Fosforul (din cuvintele grecești „phos”= lumină și „pherein”= a purta) este un element din tabelul

periodic având simbolul P și numărul atomic 15. Are mai multe forme alotrope. Fosforul este prezent în
membrana celulară sub formă de fosfolipide și reprezintă o parte integrantă a acizilor nucleici din ADN (acidul
dezoxiribonucleic), participând în structura acestuia. O altă sarcina care îi revine este cea de substanță-tampon
în echilibru acido-bazic sanguin, ajutând la stabilizarea valorii pH în sânge. Conținutul de fosfor din corp este
de aproximativ 600–700 g; un procent de aproximativ 90 % din această valoare se regăsește în oase.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Fosforul a fost descoperit în anul 1669 de către alchimistul german Hennig Brand din Hamburg. Acesta
supunea niște reziduuri de urină la un proces de calcinare în retortă, în absența aerului. Fosfații din urină
sufereau un proces de reducere sub influența carbonului format prin piroliza resturilor organice conținute.
Ulterior, J. Kunckel în Germania și R. Boyle în Anglia redescopereau procesul de obținere.
Hennig a descoperit proprietatea fosforului de a lumina în întuneric cu lumină albastră, numindu-l „foc rece”.
Lavoisier intuiește pentru prima dată că fosforul este un element chimic. I. Gahnn (1770), iar apoi Scheele
(1777) semnalează prezența elementului în oase.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Fosforul nu poate exista liber în natură deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se găsește numai sub
formă de compuși, mai ales fosfați[1].
Principalul mineral care conține fosfor este apatitul. Totodată se află în corpul plantelor și animalelor sub formă
de combinații anorganice(carapacea scoicilor, oasele vertebratelor) și sub formă de compuși organici (anumite
proteine, fosfatidil-lipide și compuși zaharonucleofosforici din sânge, creier, păr, fibre musculare, gălbenuș de
ou, lapte)[2].
Alotropia[modificare | modificare sursă]
Fosforul apare în mai multe modificații alotrope fundamentale, cum ar fi: fosfor alb, roșu, negru și violet, cele
mai importante forme fiind fosforul alb și fosforul roșu. Fosoforul alb se aprinde la temperaturi reduse, fiind cea
mai instabil alotrop, fiind utilizat ca armă chimică. Fosforul roșu se prezintă sub două forme cu densități diferite:
fosfor roșu deschis și fosfor roșu închis. Acest alotrop poate fi obținut prin conversia termică a fosforului alb la
230oC-240oC în prezența unor catalizatori (iod, seleniu, plumb).

Structură atomică[modificare | modificare sursă]

Izotopi[modificare | modificare sursă]
Izotopii fosforului sunt utilizați in medicină.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]
Fosforul alb este solubil în grăsimi (cu consecința toxicității), spre deosebire de fosforul roșu. Fosforul alb în
stare solidă și lichidă are molecula formată din patru atomi de fosfor care ocupă vârfurile unui tetraedru regulat.
Unghiurile de valență de 60° sunt mici, indicând o tensionare considerabilă a moleculei, ceea ce ar explica
marea reactivitate a fosforului alb.
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
Spre deosebire de celelalte forme alotrope, fosforul alb este mult mai reactiv. Se aprinde ușor în aer și arde cu
flacără gălbuie, formând pentaoxidul de fosfor(P2O5), formula moleculară corectă fiind P4O10: P4 + 5 O2EXCES →
P4O10. Datorită ușurinței de aprindere, fosforul alb se păstrează sub apă. Acesta luminează verzui și foarte slab
în întuneric, în prezența oxigenului din aer și a umidității. Fenomenul este cauzat de oxidarea produșilor
inferiori de oxidare ai fosforului (P2O5→P4O10), fenomen numit chimioluminiscență. Cu F, Cl, si Br reacționează
cu aprindere sau explozie, iar cu I mai lent:
P4 + 6 Cl2→4PCl3; P4 + 10Cl2→4PCl5
Are loc o combinare lentă cu S la temperatura camerei și energică la temperatură ridicată:P4+6S→2P2S3;
P4+10S→2P2S5
Reacția fosforului cu metale conduce la formarea fosfurilor: P4+ 6Mg→2Mg3P2
Reacția cu vaporii de apă formează acid fosforic și hidrogen la temperatură mai mare de
250 °C:8P+32H2O→8H3PO4+5H2↑

Compuși[modificare | modificare sursă]

În natura fosforul nu poate exista de unul singur, de aceea el formează compuși de apatit(Ca5(PO4)3F) și
fosforit(Ca3(PO4)2).

