OSUL ETMOID

• Os neregulat, median, situat în partea

anterioară a bazei craniului
• participă la formarea
• Fosa craniană anterioară
• Fosa olfactivă
• Cavităților nazale
• Orbitelor
• Joncțiunii pneumatizate craniofaciale
• Se articulează cu:
▪ osul frontal, superior;
▪ osul sfenoid, posterior;
▪ oasele palatine, posterior şi inferior;
▪ oasele nazale, anterior;
▪ maxilele şi oasele lacrimale, lateral;
▪ osul vomer, inferior
• ORIENTARE SPAŢIALĂ
• superior - procesul median vertical,
scurt şi triunghiular;
• anterior - structurile de tip alar ale
acestuia
• Descriere:
- lama cribriformă,
- labirinturile etmoidale,
- lama perpendiculară
LAMA CRIBRIFORMĂ
FAȚA SUPERIOARĂ
▪ zona mediană, reprezentată de crista galli
◦ feţele laterale, care participă la delimitarea foselor olfactive;
◦ marginea anterioară, care se termină prin două lame dispuse în
plan frontal, aripile cristei galli care completează posterior foramenul caecum, și limitează
anterior fosele olfactive. De pe faţa posterioară a aripii cristei galli se detaşează un mic sept osos dirijat
posterior, parasagital, care separă foramenul etmoidal, situat anterolateral, de fisura etmoidală, situată
posteromedial.
◦ marginea posterioară, se termină cu o proeminenţă osoasă -
spina sfenoidală, care se articulează cu spina etmoidală a osului
sfenoid;
◦ vârful, ascuţit, situat superior.
▪ zonele laterale, alungite anteroposterior, concave, mai înguste în
partea anterioară numite şanţuri olfactive (bulbul şi tractul olfactiv) ce
reprezintă planșeul foselor olfactive.
Fiecare zonă laterală este traversată de:
◦ fisura etmoidală, prin care trece nervul terminal;
◦ foramenul etmoidal, prin care trece mănunchiul
neurovascular etmoidal anterior.
◦ şanţul nervului etmoidal anterior
◦ şanţul nervului etmoidal posterior spre canalul sfeno-
etmoidal
LAMA PERPENDICULARĂ
•se desprinde de pe linia mediană a feţei inferioare a lamei cribriforme, în plan mediosagital
•participă la formarea segmentului posterosuperior al septului nazal.
•subţire, netedă,
•formă pentagonală
FEȚELE LATERALE

•participă la formarea pereţilor mediali ai foselor nazale.

•şanţuri arteriale - ramurile septale ale arterei sfenopalatine
•şanţuri pentru nervul terminal şi fibrele nervilor olfactivi.
MARGINEA SUPERIOARĂ
•orizontală, fuzionează cu faţa inferioară a lamei cribriforme.
MARGINEA ANTEROSUPERIOARĂ
•oblică antero-inferior,
•se articulează cu spina nazală a osului frontal şi cu oasele nazale.
MARGINEA ANTERO-INFERIOARĂ
•oblică postero-inferior,
•se articulează cu cartilajul septului nazal.
MARGINEA POSTERO-INFERIOARĂ
•oblică posterosuperior,
•se articulează cu osul vomer.
MARGINEA POSTEROSUPERIOARĂ
•oblică postero-inferior,
•se articulează cu creasta feţei anterioare a corpului osului sfenoid
LABIRINTURILE ETMOIDALE
-cavităţi osoase, cu pereţi subţiri,
-formă paralelipipedică neregulată, mai voluminos posterior
FAȚA LATERALĂ - lama orbitală
-subţire, transparentă, formează cea mai mare parte din peretele medial al orbitei.
-se articulează superior cu lama orbitală a osului frontal, inferior cu maxila şi procesul
orbital al osului palatin, anterior cu osul lacrimal şi posterior cu faţa anterioară a
corpului osului sfenoid.
