntea şi trece prin axul longitudinal şi
transversal. Împarte corpul intr-o parte anterioară (ventrală - faţa) si una
posterioară (dorsală - spate). De exemplu: nasul este situat anterior şi coloana
vertebrală este situată posterior;
e. planul sagital - este perpendicular pe cel frontal, trecând prin axul longitudinal
şi sagital. Trece prin mijlocul corpului ca un plan de simetrie. De exemplu: ochii
sunt aşezaţi lateral faţă de nas;
f. planul transversal - este perpendicular pe cel frontal şi sagital şi trece prin axul
sagital şi transversal. Împarte corpul în partea superioară (cranială - sus) şi
partea inferioară (caudală - jos). De exemplu: nasul este situat superior faţă de
gura, iar genunchiul este situat inferior faţă de şold.

III. Nomenclatură anatomică

 Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.

 Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.
 Anterior sau frontal - în fața unui plan frontal.
 Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.
 Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.
 Distal - doar pentru membre: [mai] depărtat de trunchi.
 Lateral - [mai] depărtat de planul mediosagital.
 Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.
 Volar - spre fața palmară a mâinii.
 Plantar - spre talpă.

EXEMPLU TOPOGRAFIE: membrul superior se referă la regiunea situată distal de

deltoid. În limbaj formal, termenul mână se referă doar la portiunea de la încheietură în jos,
incluzând degetele, dar excluzând bratul si antebratul. Astfel, în anatomie termenii mână, brat
si membru superior nu sunt sinonime.

3
 IV. Organizarea generală a corpului uman.

Regiunile corpului

1.Capul
2.Gâtul
3.Trunchiul
4.Membrele superioare
5.Membrele inferioare

1. Capul
Este împărţit în două regiuni:
- regiunea facială: include ochii, nasul şi gura
- regiunea craniană: acoperă şi protejează creierul.

Denumirea anumitor zone de la suprafaţa capului se poate baza pe denumirea

organelor situate în acele regiuni:
- regiunea orbitală (în dreptul ochilor)
- regiunea nazală (în dreptul nasului)
- regiunea orală (în dreptul gurii)
- regiunea auriculară (în dreptul urechilor),
sau pe denumirea oaselor din acea zonă: ex.
- regiunea frontală(osul frontal),
- regiunea zigomatică(osul zigomatic)
APTER 2
2. Gâtul
Face referire la regiunea cervicală, cea care susţine capul şi ii permite mobilitatea.

3. Trunchiul
Trunchiul sau torsul, reprezintă porţiunea din corp la care se ataşează gâtul şi
membrele.
Include:
- toracele
- abdomenul
- pelvisul

Toracele sau regiunea toracală, face referire la piept. Regiunea mamară a toracelui este
cea din jurul areolelor mamare, care la femeile mature din punct de vedere sexual cuprinde
sânii. Între cele două regiuni mamare se găseşte regiunea sternală. Subsoara este
4
denumită fosa axilară sau simplu, axilă, iar regiunea înconjurătoare se numeşte regiune
axilară. Regiunea vertebrală se extinde de-a lungul spatelui şi urmăreşte coloana vertebrală. În
cutia toracică sunt localizaţi plămânii şi inima. Anumite urme de la suprafaţa corpului sunt
importante în verificarea integrităţii acestor organe. Un medic trebuie să ştie, spre exemplu,
unde pot fi cel mai bine detectate valvele inimii şi unde se aud cel mai bine sunetele
respiratorii. Axila este importantă in examinarea unor ganglioni limfatici infectaţi.

