Biochimie

Capitolul I
Componentele materiei vii si legaturile dintre ele
1. Definitia biochimiei
2. Componentele materiei vii
3. Proprietatile materiei vii
Capitolul II
Caracteristicile metabolismului materiei vii
Capitolul III
Importanta enzimelor, hormonilor si vitaminelor in reglarea functiilor organismului
Capitolul IV
Metode de laborator pentru determinarea unor constante biologice ale organismului si
compozitiei chimice a probelor biologice de analizat

Capitolul I
Componentele materiei vii si legaturile dintre ele
1. Definitia biochimiei
2. Componentele materiei vii
3. Proprietatile materiei vii

1. Definitia biochimiei
Biochimia este stiinta care se ocupa cu studiul materiei vii, cu studiul compozitiei chimice a
organismelor vii, precum si cu procesele fizico-chimice, chimice si biologice care au loc in acestea.
Cuprinde 2 parti:
- biochimia descriptiva care se ocupa cu studiul compozitiei chimice si proprietatile fizico-chimice ale
organismelor vii
- biochimia dinamica (metabolica) care studiaza procesele fizico-chimice si chimice (metabolismul)
care au loc in organismele vii.
Biochimia descriptiva implica studiul compozitiei elementare si sumare a organismului:
substantele minerale din organisme, substantele organice plastice ale organismului (glucide, protide,
lipide), substantele organice active ale organismelor vii (vitamine, enzime, hormoni, pigmenti), produse
intermediare si finale de metabolism(uleiuri eterice, rasini, lignani, lignine, alcaloizi, antibiotice
vegetale).
Biochimia metabolica studiaza metabolismele substantelor organice care alcatuiese materia
vie, si cuprinde:
a) Formarea si degradarea glucidelor
b) Formarea si degradarea lipidelor
c) Formarea si degradarea protidelor
d) Interdependenta proceselor metabolice
e) Mediul si metabolismul.
Ca stiinta, biochimia este legata de alte discipline ca fiziologia, genetica, farmacologia,
microbiologia, toxicologia, etc.

2. Componentele materiei vii

Elementele care intra in compozitia materiei vii se numesc elemente biogene ( bioelemente) si
se deosebesc prin procesele la care participa si modul de combinare de cele care alcatuiesc materia
nevie. Bioelementele chimice care formeaza asa-zisa lista de elemente primordiale sunt:
a) Sextepuri de nemetale: C, O, H, N, S, P, Cl
b) Grupuri de sapte metale: Fe, Ca, Zn, Na, Co, Mn, Mg
Clasificarea bioelementelor in functie de cantitatea in care se gasesc in organism:
a) Macrobioelemente se gasesc in structura tuturor celulelor vii si sunt in numar de 12 elemente
chimice: C, H, O, N, P, S, Cl, Si, Mg, K, Na, Ca si reprezinta pana la 99% din compozitia
materiei vii.
b) Oligobioelementele pot si metale sau nemetale si sunt in proportie de aproximativ 1%. Ele
intra in structura unor compusi bioorganici sau bioanorganici si au rol structural si energetic.
c) Microbioelementele se gasesc in cantitati foarte mici sau urme fine. Pot fi indispensabile
sau invariabile Cu, Zn, Co, Cr, F, etc. sau variabile: Ni, Cd, V, Se, Si, B, etc.
Elementele chimice din organismele vii nu se gasesc ca atare, ci sub forma de combinatii.

Sodiu - Na; Na+

Na+ este ionul cel mai important din mediul extracelular unde se gaseste in cantitate de 80%.
Intra in organism sub forma de NaCl fiind absorbit in tractul intestinal in totalitate.
Se elimina prin rinichi si piele.
Hiposodemiile apar in:
a) Pierderi digestive ( varsaturi, diaree )
b) Pierderi renale ( excese diuretice, afectiuni renale )
c) Pierderi tegumentare ( transpiratie )
d) Scaderea aportului ( introducem mai putin NaCl decat are nevoie organismul ).
Apar semne de deshidratare ca slabiciune, dureri musculare, oboseala, cefalee, anxietate.
Hipersodemiile apar din cauza unui aport excesiv, rinichiul fiind incapabil sa elimine excesul de
sodiu. Apare agitatia care poate progresa pana la convulsii, sete, tahicardie, hipertensiune arteriala.