FAŢA SUPERIOARĂ
-se articulează cu faţa inferioară a suprafeţei etmoidale a osului frontal,
-participă la formarea joncţiunii pneumatizate craniofaciale
-este traversată de canalele etmoidale anterior şi posterior.
-în partea anterioară, contribuie la formarea canalului frontonazal, care se deschide în
infundibulul etmoidal al meatului mijlociu al fosei nazale.
FAŢA ANTERIOARĂ
- îngustă,
-orientată oblic anterolateral
-se articulează cu osul lacrimal formând sutura pneumatizată etmoidolacrimală.
FAŢA POSTERIOARĂ
-se articulează cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid şi cu procesul orbital al
osului palatin
-formează suturile pneumatizate etmoidosfenoidale şi etmoidopalatine
FAŢA MEDIALĂ (NAZALĂ) -participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale
-prezintă două zone:
▪ olfactivă, situată superior, sub lama cribriformă,
-delimitează, împreună cu septul nazal, culoarul olfactiv al foselor nazale.
-şanţuri verticale determinate de nervii olfactivi.
-în treimea posterioară formează, împreună cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid, recesul sfeno-etmoidal în
care se deschide sinusul sfenoidal.
▪ meatoturbinală, de pe care se desprind două lame osoase subţiri, conca nazală superioară şi conca nazală mijlocie.
Conca nazală – Generalitați:
◦ extremitatea anterioară (capul), voluminoasă, cu aspect spongios;
◦ extremitatea posterioară (coada), subţire, efilată;
◦ faţa medială, convexă, care delimitează, împreună cu septul nazal, spaţiul interseptoturbinal;
◦ faţa laterală, concavă, care delimitează împreună cu faţa medială a labirintului etmoidal un spaţiu îngust, alungit
anteroposterior, numit meat nazal;
◦ marginea superioară (rădăcina concăi), aderentă la peretele medial al labirintului, angulată,
◦ marginea inferioară, liberă, convexă inferior, mai groasă, spongioasă şi torsionată lateral.
Conca nazală superioară.
-extremitatea anterioară corespunde mijlocului lamei cribriforme,
-extremitatea posterioară se proiectează în recesul sfeno-etmoidal
-faţa laterală delimitează meatul nazal superior, în care se deschid celulele etmoidale posterioare.
Conca nazală mijlocie.
-depăşeşte anterior şi posterior faţa medială a labirintului etmoidal.
-capul depăşeşte anterior lama cribriformă şi se articulează cu procesul frontal al maxilei, iar coada se articulează cu lama
perpendiculară a osului palatin
-faţa laterală delimitează meatul nazal mijlociu unde se găsesc aperturile sinusurilor frontal, maxilar şi ale celulelor etmoidale
anterioare.
-la nivelul meatului mijlociu, faţa medială a labirintului etmoidal prezintă în partea anterioară un şanţ oblic postero-inferior,
infundibulul etmoidal, iar posterior bula etmoidală, proeminenţă determinată de cea mai voluminoasă celulă a grupului
etmoidal mijlociu.
-uneori, pe faţa medială a labirintului etmoidal, deasupra concăi superioare, se poate găsi conca nazală supremă (cornetul lui
Santorini) care delimitează meatul nazal suprem
FAŢA INFERIOARĂ
Îngustă, prezintă trei zone:
▪ anterioară, se articulează cu maxila si osul lacrimal
▪ mijlocie, care traversează hiatusul maxilar, de pe care se detaşează oblic
postero-inferior, procesul uncinat alcătuit din:
◦ baza, aderentă la faţa inferioară a labirintului etmoidal;
◦ vârful, care se articulează cu procesul etmoidal al concăi nazale
inferioare, trimite posterosuperior prelungirea posterioară şi participă
împreună cu aceasta la delimitarea foraminelor sinusale maxilare accesorii;
◦ marginea anterioară, care participă la delimitarea fontanelei sinusale
anterioare;
◦ marginea posterioară, care delimitează cu bula etmoidală, şanţul
uncibular în care se deschide canalul fronto-etmoidal.
