Ceapa (Allium cepa L.

), denumită și ceapă de bucătărie sau ceapă de grădină, este

o legumă. Este cea mai cultivată specie din genul Allium, care conține câteva sute de
specii, printre care prazul, șalota, ceapa perenă și usturoiul.
Istoric[modificare | modificare sursă]

Rădăcini, frunze și bulbi de ceapă roșie

Xilogravură medievală ilustrând o ceapă, din Enciclopedia

Latină Hortus Sanitatis (1547)
Ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil
teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante de cultură, fiind
apreciat la ca. 5.000 de ani în urmă, cultivat ca plantă medicinală, condiment și ca
legumă.
În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale
rotunde și a inelelor concentrice[3] și era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de
plată de a ajunge în rai, astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele.
S-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O
tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.e.n. din Codul lui
Hammurabi conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți și ceapă, precum era
amitit și ajutorarea săracilor cu pâine și ceapă. La romani ceapa constituia un element
important din alimentația de bază.
Legionarii romani au fost cei care au contribuit la răspândirea cepei în Europa centrală.
În Evul mediu ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei fiind folosită și ca amulet
contra pestei. În secolul al XV-lea olandezii încep să cultive diferite variante de ceapă
ca și culoare, formă și gust.
Ceapa a fost introdusa în America de Nord odată cu primii coloniști, aceasta fiind una
dintre primele plante cultivate de ei. [4][5]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Ceapa este o plantă bianuală, dar este de obicei cultivată anual. Soiurile moderne pot
crește până la o înălțime de 45 cm. Frunzle sunt verde deschis spre verde închis și
cresc alternativ, în maniera evantai. Frunzele sunt groase, goale pe dinăuntru,
cilindrice, cu o latură aplatizată. Baza fiecarei frunze are o teacă albă care crește direct
din placa bazala a bulbului. De cealalta parte a plăcii bazale crește un sistem de
rădăcini fibroase scurte. Pe măsura ce ceapa se maturează, rezervele de nutrienți se
acumulează la baza frunzelor și, în consecință, bulbul se mărește.[6]

Floare de ceapă
Toamna, frunzele se veștejesc și învelișul extern al bulbului devine uscat, moment în
care ceapa este de obicei culeasă. Dacă este lăsată în pământ peste iarnă, miezul
bulbului care conține punctul de creștere al unei noi plante începe să se dezvolte în
primăvara următoare. Atunci noi frunze apar, împreuna cu o tijă lungă, goală pe
dinăutru și semi-rigidă la capătul căreia se va dezvolta
inflorescența. Inflorescența conține flori albe, iar semințele sunt negru strălucitor care
apar triunghiulare în secțiune transversală. [6] pH-ul mediu al unei cepe este în jur de
5.5.[7]

Soiuri de ceapă
Cultivare[modificare | modificare sursă]
Se poate cultiva in trei feluri:

 Cultivarea cepei prin semințe - se face toamna târziu sau primăvara devreme.
 Cultivarea cepei prin arpagic - se face în luna martie, distanțate la 15 centimetri,
folosind 80-100 de kilograme de sămânță pentru 1 hectar, la o adâncime de 1,5-2
centimetri. [8]
Arpagicul se obține prin plantarea semințelor în șiruri dense primăvara târziu sau la
începutul verii. Toamna se culeg bulbii mici, numiți arpagic. A nu se confunda arpagicul
cu ceapa perenă (chives), numita colocvial tot arpagic, dar care este o specie separată
de Allium. Arpagicul se usucă și se poate planta primavara sau toamna următoare.