Potasiu - K; K+
K+ este ionul intracelular cel mai important, 98% se gaseste intracelular. Faciliteaza sinteza de
glicogen ATP ( Acid adenozin-trifosforic ), acetilcolina, creatinina. Are rol in excitabilitatea neuromusculara, echilibrul acido-bazic, mentinerea osmolaritatii celulare.
Eliminarea se face preponderent, renal.
Hipopotasemiile sunt determinate de lipsa de aport sau pierderi mari de potasiu.
Hiperpotasemiile pot aparea in insuficientele renale insotite sau nu de aport excesiv de potasiu.
In acest caz, pot aparea: greata, diaree, slabiciune, iritabilitate, oprirea inimii.

Calciu - Ca; Ca2+

Cea mai mare cantitate de calciu se gaseste in sistemul osos in proportie de 98%. In medie,
organismul uman mai contine una sau doua grame de calciu. Nivelurile calcemiei la care apar diferite
manifestari variaza individual.
Hipocalcemia determina hiperexcitabilitatea musculara si tetanie. Se caracterizeaza prin
anxietate, convulsii, modificari EKG.
Hipercalcemia poate fi asociata cu anorexie, greata, varsaturi, constipatie, depresie. O
hipercalcemie persistenta poate determina depuneri de calciu si fosfor.

Magneziu - Mg; Mg2+

Este cel mai abundent cation divalent intracelular fiind repartizat astfel: 31% intracelular, 67%
in oase si 1% in afara celulelor.
Hipomagnezia determina anorexie, greata, slabiciune, iar in deficite foarte mari apar: crampe
musculare, iritabilitate, diminuarea atentiei.
Hipermagnezia este frecvent intalnita la cei cu insuficienta renala cronica.

Clor - Cl; ClClorul este cel mai important anion din compartimentul intracelular, concentratia lui urmand
pasiv modificarile concentratiei ionilor de sodiu.

Fosfor - P
Ionul de fosfor este componentul de baza al osului dar si al altor tesuturi, sub diferite forme
participand la aproape toate procesele metabolice.
Fosforul se gaseste in peste.
Hipofosfatenia datorita unor absorbtii deficitare este rara.
Hiperfosfatenia nu determina in general simptome in direct.

Zn - Zn; Zn2+
Sistemele influentate de zinc sunt: sistemul reproductiv, sistemul imunitar, sistemul
dermatologic, sistemul gastro-intestinal. Este esential pentru dezvoltarea embrionului, deficitul avand
ca rezultat malformatii ale creierului, ochilor, oaselor, inimii. Are rol in simtul gustului si al plagilor.
Deficitul functional duce la:
- intarzierea cresterii
- alopecie
- dermatite
- perturbarii imunologice
- malformatii congenitale

Carbon - C; oxigen - O; hidrogen H; azot - N

Sunt nelipsite din compozitia unor substante de baza ale organismului ca: aminoacizi, protide,
glucide, lipide.

Clasificarea substantelor din organismele vii

- Substante organice
- Substante anorganice
Substantele organice se clasifica dupa rol in:
a) substante plastice care sunt constituentii organici fundamentali ai materiei vii, indeplinind mai
ales functii structurale si energetice. Fac parte glucidele, proteinele, lipidele, acizii nucleici.
b) efectori bio-chimici: substante active care influenteaza si controleaza procesele care au loc in
sistemele biologice. Din aceasta categorie fac parte enzime, vitamine, hormoni, mediatori
chimici ai impulsului nervos.
c) substante intermediare si finale ale metabolismului: substante care se acumuleaza in urma
proceselor metabolice ca: biocizi, taninurile, alcaloizi, antibiotice, grasimi, uleiuri eterice.
Substantele anorganice din organismele vii:
a) apa
b) electrolitii
Apa
Apa este constituentul important al tuturor celulelor si lichidelor biologice si reprezinta mediul
ideal pentru desfasurarea reactiilor chimice. Dupa oxigen, apa este al doilea compus ca importanta
vitala. In organismul adult se gaseste cam 60-70% apa si variaza in functie de varsta, sex, dispozitie,
etc.
Organismul adult de 70 kg contine aproximativ 60% apa si 40% rezidiu format din: proteine 18%,

lipide 15%, substante minerale 7%.