▪ posterioară, se articulează cu lama perpendiculară a osului palatin
CELULELE ETMOIDALE
▪ celule etmoidale anterioare, tributare meatului mijlociu, care se deschid
prin 1-2 foramine situate în hiatusul semilunar;
▪ celule etmoidale posterioare, care se deschid printr-un foramen comun în
meatul superior. Dintre acestea, se individualizează celula sfeno-etmoidală
superioară Onodi* care proemină în cavitatea sinusului sfenoidal şi poate
avea raporturi cu canalul optic.
OSUL SFENOID
-os neregulat, median, situat în centrul bazei craniului,
-participă la formarea foselor cerebrale anterioară, mijlocie şi
posterioară, a orbitelor, a cavităţilor nazale şi a foselor
temporală, infratemporală şi pterigopalatină.
Se articulează cu:
▪ oasele frontal şi etmoid, anterior;
▪ oasele zigomatice, anterolateral;
▪ oasele temporale şi parietale, lateral;
▪ osul occipital, posterior;
▪ oasele palatine şi vomer, inferior
ORIENTARE SPAŢIALĂ
▪ superior - faţa care prezintă o fosă profundă;
▪ anterior - faţa care prezintă două aperturi separate de o
creastă.
DESCRIERE
Osul sfenoid este alcătuit din corp, situat pe linia mediană,
care conţine sinusurile sfenoidale şi din trei perechi de
procese, aripile mici, aripile mari şi procesele pterigoide.
OSUL SFENOID
-os neregulat, median, situat în centrul bazei craniului,
-participă la formarea foselor cerebrale anterioară, mijlocie şi
posterioară, a orbitelor, a cavităţilor nazale şi a foselor
temporală, infratemporală şi pterigopalatină.
Se articulează cu:
▪ oasele frontal şi etmoid, anterior;
▪ oasele zigomatice, anterolateral;
▪ oasele temporale şi parietale, lateral;
▪ osul occipital, posterior;
▪ oasele palatine şi vomer, inferior
ORIENTARE SPAŢIALĂ
▪ superior - faţa care prezintă o fosă profundă;
▪ anterior - faţa care prezintă două aperturi separate de o
creastă.
DESCRIERE
Osul sfenoid este alcătuit din corp, situat pe linia mediană,
care conţine sinusurile sfenoidale şi din trei perechi de
procese, aripile mici, aripile mari şi procesele pterigoide.
CORPUL OSULUI SFENOID
-formă cubică:
FAŢA SUPERIOARĂ
▪ spina etmoidală, se articulează cu spina sfenoidală a lamei cribriforme a
etmoidului
▪ jugumul sfenoidal, suprafaţă netedă, pe care se află şanţurile olfactive
▪ limbul sfenoidal, creastă transversală ce separa jugumul de șanțul
prechiasmatic
▪ şanţul prechiasmatic, între limb şi tubercul, raport cu faţa ventrală a
chiasmei optice;
▪ tuberculul selar, limitează anterior fosa hipofizară;
▪ şaua turcească, o depresiune adâncă, care conţine în profunzime fosa
hipofizară, în care este situată glanda hipofiză:
◦ versant anterior
-şanţul transversal al sinusului coronar (intercavernos) anterior,
-procesele clinoide mijlocii;
◦ planşeu, canalului hipofizofaringian din timpul vieţii embrionare;
◦ versant posterior
-dorsumul selar, care formează extremitatea superioară a clivusului
-procesele clinoide posterioare, pe care se inseră circumferinţa mare a
tentorium cerebelli şi ligamentul pietrosfenoidal;
- marginile laterale, pe care se găsesc:
- incizura nervului oculomotor, superior;
- incizurile nervului abducens şi a sinusului pietros inferior, inferior.