 Cultivarea cepei prin răsad (ceapa de apă) - se face în luna mai

Soiuri de culoare[modificare | modificare sursă]
 Ogor cultivat cu ceapă în nordul Republicii Moldova

 Ceapă galbenă
 Ceapă roșie
 Ceapă albă
Culturi mixte cu ceapă[modificare | modificare sursă]
Plantele care se dezvoltă bine în cultură învecinată cu ceapa:

 Mărar
 Căpșuni
 Castravete
 Salată
 Morcov
 Sfeclă roșie
 Ridiche
Compoziție[modificare | modificare sursă]
Nutrienți[modificare | modificare sursă]
Ceapă crudă

Valori nutritive pentru 100 g

Energie 166 kJ (40 kcal)

 Carbohidrați 9.34 g

- Zahăr 4.24 g

- Fibre alimentare 1.7 g

Grăsimi 0.1 g

Proteine 1.1 g

Tiamină (vit. B1) 0.046 mg (4%)

Riboflavină (vit. B2) 0.027 mg (2%)

Niacină (vit. B3) 0.116 mg (1%)

Acid pantotenic (B5) 0.123 mg (2%)

Vitamina B6 0.12 mg (9%)

Acid folic (vit. B9) 19 μg (5%)

Vitamina C 7.4 mg (9%)

Calciu 23 mg (2%)

Fier 0.21 mg (2%)

Magneziu 10 mg (3%)

Mangan 0.129 mg (6%)

Fosfor 29 mg (4%)

Potasiu 146 mg (3%)

Zinc 0.17 mg (2%)

Fluorură 1.1 µg

Procentele din paranteze sunt în funcție

de recomandările americane pentru adulți.
Sursa: USDA Nutrient Database
Mojoritatea soiurilor conțin 89% apă, 9% carbohidrați (inclusiv 4% zahăr și 2% fibre
alimentare), 1% proteine, și grăsime neglijabila. Ceapa nu contribuie semnificativ la
conținutul caloric al mâncărurilor din care face parte.[5]
Fitonutrienți[modificare | modificare sursă]
Soiurile de ceapă variază considerabil în privința conținutului de fitonutrieți, în special
a polifenolului. De exemplu, șalota are de șase ori mai mult polifenol decât soiul de
ceapă Vidalia. Ceapa galbenă are cel mai înalt conținut de flavonoide, de 11 ori mai
mult decât ceapa albă. Ceapa roșie conține pigmetul antocianină.[9], care este folosit ca
aditiv alimetar cu numărul E163.
Iritarea glandelor lacrimale[modificare | modificare sursă]

Ceapa tăiată emite un compus chimic care irită glandele

lacrimale.
Ceapa tăiată emite un compus chimic care irită glandele lacrimale, rezultând în lacrimi.
Compusul este un lichid volatil nummit ''sin''-propanetial-S-oxid și aerosolul acestuia.
Este produsul unui lanț de reacții chimice menit să apere planta de dăunători: tăierea
cepei produce ruperea celulelor, care, în consecință, dau drumul la niște enzime numite
aliinaze. Acestea transformă sulfoxidele în acizi sulfenici. Unul dintre aceștia, acidul 1-
propenesulfen, împreună cu sintaza glandelor lacrimale produce în final oxidul de sin-
propanetial-S. Acesta este un gaz care activează neuronii senzoriali ai glandelor
lacrimale și rezultă în producerea de lacrimi care au rolul de a dilua și spăla iritantul. [10]
Cantitatea de compuși chimici responsabili pentru iritarea glandelor lacrimale variază de
la un soi de ceapă la altul. În 2008, Institutul pentru Cercetarea Recoltelor și Alimentelor
din Noua Zeelandă a anunțat că a creat o ceapă "fără lacrimi" prin modificare
genetică. .[11]
Folosire[modificare | modificare sursă]
Uz Culinar[modificare | modificare sursă]

Ceapă in tigaie
Deși orice parte a cepei este comestibilă și toate soiurile de ceapă pot fi folosite
interșanjabil, bucătarii din diferite părți ale lumii tind să aibe anumite preferințe:

 Ceapa galbenă este mai dulce și este preferată de bucătăria Europeană, existând
multe soiuri cultivate preferențial pentru conținutul ridicat de zahăr (Vidalia, Walla
Walla, Cévennes, "Bermuda,"[12] etc.). Ceapa caramelizată este principalul
ingredient al supei franceze de ceapă.
 Ceapa roșie este mai înțepătoare la gust și este ceapa principală din bucătăria
Asiatică de zi cu zi.
 Ceapa albă este folosită în mod tradițional de bucătăria Mexicană și este de obicei
mai puțin înțepătoare. [13][5]