In organism apa este prezenta in vasele sangvine, limfatice, in spatiile intracelulare si in celule si
este distribuita in 2 compartimente sau sectoare hidrice:
a. cel intracelular care reprezinta 50% din greutatea corpului
b. cel extracelular care reprezinta 20% din greutatea corpului
Cele 2 sectoare sunt separate prin membrana celulara cu permeabilitate selectiva. Membrana
celulara este impermeabila pentru cationul de sodiu si ionii mari care il insotesc, ionii clorura,
bicarbonat, dar permeabila pentru ionii de potasiu si anionii mici.
Originea apei in organism
In organism apa poate fi:
a) de origine exogena este apa provenita la senzatia de sete si reprezinta aproximativ 35g/kg
corp la adult si la copil 140g/kg corp.
b) de origine endogena este apa provenita in urma reactiilor metabolice. Consumul a 2500
calorii/zi furnizeaza 300 g apa. Eliminarea apei din organism se realizeaza prin: urina,
tegumentar sau transpiratie, fecale, lacrimi, respiratie.
Devierile patologice ale cantitatii de apa din organism constau in:
- scaderea acesteia numita hipobulimie sau deshidratare
- retinerile de apa sau edemele
Deshidratarile pot proveni din:
- pierderi gastro-intestinale sau diaree
- pierderi tegumentare sau transpiratie
- pierderi la nivelul cailor respiratorii
- pierderi renale
- aport hidric insuficient
Edemul este definit ca o crestere a volumului de lichid intestinal care atinge cativa litri inainte de a
deveni critic. Apare in:
- afectiuni cardio-vasculare
- afectiuni renale
- afectiuni hepatice
- afectiuni endocrine
- in timpul sarcinii.
Reglarea eliminarii apei din organism se face hormonal. Hormonul antidiuretic ( ADH )
vasopresina si aldosteronul.
Structura si proprietatile apei:
- compus format din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen legati prin legaturi covalente polare
- intre molecule exista forte de atractie de tip legaturi de hidrogen si legaturi dipol-dipol.
Proprietatile fizice:
- lichid fara gust, fara culoare, fara miros
- punct de fierbere 1000 C, punct de solidificare 00 C
Anomalii: din cauza structurii solidul pluteste in propriul lichid, iar prin inghetare isi mareste volumul.
Rolul apei in organism:
a) rol structural intrand in constitutia tesuturilor si a diverselor geluri
b) dizolvant pentru substantele solubile in mediul lor apos
c) metabolic universal, avand rol atat de reactant, cat si de produs de reactie

d)
e)
f)
g)
h)

mediul general de reactie pentru reactiile metabolice

vehiculant al substantelor in organism
bun diuretic
rol in reglarea temperaturii
aliment indispensabil organismului

Electrolitii
Electrolitii sunt solutii de substante ionizate alcatuite din ioni:
- anioni ( - ): ionul clorura Cl-, ionul iodura I-, SO42-, PO43-, etc.
- cationi ( + ): Ca2+, Na+, K+, Mg2+, Zn2+
Rolul electrolitilor:
- rol structural reprezentand constituenti celulari esentiali ( K +, Mg2+, HCO3- ) ; intra in structura
unor proteine ionii de fier si cupru; intra in structura unor enzime ionii de magneziu;
- rol fizico-chimic conditioneaza echilibrul osmotic acido-bazic si electric in tesuturi; ionii de
calciu ajuta la coagularea sangelui; modeleaza excitabilitatea neuromusculara ionii de calciu si
magneziu; genereaza potentialul de actiune si repaus.
Constituentii fundamentali ai materiei vii
Moleculele materiei vii se numesc biomolecule si sunt organizate intr-o ierarhie din ce in ce
mai complexa de la precursori la organite celulare.
Toate moleculele deriva din precursori foarte simpli, substante cu mase moleculare mici care se
gasesc in atmosfera: Na, H2O, CO2.
Precursorii sunt transformati in intermediari numiti biomolecule primordiale, molecule de baza
sau unitati constituente, ca de exemplu: monozaharide, aminoacizi, nucleotide.
Biomoleculele primordiale se leaga intre ele prin legaturi covalente si formeaza macromolecule
proprii celulei cu mase moleculare relativ mari, ca de exemplu: preteine, polizaharide, acizi nucleici. La
un nivel de organizare superior macromoleculele din diferite clase se asociaza si formeaza sisteme
supramoleculare ca de exemplu lipoproteine, ribozomi.
Cel mai inalt nivel de organizare se realizeaza din diferitele complexe si sisteme
supramoleculare care sunt asamblate in organite celulare ( nuclei, mitocondrii, cloroplaste ) si alte
structuri si incluziuni intracelulare ( lizozomi, mitocondrii, vacuole ).