FAŢA LATERALĂ
Este oblică inferolateral şi alcătuită din trei zone:
▪ pre-alară, antero-superior, formează peretele medial al orbitei, posterior
lamei orbitale a etmoidului;
▪ radiculară, formată, în sens supero-inferior şi anteroposterior, din:
◦ rădăcina superioară a aripii mici;
◦ peretele medial al canalului optic;
◦ rădăcina inferioară a aripii mici;
◦ conturul medial al fisurii orbitale superioare;
◦ rădăcina anterioară a aripii mari;
◦ conturul medial al foramenului rotund;
◦ rădăcina intermediară principală a aripii mari;
◦ conturul superomedial al foramenului oval;
◦ rădăcina posterioară a aripii mari
▪ postalară, situată postero-inferior, prezintă şanţul carotidian:
◦ segmentul iniţial, posterior, vertical, delimitat lateral de lingula sfenoidală
şi medial de procesul pietros;
◦ segmentul intermediar, cu direcţie postero-anterioară ascendentă;
◦ segmentul terminal, vertical, situat medial faţă de procesul clinoid
anterior;
Pe toată această suprafaţă se inseră structurile durei mater care participă la
formarea sinusului cavernos.
FAŢA POSTERIOARĂ
Reprezintă zona cea mai lată a corpului osului sfenoid şi este alcătuită din
trei segmente:
▪ median, patrulater, care ocupă două treimi din această faţă şi se articulează
cu partea bazilară a osului occipital formând sincondroza sfeno-occipitală;
▪ laterale, drept şi stâng, care prezintă lingula sfenoidală şi porţiunea iniţială
a şanţului carotidian.
FAŢA ANTERIOARĂ
▪creasta osului sfenoid, median, se articulează cu lama perpendiculară a
osului etmoid şi participă la formarea septului nazal. Extremitatea sa
superioară fuzionează cu spina etmoidală, iar cea inferioară se uneşte cu
creasta feţei inferioare a corpului osului sfenoid şi formează rostrumul
sfenoidal.
▪aperturile sinusului sfenoidal
▪conca osului sfenoid situată inferior aperturilor, formată dintr-o lamă
osoasă subţire:
◦ partea verticală, patrulateră, care aparţine feţei anterioare;
◦ partea orizontală, triunghiulară, care aparţine feţei inferioare.
▪ lateral se articulează cu fața posterioară a labirintului etmoidal
FAŢA INFERIOARĂ
▪ creastă osoasă care se articulează cu marginea superioară a osului vomer și
delimitează canalul sfenovomerian median prin care trece o venulă
comunicantă şi se continuă anterior cu creasta sfenoidală formând rostrumul
osului sfenoid;
▪ şanţul vomerovaginal, situat medial, care se articulează cu aripa osului
vomer, procesul vaginal al aripii interne a procesului pterigoid şi procesul
sfenoidal al lamei perpendiculare a osului palatin şi formează canalul
vomerovaginal prin care trece o ramură faringiană a arterei sfenopalatine;
▪ şanţul palatovaginal, situat lateral, care se articulează cu procesul vaginal
al aripii mediale a procesului pterigoid şi procesul sfenoidal al lamei
perpendiculare a osului palatin şi formează canalul palatovaginal prin care
trece mănunchiul neuro-arterial palatovaginal.
▪ lateral se articulează cu procesul sfenoidal al osului palatin
ARIPILE MICI
Simetrice, de formă triunghiulară, cu dispoziţie orizontală
FAŢA SUPERIOARĂ
Este netedă, prezintă în partea medială relieful canalului optic. Formează
partea posterioară a fosei craniene anterioare.
FAŢA INFERIOARĂ
Este netedă, concavă inferior, formează partea posterioară a plafonului
orbitei şi delimitează, împreună cu marginea medială a aripii mari, fisura
orbitală superioară.
