Antivirale

Antiparazitare
Antifungice
Agenţi terapeutici antivirali

 număr mai redus de compuşi cu toxicitate selectivă;

 în unele infecţii virale manifestarea clinică apare
după o incubaţie lungă;
 în infecţii latente, agenţii antivirali sunt activi numai
în cursul reactivării infecţiei;
 în cursul tratamentului antiviral, virusurile pot
dezvolta rezistenţă secundară.
Chimioterapice antivirale în utilizare
I. Blocarea decapsidării
- reprezentanţi: amantadina, rimantadina;
- structură chimică: amine sintetice;
- mecanism de acţiune: impiedică decapsidarea şi afectează etapa finală
de asamblare a virionului;
- spectru de activitate: virusul gripal A.

II. Inhibitori ai sintezei acidului nucleic viral

(a). Inhibitori ai ADN-polimerazei
- reprezentanţi: aciclovir, famciclovir, ganciclovir
- structura chimică: analogi nucleozidici;
- mecansm de acţiune: inhibă ADN-polimeraza virală după activare
prin fosforilare de către enzime virale sau celulare;
- spectru de activitate: virusuri herpetice.
II. Inhibitori ai sintezei acidului nucleic viral
(b) Inhibitori ai reverstranscriptazei
- reprezentanţi: zidovudina, didanozina, zalcitabina, stavudina,
lamivudina;
- structura chimică: analogi nucleozidici;
- mecanism de acţiune: blochează sinteza ADN proviral al HIV după
activare prin fosforilare de către kinaze celulare;
- spectru de activitate: în tratamentul infecţiei HIV în asociere cu alţi
compuşi pentru prevenirea rezistenţei secundare.
III. Inhibitori ai proteazelor virale
- reprezentanţi:indinavir, saquinavir, ritonavir;
- structură chimică: peptide sintetice;
- mecanism de acţiune: reproduc situsul de clivare a proteazei virale;
- spectru de acţiune: realizează asociaţii sinergice cu inhibitori ai
reverstransctriptazei în tratamentul infecţiei HIV.
IV. Alţi agenţi antivirali
- foscarnet (virusuri herpetice, HIV); ribavirin (unele virusuri ARN
sau ADN).
 Tratamentul infecției VHC-
agenții antivirali direcți
Țintele DAA (direct acting antivirals) – procesarea proteinelor și replicarea

NS2
C E1 E2 p NS3 A NS4 A NS5
7 B B

Inhibitori NS3-4A

Generație I Generație II

Boceprevir Telaprevir Simeprevir

Toți inhibitorii NS3-4A se administrează împreună cu

peginterferon și ribavirină!
RVS (răspuns viral susținut) boceprevir/telaprevir – 60-
70%
RVS simeprevir – 80%
Tratamentul infecției VHC

Inhibitori NS5B

Nucleozidici Non-Nucleozidici

 blochează situsul activ al NS5B  alterează conformația NS5B

 au bariera de rezistență superi-  prezintă risc de apariție a mutan-
oară inhibitorilor de protează ților rezistenți (se leagă la distanță de
centrul activ al NS5B)

Sofosbuvir – inhibitor nucleozidic

– spectru pangenotipic
– eficient în stadii avansate de fibroză
– efecte adverse minime (cefalee și fatigabilitate, în asociere
cu ribavirina).
 Tratamentul infecției VHC

Inhibitorii NS5A

 proteina NS5A – fosfoproteină cu rol în replicare,

asamblare și eliberare; nu are omolog uman;
 inhibitorii NS5A – activi împotriva genotipurilor 1, 3 și 4;
 se folosesc în asociere cu peginterferonul și ribavirina sau
în regimuri interferon-free alături de Sofosbuvir;
 exemple – Daclatasvir, Ledipasvir.
 Agenti terapeutici antiparazitari
1.AMOEBICIDE
A. AMOEBICIDE TISULARE

a. Nitro – 5 – imidazoli
- reprezentant: Metronidazolul
– este medicamentul cel mai utilizat; util și în infecții cu bacterii anaerobe (în anaerobioză
are efect –cid);
– se administrează per os;
– se absoarbe rapid, trece în sânge şi se fixează în ţesuturi, în special în ficat;
– se elimină în proporţie de 80% prin urină (colorată în brun);
– trece în lapte.
- reacţii adverse:
– are acţiune mutagenă şi carcinogenă (este contraindicat la gravide);
– potenţează activarea coagulantă a warfarinei;
– acţiune antabus (se contraindică ingestia de alcool);
– provoacă tulburări digestive (greţuri, vărsături).
b. Nitro- 5- imidazoli de a 2-a generaţie

• - reprezentanti: Tinidazol, Ornidazol, Sicnidazol

– au o concentraţie tisulară mai bună;
– perioada de înjumătăţire mai lungă și permit utilizarea unor doze mai mici şi în
cure mai scurte;
– sunt active, de asemenea, asupra protozoarelor flagelate intestinale şi
genitale (tricomonicide).