Producere[modificare | modificare sursă]

În laborator[modificare | modificare sursă]
La scară industrială[modificare | modificare sursă]
Fosforul se obține prin reducerea sa, în absența aerului, din fosforită naturală, cu cărbune și cu nisip (SiO2),
care formează CaSiO3 :

Ca3(PO4)2 + 5C + 3SiO2 → 3CaSiO3 + 2P + 5CO[3]

Utilizare[modificare | modificare sursă]
Fosforul este folosit la prepararea acidului fosforic, a chibriturilor, acizilor bromhidric, iodhidric, halogenurilor de
fosfor[4], etc. Fosforul (sub formă de fosfați) este unul dintre cei mai importanți trei nutrienți implicați în sinteza
ATP[5]. Cea mai mare parte a acidului fosforic produs este utilizat pentru obținerea îngrășămintelor fosforice[6].
O proprietate utilizabilă a fosforului este inflamabilitatea. Inflamabilitatea fosforului este foarte mare și depinde
de modificarea alotropică[7].
Cea mai activă substanță chimică, toxică și inflamabilă a fosforului alb („galben”), de aceea este foarte des
utilizată (în bombe incendiare etc.)[8]..
Fosforul roșu este principala modificare produsă și consumată de industrie. Se folosește la producerea de
chibrituri[9], explozivi, compuși incendiari[10], diferite tipuri de combustibil, precum și lubrifianți cu presiune
extremă, ca produs de producție a lămpilor cu incandescență.

Rolul elementului în fiziologia animalelor[modificare | modificare

sursă]
Fosforul se găsește ca fosfat mineral în principal in oase si dinți dar participă in toate reacțiile chimice si
fiziologice din organism. Este prezent la nivelul nucleotidelor acizilor nucleici fosforilați cu grupe fosfat formând
așa-numitele legături chimice macroergice.
În plasma sanguină se găsesc fosfați minerali corespunzător la un conținut de 4-5 mg de fosfor per decilitru de
plasmă[11].

Toxicologie[modificare | modificare sursă]

Fiind solubil în grăsimi, fosforul alb este foarte otrăvitor. Având afinitate mare pentru oxigen determină
dispariția lui din sânge. Introdus în stomac produce vărsături cu dureri mari și moarte. Ca antidot se
recomandă oxid de magneziu, sulfat de cupru și altele.

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Ripan, Ceteanu, p. 335
2. ^ Ripan, Ceteanu, p. 335
3. ^ Ripan, Ceteanu, p.336
4. ^ Ripan, Ceteanu, p. 347-348
 5. ^ Phosphorus: Chemistry, Biochemistry and Technology, Sixth Edition, By D.E.C. Corbridge, pagina 955
6. ^ Phosphoric Acid Industry: Problems and Solutions, edited by Michael Schorr, Benjamin Valdez, pagina ix
7. ^ Bretherick's Handbook of Reactive Chemical Hazards, By L. Bretherick, pagina 1439
8. ^ Bretherick's Handbook of Reactive Chemical Hazards, By L. Bretherick, pagina 1439
9. ^ Industrial Chemistry, pagina 10-1396
10. ^ An Evaluation of the Western Phosphate Industry and Its Resources (in Five ..., pagina 88
11. ^ Mogoș Ianculescu, p. 158-159

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 V Vasilescu, Biofizica medicală, Editura Didactică și Pedagogică, 1977
 Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat
Didactică și Pedagogică, București, 1961, p. 335 - 347
 Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p
24
 D. Negoiu, Tratat de chimie anorganică, Editura Tehnică, vol.2, București, 1972
 Raluca Ripan: Semimicroanaliza, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1961
 Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
 Gheorghe Mogoș, Alexandru Ianculescu, Compendiu de anatomie și fiziologie a omului, Editura Științifică,
1970