3. Proprietatile materiei vii

Materia vie se compune din elemente nevii care izolate si examinate individual se supun tuturor
legilor fizice si chimice care guverneaza materia nevie.
Proprietatile pe care materia vie le are si cea nevie nu le are:
- materia vie se poate reproduce in forme identice de la o generatie la alta
- materia vie are un grad mare de complexitate si organizare
Fiecare componenta a organismelor vii pare sa aiba un scop sau o functie specifica, fapt valabil atat
structurilor macroscopice vizibile ( de exemplu: aripi, maini, picioare, urechi, ochi ), dar si structurilor
celulare ( de exemplu: nucleu, membrana ). Chiar si unele grupe de componente chimice au functii
specifice ( proteine, acizi nucleici, lipide ).
Mecanismele vii au capacitatea de a capta si transforma energia din mediul lor in materii brute
simple sau de a o folosi pentru mentinerea acesteia.
Materia nevie, cand absoarbe energie sub forma de lumina sau caldura se transforma intr-o forma
mai putin organizata. Procesele din organismele vii au un pronuntat caracter informational, cele mai

specifice functii ale vietii ( autoreinovare pomii, reproducere, evolutia, adaptarea sunt procese
informationale.
Vitaminele
Vitaminele sunt substante complexe absolut necesare pentru desfasurarea normala a proceselor din
organism.
Rolul vitaminelor:
- regleaza una sau mai multe etape ale metabolismului
- intervin in toate reactiile de oxido-reducere
- intervin in sinteza si actiunea enzimelor
- intervin in buna functionare celulara
- sunt componente ale enzimelor sub forma de coenzime
Vitaminele sunt sintetizare in regnul vegetal, de unde ajung in organismul uman, concentrandu-se in
organe ( de exemplu in ficat ).
Provenienta vitaminelor in organism:
- din hrana prin sinteza produsa de microflora intestinala
- din administrarea medicamentelor sunt necesare in cantitati mici.
Prezenta lor in organism este obligatorie. Doza zilnica ( necesarul pe 24 ore ) este in functie de
varsta, starea de sanatate, activitate, nevoii crescute a organismului.
Anomaliile vitaminice:
- hipovitaminoza: cantitate mai mica decat necesar
- avitaminoza: lipsa totala de vitamine
- hipervitaminoza: cantitate mai mare decat necesar, este periculoasa, dar manifestarea ei
inceteaza imediat ce se opreste administrarea vitaminelor.
Denumirea vitaminelor:
Se face cu litere din alfabetul latin, alaturi de care se indica boala de carenta a vitaminei respective,
exemplu:
- vitamina A antiferoftalnica
- vitamina B antiberiberica
- vitamina C antiscorbutica
Considerate si aminele necesare vietii, au si denumiri cu substrat alimentar, numiti accesorii sau
factori alimentari, se numesc nutramine.
S-a constatat ca vitaminele nu sunt substante unitare, ci eterogene ( diferite ca structura si origine ).
Unele dintre ele nu contin gruparea aminica in molecule, astfel ca nu se vorbeste de o vitamina unica,
ci de un complex de vitamine.
Vitaminele interfereaza adesea in activitatea lor cu enzimele, participand chiar la alcatuirea
enzimelor cu rol de coenzime.
Vitaminele interfereaza si cu hormonii. Sunt termostabile ca hormonii, unele glande endocrine
acumuland anumite vitamine. Deosebirea fata de hormoni consta in aceea ca vitaminele sunt
biocatalizatori exogeni, iar hormonii sunt biocatalizatori endogeni.
Intre diferitele varietati de vitamine, intre vitamine si enzime sau intre vitamine si hormoni exista
reactii sinergetice asemanatoare sau antagonice.
Activitatea biologica a vitaminelor se masoara in unitati internationale ( U I ) exprimate de obicei in

miligrame cantitate de vitamina activa.

Clasificarea vitaminelor:
a) dupa solventul in care se dizolva se clasifica in:
- vitamine solubile in lipide ( grasimi ) sau solventi ai acestora - vitaminele A, D, E, K, F;
- vitamine hidrosolubile in apa vitaminele C, complexul B, PP, acidul folic, biotina.