MARGINEA ANTERIOARĂ
Este dinţată şi se articulează cu marginea sfenoidală a părţii orbitale a osului
frontal.
MARGINEA POSTERIOARĂ
Concavă posterolateral, ascuţită şi netedă, are raport cu porţiunea iniţială a
fisurii laterale a emisferei cerebrale.
BAZA
Situată medial, este ataşată feţei laterale a corpului osului sfenoid prin
rădăcina anterosuperioară, orizontală,
rădăcina postero-inferioară, oblică superolateral, care se termină pe faţa
inferioară a acesteia.
Cele două rădăcini delimitează canalul optic (Canalis opticus) prin care
trec nervul optic şi artera oftalmică.
procesul clinoid anterior situat la extremitatea medială a marginii
posterioare. Pe marginea sa laterală şi pe vârf se inseră fibre ale tentorium
cerebelli.
VÂRFUL
Este ascuţit, îndreptat lateral şi se articulează cu aripa mare a osului sfenoid
şi partea orbitală a osului frontal.
ARIPILE MARI
Fiecare aripă mare este ataşată prin trei rădăcini, anterioară, intermediară şi
posterioară, care delimitează foraminele rotund şi oval şi prezintă un segment
orizontal care aparţine bazei craniului şi altul vertical care aparţine calvariei.
Aripa mare a osului sfenoid prezintă
-faţa internă, endocraniană sau cerebrală, care participă la formarea fosei craniene
mijlocii
-fața externă, exocraniană, neregulată, cu creste ascuţite ce o împart în suprafeţe ce
aparţin foselor temporală, infratemporală şi pterigopalatină şi peretelui lateral al
orbitei.
FAŢA INTERNĂ (CEREBRALĂ)
Formează partea anterioară a fosei cerebrale mijlocii
1.şanţul ramurii anterioare a arterei meningeale mijlocii,
2.foramenul rotund, între rădăcinile anterioară şi intermediară, se deschide în fosa
pterigopalatină. Prin foramenul rotund trece nervul maxilar.
1
2
3.foramenul oval, situat posterolateral, trec nervul mandibular, artera meningeală
accesorie şi uneori, nervul pietros mic;
3 4
4.foramenul venos (al lui Vesalius), situat anteromedial faţă de foramenul oval, prin
care trece o venă comunicantă între sinusul cavernos şi plexul pterigoid; 5
5.foramenul spinos, situat posterolateral faţă de foramenul oval, prin care trec vasele
meningeale mijlocii şi ramura meningeală a nervului mandibular;
6.foramenul pietros (al lui Arnold), situat medial faţă de foramenul spinos, prin care
trece nervul pietros mic.
FAŢA EXTERNĂ (EXOCRANIANĂ)
Prezintă un segment orizontal şi altul vertical şi este
străbătută de patru creste:
▪ zigomatică, oblică inferomedial, care se articulează cu
procesul orbital al osului zigomatic şi împarte segmentul
vertical al feţei exocraniene într-o suprafaţă medială,
orbitală şi alta laterală, temporală. Creasta zigomatică se
termină inferior cu tuberculul crestei zigomatice care
proemină în aria fisurii orbitale inferioare.
▪ orbitală, care se întinde de la tuberculul crestei zigomatice
la rădăcina superioară a aripii mari a osului sfenoid,
formează conturul superior al fisurii orbitale inferioare şi
separă suprafeţele orbitală şi maxilară;
▪ infratemporală, orizontală, care începe pe marginea
laterală a aripii mari, la limita dintre porţiunea orizontală şi
cea verticală, se dirijează antero-inferior separând feţele
temporală şi infratemporală şi se termină anterior prin
tuberculul sfenoidal;
▪ maxilară, care începe la nivelul tuberculului sfenoidal, se
dirijează inferomedial spre faţa anterioară a procesului
zigomatic şi separă feţele infratemporală şi maxilară.