B. AMOEBICIDE DE CONTACT
- reprezentant: Tiliquinol
- acţionează asupra formelor vegetative şi chistice din lumenul intestinal
2. ANTIHELMINTICE
A. NEMATODOZE INTESTINALE
• Albendazol
– are acţiune polivalentă (activ şi asupra unor protozoare);
– reacţii adverse: greţuri, cefaleee, dureri abdominale, somnolenţă;
– este contraindicat la femeia gravidă.
• Mebendazol, Flubendazol
– sunt medicamente de elecţie în tratamentul nematodozelor intestinale
prin acţiune polivalentă, eficacitate şi toleranţă excelentă;
– indicaţii: tricocefaloză, ascaridioză, oxiuroză.
• Pamoat de pirantel
– exercită un blocaj neuro-muscular, prin acţiunea curarizantă,
imobilizând parazitul şi antrenând eliminarea sa;
– indicaţii- nematodoze intestinale (excepţie: strongiloidoza);
– toxicitate redusă, deoarece are o absorbţie intestinală foarte
scăzută;
– reacţii adverse: este teratogen.
 B. ANTIDISTOMIENI
• Triclabendazol
– este indicat în fascioloză (distomatoza hepato-biliara)

C. CESTOCIDE
• Niclosamid
- vindecarea este peste 90% în infecţia cu Taenia saginata;
- eficienţa în infecţia cu Hymenolepis nana este mai scăzută.

• Praziquantel
– este recomandat în tratamentul neurocisticercozei.
3. ANTIMALARICE
A. Schizontocide
- active pe formele asexuate ale parazitului.
- indicaţii: tratamentul accesului malaric
- Reprezentanți: chinina, amino-4-chinoleine (clorochina), antifolinice,
2 amino-alcooli, cicline, artemisinine.
• Chinina
- este utilizată în tratamentul acceselor malarice severe (datorită acţiunii
sale rapide) şi în infecţiile cu P. falciparum rezistent la 4 amino-chino-
leine.
• Amino-4-chinoleine: Clorochina
– este antimalaricul cel mai utilizat în zonele endemice.
– indicaţii: tratamentul malariei cu P. vivax, P. ovale şi P. malariae;
profilaxia malariei.
• Antifolinice: Proguanil, Pirimetamina
- mecanism de acţiune: inhibă o enzimă parazitară ce catalizează trecerea
acidului dehidrofolic în acid tetrahidrofolic.

• Amino alcooli: Meflochina, Halofantrina

- indicaţii: tratamentul şi profilaxia infecţiei cu P. falciparum clorochino-
rezistent şi polichimiorezistent.

• Cicline: Eritromicina, Clindamicina, Spiramicina, Doxiciclina

- utilizate în tratamentul infecţiei cu P. falciparum.

• Artemisinine: Artesunat, Artemether

- au acţiune rapidă și toleranţa clinică bună.
B. Gametocide:
• Primachina
- sunt active asupra formelor sexuate sanguine, cât şi asupra schizonţilor
hepatici;
- indicaţii: tratamentul infecţiei cu P. vivax şi P. ovale.
4. ANTITOXOPLASMICE
- acţionează numai asupra formei vegetative a parazitului și nu au efect
asupra chiștilor;
- reprezentanți: Pirimetamina, Trimetoprimul, Sulfadiazina,
Spiramicina, Clindamicina
 Agenți terapeutici antifungici
POLIENE
• mecanism de acţiune: produc alterarea permeabilităţii celulare, prin
formarea unor complexe insolubile cu sterolii membranei citoplasmatice
fungice.

• Amfotericina B
– spectru antifungic: larg, acţionează asupra majorităţii micetelor
filamentoase şi a levurilor.
– este indicată mai ales în micozele profunde şi invazive.
• Nistatina
– spectru antifungic: limitat asupra levurilor.
PIRIMIDINE

• Flucitozina
• mecanism de acţiune:
– are o activitate asupra micetelor capabile să-l absoarbă şi să-l
dezamineze;
– traversează membrana celulară fungică. În interiorul celulelor fungice
interferează sinteza ADN şi sinteza proteică;
– difuzează bine în organism, inclusiv în LCR.
• spectru antifungic: limitat la unele levuri (Candida, Cryptococcus) şi unele
micete filamentoase.
AZOLI
• mecanism de acţiune: inhibă biosinteza ergosterolului prezent în membrana
citoplasmatică fungică;
• includ imidazolii şi triazolii.

A. Imidazoli
• Reprezentanți: Econazol, Ketoconazol, Isoconazol, Tioconazol,
• spectrul antifungic: levuri, dermatofiţi.
• indicaţii: candidoze cutanate, candidoze cutaneo-mucoase, dermato-
fitoze.
B. Triazoli
• au o importanţă deosebită în tratamentul antifungic la
imunodeficienţi.
• Fluconazol (imidazol sistemic)
– spectru antifungic: levuri (Candida, Cryptococcus)
– indicaţii: candidoze oro-faringiene la imunodeficienţi, candidoze
diseminate, criptococcoza meningiană
• Itraconazol
– spectru antifungic mai larg: inclusiv Aspergillus spp.
– realizează concentraţii mai bune în ţesuturi, secreţii bronşice şi puroi;
– este contraindicat la gravide şi la femei care alăptează;
– indicaţii: histoplasmoză, micoze cutanate superficiale (inclusiv
onicomicoza), aspergiloză.
• Voriconazol
– spectru antifungic: levuri şi micete filamentoase.
– indicaţii: candidoze refractare la alte antifungice, aspergiloza,
criptococcoza.
 LIPOPEPTIDE
• Caspofungina
– spectru antifungic: Aspergillus, Candida, Pneumocystis.
– indicaţii: aspergiloza refractară la alte antifungice, candidoza
sistemică și cea esofagiană
ALIL AMINE
• Terbinafina
– mecanism de acţiune: inhibă sinteza sterolilor din membrana fungică;
– spectru antifungic: dermatofiţi;
– indicaţii: micoze cutanate superficiale, determinate de dermatofiţi.
GRISEOFULVINA
– spectru antifungic: limitat asupra dermatofiţilor;
– indicaţii: micoze cutanate superficiale determinate de dermatofiţi.