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 ro Fosforul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 8 februarie 2009, la Wayback Machine.
[ascunde]
v•d•m
Elemente chimice
Metale alcaline Litiu (3) • Sodiu (11) • Potasiu (19) • Rubidiu (37) • Cesiu (55) • Franciu (87) • Ununenniu (119)

Metale alcalino-
Beriliu (4) • Magneziu (12) • Calciu (20) • Stronțiu (38) • Bariu (56) • Radiu (88) • Unbinilium (120)
pământoase

Scandiu (21) • Titan (22) • Vanadiu (23) • Crom (24) • Mangan (25) • Fier (26) • Cobalt (27) • Nichel (28) • Cupru (29) •
• Ytriu (39) • Zirconiu (40) • Niobiu (41) • Molibden (42) • Technețiu (43) • Ruteniu (44) • Rodiu (45) • Paladiu (46) • Ar
Metale tranziționale • Cadmiu (48) • Hafniu (72) • Tantal (73) • Wolfram (74) • Reniu (75) • Osmiu (76) • Iridiu (77) • Platină (78) • Aur (79)
• Mercur (80) • Rutherfordiu (104) • Dubniu (105) • Seaborgiu (106) • Bohriu (107) • Hassiu (108) • Meitneriu (109)
• Darmstadtiu (110) • Roentgeniu (111) • Coperniciu (112) • Nihoniu (113) • Fleroviu (114) • Moscoviu (115) • Livermor

Metale post-tranziționale Aluminiu (13) • Galiu (31) • Indiu (49) • Staniu (50) • Taliu (81) • Plumb (82) • Bismut (83) • Poloniu (84)

Metaloizi Bor (5) • Siliciu (14) • Germaniu (32) • Arsen (33) • Stibiu (51) • Telur (52)

Nemetale Hidrogen (1) • Carbon (6) • Azot (7) • Oxigen (8) • Fosfor (15) • Sulf (16) • Seleniu (34)

Halogeni Fluor (9) • Clor (17) • Brom (35) • Iod (53) • Astatin (85) • Tennessin (117)

Gaze nobile Heliu (2) • Neon (10) • Argon (18) • Kripton (36) • Xenon (54) • Radon (86) • Oganesson (118)

Lantan (57) • Ceriu (58) • Praseodim (59) • Neodim (60) • Promețiu (61) • Samariu (62) • Europiu (63) • Gadoliniu (64) T
Lantanide
• Disprosiu (66) • Holmiu (67) • Erbiu (68) • Tuliu (69) • Yterbiu (70) • Lutețiu (71)

Actiniu (89) • Thoriu (90) • Protactiniu (91) • Uraniu (92) • Neptuniu (93) • Plutoniu (94) • Americiu (95) • Curiu (96)
Actinide
• Berkeliu (97) • Californiu (98) • Einsteiniu (99) • Fermiu (100) • Mendeleviu (101) • Nobeliu (102) • Lawrenciu (103)
 Unbiunium (121) • Unbibium (122) • Unbitrium (123) • Unbiquadium (124) • Unbipentium (125) • Unbihexium (126)
• Unbiseptium (127) • Unbioctium (128) • Unbiennium (129) • Untrinilium (130) • Untriunium (131) • Untribium (132)
• Untritrium (133) • Untriquadium (134) • Untripentium (135) • Untrihexium (136) • Untriseptium (137) • Untrioctium (1
Superactinide • Untriennium (139) • Unquadnilium (140) • Unquadunium (141) • Unquadbium (142) • Unquadtrium (143)
• Unquadquadium (144) • Unquadpentium (145) • Unquadhexium (146) • Unquadseptium (147) • Unquadoctium (148)
• Unquadennium (149) • Unpentnilium (150) • Unpentunium (151) • Unpentbium (152) • Unpenttrium (153)
• Unpentquadium (154) • Unpentpentium (155)