Aceste creste împart faţa exocraniană a aripii mari în patru suprafeţe:
▪ orbitală, netedă, verticală, de formă patrulateră, dirijată anterolateral, care formează două treimi posterioare
ale peretelui lateral al orbitei şi este limitată de:
◦ sutura frontosfenoidală, superior;
◦ creasta orbitală, inferior;
◦ marginea anterosuperioară a aripii mari, la nivelul semiconturului inferior al fisurii orbitale
superioare, medial;
◦ creasta zigomatică, lateral
▪ temporală, convexă, netedă, verticală, care participă la formarea planşeului fosei temporale.
Pe ea au originea fibrele anterioare ale muşchiului temporal şi este limitată de:
◦ suturile frontosfenoidală şi parietosfenoidală, superior;
◦ creasta infratemporală, inferior;
◦ sutura sfenozigomatică, anterior;
◦ sutura sfenotemporală, posterior
▪ infratemporală, orizontală, concavă inferior, prezintă originea capătului superior al
muşchiului pterigoidian lateral şi este limitată de:
◦ creasta infratemporală, anterolateral;
◦ creasta maxilară şi rădăcina laterală a procesului pterigoid, anteromedial;
◦ marginea laterală a aripii mari, lateral;
◦ marginea posterioară a aripii mari, posterior
▪ maxilară, concavă inferior, formează plafonul fosei pterigopalatine lateral faţă de foramenul rotund şi este
limitată de:
◦ creasta orbitală, superior;
◦ creasta maxilară, inferior;
◦ tuberculul marginii zigomatice şi tuberculul sfenoidal, lateral;
◦ semiconturul medial al foramenului rotund, medial
MARGINEA POSTERIOARĂ
Se întinde de la faţa laterală a corpului osului sfenoid până la spina sfenoidală.
▪ lingula osului sfenoid, lamelă osoasă subţire şi ascuţită, care se dirijează posterolateral şi
prezintă:
◦ faţă medială, care formează, împreună cu vârful părţii pietroase a osului temporal şi cu corpul
osului sfenoid, apertura internă a canalului carotidian;
◦ faţă laterală, care delimitează anteromedial foramenul lacerum.
▪ zonă rugoasă, care formează marginea laterală a foramenului lacerum;
▪ zonă rugoasă, cu un versant superior care se articulează cu marginea anterioară a porţiunii
pietroase a osului temporal şi altul inferior, exocranian, liber, pe care se inseră porţiunea
cartilaginoasă a tubei auditive;
▪ spina sfenoidală, rezultată din unirea marginilor posterioară şi laterală şi pe ea se inseră
ligamentele sfenomandibular, pterigospinos, anterior al ciocanului şi muşchiul tensor al
timpanului.
MARGINEA LATERALĂ (SCUAMOASĂ)
Este concavă posterolateral, se articulează cu scuama osului temporal şi este alcătuită dintr-un
segment posterior, ascendent, oblic anterolateral, care ţine de la spina osului sfenoid până la
creasta sfenotemporală şi altul anterior, vertical, care ţine de la creasta sfenotemporală până la
intersecţia suturală pterică.
MARGINEA MEDIALĂ (RADICULARĂ)
Fuzionează cu faţa laterală a corpului osului sfenoid prin cele trei rădăcini
MARGINEA ANTEROSUPERIOARĂ (ORBITOFRONTALĂ)
Prezintă două segmente:
▪ medial, care formează semiconturul inferior al fisurii orbitale superioare;
▪ lateral (frontoparietal), gros, rugos, oblic superolateral şi posterior, care se evazează lateral sub
forma suprafeţei frontale, triunghiulară cu vârful la creasta zigomatică şi se articulează cu oasele
frontal şi parietal.
PROCESELE PTERIGOIDE
Fiecare proces pterigoid este ataşat la faţa inferioară a corpului osului
sfenoid prin rădăcinile medială şi laterală, separate de canalul pterigoid şi
este alcătuit din lama laterală, oblică posterolateral şi din lama medială,
mai îngustă şi mai lungă, care delimitează fosa pterigoidă.