Abdomenul este localizat sub torace. În centrul abdomenului se găseşte ombilicul

(buricul). Abdomenul a fost împărţit în 9 regiuni pentru a descrie localizarea organelor interne.
Cele nouă regiuni sunt prezentate in figura de mai jos, iar organele interne corespunzătoare
sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Regiunea Localizarea Organele interne corespunzătoare

Hipocondrul drept Dreapta, în treimea Vezica biliară, o parte din ficat şi din
superioară a abdomenului rinichiul drept
Epigastrul Central, în treimea O parte din ficat, stomacul,
superioară a abdomenului pancreasul şi duodenul
Hipocondrul stang Stânga, în treimea Splina, flexura splenică a colonului, o
superioară a abdomenului parte din rinichiul stâng şi din
intestinul subtire
Flancul lateral drept Dreapta, în treimea medie a Cecum, colonul ascendent, flexura
abdomenului hepatică a colonului, o parte din
rinichiul drept şi din intestinul subtire
Regiunea ombilicală Central, în treimea medie a Jejunul, ileonul, o parte din duoden,
abdomenului din colon şi din rinichi şi vasele
sanguine abdominale principale
Flancul lateral stâng Stânga, în treimea medie a Colonul descendent, portiuni din
abdomenului rinichiul stâng şi din intestinul subtire
Regiunea Dreapta, în treimea Apendicele cecal, porţiuni din cecum
inghinală dreaptă inferioară a abdomenului şi intestinul subţire
Hipogastrul Central, în treimea Vezica urinară, o parte din intestinul
inferioară a abdomenului subţire şi colonul sigmoid
Regiunea Stânga, în treimea Porţiuni din intestinul subţire, colonul
inghinală stângă inferioară a abdomenului descendent şi sigmoid

5
 Pentru a putea stabilii cauza durerii, trebuie să împărţim topografic abdomenul în 9
zone. Ducem 2 linii verticale care trec prin mijlocul claviculelor până la mijlocul arcadelor
crurale (coarda fibroasă întinsa de la spina iliaca anterosuperioară la spina pubisului), şi 2 linii
orizontale, una trecînd prin marginea rebordului costal şi alta care uneşte spinele iliace
anterosuperioare.

6
 Pelvisul sau regiunea pelviană reprezintă partea inferioară a abdomenului. În această
regiune se găsesc alte subregiuni:
- pubiană (acoperită de păr la indivizii maturi din punct de vedere sexual);
- perineană (perineu, regiunea ce conţine organele sexuale externe şi orificiul anal);
- lombară (cunoscută şi sub denumirea de sale);
- sacrală (localizată mai jos, în această zonă se termină coloana vertebrală);
- muşchii laţi ai bazinului formează fesele sau regiunea gluteală. Această regiune este
utilizată pentru injecţiile subcutanate.

4. Membrele superioare
Membrul superior este anatomic împărţit în:
- umăr
- braţ
- antebraţ
- mână (palmă).

Umărul, este regiunea cuprinsă între centura scapulară şi brat şi cuprinde articulaţia
braţului la centură. Umărul se mai numeşte şi regiunea deltoidă. Regiunea cubitală este aria
cuprinsă între braţ şi antebraț, care cuprinde articulaţia cotului. Fosa cubitală este
depresiunea porţiunii anterioare a regiunii cubitale. Este importantă pentru injecţiile
intravenoase si pentru prelevarea de sânge.

Mâna are 3 zone principale:

- carpul, ce contine oasele carpiene
- metacarpul, ce conţine oasele metacarpiene
- degetele, ce conţin falangele
Partea anterioară a mâinii se numeşte regiune palamară(palmă), iar partea posterioară
a mâinii se numeşte dosul mâinii.

5. Membrele inferioare
Membrul inferior este anatomic împarțit în:
- șold
- coapsă
- genunchi
- gambă
- picior

Coapsa se mai numeşte şi regiune femurală.

7
 Genunchiul are 2 feţe: faţa anterioară (regiune patelară) şi faţa dorsală (fosa poplitee).
Gamba prezintă regiunea crurală anterioară şi posterioară. Anterior se găseşte fluierul
piciorului, o creastăproeminentăosoasă, care se întinde de-a lungul gambei.
Piciorul are 3 regiuni principale:
- tarsul, alcătuit din oasele tarsiene
- metatarsul, alcătuit din metatarsiene
- degetele, alcătuite din falange

Glezna reprezintă articulaţia dintre picior şi gambă.

Călcâiul este situat posterior piciorului, iar talpa piciorului este suprafaţa plantară.
Dosul piciorului este orientat superior.