BAZA
▪ rădăcina medială, subţire, oblică inferolateral, care se detaşează din zona
laterală a feţei inferioare a corpului sfenoidal;
▪ rădăcina laterală, groasă, oblică inferomedial, care fuzionează cu
rădăcina intermediară a aripii mari a osului sfenoid;
▪ canalul pterigoid, prin care trece mănunchiul neurovascular omonim,
traversează postero-anterior baza procesului şi prezintă:
◦ apertura posterioară, situată la nivelul foramenului lacerum, mascată
inferomedial de un tubercul proeminent situat în continuarea marginii
posterioare a lamei mediale pe care se inseră fascia faringobazilară;
◦ traiect, postero-anterior, orizontal, adesea proeminent pe planşeul
sinusului sfenoidal;
◦ apertura anterioară, evazată sub formă de estuar pe peretele posterior al
fosei pterigopalatine.
Superomedial, de pe baza procesului pterigoid se desprinde procesul
vaginal, o lamă triunghiulară, subţire, cu dispoziţie orizontală, care prezintă:
▪ faţa inferioară, străbătută de şanţul palatovaginal, care participă la
formarea plafonului cavităţii nazale în zona coanală. În partea laterală,
această faţă devine rugoasă şi se articulează cu procesul sfenoidal al osului
palatin care transformă şanţul în canal palatovaginal prin care trece
mănunchiul neurovascular faringian.
▪ faţa superioară, care prezintă şanţul vomerovaginal (Sulcus
vomerovaginalis) şi se articulează cu aripa osului vomer şi faţa inferioară a
corpului osului sfenoid, formând canalul vomerovaginal prin care trece
ramura faringiană a arterei sfenopalatine.
FAŢA ANTERIOARĂ
Este convexă şi prezintă trei zone:
▪ laterală (infratemporală), concavă vertical şi plană transversal, care
participă la formarea peretelui medial al fosei infratemporale şi se continuă
superior cu faţa infratemporală a aripii mari a osului sfenoid. Pe ea se
găseşte originea capătului inferior al muşchiului pterigoidian lateral.
▪ intermediară (pterigomaxilară), alcătuită din două segmente:
◦ superior, liber, care formează peretele posterior al fosei pterigomaxilare
sub foramenul rotund, prezintă apertura anterioară a canalului pterigoid şi se
continuă superomedial cu suprafaţa maxilară a aripii mari;
◦ inferior, care prezintă, în sens lateromedial:
- suprafaţă laterală, rugoasă, care se articulează cu tuberozitatea maxilei;
- incizura pterigoidiană, în care se înscrie procesul piramidal al osului
palatin;
- suprafaţă medială, rugoasă, care se articulează cu lama perpendiculară a
osului palatin şi completează posteromedial canalul palatin mare.
▪ medială (nazală), care formează peretele lateral al cavităţii nazale în partea
posterioară juxtacoanală.
FAŢA POSTERIOARĂ
Este reprezentată de fosa pterigoidă, o depresiune adâncă, ovoidală, cu axul
mare vertical, completată inferior de procesul piramidal al osului palatin, în
care se găseşte originea muşchiului pterigoidian medial.
MARGINEA POSTEROLATERALĂ
Aparţine lamei laterale a procesului pterigoid, este ascuţită, neregulată, şi
prezintă la unirea treimii superioare cu două treimi inferioare procesul
pterigospinos al lui Civinini pe care se inseră ligamentul pterigospinos, iar
superior acestuia, procesul suprapterigospinos pe care se inseră ligamentul
omonim, componentă a fasciei pterigoidiene.
MARGINEA POSTEROMEDIALĂ
Aparţine lamei mediale a procesului pterigoid, este subţire şi pe ea se inseră
marginea anterioară a fasciei faringobazilare şi are originea muşchiul
constrictor superior al faringelui. În treimea superioară această margine se
bifurcă şi delimitează fosa scafoidă, o depresiune alungită, cu axul mare
orientat inferomedial şi anterior, în care se găseşte originea muşchiului
tensor al vălului palatin. Corespunzător extremităţii inferioare a fosei
scafoide, pe marginea posterioară, se găseşte şanţul tubei auditive, de care
aderă extremitatea faringiană a tubei auditive cartilaginoase. Extremitatea
inferioară a marginii posteromediale se prelungeşte inferolateral cu
hamulusul pterigoidian, un proces subţire, rotunjit, recurbat lateral, pe a
cărui faţă anteromedială se găseşte şanţul hamulusului pterigoidian cu rol
de hipomohlion pentru tendonul muşchiului tensor al vălului palatin.
EXTREMITATEA DISTALĂ
Prezintă incizura pterigoidă, triunghiulară cu baza inferior, care se
articulează cu procesul piramidal al osului palatin.
FISURA ORBITALĂ SUPERIOARĂ
Reprezintă spaţiul cuprins între aripile mare şi mică ale
osului sfenoid, cea mai extinsă comunicare dintre
cavitatea craniană şi orbită. Are formă caracteristică, de
virgulă cu extremitatea mai voluminoasă dispusă
inferomedial şi posterior şi axul mare orientat inferior,
posterior şi medial şi prezintă:
▪ marginea superioară, formată de faţa inferioară a
aripii mici a osului sfenoid;
▪ marginea inferioară, reprezentată de marginea
superioară a aripii mari, care prezintă un segment
medial, oblic ascendent superolateral şi un segment
lateral, îngust, aproape orizontal. La limita dintre cele
două segmente se găseşte o spină pe care se inseră
tendonul comun, inelar, de origine al muşchilor drepţi ai
globului ocular.
▪ baza, situată inferomedial şi posterior, formată de faţa
laterală a corpului osului sfenoid între rădăcina postero-
inferioară a aripii mici şi rădăcina anterosuperioară a
aripii mari;
▪ vârful, situat superolateral şi anterior, format prin
juxtapunerea celor două aripi sfenoidale separate de
suprafaţa sfenoidală a osului frontal. Prin fisura orbitală
superioară trec nervii cranieni oculomotor, trohlear,
abducens, ramurile nazală, frontală şi lacrimală ale
nervului oftalmic (V1), venele oftalmice superioară şi
inferioară şi ramura meningeală anterioară a arterei
lacrimale.
SINUSURILE SFENOIDALE
Sunt două cavităţi aerice, neregulate, inegale, situate în
interiorul corpului osului sfenoid, separate de un sept cu
formă variabilă, de cele mai multe ori deviat de la linia
mediană. Fiecare sinus sfenoidal are formă cubică şi
prezintă:
▪ peretele superior, în raport cu chiasma optică şi cu loja
glandei hipofize;
▪ peretele inferior, care corespunde peretelui superior al
fosei nazale, rădăcinilor procesului pterigoid şi canalului
pterigoid;
▪ peretele anterior, care aparţine plafonului fosei nazale
corespunzător zonei concale a corpului osului sfenoid şi
formează versantul posterior al recesului sfeno-etmoidal.
Pe el se găseşte apertura sinusului sfenoidal.
▪ peretele posterior, care are raport variabil cu şaua
turcească şi glanda hipofiză, iar în cazul unui sinus mare,
poate ajunge până la sincondroza sfeno-occipitală;
▪ peretele lateral, care prezintă, în sens craniocaudal şi
anteroposterior, relieful canalului optic, al şanţului
sinusului cavernos şi al şanţului carotidian şi are raport
cu extremitatea medială a fisurii orbitale superioare şi
polul temporal al emisferei cerebrale;
▪ peretele medial, reprezentat de septul intersinusal